1,090 matches
-
romanul lui Camil Petrescu, Iași: Junimea. * autoreferențialitatea * -generică; * -po(i)etică; * -auctorială. PIÉGAY-GROS Nathalie (1996) Introduction à l'intertextualité, Paris: DUNOD. * protocol de lectură. RABAU Sophie (2002) L'Intertextualité, Paris: Éditions Flammarion, Collection "GF". * critica surselor vs intertext; * contribuții la teoretizarea și istoricul intertextualității. REUTER Yves [2001] (2005) L'Analyse du récit, Paris: Éditions Armand Colin, Collection "128" (aceleași date pentru prima ediție). * transtextualitatea: intertextualitatea; paratextualitatea; metatextualitatea; hipertextualitatea; * arhitextualitatea. SAMO-YAULT Tiphaine [2001] (2005) L'Intertextualité. Mémoire de la littérature, Paris: Éditions Nathan
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
-lea rămîne, de aceea, una revoluționară, anticipînd tehnicile sofisticate de codificare estetică, ale prozatorilor moderni. Chiar viziunea restrictivă a epicului jamesian se prefigurează aici, "diversionismul" discursiv practicat de către povestitor anunțînd o nouă mentalitate de construcție, deopotrivă implicit și explicit. În privința teoretizărilor explicite, eseurile scriitorului sînt oricînd un argument viabil. Pe de altă parte, existența unor povestiri teziste (cuprinse și ele în volumul de față), analitice de tipul celei intitulate Diddling Considered as One of the Exact Sciences/Escrocheria considerată ca una
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de gradul trei, pe care supraviețuitorii de pe Jane Guy o au cu ființa exotică albă, la finalul povestirii. În plus, succesiunile inițiatice din roman merg pe ritmuri diferite de derulare evenimențială. Inițial, faptele se succed lent, fiind estompate de lungi teoretizări pe marginea lor, iar, spre sfîrșit, densitatea și desfășurarea lor cresc semnificativ, narațiunea devenind extrem de dinamică. Nivelele inițierii naratorului sînt delimitate exact de începutul/sfîrșitul experiențelor marinărești, pe fiecare dintre cele trei corăbii simbolice ale povestirii. La început, pe parcursul aventurii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de drumuri" în literatura bătrînului continent) tradiția romanului "existențialist", care, ulterior, măcar prin Jean Paul Sartre, va cunoaște dezvoltări exemplare. "Existenția lismul" lui Miller se rezumă totuși spre deosebire de cel al ilustrului său continuator la trăirea libertății și mai puțin la teoretizarea ei. Dacă Sartre încearcă "să înțeleagă" și "să-și asume" limitările libertății, Miller nici nu le "observă", expe rimentînd bucuria eliberării ca pe o lacaniană jouissance. Cele zece episoade ale cărții sînt treptele ieșirii (franceze) din "corsetul" (american) al apartenenței
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
lor are o influență asupra imaginii corecte și complete a tradiției literare pe care o sistematizează. Canonul literar reprezintă doar ceea ce, din această istorie literară, a devenit exemplar și constitutiv, intrând în memoria structurantă a identității unei culturi"17. Spre deosebire de teoretizările cu latură critică ale acestei probleme, cele de istorie literară se îndepărtează puțin de acest model, funcționând mai mult sub forma unei cronologizări canonice, liniaritatea fiind cea care primează, în prezentarea acestui fenomen. Totuși, întâlnim și aici mai multe nuanțe
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
spre gestiune și apoi spre manipulare.” Câteva cursuri sistematice de morală, despre corectitudine și satisfacția lucrului bine făcut pot fi net mai ieftine decât punerea la punct a unor sisteme suplimentare antifraudă sau de control al calității. În egală măsură, teoretizarea morală a valorii spiritului de echipă - idee morală atât de dragă oricărui manager - poate fi șansa suplimentară de a supraviețui Într-un mediu concurențial, În care trădările sau „defectările” sunt fapte comune. Evident, nu punem În discuție valoarea reală a
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
biografii construite, a căror valoare de simbol se Îndepărtează din ce În ce mai mult de realitatea care le-a produsă. Fidel instrumentului de analiză „situațională” la un nivel de complexitate medie, surprinsă Într-o schemă explicativ hexadică validată, de altfel, și de alte teoretizări din sfera disciplinelor Astfel, discursurile politice sunt dependente de o Întreagă „arhivă” comunicațională, respectiv de intervențiile publice pe care actorul politic le-a cumulat În timp, fie că sunt rezultatul inițiativelor proprii, fie că se datorează Însușirii experienței politice ale
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
irațională. Numai că, multe dintre trăirile morale, precum iubirea dezinteresată, spiritul de sacrificiu, compasiunea, caritatea nu sunt raționale. Condiția moralității este dezinteresul or, nu poți fi dezinteresat față de propria persoană: asumarea propriului destin este un fapt ce aparține existenței, iar teoretizarea acesteia aparține ontologicului; doar asumarea destinului celuilalt aparține trăirii morale, iar teoretizarea acesteia aparține eticului. Și, iată, se justifică atitudinea omului milos care este recunoscător celui ce-i primește oferta; pentru că fără el n-ar putea să existe, să se
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
sacrificiu, compasiunea, caritatea nu sunt raționale. Condiția moralității este dezinteresul or, nu poți fi dezinteresat față de propria persoană: asumarea propriului destin este un fapt ce aparține existenței, iar teoretizarea acesteia aparține ontologicului; doar asumarea destinului celuilalt aparține trăirii morale, iar teoretizarea acesteia aparține eticului. Și, iată, se justifică atitudinea omului milos care este recunoscător celui ce-i primește oferta; pentru că fără el n-ar putea să existe, să se afirme ca ființă morală. Această ireversibilitate a deschiderii către celălalt este o
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
este ea însăși determinată de urgența relativă a "problemelor" de moment. Se poate spune că schimbările majore de teorii constituie răspunsuri la probleme noi, ridicate de noi condiții economice, instituționale etc. Nu există nici ireversibilitate în schimbările teoretice, nici cumulativitate. Teoretizarea este strîns dependentă de problematica istorică la care se raportează; c) rațiunea esențială pentru care nu poate adopta prescripțiile metodologice la fel ca celelalte științe empirice ține de caracterul său de știință "morală și politică", adică de faptul că este
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
s-au dat termenului perioadă istorico-culturală, paradigmă, stil, metodă, epocă unii critici ai fenomenului consideră că poate cea mai importantă dintre ele este aceea a postmodernismului văzut drept epocă, deoarece această abordare deschide, la rândul său, o problemă esențială: problema teoretizării contemporaneității. Astfel, poziția adoptată de Richard Rorty, Linda Hutcheon, Calvin Schrag sau David Harvey în legătură cu această problematică este aceea conform căreia postmodernismul nu este o nouă paradigmă holistă, prin prisma căreia să se explice majoritatea fenomenelor și nici "nu poate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a continuat această diviziune a discursurilor referitoare la postmodernism, între conservatorii care deplâng noile condiții social-culturale și avangardiștii care le celebrează, uneori exagerându-le importanța. Ceea ce este important de menționat în acest context este diferența dintre întrebuințarea unui cuvânt și teoretizarea lui, dintre termen și concept. Astfel, Steven Connor este extrem de explicit în acest sens atunci când afirmă că "deși termenul de "postmodernism" a fost folosit de unii scriitori în anii '50 și '60, despre conceptul de postmodernism nu se poate afirma
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a modernității ca paradox, implicând distrugere, schimbare, ambiguitate și transformând criza în valoare proprie. De altfel, în jurul ideii de paradox își construiește discursul despre modernitate și Antoine Compagnon, care semnalează cinci asemenea paradoxuri caracteristice acesteia: superstiția noului, religia viitorului, mania teoretizării, îndemnul la cultura de masă și pasiunea renegării. Fiecare dintre aceste paradoxuri este, în viziunea acestui autor, conectat la un moment important al modernității (de obicei unul de criză), astfel încât modernul îi apare ca fiind "un ansamblu de contradicții nerezolvate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
discursul de tip filosofic în cel mai larg al postmodernității, Hutcheon enumeră o serie de utilizări foarte diferite ale acestui din urmă termen în mediile filosofice, precum critica derridariană a metafizicii prezenței, investigația foucauldiană în legătură cu relaționările dintre discurs cunoaștere putere, teoretizarea "gândirii slabe" realizată de Vattimo sau deconstruirea metanarațiunilor legitimatoare întreprinsă de Lyotard (de remarcat că aceste poziționări teoretice enumerate constituie, în altă perspectivă, o parte a nucleului postmodernismului filosofic!). Identificând în polemica Habermas Lyotard "sâmburele" confuziei dintre cele două concepte
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
foia albă de hârtie, postmodernismul își manifestă, prin opoziție, disponibilitatea de a revedea trecutul, de a-l recunoaște, chiar dacă într-o modalitate ironică sau parodică. Pe lângă aceste mari dificultăți de discernere între curente, se poate nota și o diferență de teoretizare dintre postmodernismul european și cel american. Astfel, Călinescu observă că în critica americană avangarda ar fi de fapt sinonima modernismului și cea care se opune în mod radical postmodernismului, care este conceput ca fiind un curent mai apocaliptic și de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
postmoderne și a caracteristicilor sale. 3.2. Discurs sau scriitură? În spațiul cultural francez, în special, s-a dezvoltat pe lângă conceptul de discurs și un termen apropiat și utilizat uneori alternativ, cel de scriitură 238, care a cunoscut o largă teoretizare în special o dată cu proiectul grupului Tel-Quel. Fără a se institui o demarcație netă și larg acceptată între aceste două concepte, ele ocupă o mare parte din aparatul critic disponibil și tocmai de aceea ne propunem să schițăm câteva linii de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de practici discursive aflate în mișcare intertextuală și nu ca un sistem rigid de idei. Deplasarea către problematica limbajului devine vizibilă în foarte multe domenii (inclusiv știința poate fi considerată doar un tip de limbaj) și conduce la consecințe și teoretizări noi. După cum mărturisea Jacques Derrida, "este momentul în care limbajul invadează câmpul problematic universal; momentul în care, în lipsa unui centru și a unei origini, totul devine discurs, altfel spus, sistem în care semnificatul central, fie el originar sau transcendental, nu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
semnificația lumii și, cum se observă la Derrida, discursul se reflectă și se investighează pe sine ca discurs sau realizează relații cu celelalte texte prin intermediul cărora se va crea sensul. Scriitura se instituie, astfel, atât ca termen predispus la numeroase teoretizări și demarcări, cât și ca metaconcept prin intermediul căruia se poate surprinde starea generală a discursivității unui întreg curent de gândire și de opinie. Pe de o parte, termenul a fost analizat de diverși autori în "textura", implicațiile și relaționările sale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pentru a susține conceperea textului ca producere (în acest context, Jacques Derrida și Jacques Lacan vor fi des invocați). De asemenea, termeni ca scriitura și lectura, care apar în mod constant în postmodernismul filosofic francez, vor alcătui o parte a teoretizărilor lui Philippe Sollers, problema autorului și a subiectului va fi expusă de Barthes, iar scriitura ca joc și discontinuitate va intra în cîmpul de preocupări al Jacquelinei Risset. Programul grupării Tel-Quel este relevant în ceea ce privește punctele-cheie ale cercetărilor ulterioare, precum și în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sa"265) și scriitura non-textuală, care este "lineară, expresivă, cauzală, neînscrisă și nelegată de "spațiul scris""266. Putem aici observa ideile lui Derrida (care, de altfel, a fost asimilat grupului, în special în anul 1960) ce ne trimit atât la teoretizările din De la grammatologie, cât și la experimentele practice (precum interpretarea romanului Numbers al lui Ph. Sollers sau a poemului lui Shelley, The Triumph of Life), unde se propune o înțelegere "stereo" ce presupune întrepătrunderea și transformarea textelor și a sensurilor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
textul de plăcere și textul de desfătare, Barthes reafirmă pluralitatea, intranzitivitatea scriiturii și imposibilitatea de a exista în afara "textului infinit" aceste trăsături dându-i posibilitatea scriitorului de a "lupta" împotriva ideologiei care se vrea, totuși, enunț încheiat, definitivat. Prin complexitatea teoretizărilor, Roland Barthes a influențat și, după unii, s-a integrat postmodernismului francez. Locul central rezervat conceptului de scriitură în majoritatea lucrărilor sale a contribuit la depistarea unor relații și la nuanțarea unor termeni care reprezintă baza vocabularului filosofic postmodern. 3
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
analize asupra modului lor de funcționare, în vederea extragerii regulilor de formare și de activare a acestor termeni. Ocupându-se de cercetarea "funcției autor", Foucault identifică două noțiuni care "blochează" acest concept, împiedicând aprofundarea consecințelor care s-ar putea evidenția din teoretizarea "morții autorului". Una dintre ele este conceptul de operă, care, în lipsa corolarului autorului, suferă de mari dificultăți în ceea ce privește propriile sale posibilități de definire (filosoful francez se întreabă ce poate cuprinde acest concept: tot ce a scris vreodată cineva, schițele, proiectele
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mod de a traduce în termeni transcendentali pe de o parte afirmarea teologică a caracterului său sacru și, pe de altă parte, afirmarea critică a caracterului ei creator?"296. Această interogație include atenționarea asupra riscurilor majore la care se expune teoretizarea conceptului de scriitură, dintre care cel al transferului caracteristicilor unui termen considerat absent asupra altuia este unul important, pe care fiecare cercetător al postmodernismului trebuie să-l aibă în vedere. Criticii americani au sesizat de asemenea aceste riscuri, considerând că
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și influențe din domeniile semiotic, lingvistic, filosofic, artistic căci s-au luat în calcul sub semnul practicii discursive și scriitura filmică, fotografică, scenică. 3.3. Schiță a strategiilor generale ale postmodernismului Transformările sesizate la nivelul limbajului au efecte vizibile asupra teoretizării și practicii discursivității postmoderne. Intertextul, hipertextul sau colajul sunt experimente deja realizate, indicând existența unor trăsături proprii ale scriiturii actuale, cum ar fi lipsa fundamentelor, descentrarea, supralicitarea. De la Nietzsche și Heidegger încoace se acceptă că în filosofie s-au instituit
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și nu ca un sistem rigid de idei, căruia trebuie să-i subscrie autorii, pare a fi o accepțiune mult mai profitabilă, pentru că "postmodernismul este o stare de spirit a culturii contemporane, și el nu poate fi redus nici la teoretizările din lucrarea lui Jean-François Lyotard și nici la oricare alt autor, ci se regăsește într-o anumită tonalitate dominantă a discursivității contemporane, preocupată firește de marile mutații spirituale ale sfârșitului de mileniu"331 (s. a.). Modul de scriere și tehnicile discursive
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]