1,117 matches
-
au apărut între timp pe piață. Concluzia este aceea că ne aflăm întotdeauna în întârziere față de obiecte, situație care a condus la apariția unei noi etici precesiunea (précession) consumului. La fel cum mai târziu, referindu-se la societatea postmodernă, va teoretiza precesiunea simulacrelor în raport cu realul, în opera timpurie Baudrillard discută despre modalitatea în care în societatea modernă, raportul de succesiune tradițional dintre producție și consum a fost răsturnat, în sensul în care obiectele sunt achiziționate înainte de a fi câștigate, înainte de a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
folosește de ambivalența termenului francez consommer, care înseamnă și a satisface, și a anula. Astfel, filosoful instituie și păstrează un paradox: a consuma presupune atât producerea, cât și distrugerea semnelor. Limbajul construit după această schemă se conformează și atributelor potlatch-ului teoretizat de Marcel Mauss și de Georges Bataille: consumul, ca și scriitura, sunt asociate cu risipa, cu distrugerea sensului în jocul darului și contra-darului pentru a se ajunge la deturnarea sistemelor și semnificațiilor stabilite. 4.3.2. Implozia modernismului. Elemente proto-postmoderne
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
filosofia occidentală în termenii logicii binare și de a o deconstrui prin pluralizare, diseminare, valorizarea diferenței, a multiplicității și a negării fundamentelor. Se poate adăuga acestui demers de subminare a schemelor conceptuale binare și de destabilizare discursivă și strategia seducției, teoretizată de Baudrillard, care obține efecte similare în planul discursului. Micropoliticile dorinței deconstruiesc cuplurile opozitive clasice, iar acest lucru se observă și în respingerea opoziției dintre centru și margine, precum și într-un model energetic, care își asumă construirea unui anumit tip
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
are nevoie de fundamente pentru a se construi; într-o epocă transparentă și lipsită de profunzime, acesta este "înghețat", deschizând calea nihilismului și a melancoliei, drept trăsături de bază ale omului postmodern. În locul dispărutului "mod de producție", Baudrillard începe să teoretizeze "modul de dispariție" a mai multor instanțe moderne: sensul, socialul, istoria, evenimentul, singularitatea etc. În această nouă configurare, definițiile se dovedesc imposibile, Baudrillard prezentând imaginea unui univers deconstruit, din care au rămas doar fragmente, acest "joc cu fragmentele" fiind însuși
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fi abolită, ambele fiind înlocuite și absorbite de către spațiul media. Seducția, dacă mai există, este doar operațională, transformată în fascinația perpetuă a modei, a publicității sau a televiziunii. Concepția lui Baudrillard privitoare la acest stadiu este foarte apropiată de aceea teoretizată de Gilles Lipovetsky în special în L'ère du vide, unde constată că seducția postmodernă este "hi-fi" și "a devenit un proces general care tinde să regleze consumul, organizațiile, informația, educația, obiceiurile. Întrega viață a societăților contemporane este pe viitor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ghidează după logica enthousiasmos-ului. Tocmai de aceea seducătorul nu poate fi nici mincinos, nici întruchiparea figurii manipulatorului și nici măcar un nesincer. În concluzie, problematica seducției la Jean Baudrillard trebuie înțeleasă ținând cont de cele patru etape pe care acesta le teoretizează. Astfel, etapele rituală și estetică ale seducției îi oferă acesteia o imagine idealizată, ce poate fi corect abordată din perspectiva interpretării realizate de Herman Parret, în care este susținută ideea conform căreia seducția nu este sinonimă manipulării, nesincerității sau minciunii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
deveni, la rândul său, un termen "tare", asemănător celor pe care le-a deturnat. Chiar dacă numărul asemănărilor dintre efectele discursive ale celor două strategii descrise este mare, nu se poate susține în nici un caz identitatea lor. Fiecare dintre ele este teoretizată în mod diferit, în vederea argumentării unor scopuri distincte (respingerea metafizicii prezenței, respectiv sugerarea unei alte perspective asupra limbajului). În plus, Jacques Derrida transformă deconstrucția într-o modalitate generală de receptare și lecturare a majorității textelor, în timp ce Jean Baudrillard nu consideră
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
comun, uzat; * strategia răului mai mare (la stratégie du pire), care presupune împingerea analizei în toate direcțiile cu un grad mai mult decât se așteaptă în mod obișnuit cititorul, justificarea sa fiind aceea că doar în această modalitate poate fi teoretizată lumea contemporană. Pentru a realiza acest lucru, se folosește de jocuri de limbaj, experimente lingvistice, de îmbinarea teoriei cu elemente poetice etc.; * strategia transformării obiectului de studiu într-un obiect exotic, nou, prin extragerea lui din câmpul obișnuit al analizelor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
că Best și Kellner observă o mai mare apropiere între gândirea lui Lyotard și cea a lui Adorno, decât cu cea a lui Habermas. De asemenea, cei doi critici deplâng lipsa dialogului productiv dintre Teoria Critică și teoria postmodernă, care, teoretizând despre noile forme ale tehnologiei, culturii, societății, ar fi trebuit să ofere Teoriei Critice un număr însemnat de subiecte de aprofundat, în timp ce realitatea a arătat că majoritatea teoreticienilor critici nu s-au confruntat cu această problematică, în timp ce alții au respins
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
vol. 12, 1995, pp. 125-152. 342 Pentru Baudrillard, problematica obiectului este aceea care îi va oferi posibilitatea de a se distanța de metafizica subiectului (obiectul fiind conceput în Strategiile fatale, p. 132, drept "locul unei hemoragii violente a subiectivității"). Deși teoretizează diferite figuri ale alterității, alteritatea radicală este considerată a fi obiectul ("În final, figurile alterității se rezumă la una singură: aceea a obiectului", în "L'Objet comme Attracteur Étrange", în La Transparence du Mal, p. 178). De altfel, Baudrillard mărturisește
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pe următorul nivel de evoluție al societății umane, capabil să rezolve problemele pe care viața și istoria le pun spre rezolvare oamenilor, societății umane și Civilizației, Speciei umane. Acesta este sistemul Socio-economic al viitorului descoperit de noi, descris, prezentat și teoretizat În cartea "NOUA ȘTIINȚĂ ECONOMICĂ A SECOLULUI XXI SAU PSIHO-ECONOMIA". (va urma)
ADEVĂRATA PROBLEMĂ A IEȘIRII ROMÂNIEI ȘI A POPORULUI ROMÂN DIN ACEASTĂ CRIZĂ FINANCIARĂ ȘI BUGETARĂ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Ştefan Dumitrescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1541]
-
societate civilă" autonomă trebuie să găsească într-o Europă fără state naționale un spațiu perfect de dezvoltare, care reunește "toate persoanele" înrădăcinate în originile lor familiale, locale, confesionale sau profesionale. Conform acestei versiuni utopice care a fost evocată, dar niciodată teoretizată cu adevărat de Mounier, Rougemont, Marc etc. Europa nu ar fi decît o confederație de federații liber constituite. Este vorba, mai precis, de o formă contemporană de organizație anarhistă sau medievală în care conceptul însuși de suveranitate și-ar pierde
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
principal este deținut de actorii de natură tehnocratică. Expertiza științifică, cunoașterea, neutralitatea bazată pe legitimitate tehnocratică, nepartizană, reprezintă elementele propuse de această teorie pentru a înțelege funcționarea sistemului european. În cadrul acesti școli există două tipuri de policy networks. Prima este teoretizată de Peter Haas (1992) și se numește "epistemic communities", comunități bazate pe autoritate științifică care împărtașesc un soclu de valori si idei comune. Iar a doua formă, teoretizată de Paul Sabatier (1988), se numește "advocacy coalition" și se deosebește de
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
european. În cadrul acesti școli există două tipuri de policy networks. Prima este teoretizată de Peter Haas (1992) și se numește "epistemic communities", comunități bazate pe autoritate științifică care împărtașesc un soclu de valori si idei comune. Iar a doua formă, teoretizată de Paul Sabatier (1988), se numește "advocacy coalition" și se deosebește de "epistemic communities" printr-o implicare mai pronunțată în obținerea unor scopuri politice (o natură partizană mult mai vizibilă față de neutralitatea primei forme de policy network). 33 Pentru o
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
sens proiectele de codificare și constituționalizare realizate în cadrul Centrului Robert Schuman al Institutului Universitar European de la Florența. 56 NTFuncționalismul este în literatura de specialitate denumirea care desemnează una dintre cele mai importante teorii ale integrării europene. Funcționalismul, alături de federalism, a teoretizat condițiile specifice pentru încheierea conflictelor umane și instaurarea unei păci durabile la nivel european și internațional. Principalul său promotor, David Mitrany, a teoretizat diferite strategii în vederea creării unei forme ideale de societate internațională, în care scopul principal era acela de
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
specialitate denumirea care desemnează una dintre cele mai importante teorii ale integrării europene. Funcționalismul, alături de federalism, a teoretizat condițiile specifice pentru încheierea conflictelor umane și instaurarea unei păci durabile la nivel european și internațional. Principalul său promotor, David Mitrany, a teoretizat diferite strategii în vederea creării unei forme ideale de societate internațională, în care scopul principal era acela de a determina funcțiile care urmau să pună în funcțiune acest proces. Funcționalismul oferă astfel o viziune în mare masură tehnocratică a guvernanței umane
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
își face publicitate la confiniile cu Art Nouveau-ul, care tinde către o recunoaștere într-o sferă socială net mai cuprinzătoare și care asumă o misiune "politică", nu lipsită de notele utopice ale unui orfism integrator, aceea a civilizării prin frumos teoretizată de John Ruskin, William Morris, Henry van der Velde etc. În acest sens, pe filiera reflecției asupra misiunii civilizatoare a artei decorative și a unui funcționalism estetizant prin ridicarea obiectului banal la demnitatea obiectului de artă, recuperăm predilecția pentru afiș
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tratarea celor două dimensiuni arhetipale, cea feminină (Anima) și cea masculină (Animus), într-o proximitate sugestivă a unui dezastru delectabil relevă caracterul androgin al metamorfozelor eminesciene ale lui Hyperion, expresie a unei naturi duale. Această dualitate a operei eminesciene o teoretiza și Ion Negoițescu într-un eseu fundamental, Poezia lui Mihai Eminescu, unde criticul distingea între antume și postume ca două dimensiuni ale imaginarului eminescian: una neptunică, de suprafață, ușor idilizată, romanțată, și una plutonică, vizionară, febricitată, grandioasă, sumbră, proiectând cosmogonii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al unei estetice întoarceri a refulatului în poezie. Depășind nivelul speculativ al exercițiului psihanlitic întreprins de Călinescu, rămâne provocatoare ideea unei sinteze a celor două limbaje artistice, pe care poetul ar întreprinde-o la nivelul liricii sale devenită plastică, simbioză teoretizată în spațiul poeziei simboliste. Surprinzătoare devine bulversarea acestei ordini iconice prin omologarea lui Adrian Maniu printre suprarealiști criticul nu-l trece totuși în această categorie în taxonomia sa -, ca utilizator al dicteului automat. Aparenta contradicție a criticului provine din sondarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
constatat numeroase lacune. În anii 1919 -1920, s-au experimentat în SUA două sisteme noi de organizare a procesului educațional. Primul, cunoscut sub numele de Planul Dalton, de la localitatea cu același nume din Massachussets, unde s-a aplicat, a fost teoretizat de Helen Parkhurst. La începutul anului școlar, elevii primeau o listă cu teme, un ghid orientativ și semnau un contract prin care se obligau să parcurgă un anumit număr de subiecte într-o unitate de timp. Punând accent pe studiul
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3060]
-
și în plan secund acumularea cunoștințelor. În sistemul de învățământ modern trebuie să se aplice metode curistice, intuitive și practice capabile să stimuleze activitatea elevilor și să îmbine aspectele formative cu cele informative. În cele două războaie mondiale, Constantin Narly teoretizează un sistem pedagogic în centrul căruia așează conceptul de personalitate. Încercând să găsească o cale de mijloc între pedagogia intelectualistă și cea voluntaristă, Narly propune ca actul didactic să fie ghidat de principiul social (lucrul manual), cercetare (abordarea unei probleme
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3060]
-
întrebare, la fața locului a urmat o altă dificultate, legată de actul creației, aceea de a-i convinge de bunele mele intenții: că eu chiar vreau să fac un film despre ei și piesa lor de teatru. Acei oameni nu teoretizau despre bucuria creației și nevoia de exprimare, ci dezbăteau probleme ale locului și pedepseau prin acea piesă pe cei care încălcau normele comunității. Spectacolul de teatru avea o funcție socială. Au fost necesare patru sau cinci drumuri acolo, făcute pe
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
din marile universități ale Europei era mai mult decât posibilă. Alegând această opțiune, liderul "Junimii" își asuma și unele riscuri, dintre care cel mai mare era acela al contaminării cu chiar maladiile culturii românești, sau cu ceea ce Noica avea să teoretizeze, un secol mai târziu, drept "maladii ale spiritului". Dimensiunea aceasta sacrificială o comentează Ion Petrovici în ale sale Figuri dispărute, în secțiunea pe care i-o dedică lui Maiorescu. Printre altele, Petrovici constată că părintele prelecțiunilor populare "și-a pus
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
privit conferențiarul de ceilalți: " Această tradiție pleca din aceeași idee că conferențiarul este un om aproape supranatural, el vorbește fără efort, el nu obosește, glasul lui nu slăbește, gâtlejul nu i se usucă ca la ceilalți muritori"26. Iată deci teoretizat la Iași, cu ani buni înaintea lui Nietzsche, supraomul... Rigori de conținut utilizarea, în cadrul prelecțiunii a două comparații 27, una la început, alta la final; probabil nu doar "încălzirea sălii" se urmărea prin acest procedeu, ci impresia de "obiect" finit
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
anumită stare de așteptare, traductibilă în ideea unui teren pregătit pentru așa ceva; efervescența spiritului românesc, așa cum se iscase ea în contextul pașoptist, rămăsese oarecum suspendată. Rămăsese doar bănuiala că ceva mult mai important și mult mai adevărat (în sensul adevărului teoretizat de Maiorescu) era cu putință, că zăcea într-un fel de potențialitate latentă, așteptând actualizare, așezare în act. Titu Maiorescu, Junimea în general, nu fac, deci, altceva, decât să declanșeze un mecanism ale cărui resorturi intime fuseseră deja instalate; dorința
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]