845 matches
-
un om viu, aidoma spectatorilor, despărțit însă de aceștia printr-o barieră cu atât mai inimaginabilă, mai înfricoșătoare, cu cât era absolut invizibilă - iată imaginea actorului din primele vremuri ale teatrului, „imagine vie a OMULUI ieșit dintr-o lume a tenebrelor”, imagine legată de „MOARTE, de tragica și înspăimântătoarea ei frumusețe”. Ceea ce Kantor vrea, așadar, să regăsească în teatru, ceea ce vrea să reintroducă în experiența spectatorului este această surprindere, această uimire originară - uimire în înțelesul cel mai puternic și cel mai
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
acelui univers secret pe care nici Genet nu va înceta să-l celebreze în scrierile lui și a cărui măreție e dată de vecinătatea morții. Înconjurată din toate părțile de moarte, fiecare statuie a lui Gicometti pare să iasă din tenebre și, în același timp, să se retragă în tenebrele unei nopți „într-atât de îndepărtate și totodată atât de dense, de compacte, încât nu se mai deosebește cu nimic de moarte”. Dar statuile acestea, venite din timpuri imemoriale și din
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
înceta să-l celebreze în scrierile lui și a cărui măreție e dată de vecinătatea morții. Înconjurată din toate părțile de moarte, fiecare statuie a lui Gicometti pare să iasă din tenebre și, în același timp, să se retragă în tenebrele unei nopți „într-atât de îndepărtate și totodată atât de dense, de compacte, încât nu se mai deosebește cu nimic de moarte”. Dar statuile acestea, venite din timpuri imemoriale și din spații aflate parcă la capătul pământului, nu ne trimit
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
își dorește un teatru „printre morminte”, e pentru că moartea înseamnă mister, înseamnă taină de nepătruns, în opoziție cu spiritul analitic, cu luciditatea atotștiutoare de care dramaturgul s-a săturat până peste cap, după cum el însuși mărturisește. Avem nevoie și de tenebre, avem nevoie și de lucruri ce rămân neînțelese, iar teatrul ar putea să ni le ofere. Simțul gravității, simțul misterului - iată ce-i cere Genet lui Roger Blin atunci când acesta se pregătește să pună în scenă Paravanele. De altfel, asimilarea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cazul acesta, reperul logic este chiar esența reperului, iar conceptualizarea predicției este presupoziție nerațională, o presupunere venită pe calea inspirației oferite de muze. Or, sistemul economic (de care ne vom ocupa în detaliu mai târziu) nu poate fi suspectat de tenebre metafizice, atâta timp cât el nu poate să evadeze din limitările utilităților concrete, a căror transcendentalitate nu are sens decât dacă scoatem omul din ecuația economică. Sistemul economic are, în măsura în care derivă din natura nevoilor, o omogenitate simbolică, și de substanță și de
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
economic sau omul-creator și ordonator de valori, inclusiv economice. Omul-resursă între altele sau omul-sursă a lucrurilor, materiale sau spirituale, pentru confortul meritat. Când omul se înalță prin creație, panorama conceptelor de economie va fi mai cuprinzătoare, când se afundă în tenebrele câștigului cu orice preț, panorama se reduce la căile sale deviante. Rătăcirile Economiei Dar mai interesant este să observăm că în ordinea modelelor de economie, în ansamblul lor neinterpretat temporal sau spațial, tipurile de coagulări ale ideilor în realitate sunt
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
să procedezi conform ordinii bine cumpănite a rațiunilor, să extragi principiile, să expui toate aspectele și contextul unei cauze materiale, imanentă fiecărui efect, oricare ar fi el. Acolo unde domnește misterul, rațiunea are cuvântul ei de spus pentru a risipi tenebrele și a elimina indefinitul. Epistemologia lucrețiană vizează îndepărtarea fricii. Legile naturii, imuabile, asigură derularea armonioasă a tot ceea ce se întâmplă. Nu zei, nu forțe oculte sau puteri întunecate, ci înlănțuiri de cauze reductibile printr-un efort al spiritului. Când se
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
acestei lumini Înșelătoare, crezînd că o va putea utiliza drept vehicul pentru a urca În Pleromă. Se Întîmplă tocmai contrariul: monstrul leontocefal Înghite puterea luminoasă a Sophiei, eliminîndu-i apoi materia (hyle), care devine Arhontele leontocefal Ialdabaot, făcut din Foc și tenebre 44. Lipsită de Lumina ei, Pistis Sophia ajunge neputincioasă. Își exprimă de mai multe ori căința și cere ajutor de la Pleromă. Într-un tîrziu, Îi este trimis În sprijin eonul Crist. În textele de la Nag Hammadi, cu excepția lui AJ II
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Pleromei, la care Tatăl Își adaugă propria Voință. MÎntuitorul ia În grija lui universul, revelîndu-se Într-Însul. Arhonților li se arată În chip de fulger amenințător și majestuos 195. Orbiți și Înspăimîntați, Arhonții se prăbușesc În Hades, Haos, Abis sau Tenebrele exterioare, unde vor fi puși În slujba ordinii viitoarel 96. Urmează o nouă creație, prin Logos, și de această dată ea este conformă cu imaginea Pleromei 197. Creația are loc sub supravegherea unui Tată numit, printre altele, Aion, Lăcaș, Sinagogă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
illis singulis nata elementis, serpentia in tenebris, natantia in aquis, volatilia in ventis, quadrupedia in igne, bipedia in fumo” („...reptilele se nasc În Întuneric, peștii În Apă, păsările În VÎnt, patrupedele În Foc, bipedele În Fum”)22. CÎt despre Principele Tenebrelor În Împărăția sa, obiect al unui excelent studiu de Henri-Charles Puech 23, iată cum Îl descrie Ibn al-Nad@1@m În Fihrist: „Capul său este cap de leu, iar trupul său este asemeni trupului de dragon (mare șarpe). Aripa lui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În narațiunea manihesită a creației se Înmulțesc episoadele dezgustătoare de nemaiauzit desfrîu, urmîndu-se logica obișnuită a maniheismului: sexualitatea este respinsă, considerată drept o activitate arhontică prin excelență. Astfel, sexualitatea derivă din partea noastră de Întuneric și indică puternica noastră Înrudire cu Tenebrele. Repetarea unor obscenități Înfricoșătoare este menită să arate gradul de decădere la care a ajuns omenirea și gravitatea păcatelor care o apasă. Ipoteza că omenirea se trage dintr-o singură pereche de oameni indică drept unică posibilitate de Înmulțire a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lui, / Smirnă dau cu dărnicie, / Îi dau aur și tămâie..."141 "Căutarea", călăuzită de stea, se transformă în "vânătoare" a unor animale solare ciuta, capra, cerbul sau leul. Într-un timp sfâșiat de forțele întunericului, când soarele este victimă a tenebrelor, regenerarea, în ordinea cosmică, are loc printr-o moarte simbolică, punând început unei noi vieți: "Lerui leo, / La munte ninge, plouă, / Lerui leo, / La șes pică rouă. / Roua strânsu-mi-s-a, / Din ea făcutu-mi-s-a, / De-un lac iezărel. / Pe margini de lac
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o pasăre solară, mesager solar al cerului, o "pasăre divinatorie", corbul poate fi și pasărea care anunță nenorociri, un vestitor al morții. Corbul semnifică haosul, dar și ordinea, murdăria, dar și curățenia, demonismul, dar și sfințenia, este o pasăre a tenebrelor, dar și a luminii, cu rol apotropaic, dar și funerar, este o pasăre a vieții, dar și a morții. La popoarele europene, corbul are un rol profetic, este erou civilizator la celți, acolit și tovarăș al lui Wotan la germani
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Iordache descinde direct de la Comedia Franceză, alt actor de rasă, transfigurat de teama morții și spaima creației. Stranie această siluetă distinsă și elegantă, care prin simplă prezență creează în jurul ei un câmp gravitațional de nostalgii infinite. Ca și Mallarmé "seamănă tenebre". Și le seamănă bine și cu folos societarul Teatrului Mic, devreme ce tu, spectator, rămâi țintuit în fotoliu cu răsuflarea tăiată, cuprins cu proverbiala tristețe...iremediabilă. Coautor al tenebrelor, Alexa Visarion. Mă opresc aici. Partea finală a filmului, un veritabil
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ei un câmp gravitațional de nostalgii infinite. Ca și Mallarmé "seamănă tenebre". Și le seamănă bine și cu folos societarul Teatrului Mic, devreme ce tu, spectator, rămâi țintuit în fotoliu cu răsuflarea tăiată, cuprins cu proverbiala tristețe...iremediabilă. Coautor al tenebrelor, Alexa Visarion. Mă opresc aici. Partea finală a filmului, un veritabil recital George Constantin, nu poate fi expediată în câteva cuvinte. Acest actor de excepție, amplu cât o orchestră simfonică, are dreptul la studii atente de teoria artei interpretative. Șef
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
romantice: iubirea, natura (ca stare de spirit), istoria, timpul, condiția umană (viața și moartea), condiția geniului, nostalgia absolutului, creația, aspirația spre ideal, spre perfecțiune etc. - Motive romantice: visul, somnul, solitudinea, astralul (luna, steaua, luceafărul, zborul cosmic etc.), acvaticul, cosmogonia, apocatastaza, tenebrele, nocturnul, demoniacul, mortul viu, dublul, voluptatea suferinței, evaziunea (fie întrun trecut medieval sau întrun timp mitic, fie în spații exotice boreale, astrale, onirice), metempsihoza, copacul sacru, codrul, floarea albastră, pasărea, lumina etc. - Literatura creează eroi excepționali (atipici) puși în situații
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
mitologice de la filosofii greci Platon și Artistotel, din filosofia indiană, din mitologia creștină, la care se adaugă mituri autohtone și universale: a. la originea lumii se află cerul și pământul (Platon); b. la originea universului stă Noaptea, fiica Haosului, zeița tenebrelor (Hesoid); c. Hyperion este Fiul Cerului, care este tatăl Soarelui și al Lunii (mitologia greacă); d. relația dintre Demiurg și Hyperion, care îi cere să-i dezlege taina morții (filosofia indiană); e. noțiunea de "păcat originar", concepția cosmogoniei creștine (mitologia
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în derivă, "între scris și sânge"13, că nimic nu le-a fost ușor, ci o luptă paralizanta și istovitoare cu propriile obsesii și gânduri. Un filosof poet și un gânditor-eseist-romancier angajat, un scriitor de aforisme și un căutător al tenebrelor, realul și realul-imaginarul, fiecare încercând să convingă că nu te poți elibera de coșmarurile lăuntrice, dar nici de celelalte obsesii lumești. Dacă Cioran se retrage în fața vieții, pentru ca, oricum, "neantul e în noi", Sábato ne dă o lecție despre viața
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Magris, în Sábato se unesc două adevăruri. Două adevăruri necesare pe care le exprimă scriitorul; care se întrepătrund, se alimentează unul pe altul, isi servesc de alibi unul altuia, adevărul diurn și cel nocturn: "Lumea diurnă și monstruoasa lume a tenebrelor sale, așa cum spune el însuși în paginile sale"23. Oricare ar fi schimbarea reflectată de scriitorii actuali hispano-americani, definitorie este finalitatea ultima a acesteia și, totodată, condiția să sine qua non: sporirea umanității din om. În această zonă înaltă, absolutul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
fel de extaz, am descoperit o lume perfectă și exactă, frumoasa și incoruptibila. Nu știam că tocmai descoperisem universul platonic. Și atunci, în clipa aceea minunată, a început o nouă etapă în viața mea, marcată de o luptă eternă între tenebre și lumina, între lumea oamenilor și universul ideilor"16. Petrarca în Secretum 17 scrie: "Taedium vital dezgustul de viață este singura pasiune aspră, dureroasă și cumplită în stare pură". Cioran pare a-și însuși această stare, devenind apologetul dezgustului de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
dar, în realitate, agitat de curenți adânci"12. Dar iubirea nu iese învingătoare întotdeauna, pentru că râul are putere mai mare. Personajele care întruchipează forțele râului, diabolice, au în frunte Sectă orbilor, organizație mondială care, din lăcașurile ei subterane și lumea tenebrelor, controlează lumea, așa cum spune Fernando în Darea lui de seamă: "Da, Dumnezeu are putere în cer, iar Sectă, pe pământ și în carne. Nu știu dacă, în ultimă instanță, organizația asta trebuie să dea seama, mai devreme sau mai tarziu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
o problemă mult prea complicată pentru puterile sale. Se luptă cu materia că și artistul cu opera să. Uneori reușește să fie Goya, însă, de cele mai multe ori, este un dezastru; 7. Dumnezeu a fost dat jos înainte de istorie de Prințul Tenebrelor. O dată dat jos și transformat în diavol, este de două ori demn de dispreț, dat fiind că el este ipoteticul creator al acestui univers dezastruos. Concluzia personajului sabatian este înfricoșătoare: "continuă să stăpânească lumea Prințul Tenebrelor și o face prin
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
înainte de istorie de Prințul Tenebrelor. O dată dat jos și transformat în diavol, este de două ori demn de dispreț, dat fiind că el este ipoteticul creator al acestui univers dezastruos. Concluzia personajului sabatian este înfricoșătoare: "continuă să stăpânească lumea Prințul Tenebrelor și o face prin Sectă Sacra a Orbilor. E atat de clar totul, încât mi-ar veni să râd, daca nu as fi îngrozit de atare constatare"36. În fața acestei teribile constatări, Sábato oferă răspunsul: pentru el, cei care pot
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Martín, nici Alejandra nu reușesc să se mențină departe de forțele râului, pentru că sunt personaje pure, care "trebuie să-și piardă sensul și credința în absolut, prăbușindu-se în drumul lor spre acesta"85. Reușesc să se salveze inocenții din tenebrele unui Fernando sau ale unei Alejandra? Martin se salvează, chiar dacă în ultimul ceas, prin intervenția deținătoarei acelei purități umile, modeste, cotidiene: Hortenzia Paz, una din marile reușite ale literaturii hispano-americane, întruchiparea prieteniei, a bunătății, a balsamului însuși. Îl salvează pe
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în doctrina să filosofica. Influențele existențialiste asupra operei lui Sábato sunt evidente mai ales in celebrul Raport despre orbi, în care centrală este figură personajului Fernando sau Sábato, cu o călătorie de-a lungul traumelor sale personale, în căutarea lumii tenebrelor și a stăpânilor acestora, orbii trimitere la Sartre și conceptul de privire -, dar apare și o perspectivă universală și subversiva, care ar fi ca un rechizitoriu, în maniera existențialista, la adresa societății, a condiției umane în general. Raportul are pretenția să
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]