5,198 matches
-
pentru ceea ce este? Este în gradul de a consola omul în suferința nedreaptă, incomprehensibilă și fără sens? Ca și cum orice ratio a neîncrederii nu și-ar afla tocmai în această suferință limitele sale! Nu, aici antiteologul nu este mai bun decât teologul. Astfel, de-a lungul anilor a luat ființă în mine o idee la care până acum nu am găsit o alternativă convingătoare: suferința, aceea fără măsură, nedreaptă, fără sens individuală sau colectivă nu poate, fi înțeleasă din punct de vedere
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
lucru se întâmplă și în situația când nu regăsesc confirmare prin locul de muncă, când nu mai pot să strălucesc în fața lumii prin performanțele mele. Bătrân ori bolnav, sunt acceptat, chiar iubit, în ciuda faptului că nu mai sunt "productiv". În calitate de teolog și creștin doresc să mă alătur marelui teolog protestant Karl Barth, care așa cum îmi spusese odată când se va afla în fața judecătorului divin, va constata că nu i se va cere "colecția completă a operelor" sale, dimpotrivă, nu vor fi
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
regăsesc confirmare prin locul de muncă, când nu mai pot să strălucesc în fața lumii prin performanțele mele. Bătrân ori bolnav, sunt acceptat, chiar iubit, în ciuda faptului că nu mai sunt "productiv". În calitate de teolog și creștin doresc să mă alătur marelui teolog protestant Karl Barth, care așa cum îmi spusese odată când se va afla în fața judecătorului divin, va constata că nu i se va cere "colecția completă a operelor" sale, dimpotrivă, nu vor fi necesare nici chiar "bunele intenții" pentru a se
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
artistică, deci și la stările de infatuare, îndrăgostire și iubire, iar astfel la tot cadrul erotic și sexual. Este necesar aici să fie făcute anumite distincții și să se verifice fiecare lucru păstrând ceea ce este bun. Eros și agapé Mulți teologi în cadrul reflecțiilor lor despre dragoste au făcut totul, fără a reuși, pentru elaborarea unei diferențe, din perspectiva lui Isus, între erosul senzual al grecilor și acea agapé dezinteresată, dragostea ce se dăruiește. În ce mă privește, nu sunt dispus să
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
importanță (de Vergine numquam satis Sfânta Fecioară nu va fi lăudată niciodată îndeajuns). Fără îndoială, venerarea Mariei a îmbogățit mult poezia, arta și muzica ce aveau o orientare masculină, chiar și tradițiile, obiceiurile, cultura sărbătorilor și religiozitatea populară. În fine, teologul franciscan Duns Scotus (mort în 1308) susținea, contrar tradiției până în acel moment, "prerăscumpărarea" (praeredemptio) prezervată, datorită căreia Maria ar fi fost salvată de păcatul originar. Astfel era inventată idea de immacolata conceptio, ce avea să fie răspândită prin toate mijloacele
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a politicii. Datorită provenienței și formării crescut fiind într-o țară caracterizată prin libertate și democrație directă, dar înconjurată de regimuri totalitare am fost mereu un observator atent al timpului meu. În ciuda acestui fapt totuși, nu voiam să fiu un "teolog politician", deoarece "teologia politică" a fost mereu o ideologie politizată; acest lucru era valabil pentru Eusebiu, inventatorul conceptului și episcop la curtea lui Constantin, la fel a fost și pentru germanul Carl Schmitt, profesor de drept public, precursor spiritual al
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
matematice bazate pe supoziții optimiste. După părerea mea, este necesară în mod esențial viziunea argumentată a unei ordini mondiale mai bune, începând de la care pot fi decise strategiile și tacticile de realizare. Mi-am petrecut primii treizeci de ani ca teolog ocupându-mă de chestiunea complexă a Bisericii și creștinismului, iar următorii treizeci pentru a pune în practică mai ales problemele complicate ale religiilor, politicii, economiei și eticii mondiale. O asemenea viziune trebuie să unească gândirea diacronică cu cea sincronică, trebuie
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
societate și civilizație mondială ca și cadru de interacțiune coerent, în care suntem toți direct și indirect implicați. Până în ce punct acest lucru este adevărat îl dovedește criza economică. Noua paradigmă a unei economii mai drepte Sunt unul dintre puținii teologi care aruncă regulat câte un ochi pe paginile economice ale ziarelor; încă de student am acordat multă atenție problemelor de filozofie și politică socială. În cartea mea Etica mondială pentru politica și economia mondială, încă din 1997 am supus unei
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fi satisfăcute. De aceea, în acest ultim capitol doresc să exprim ceea ce simt drept profesiunea unui " Sper ce anume sper". Speranța, tripla viziune a speranței mele, împărtășită de mulți, va supraviețui scurtei mele existențe. Mi-am petrecut întreaga viață de teolog luptând pentru reînnoirea Bisericii catolice și a teologiei, ca și pentru o înțelegere ecumenică între Bisericile creștine. Am putut constata anumite succese, mai ales sub pontificatul Papei Ioan al XXIII-lea și pe durata Conciliului Vatican II. A trebuit însă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
persoană religioasă. Cu toate acestea nu mă aflu în prima linie împotriva persoanelor nereligioase, secularizate, laice. Mă simt o persoană laică și cred că am motive justificate doar pentru a refuza secularismul ideologic, o absență sistematică a lui Dumnezeu. În calitate de teolog creștin, m-am ocupat tot mai mult de schimbarea atitudinii Bisericilor creștine în raportul cu religiile necreștine. Am putut observa anumite succese: în decretele Conciliului Vatican II despre libertatea de conștiință și cea religioasă, despre iudaism și alte religii necreștine
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nenumărate pagini. În primul rând aș dori să mulțumesc cititorilor și cititoarelor cărților mele, studentelor și studenților cursurilor mele universitare, publicului conferințelor și predicilor mele, care m-au încurajat și mi-au dat forță sau care m-au contestat. În calitate de teolog, mă consider nu doar un om al studiului dar și un păstor de suflete, care prin teologia sa ar vrea să ofere persoanelor orientare și ajutor pentru viață. Numeroasele reacții avute în decursul anilor, mi-au dat mereu multă putere
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mondial, care să fi desfășurat o activitate similară. Prin urmare, Calinic I. Popp Șerboianu devine un punct de referință într-o istorie sinuoasă a cremațiunii pe plan global. Pentru aceste motive, Șerboianu face parte dintr-o categorie restrânsă a unor teologi sau reprezentanți ai unor Biserici creștine, care, într-o vreme când, aproape într-o unitate, exponenții acestora respingeau cremațiunea, acest grup a susținut-o, împotriva curentului general. Pot fi enumerați aici de pildă, francezul Michel Riquet, căruia i se atribuie
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
alături de 40 de țărani 10. Din păcate, Păcurariu nu preciza sursa de unde a preluat informația, cea mai extinsă lucrare istoriografică asupra răscoalei din 1907, publicată în perioada comunistă, menționându-l doar pe tatăl viitorului arhimandrit 11. Mircea Păcurariu, precum și alți teologi ortodocși, unii dintre ei în studii recent publicate 12, invocînd implicarea preotului Ioan Șerboianu la răscoala din 1907, au preluat informația în mod unilateral, ignorând realitățile petrecute. După câte se pare, acești istorici ai Bisericii Ortodoxe Romane au preluat informația
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
la scurt timp, pe baza acestui referat, Regele Carol I îl răsplătea pe preotul Ioan Șerboianu cu medalia "Răsplata muncii pentru Biserică", clasa a II-a, alături de mulți alți preoți ortodocși care procedaseră în mod similar 16. Or, nici unul dintre teologii români de mai târziu, istorici ai Bisericii Ortodoxe Romane, menționând episodul, nu îl pomenesc în dimensiunea sa reală, rezumându-se la o prezentare parțială și subiectivă a evenimentelor. O confirmare a originii arhimandritului apare în revista Flacăra Sacră, când, publicându
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în 191132, în binecunoscutul său stil plin de ironie, un articol critic la adresa unor apucături din rândurile preoțimii ortodoxe, legate atât de obiceiurile unor înalți prelați, cât și a unora de rang inferior. Se pomenea și de cazul unui student teolog la București, care ar fi luat parte la "luptele... de la circ". Calinic Șerboianu, menționat ca diacon, îl ruga pe scriitor să nu tragă concluziile asupra întâmplării, deoarece va veni cu explicații mai târziu; "adică atunci când îi va veni... bine. Procedeul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
că focul nu atinge dogma spiritualității sale. Arhimandritul se revolta astfel în fața ignoranței unor preoți ortodocși care considerau că arderea cadavrelor ar afecta procesul învierii la sfârșitul veacurilor. Identifica două cauze principale ale categorisirii cremaționiștilor drept păgâni și idolatri, de către teologii vremii: pe de o parte interesele materiale, iar pe de altă parte ignorarea crasă a Scripturilor 154. Cea de a unsprezecea parte a studiului dezvoltă tema focului după Sfintele Scripturi. Șerboianu arată limpede că înfățișarea cremațiunii drept o practică păgână
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cu acțiunile unui militar degradat. Pe de altă parte, greutatea insuportabilă a incinerării cuiva apropiat a fost invocată ca argument anticremaționist, inclusiv de către arhimandritul Iuliu Scriban. În orice caz, și mai recent problematica a fost luată în discuție de către diverși teologi și preoți ortodocși, care concluzionau că este obligatoriu ca o asemenea dorință să nu fie îndeplinită, fiind o condiție și probă fundamentală de credință mai ales pentru cei vii, și nu pentru cel decedat. Spectrul bolii, care poate să-i
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cele afirmate mai sus. În al patrulea rând, preoții ortodocși înșiși nu respectă deciziile sinodale din 1928 și 1933, lucru pe care iarăși l-am demonstrat în cartea mea publicată anul trecut. Acest lucru a fost recunoscut chiar de către unii teologi ortodocși, cum de pildă o atestă Vladimir Prelipceanu, într-un articol publicat în 1962215 sau chiar mai recent 216. În concluzie, se poate afirma că textele pro cremațiune ale arhimandritului constituie o contribuție originală asupra subiectului, meritând a fi restituite
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
care Biserica creștină o crede "sfântă" și "piatră unghiulară" a tuturor învățăturilor Ei. Oare "sectanții" nu ne numesc pe noi ortodocșii și pe catolici "păgâni" și "idolatri", fiindcă venerăm icoanele. Și poate că ei au mai multă dreptate scripturistică, decât teologii noștri, cari atacă instituția cremațiunii în neștire, dacă ținem seama și ne conformăm Decalogului din Sfânta Scriptură (porunca I-a), care ne vorbește despre "unitatea" lui Dumnezeu și "spiritualitatea" Lui. Noi știm că nici Moise nu a putut vedea fața
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Cartea I, cap XI, pag. 49 și 51). Iată dar, cum însăși Sf. Scriptură și atâția părinți bisericești proclamă ideea despre puritatea lui Dumnezeu, Carele, ca și focul nu suferă nimic necurat în Sine. De unde dar, țâșnește această răzvrătire a teologilor noștri împotriva Cremațiunii și mai ales a oficierii serviciilor religioase celor incinerați, când ne numesc "păgâni" și "idolatri"? Voi spune: Mai întâi, dintr-un meschin interes material și de breaslă și al doilea, dintr-o totală ignoranță, nu numai a
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
breaslă și al doilea, dintr-o totală ignoranță, nu numai a ramurii teologice, dar chiar a Sfintei Scripturi, care este "codul" de fiecare clipă al adevăratului slujitor al altarului. Spre marea mea uimire, am întâlnit chiar aici în Capitală preoți teologi, cari mi-au pus întrebarea: "Cum se-mpacă cremațiunea cu învierea morților? Cum o să mai învieze mortul din cenușă?". Acestor întrebări atât de simpliste, ca să nu le zic altfel, am răspuns, înălțând din umeri, căci nu meritau o discuție serioasă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și cu binecuvântarea Prefericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2008, pp. 484-491. Necula, Nicolae D., Tradiție și înnoire în Slujirea Liturgică, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galați, 1996. Păcurariu, Mircea, Dicționarul teologilor români, ed. II, Editura Enciclopedică, București, 2002. Păcurariu, Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. 1, Editura Institutului Biblic, București, 1991. "Pe două coloane slugile crematoriului", în Glasul Monahilor, XII, 428, 16 decembrie 1934, p. 4. Pocitan Ploeșteanu, Veniamin, Biserica Ortodoxă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
aprilie 1935, p.1. 206 Ibidem, p.2. 207 "Despre Cenușari. Citim în "Cronica Românului", în Glasul Monahilor, XIII, 440, 10 amrtie 1935, p. 6. 208 Ibidem. 209 Ibidem. 210 Asupra activității lui Ioan Ireneu Mihălcescu vezi Mircea Păcurariu, Dicționarul teologilor români, ed. II, București, Editura Enciclopedică, 2002, p. 293. O analiza mai amplă asupra activității sale o regăsim la Ion Vicovan, Ioan Irineu Mihălcescu. "Apostol al teologiei românești", vol. I, Trinitas, Iași, 2006. Această lucrare cuprinde și o bibliografie a
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
amicii lui, sub conditione, fără ca ei să i-o fi cerut. Pe șest, zicea căpitanul. Mai puțin alunecos decât majoritatea membrilor ordinului său, Dómine se credea adeseori obligat să aplaneze conflicte. Era un om care trăise și văzuse multe, bun teolog, Înțelegător față de slăbiciunile omenești, binevoitor și blajin la culme. Asta Îl făcea indulgent cu semenii, drept care biserica lui era Înțesată de femei venite să li se ierte păcatele, atrase de faima lui de cumsecădenie la ora Împărțirii penitențelor. În ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
coroanei engleze și a alaiului de compatrioți de-ai săi care Încetul cu Încetul l-au Înconjurat la Curte. Se sporovăia În locurile de clacă din oraș că infanta Începuse să Învețe englezește și că Charles În persoană studia cu teologi Încercați doctrina catolică, Întrucât dorea să se convertească la credința cea adevărată. Nimic mai departe de realitate decât această ultimă pătăranie, după cum avea să se constate mai târziu. Dar pe moment, și În atmosfera aceea atât de favorabilă tânărului, zvonurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]