40,574 matches
-
dintre primii recenzenți ai studiului (România literară, nr. 21), care a împins gustul postmodern pentru ludic pînă la a afirma că o carte despre postmodernismul lui Cărtărescu ar fi fost nesfîrșit mai valoroasă decît cartea lui Cărtărescu despre postmodernism. În pofida tezei unui Federman, cum că însăși critică devine sub pana postmodernă critifiction, adică, pe românește, o harababură, un ghiveci sau un vîrtej, studiul lui Cărtărescu este închegat, logic și chiar academic, data fiindu-i destinația (teza de doctorat). Nu e de
Axiome pentru uzul postmodernilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17823_a_19148]
-
lui Cărtărescu despre postmodernism. În pofida tezei unui Federman, cum că însăși critică devine sub pana postmodernă critifiction, adică, pe românește, o harababură, un ghiveci sau un vîrtej, studiul lui Cărtărescu este închegat, logic și chiar academic, data fiindu-i destinația (teza de doctorat). Nu e de mirare. Toate studiile majore consacrate de postmoderni dezmembrării discursului critic în postmodernitate sînt, de altfel, perfect coerențe, de la acelea ale lui Hasan și Lyotard din anii '70 și pînă la acelea ale lui Eco sau
Axiome pentru uzul postmodernilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17823_a_19148]
-
Așa stând lucrurile, este cu totul pe alături ironia pe care "Necumintele" o dezvolta în continuare: "Păi, despre ce să scrie un poet, daca nu despre el? Nimeni nu-l oprește pe dl. Alex. Ștefănescu să scrie domnia să o teza de doctorat chiar și de cinci mii de pagini, în care să inventeze un nou curent literar și să se pună în fruntea lui." Din revista România mare (din 10 martie l999) aflu că am 100 de chintale și că
AFLU DESPRE MINE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17825_a_19150]
-
Marină Constantinescu Un dramaturg apărut bine după ^90, lansat și impus nu numai pe piată dramaturgiei românești, ci și pe aceea a spectacologiei este Vlad Zografi. Fizician de profesie, cu o teza de doctorat susținută în 1994 la Universitatea Paris XI (Orsay), Vlad Zografi este atras de scris încă din 1990. Debutul sau literar are loc în România literară, iar în 1993 îi apare la Editură Eminescu volumul de povestiri Genunchiul stîng
E o crimă să ai idei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17847_a_19172]
-
literare dominate de o componentă mimetica, spre experimentele narative guvernate de logică pluralismului și a ambiguității, traseu ce se confundă cu drumul căutării de sine a stilului caragialian." (op. cît. pag. 10) O înțelegere competența a acestei cărți, la origine teza de doctorat, presupune descifrarea titlului-metaforă, descifrare care, depărtîndu-se de speculații și ambiguități, poate fi regăsita chiar în textul lui Caragiale "Cîteva păreri" ("Opere 4", București, ESPLA, pag. 45) reluat de autoare la pagina 172 într-un context nimerit, anume al
Despre oglinzi by Tudor Vlă () [Corola-journal/Journalistic/17862_a_19187]
-
odată făcută ea pare mai curînd evidență, nu doar pentru că ea face din Todorov un "relativist" al memoriei, spre deosebire de numeroși fanatici absolutiști (mai cu seamă cînd e vorba de memoria tragediilor colective). Ci și pentru că ea pregătește eficient terenul pentru teza cea mai importantă, si in acelasi timp cea mai riscantă, a cărții. Brutal enunțata, și în termenii unei dispute care a animat spiritele în ultima vreme în presa românească, aceasta ar fi următoarea: a ține minte experiență Holocaustului nu e
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
mai necesar decît a ține minte experiență Gulagului. Știu că astfel rezumata ideea pare abrupt introdusă, dar se va vedea de îndată că nu e. Argumentele lui Todorov sînt subtile și convingătoare, o spun că una care susțineam mai degrabă teza inadecvării analogiei. Faptul că memoria poate fi atît utilizată cît și abuzată (a se vedea recuperările trecutului făcute în totalitarism) îl conduce pe Todorov la distincția dintre rememorarea literala și cea exemplara. Prima aspiră la păstrarea evenimentului în unicitatea și
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
îl privesc direct pe Gheorghe Crăciun: dificultățile debutului sau cu amînări și umilințe repetate, motivația interioară a scrisului, vise reamintite și repovestite etc. Scară este aici una mai degrabă interioară, caracterul personal și capricios de jurnal dintr-un "caiet de teze" explică multe afirmații surprinzătoare. , dialogul la care ne invită autorul ar acoperi o mare varietate de tonalități: de la solemnități teoretico-literare și îngrijorări antropologice la conversație ușoară de cafenea (sau terasă). E un lucru bun că o editură că Paralelă 45
Pe scările lui Gheorghe Crăciun by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17890_a_19215]
-
a întregii epoci este interesantă dar cred ca ar câștiga dintr-o ordonare mai limpede a materiei, foarte bogate, și dintr-o mai precisă opțiune a autoarei care pare să nu fie de acord cu sine atunci când își asumă demonstrarea tezei conținute în chiar titlul secțiunii. În a doua ipostază, cea de constantă stilistica, Valentina Sandu-Dediu definește procedeele manieriste și universul spiritual în care se înscriu; le va urmări de-a lungul unor opere foarte diverse, relevând constantă artei combinatorii aplicate
Ceea ce nu este evident by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17898_a_19223]
-
mistica până la recompunerea unor teme clasice la Tiberiu Olah sau la folosirea citatului în Simfonia lui Berio, Valentina Sandu-Dediu urmărește cu acribie și cu fine observații totodată, prezența elementelor manieriste și sensurile lor simbolice. Selecția operelor prin care își demonstrează teza include artă truverilor, creații proeminențe ale polifoniei renascentiste - bizarul Gesualdo, madrigalul italian - pentru a se opri îndelung asupra operei lui Bach, evidențiind simbolică cifrica înscrisă în muzică să. Deși admite că în creația celor trei mari Haydn, Mozart, Beethoven "se
Ceea ce nu este evident by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17898_a_19223]
-
realitate?". Cu alte cuvinte, simplificând, s-ar putea spune ca superioritatea unui istoric literar constă în a nu scrie o istorie a literaturii (ceea ce, de altfel, este destul de ușor de realizat). Pe de altă parte, Mircea Cărtărescu infirmă el însuși teza imposibilității unei istorii a literaturii, chiar prin Postmodernismul românesc. În lucrarea să, literatura apare mereu ca subiect. Autorul se străduiește să răspundă la întrebarea " Ce a mai făcut literatura în ultima vreme?". În sfârșit, ar mai fi multe de spus
Mircea Cărtărescu, critic literar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17906_a_19231]
-
lor protector creat de diverși puternici de ieri și de alaltăieri din România. Un înveliș la care ar fi bine să mediteze și puternicii de azi care jură pe valorile democrației visînd în continuare la valorile democrației de tip ceaușist. Teza că societatea românească e condamnată să simuleze credință în valori care îi sînt fundamental străine, prizoniera fiind unui post-totalitarism colectiv care a căpătat o temperatură călduța prin efectul de distanțare nostalgica față de înghețul ceaușist, e ideea cîtorva trecători lideri de
Rămăsitele Legii lui Ticu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17902_a_19227]
-
lui 1934 Nae Ionescu era directorul Cuvîntului cînd ziarul a fost suspendat, la începutul lui 1934). Dar, una peste alta, figurile acestea filigranate meritau să fie evocate, își aduce, de pildă, aminte că în 1933 a participat la solemnitatea susținerii tezei de doctorat a lui Mircea Eliade, după care, unii dintre participanți, la sugestia lui Mircea Vulcănescu, au luat tramvaiul și au plecat să sărbătorească evenimentul în Tîrgul Moșilor. Și sondîndu-și scrupulos amintirile crede că printre participanți au fost: Eliade, șeful
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
Z. Ornea Merita oare Iacob Negruzzi un studiu monografic închipuit în forma unei cărți în colecția de prestigiu "Universitas" a Editurii Minerva? Sau, pornind de la origine, este personalitatea și opera lui Negruzzi demnă de o teză de doctorat? La amîndouă aceste întrebări dl Nicolae Mecu răspunde afirmativ, publicîndu-și, în amintita colecție, teza de doctorat. Destinul, să observ, a fost bun cu cel dintîi fiu al lui Costache Negruzzi (a mai avut doi fii). Cu o operă
Secretarul perpetuu al Junimii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17198_a_18523]
-
forma unei cărți în colecția de prestigiu "Universitas" a Editurii Minerva? Sau, pornind de la origine, este personalitatea și opera lui Negruzzi demnă de o teză de doctorat? La amîndouă aceste întrebări dl Nicolae Mecu răspunde afirmativ, publicîndu-și, în amintita colecție, teza de doctorat. Destinul, să observ, a fost bun cu cel dintîi fiu al lui Costache Negruzzi (a mai avut doi fii). Cu o operă literară aproape nulă, deși a abordat cam toate genurile (poezie, proză, dramaturgie, memorialistică), Iacob Negruzzi a
Secretarul perpetuu al Junimii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17198_a_18523]
-
întîia mărime a lumii literare de la 1864 pînă tîrziu, spre sfîrșitul veacului al XIX-lea. Astfel încît dl Nicolae Mecu are perfectă dreptate cînd și-a dedicat cîțiva ani buni evocării analitice a personalității ilustrului conul Jacques Negruzzi, scriindu-și teza de doctorat și, apoi, publicînd-o într-o carte relevabilă. Firește, ca un bun istoric literar, dl Nicolae Mecu procedează sistematic cu obiectul său de studiu, examinîndu-l pe secțiuni (capitole și subcapitole). Mai întîi viața, apoi opera. Aceasta, în mare, ar
Secretarul perpetuu al Junimii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17198_a_18523]
-
Eliade sau Cortasar deznodămîntul este tragic. Dacă eroul cărții se întreabă la sfîrșit despre rodul acțiunilor sale înseamnă că el ne indică o încercare metaforică de implicare a lui Dumnezeu în lupta dintre confuzia de valori din cadrul sistemelor sociale. Drumul tezei este însă aleator pentru simplul fapt că experiența se centrează pe valoarea poetică a evenimentului. Originală, proza înregistrează o ușoară scădere de conținut în favoarea formei pentru că pînă la urmă biografia lui Don Juan rămîne fără importanță. Ce-l interesează pe
Arta imprevizibilului by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17246_a_18571]
-
d-sale (împreună cu cele ale soțului ei, dl. Virgil Ierunca) mi-au înseninat viața, întreținîndu-mi speranța. Niciodată nu-i voi putea mulțumi îndeajuns pentru tot ceea ce a reprezentat și a înfăptuit. Se remarcase, în cronicile ei, (pe lîngă vestita emisiune "Teze și antiteze la Paris"), drept un redutabil critic literar, ceea ce s-a verificat cînd le-a publicat (oare toate?) în volume. Între timp, a cam venit vremea memoriilor. E drept, mărturisește autoarea, și-a ținut un jurnal încă din anii
Vocea inconfundabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17247_a_18572]
-
identificarea unui țel al evoluției și anume orînduirea comunistă. Noi am fost învățați să credem că scenariul (de la comuna primitivă la comunism) este ineluctabil, că roata istoriei nu poate fi întoarsă. Mult înainte ca neadevărul acestei costisitoare (în vieți omenești) teze istoriciste să fie probat, Popper îl ataca în cartea lui cu argumente logice și pline de bun-simț.
Lege și scop în istorie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17257_a_18582]
-
care îl poartă) s-a întors acasă (față de "mai bătrînii" originari din România universal cunoscuți, precum Tzara, Celan, Fodane, Eliade, Ionesco, Cioran ș.c.l.). Va veni și vremea cînd despre Andrei Codrescu ("nobelizabil" cu șanse reale) se vor scrie teze academice și se vor organiza colocvii. * Întrebat de Leonard Oprea dacă, fiind adolescent în condițiile de azi, și-ar mai părăsi locurile natale, pentru "a pleca în lume", scriitorul american de origine română afirmă: Cînd ai 16 ani ești intoxicat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17255_a_18580]
-
că avem de pierdut - în planul nivelului de trai - prin conviețuire în ansamblul național. Dacă-i așa, trebuie reacționat. Dar nici suspiciunea și nici eventualele măsuri coercitive n-ar folosi. Să observăm cum ceea ce pare a fi un argument al tezei este, în fond, și un răspuns, ca și o schiță de proiect. În '92 și '96, s-a votat geografic. Vestul țării a fost pentru schimbare. A apărut un clivaj. Da, dar la fel s-a votat și la București
Păreri inconfortabile by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/17259_a_18584]
-
metamorfozele lui aparente". Dar, chiar dacă un om viu și nedidactic, un filosof trebuie analizat prin opera sa. Dificultatea de aici începe. Pentru că Nae Ionescu n-are operă filosofică scrisă, dacă exceptăm articolele pe teme filosofice din Cuvîntul și Predania și teza de doctorat, și ea postum publicată. Dar pot fi considerate operă filosofică foiletoane de gazetă? Eventual, alături de cîteva cărți. Dar, repet, acestea din urmă nu există. Mircea Eliade, alt student al său strălucit, cîțiva ani chiar asistent pe lîngă conferința
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
supus și el aceleiași stigmatizări. Și totuși, ni s-ar putea zice, de unde nu e foc fum nu iese. Este adevărat, dar nu e chiar fără însemnătate cine aprinde focul și pentru ce. Polemica a pornit, susține dl Reichmann, preluând teza aceluiași domn Voicu, de la apariția Jurnalului lui M. Sebastian, mai întâi în românește (la editura Humanitas a liderului antisemiților Gabriel Liiceanu!) și apoi în Franța, la Stock. Polemică propriu-zisă în România nu știu să fi fost în jurul Jurnalului lui Sebastian
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
furia care l-au cutreierat, mărturisite în pagini de o crudă sinceritate și de un copleșitor dramatism. Dar nu acestea l-au atras în mod special pe dl Reichmann și pe alți comentatori ai ediției franceze ci, în consens cu teza aceluiași domn Voicu despre "antisemitismul istoric al românilor", faptul că jurnalul "a pus în lumină convertirea unei părți a intelighenției românești interbelice la tezele antisemite și xenofobe ale Gărzii de Fier". Sunt importante aceste lucruri, de bună seamă, dar sunt
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
mod special pe dl Reichmann și pe alți comentatori ai ediției franceze ci, în consens cu teza aceluiași domn Voicu despre "antisemitismul istoric al românilor", faptul că jurnalul "a pus în lumină convertirea unei părți a intelighenției românești interbelice la tezele antisemite și xenofobe ale Gărzii de Fier". Sunt importante aceste lucruri, de bună seamă, dar sunt știute, iar dacă publicul francez nu le știe, le poate afla mai bogat și mai în nuanțe din lucrări istorice. Jurnalul extraordinar al lui
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]