672 matches
-
Cipriano Algor acest moment de răvășire a vieții și de inadecvare a înțelegerii lui, când, mergând la departamentul de achiziții al Centrului ca să pună cea mai simplă întrebare, s-a întors cu cel mai complex și încurcat răspuns, atât de tenebros și de obscur, încât era cum nu se poate mai firesc să se rătăcească în labirinturile propriului său creier. Cel puțin rămâne intactă intenția. În favoarea lui, Cipriano Algor va putea susține mereu c-a făcut tot ce era posibil în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a unui artist anxios, revoltat Împotriva ordinei clasice (cum ni-l arată pe Dedal și statuile umblătoare atribuite de legendă tot lui), labirintul colcăie de Întrebări neformulate. Iată un alt chip al sfinxului. Ochii săi hipnotici sticlesc dilatați În coridoarele tenebroase, Însemnate cu emblema echivocă a securii duble. Din punctul de vedere al lui Tezeu, labirintul nu este Însă decît o construcție anarhică, o eroare a clarității și logicii. Și ce ne va spune el dacă nu se va simți dator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
nu lasă loc la nici o Îndoială. Apolo e tot numai echilibru, frumusețe rece, majestuoasă și inumană, În vreme ce, În preajmă, Diony sos trece cu mîinile pline de o țărînă a tuturor suferințelor și bucuriei, beat de dansul său pe struguri, pătimaș, tenebros și exuberant. Și totuși voi vorbi despre fericire. SÎnt convins că Între legile după care grecii și-au creat zeii și cele după care și-au creat statuile nu există nici o deosebire esențială. Olimpul constituie mai degrabă o formă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
dada, când începuse deja să se retragă, lunecând, parcă, pe acest refren bâlbâit, repetat, în ritmul pașilor ce se retrăgeau de-a lungul culoarului, spre ușă. Auzi, cândva, sunetul ochelarilor pe care bunicuța îi scăpase, probabil, pe sticla biroului. Sunetul tenebros, dada, un xilofon argintiu și mici scânceli suspecte și sunetul sec al ochelarilor pe sticla biroului. Timpane subțiri, subțiate, tic clinc, ochelarii, cuțitul, briza de argint a nopții, dada, Irina ieșise din cubul de cărămidă, avansa învăluită de valurile moi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
santinelelor, cadența lor metalică. Toxinele nopții răzbat, din când în când, în gemetele vreunui bețiv, ca în bolboroseala unui scafandru înfundat în uleiul gros al craterului fără fund. Gemete rebele, haotice, scurtă flamă verzuie, înjurături și alcool. Și iarăși tăcerea tenebroasă și bocancii blindați, lovind ritmic caldarâmul. Întunericul scrâșnește, țâșnesc rafale de lumină. Tablă roți șuruburi lovite, zgomot de start enorm și infirm. Namila se urnește din loc, farurile se leagănă în oceanul negru și gros. Camionul olog, umple cu zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
contul fără cont, c-așa e năucul Anatol, ghinionist și zurliu și fără un sfanț, ca și țara lui zurlie și fără sfanț și fără noroc. Din bulevard spre dreapta și iar spre dreapta. Laterală liniștită. Arbori, zumzet neauzit, tăcere tenebroasă. Poarta grea de fier, trepte solemne. Clădire princiară, bolți, ogive, piatră lemn oțel, ferestre severe și coloane și policandre, cunoaștem decorul. Apasă butonul soneriei pe care scrie Dr. Marga. O fi stând deja pitită după ușă tanti Jeny, pacienta, devenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
imatur. Dar zurliul care dă din mâini și lovește din greșeală paharele poate atinge, cine știe, și circuitele de alarmă. Pentru asta e potrivit Tolea al nostrum!Năzbâtiile pot provoca încurcături, defecțiuni, dar și revelații involuntare. Îl împingem în colcăiala tenebroasă: să dea, Bufonul, haios și hahaleră, din mâini și din gură. Poate se declanșează, din greșeală, mișcarea. Șocul, aprinderea motorului. În dimineața când începea, în sfârșit, acțiunea, profesorul arăta mai tânăr decât vârsta pretinsă de acte. Încă tânăr arăta fostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de Azilul Asociației, nu pot reveni așa repede la rutină. Ferestrele mohorâte. Ploaia căzuse toată noaptea. Oră mahmură. Somnolență, acreală. Se tot lățea lenea, împotmolirea. O furie dospită, amânată. Ce ți-am cerut eu dumitale, tovarășa Vasilică? Flegmaticul șef Gică, tenebros, ca în zilele lui rele. Blând porcul, crescut între orătănii, nu știi de ce n-o fi motan sau vreo cățea slută, până îi vine așa, într-o zi zurlie, să se arate mistreț, de-i plesnește pielea la cusături și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
poporului-model și amenințând dușmanii poporului-model. Apoi, Tolea relua monologul, pățanii, parabole, proverbe, ar fi explodat până și un hipopotam. Simțea că va ceda, curând, se hotărâse deja să cedeze. Continua, totuși, sfătos, perorația, fără a mai aștepta încuviințare decât din partea tenebrosului Tavi. Lui i se adresa, de fapt, cu tot mai iritată nerăbdare. Vorbea, privind doar în ochii acestui serv protector, încolăcit la picioarele Venerei. Tavi asculta calm, fără reacții, noutăți, urmărind sceptic malaxorul de nimicuri. Poate tocmai scepticismul mut al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
este un roman profund preocupat de istorie. Narațiunea devine curând halucinatorie. Acest aspect al Plicului negru a făcut unii recenzenți americani să-l considere kafkian. Cartea incită, însă, mai curând, în mod deliberat, comparația cu Despre eroi și morminte, capodopera tenebroasă și torturată a romancierului argentinian Ernesto Sabato. Dacă bărbații și femeile care încearcă să funcționeze cât pot de normal în paginile Plicului negru par puțin deviați, aceasta este parte din țelul artistic al romancierului - sunt ființe pe care sistemul le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
îmbată orice ființă de jos sau de sus atât de tare, încât oriunde ar fi plecat copacii, păsările sau pământul, tot la lasciva cu piele diafană ca piersica s-ar fi întors, așa cum era, strălucitoare sub soarele de napalm sau tenebroasă ca Styxul atunci când își lua înecatul dorit, după ce gura ei vâscoasă striga: OOOM, OOOM!, jertfa fiind ceva firesc, unanim acceptată de oamenii portului, fără crâcnire. Se schimbau santinelele. Se auzea gălăgie în baraca soldaților, limba lor seamănă cu răpăitul A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sursele dacă și-ar fi editat cursul. E interesant de adăugat, pentru direcția viitoare a discuției, că același număr al revistei Saeculum care găzduia recenzia cu pricina semnala descoperirea unei „importante influențe, nemărturisită de Bergson“. II Dincolo de scenă. Interludiu Culisele tenebroase ale acestei recenzii ne sunt cunoscute prin mărturiile a doi dintre colaboratorii lui Lucian Blaga. Zevedei Barbu (1914-1993) era asistentul său la Universitatea din Cluj și secretar de redacție al revistei Saeculum. Printre cei cărora Blaga le solicită colaborarea la
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
industria românească nu este decât un morman de fiare vechi? Ne spune el Shimon Peres, citiți mai sus ce a spus. Pentru noi totul este dureros în zilele noastre, guvernul marionetă de la București urmează orbește indicațiile venite din canalele acestea tenebroase care au stabilit acum un plan în trei puncte de îngenunchere definitivă a României și anume: 1. Încurajarea emigrării românilor înafara țării prin măsurile aberante luate (taxe mari, impozite istovitoare), lipsa de verticalitate în fața organismelor străine (UE/FMI/NATO), lipsa
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
-nfierbântă cât de cât. Bucuria este un leac universal; ea te vindecă de orice fel de suferință. Îți pătrunde năvalnic în inimă și te aruncă pe loc în înaltul diafan al cerului, doar ca să te afunde, mai apoi, în adâncul tenebros al pământului, iar apoi, prin vârtejuri repezi, din nou în înălțimi nesperate. Ah, ce poate fi mai bine și mai mulțumitor pentru bunăstarea sufletului?! Sentimentele de acest fel nu le poți trăi decât cu strigăte și numai în voluptatea lor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
gluma macabră. Astfel, moartea dobândește un caracter fantomatic dacă, împotriva naturii sale, apare drept ceva ce este din nou viu, animat. Această contradicție între ceea ce este mort și pare să fie concomitent viu, provoacă groaza față de fantomatic. Este cazul lumii tenebroase a strigoilor și vampirilor care reflectă universul mormintelor. Este adevărat însă că această ipostază a fantomaticului poate fi convertită în comic, satira ocupându-se de persiflarea ei. P. Bruegel „Triumful morții” Făcând parte din categoria ordinarului, noțiunea de dezgustător opune
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
1789, Fr. Schlegel a numit Revoluția Franceză "grotescul cel mai înspăimântător al epocii.” La sfârșitul secolului al XVIII-lea, elementele iraționale irup în arta majorității țărilor europene, impunând o estetică eliberată de reguli și întemeiată pe spontaneitate, imaginație, explorarea zonelor tenebroase. Romantismul exprimă “o stare de conflict între individ și societate”, în sensul că scriitorul încetează de a mai fi avocatul ordinii existente, el îmbrățișează cauza popoarelor, a claselor sau păturilor oprimate, e un militant și un răzvrătit . În acest context
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
știi... Șarpele din iarba înaltă — Senatorii discută, iar Tiberius pare că nu aude pe nimeni, le spuse Germanicus alor săi când se întoarse de la Curie. Nu le dădea o informație, ci își exprima îngrijorarea. Chipul împăratului, veșnic încruntat și impenetrabil - „tenebros“, a scris cineva -, cu acele tăceri adânci din care nimeni nu putea înțelege nimic, îi deconcerta până și pe senatorii cei mai pricepuți în intrigi și comploturi. — Iar când deschide gura e și mai rău, vorbește puțin și ambiguu. Rudele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
iad, stau, pe un culuoar, numit bara de rezistență a caracterului. Adică? Adică, sunt ținuți, pe un gang, cam ca cel de la blocul nostru, de pe pământ, atâta timp, cât trec ceilalți, prin purgatoriu. Și, după aia,în urma unui test destul de tenebros, ajung, să fie repartizați, ori în iad, ori în rai. Mata, acum, unde ești? În gang. Ai mulți înainte? Nu prea, dar, merge al dracului de încet. De aia m-am și hotărât să vă telefomobilez, până văd,în ce
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
e dat să ajungem. — Care? — Justiția. Dante privi În jur, oprindu-se asupra fiecăruia. Păreau cu toții surprinși de ultimele sale cuvinte. — Firește, Justiția e centrul și suportul virtuților, murmură Antonio da Peretola. Dar proiectul dumitale ne readuce la acel subiect tenebros pe care Cecco d’Ascoli voia să Îl ocolească. Cum vei trata cauzele crimei? — Așa e, messer Alighieri, interveni Bruno Ammannati. Aș dori să aflu. Și ce ocazie mai nimerită decât moartea mozaicarului, ca să discutăm despre asta? Opinia majorității e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
apatie. Era conștientă de dezastrul spre care se îndrepta și totuși nu făcea nimic pentru a opri căderea în capcana urâtă a depresiei. Și totuși nu era chiar atât de rău în lumea aceea. Îi era dor de acea lume tenebroasă care o ajuta să creeze și poate că nu ar fi trebuit să încerce să iasă, să se elibereze de ceva ce nu-i făcea rău, dimpotrivă. Prezența străinului se estompa ușor în mintea ei prin absența prelungită într-o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Își sacrifice plăcerea cu atâta cruzime voluptuoasă? Vanitatea, frivolitatea, nevoia de a uimi mereu. „Dar numele adevărat al tuturor acestora e angoasa.” Intuiția lui d’Ormesson intră În rezonanță cu explicațiile psihologilor care s-au Încumetat să pătrundă În subterana tenebroasă a unui suflet dandy. Ceea ce nu mai rimează deloc cu apologia angelismului - fie și ca metaforă - În acest caz. Mai există Însă o altă poartă de intrare spre tema naturii desăvârșite a dandy-ului: androginatul spiritului său. Primul care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pus un ibric la fiert pe undeva prin camera de aranjamente florale. Camera de ce? —Drăguță, suntem într-o casă parohială, zise tărăgănat un nou venit. Că doar nu voiai o cafetieră Gaggia din care să te servească unul dintre tipii tenebroși și tăcuți de la Bar Italia! —Salut, Hugo, se auziră majoritatea celor de față, în cor, aproape la unison, salutând fără să întoarcă capul. Nu mă lăsai dusă de val. Hugo era un tip înalt, zvelt, cu părul blond, ochi gri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Arogant și ridicol În inconștiența mea revendicativă, nu sesizasem pericolul și nici neobișnuitul situației. Oricum, trebuia să mă repliez până nu era prea târziu. Din păcate, reflexele nu-mi mai funcționau corespunzător, stupefacția și teama mă paralizau. În ce poveste tenebroasă intrasem sau fusesem aruncat și de ce? Cine și ce vrea de la mine? - Domnule profesor, unde credeți că ne aflăm În clipa de față? Strict geografic vorbesc... Glasul pirpiriului era În continuare calm și amabil. Am ridicat din umeri: - Mă supraestimați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dacă auzul meu Își conservase acuratețea; În orice caz, avea un timbru plăcut și odihnitor. Of course, mister Adam dorea micul dejun cel puțin la fel de mult cât dorea să mai vadă și o fizionomie umană prin preajmă, nu doar taciturni tenebroși ori chelioși aseptici, clone ale lui Ben Kingsley În rolul lui Mahatma Gandhi. Din păcate, subteranii aveau, pare-se, apucături misogine: peste câteva minute, În ușă apăru, Împingând un cărucior metalic, Încărcat cu gustări, un fel de manechin ambulant, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și eludăm miezul fierbinte al afacerii. Foarte fierbinte... - Atunci, să n-o mai pierdem. Nu țin neapărat să-mi etalez perspicacitatea, așa că vă ascult cu toată atenția și interesul. Ce este cu acest domn Zoran? Ce ascunde În creierul lui tenebros și ce vrea cu adevărat? Nu Înțeleg... Vorba vine, Înțelegeam foarte bine; mai greu era să admit că ceea ce Înțelegeam putea fi posibil. Întârziam să spun ce gândesc, Îndepărtându-mă superstițios cu felurite divagații de ceea ce Eveline numise miezul fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]