9,918 matches
-
N. Manolescu apare ca un Ianus, original mai puțin în stabilirea primelor, în bună parte cunoscute, cît în aproximarea ultimelor, în care scînteiază imprevizibilul. Impresia este de unitate organică, de coerență cumva familială a scrierilor și a personalităților peste fruntariile temporale: "Strofe delicate scrie Asachi pe marginea unui portret miniatură al iubitei: Atinsă-i fi de mîinele/ Doritei doamne mele/ Și te-or privi luminele/ Acelor vie stele, în care, din nou, percepem cu anticipație un ecou eminescian, ca și în
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9119_a_10444]
-
în octombrie 1814, și ultima, petrecută pe 23 aprilie 1825, timpul se află măsurat cu scrupulozitate, pentru ca evoluția situației personajelor să se încadreze natural în istorie. Tot ca și Balzac, romancierul român concentrează uneori în cîteva cuvinte o lungă durată temporală fără nimic semnificativ, pentru a trece apoi la scenele importante. "Din ziua aceea Păturică se puse pe învățătură și în mai puțin de doi ani învăță limba greacă", cap. V: iată-ne, deodată, în anul 1816; " Zilele frumoase ale toamnei
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
În propozițiile și frazele aparent neutre sunt topite, savant, sugestii și prefigurări ale finalului, precum și aluzii, mai greu sau mai ușor de înțeles, la o anumită stare de lucruri din contexul istoric dat. Fără datarea întâmplărilor și fixarea între borne temporale a fundalului istoric, aproape nimic nu se poate înțelege din această povestire a unei întoarceri. Căci nu este o simplă întoarcere acasă. Ne aflăm în primii ani de după instalarea comunismului în România, anii naționalizării și ai colectivizării forțate, iar casa
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
direcții. Prima și cea mai productivă a fost a romanului-povestire, strălucit exemplificată de Mihail Sadoveanu. Este rezultatul unei mentalități tradiționaliste sau autohtoniste. Naratorul se situează, cu o relativă inocență, într-un raport democratic cu celelalte personaje. Narațiunea are o fluență temporală omogenă, declanșând cel mai adesea o retrospectivă nostalgică. A doua cale urmată este a romanului-nuvelă, foarte bine organizat secvențial. E cazul tipic al lui Liviu Rebreanu. Naratorul se află deasupra lumii pe care o inventează, fără să aibă vreun raport
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
de critici și de cititori; pentru că, transpare limpede, volumul se vrea, cu șanse mari, un bestseller analitic; pentru că, deși pornirea e dată de un vizibil și la modă parti-pris localist bănățean, tezismul nu atinge niciodată înălțimi deranjante; pentru că redresează defazajele temporale după alte criterii decât cele istorice folosite de Jan Kott în celebrul său studiu despre Shakespeare; pentru că Vighi e speculativ până la Dumnezeu (și, o dată ajuns acolo, rămâne la fel); pentru că ia în piept riscul de a nu fi acceptat de
Slavici, managerul nostru by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9351_a_10676]
-
Porunca spune că trebuie să vă aflați acolo, la oraș, mâine în zori" (p. 35, în ediția a doua, 1971, în colecția "B. p. t."). Nici jandarmul, nici autorul nu dau nici un fel de lămuriri exacte legate de reperele geografice și temporale: nu știm care e satul și nici care e orașul, dar observăm că șatra se află undeva în câmpie, se îndreaptă spre Răsărit, trece un fluviu, nici el numit, și străbate mai multe zile pustiul unei stepe, până primește ordin
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
ele, figura arhetipală a mamei, am putea spune a mumelor, patronează nu numai existența femeilor legate între ele prin destin sau rudenie, ci și întreaga comunitate. Ea aparține imaginarului colectiv și ajută comunitatea să supraviețuiască pierderilor, timpului, într-un continuum temporal la frontiera evanescentă dintre realitate și iluzie, dintre trecut și prezent, peste care plutesc fluid aripile tangoului altui timp, muzica trecutului și a Spaniei eterne.
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
corupției - și mai sunt și altele. Mă consternează, în schimb, conflictul lui cu guvernul Tăriceanu, indiferent cine e de vină, nu am sentimente negative față de dl. Tăriceanu, aș zice, precum franțuzul entre les deux mon coeur balance. - în implacabilul flux temporal, ne descoperim cu toții afinități, ne disociem cu toții de persoane, concepții, fapte ce ne contrariază. De cine te simți apropiat dintre personalitățile literare care te-au precedat sau cu care ești contemporan, în raport cu cine te simți într-o postură opusă? Dar
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
Hristos. Era o fidelitate în gol. Cu mult mai ușor era să-i fii fidel până la moarte lui Napoleon. Și mai ușor a fost, pentru martirii de mai târziu, să fie fideli, pentru că deja exista Biserica, putere a unor promisiuni temporale. Murim pentru ceva puternic, nu pentru lucrul slab - sau cel puțin pentru ceea ce, pe moment arătând slăbiciune, încă păstrează un nimb de putere. Fidelitatea față de Napoleon, în insula Sfânta Elena, nu era o fidelitate în gol. Să mori pentru ceva
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
vârstnicilor este sănătatea și tihna sufletească. Sfat Un sfat bun, oferit cu sinceritate și la timpul potrivit, te poate feri de unele neplăceri și greșeli. Trecutul Pentru vârstnici, principala realitate și unicul domeniu de referință este trecutul. Prezentul Singura dimensiune temporală acțională pentru copii este prezentul. Senectute Senectutea este mai ușor de parcurs pentru cei ce se pot deplasa și nu și-au pierdut limpezimea minții. Vârstă Nu toți vârstnicii sunt bătrâni. Naivitatea Naivitatea este acceptabilă și chiar plăcută numai la
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
creștinii evită să folosească termenul de "biblie" atunci cînd se referă la Biblia ebraică. Dar dincolo de deosebirile terminologice iscate de existența a două tipuri de convingeri religioase, varianta actuală a ambelor biblii descinde dintr-o istorie concretă a cărei matcă temporală ne este celor mai mulți dintre noi străină. După un stagiu de studiu în Elveția, la Universitatea Miséricorde din Fribourg, sub îndrumarea profesorului Adrian Schenker, doctorul în teologie Mihai Vladimirescu se apleacă tocmai asupra istoriei Bibliei ebraice. Rezultatul este un tom erudit
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
mai clar (mare miracol și pericol!) ce este demagogia. " Crescendo furioso" remarcă Emil Hurezeanu. Poate că da! Ciuleandra noastră și-a pervertit - între timp - finalul "presto" într-un dezamăgitor "lamento"! Cum s-a făcut că, după 17 ani de la hotarul temporal decembrie '89, să lâncezim într-o astfel de Ciuleandră politică Kitsch? Obosită, râncedă și sleită de voință până la a deveni o pseudo-periniță ridicolă și complicitară? Alternanța la putere a fost! Circ a fost! Daciada și "Cântarea României" au continuat aproape
Kitsch-ul și noi by Alexandru Bucur () [Corola-journal/Journalistic/9439_a_10764]
-
putea fi simetric inversă: aici fratele pierdut. Între toate acestea se creează canale de comunicare și toate sunt puse sub câteva simboluri comune: fluturele, metamorfoza, banda lui Möbius, visul etc. Decorul predilect continuă să fie Bucureștiul cu toate fețele sale temporale, istorice, (in)estetice, cu toate adresele lui, care adună câte o viață de om. Aduce ceva nou acest roman în scrisul lui Cărtărescu sau față de primele două volume ale trilogiei? Cu siguranță că da. Să nu uităm că munca la
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
ci unul reflexiv și hermeneutic. El operează, concomitent, o decriptare a realului și o disociere a limbajului. Reconstrucția vizuală a lumii se face pornindu-se de la elementele generative ale presocraticilor. Aerul, Focul, Apa, Pămîntul sunt resuscitate și puse în succesiunea temporală a celor patru anotimpuri: Primăvara, Vara, Toamna și Iarna. Genul lor proxim este chipul uman, portretul, garanție clasico-renascentistă a unității și a desăvîrșirii. Elementele sunt sugerate prin însumarea unei infinități de forme, de repere finite care le poartă substanța și
Gheorghiu și Arcimboldo by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9480_a_10805]
-
mai puține satisfacții istoricului decît aceea a comentariilor critice, concomitente ori succesive". Textura de opinii emise asupra operelor i se pare criticului nostru a fi înzestrată cu "o miraculoasă actualitate", întrucît ea s-ar dovedi mai rezistentă la schimbările climatului temporal decît însuși textul lor. Sau abrupt-concluziv: "Critica, sub toate formele ei, are o posteritate mai lungă și mai sigură decît arta". Punct de vedere care poate stîrni cu mare ușurință riposte, dar prin chiar această circumstanță fertil. E o speculație
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
perspectivă dublă: ca operă originală, singulară, ca Schöpfung, dar și integrată, în mod antagonist, într-o rețea preexistentă, trans-istorică, ea fiind și Gestaltung, literatura dovedindu-se o artă de "succesiune", o "tapiserie a experienței" ce nu permite decât o dezvoltare temporală. Conștiința analogică nu beneficiază de nicio bază documentară solidă, centrul constituindu-l inefabilul desenului din covor, pe care fiecare este invitat să-l regăsească și să-l priceapă. Nu e nevoie decât de memoria unui repertoriu extrem de larg de mituri
Fantasmele textului literar by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9583_a_10908]
-
ar fi atît o mișcare istorică în cadre limitate, ci o "normă permanentă și stare fundamentală" (Pierre Kohler), prin urmare o constantă a spiritului uman, un "eon spiritual" (Eugenio d^Ors). Dincolo de statutul său estetic propriu-zis și de desfășurarea sa temporală, avem a face cu personalități baroce, cu structuri psihice incorporate în "fizionomii" intrinseci: Fizionomiile pot fi accidentale sau, la un moment dat, asidue, consecvente, și cînd ele ajung să exprime un model, o structură temperamentală identică conduc la tipologie. Tipologia
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
descifrare și un gest de răzvrătire. Pentru MHS, ca și pentru George, romanul (și viața, implicit) este mai degrabă arheologie, decât stare civilă, pentru că prezentul înseamnă și trecut, dar și anticipația viitorului. Semnificațiile se lasă descifrate doar prin suprapunerea pliurilor temporale, această ecuație cu termeni reversibili fiind posibilă doar în închipuire: "Viața s-o fi derulând ea din trecut către viitor, dar nu dobândește semnificații decât dacă fiecare moment, de mult consumat, se lasă necontenit inundat de prezentul acut, de înțelesul
Scriitorul și lumea lui by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7713_a_9038]
-
identităților multiple (și George și Helga apar în ipostaze diverse, subiecți ai unor dedublări ce-i transformă în purtătorii unor măști virtuale), ai călătoriilor în trecut, ai învierii morților (fiul încearcă să-și renască tatăl). În aceste suprapuneri de planuri temporale, orizonturile realului, realizabilului și irealului se confundă. Fabulația devine anticipație și retrăire, făcând posibilă reversibilitatea lumii, dar și recompunerea propriei vieți, însă după legile cărții, unde dispare principul cauzalității și al cronologiei. La nivel textual un simbol al acestei dorințe
Scriitorul și lumea lui by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7713_a_9038]
-
autoarea își propunea să dea o carte agreabilă, un story cursiv, punctat de surprize și revelații eterice, noul roman, masiv și "aglomerat", se citește cu o anume - scontată - dificultate. Alternările de planuri și glisarea continuă de-a lungul unui ax temporal, inserturile narative ce par să disperseze, dar completează până la urmă povestea centrală, romanul stafiei pe care îl scrie un tânăr, Florian Pavel, perfect familiarizat cu experiențele intime ale unui alt personaj, Adela Nicolescu: toate aceste finețuri (meta)ficționale arată o
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
pe piept, Maria Gavrilovna are un aer mirat, subliniat de sprâncenele ușor ridicate. Prin fereastră răzbat glasuri de copii, explozie a vieții și a bucuriei". (p. 59) Chiar dacă nu sunt cu totul lipsite de interes întâmplările plasate pe două paliere temporale (stricta actualitate, respectiv, anii '50 ai secolului trecut) nu au o miză naratologică foarte mare. Ele sunt mai degrabă pretextul pentru descrierea monografică, aproape științifică, a unor realități politice și sociale. Procedeul este cel al oglinzii sparte. De altfel, motivul
Discover Romania by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9648_a_10973]
-
la mașină și apoi revizuia tot la mașină) se desprinde uneori de autor, cerându-și dreptul de a lăsa, într-o zi rea, pagina goală. Din această perspectivă, convorbirile sunt sesizante nu numai prin cuvintele tipărite, ci și prin spațiile temporale dintre ele; atât prin blocurile de text, cât și prin blancuri. Treptat, cei doi interlocutori au înțeles că fiecăruia îi revine un anumit rol. Intervențiile mele, pe care inițial le doream mai consistente, s-au redus simțitor, astfel încât persoana intervievatorului
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]
-
un filmuleț documentar. Iar rezultatul este unul de toată isprava. Daniel Vighi este un excelent stilist și un iscusit arhitect al textului. Fiecare povestire semnată de el poate face subiectul unui studiu naratologic. Schimbarea continuă a perspectivelor - inclusiv în plan temporal - și a vocilor narative, finețea observațiilor și sentimentalismul retro care îi irigă în permanență textul, sensibilitatea de a descoperi viața în spatele celor mai banale obiecte, pe lângă care trecem cel mai adesea indiferenți, o anumită candoare vag ironică, disponibilitatea sa permanentă
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
Nota asupra ediției aduce toate explicațiile necesare despre organizarea sumarului, așezarea strict cronologică a tuturor textelor publicistice și modul de transcriere filologică. Aparatul critic este completat cu note și comentarii bine documentate, la care și-au adus contribuția, pe secvențe temporale, toți cei patru cercetători menționați. Ediția este pusă sub patronajul simbolic al Academiei Române, fiind realizată în colaborare cu Institutul de Istorie și Teorie Literară " G. Călinescu", care în acest fel își onorează cum se cuvine întemeietorul. Primele două volume din
Modelul călinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9726_a_11051]
-
frustrări. N-am nicio frustrare: eu însumi public, sporadic, comentarii și analize, atunci și acolo unde mi se pare că ele pot fi utile. Dar, în acest caz, elevul are libertatea - și tot timpul din lume, pentru că eu nu condiționez temporal publicarea comentariului respectiv - să adere sau nu la punctul meu de vedere. în acest caz, da: comentariul poate deveni, eventual, model. Mai mult, ca să se vadă că nu am niciun resentiment - Doamne ferește! - față de autorii sau față de editura despre care a
Un pas înainte sau doi înapoi? by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9740_a_11065]