5,246 matches
-
nu ne alegem măcar cu câte o garsonieră, ne lăsăm de meserie. O garsonieră pe viață și o vacanță la Varna, în fiecare an, acesta trebuie să fie visul nostru de aur". "Și după aceea ce facem?" a întrebat una timidă și, se pare, lipsită de experiență. Toate sindicalistele s-au tăvălit pe jos de râs. "Faci copii, dacă atâta te duce capul", a spus șefa disprețuitoare. "S-o ia Margareta în grija ei. Fă-i novicei un instructaj ca la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
el îi atinsese mâneca de la sacou, era o toamnă superbă, cu un soare blând, el se bucura de natură, de haine frumoase și de o femeie nemaipomenită. Se va bucura din plin, atât cât va fi posibil. O nouă atingere timidă îl făcu atent. "Tovarășe, îngăimă unul de lângă el, nici nu se mai obosea să le memoreze numele ori funcția, tovarășe inspector, cum vi se par realizările noastre?" Acesta se trezi și răcni la ei: "Ca un rahat, ca un mare
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
el și i-a șoptit ceva în ureche, apoi i-a arătat cum să vorbească în portavoce strigând el însuși din toate puterile: Li-ber-ta-te, Li-ber-ta-teeee, piața izbucni: "Li-ber-ta-te, Li-ber-ta-teeee, să vorbească, să vorbeascăăă", urlă mulțimea, "oameni buni, a început acesta timid, sunt un om ca voi toți...", urale, mii de urale, "oameni buni, spune acesta mai apăsat, sunt un om ca voi toți...", urale în piață, urale, "sunt un soldat la căile ferate române", urale, urale în piață: "tu ești Conducătorul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fie cum vreți voi, dar..." se lasă o tăcere de mormânt, acest dar nu are niciun sens, în Revoluție nu pui condiții, Conducătorul nu pune condiții, el merge înainte la moarte, în tăcerea nefirească din jur se aude o voce timidă: "Tovarășu comandant, da' eu, acu, pot să-mi tai gițălu?", un moment de tăcere și mai grea, Conducătorul nu știe ce să spună, în sinea lui zice: mă vor beli comuniștii dacă ăsta își taie vițelul, dar dacă e libertate
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să aibă mereu propriile ei idei, nu s-a înrolat în nicio gașcă științifică, a fost incapabilă să se înregimenteze, carierele se construiesc cu ajutorul găștilor, banii se fac la partide, nu e aer în univers, Aide îi face un semn timid cu mâna, se așează pe locul ei dintotdeauna, al treilea de la margine, în partea stângă, în primul rând din față, de acolo de unde le poate vedea pe amândouă, ea vine să asculte concertul, singura ascultătoare autentică, sala se umple de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Dar nu m-am lăsat răpus, slavă Domnului, și am devenit absent la provocările lumii imunde, preocupat de valorile în care am crezut, cu toate că respectul, încrederea în oameni și generozitatea mi-au fost puncte vulnerabile. După arestarea tatei, firea mea timidă a devenit și mai retrasă, iar toate caznele care m-au urmărit ulterior, m-au călit și înverșunat, astfel că la moartea prematură a celor care mi-au dat viață nu am putut vărsa o lacrimă. Atunci, la 28 de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
roșu al partidului unic. Poate că ar fi fost mult mai nimerit să apelez la un mag exorcist, dar, provenind dintr-o familie extrem de religioasă, i-am iertat pe toți cei care mi-au frânt aripile încă de la primele zboruri timide de copil, iar mai târziu m-au ținut departe de ierarhiile cu origini sănătoase, lucru pe care nu-l regret, dar și departe de lumea civilizată de afară. Imaginea tatei, arestat în miez de noapte și băgat în duba neagră
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
un pahar de șampanie Împreună cu mine și mă sărută fugar pe obraz. Apoi Îmi atrase atenția că mi fierbe ceaiul „de mama focului” pe ochiul aragazului și dispăru pentru un timp din bucătărie. Eram tulburat de-a binelea, asemeni tânărului timid, care iese pentru Întâia dată cu o fată dragă lui, iar aceasta Îl sărută fugar, pe neașteptate. Sărutul ei pe obrazul meu a fost cel mai bun leac. Renunțând la ce-mi propusesem, mi am Înfășurat repede piciorul ciunt, ignorând
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ochii negri, tăciune, nu alta. Și sărută tu, de mă trec toți fiorii din călcâie până în creștet. Și-i vorbărereț...! Dar al tău? - Nu m-a sărutat până acum niciodată așa că... E foarte tăcut! Aș putea spune chiar că e timid, dar acest lucru nu mă deranjează. Uneori în tăceri sunt mai multe gânduri decât În cuvinte. - Și atunci cum vă înțelegeți? - Vorbim cu ochii. E mai interesant și ne spunem lucruri pe care, oricum, n-am avea curajul să le
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Evenimente istorice dramatice. Jocuri de culise dezagreabile. Finalul este trist, Aglae Pruteanu suferind pe motiv de pensionare prematură și, În ultimele rînduri, chiar privind oarecum /senină, resemnată, drumul ineluctabil „care duce la liniște eternă”. O calitate a acestor amintiri (Începute, timid, În 1915 și redactate, efectiv, după 1918) este discreția absolută asupra vieții personale a artistei. Dacă n-ar exista un indiciu discret, ai crede că iubirea creatoarei s-a revărsat, cu asupra de măsură, peste scenă ; despre soțul său - numit
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
piesă-i place : Domnișoara Nastasia - Îmi zice, spre surpriza mea plă cută. Zic : cu cine seamănă Nastasia, ca aspirații? Nu știe. O-ntreb : ai auzit de Trei surori? Cică, da. Zic : unde vroia să fugă Nastasia? Nu știe. E și timidă, deci o scuz. Îi zic că Nastasia vroia În Popa Nan, iar surorile lui Ce hov...” În Popa Nan!”opinează studenta mea preferată. Eu mor de rîs și de plîns, deoarece eroinele lui An ton Pavlovicoi vroiau, dragele de el
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
am montat la Bacău piesa Dona Quijota sau Boxera, În care era vorba, printre altele, despre o româncă care va ajunge campioană mondială la box. Ca să vă amuzați, aflați că actrița de la Bacău era mai ...violentă, decît blînda, serafica și timida (Îi transpirau teribil mîinile!) bătăușă de lîngă mine. Oricum, e prilejul să lansez din nou panseul meu preferat, „viața imită arta”! Pe un post tv central văd, Într-o seară, un titlu de emisiune consternant : Sinucigașii României se destăinuie. Zău
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mai discuta și despre teatru, nu numai despre femei. Era indignat actorul că lumea „vine-n prostie la comedioara lui Vlad! Și orice-am face noi pe scenă, le place! Culmea, din text nu a mai rămas nici 50%, din timida regie - nici atît, dar publicul vine la Comedie cu olteni cum nu vine la Măsură pentru măsură sau Meșterul Manole, spre exemplu!”. Dacă, după douăzecișicinci de ani, acea plimbare cu avionul mi-a rămas În memorie, Înseamnă că a avut
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
tot Dorinel se exprimă și în această privință, desigur, în modul lui: "Păi, suntem mulți. Da' nu chiar mulți, mulți!" "O mie, două?", am avansat eu un ordin de mărime. Au amuțit amândoi. După vreo jumătate de minut, Dorinel întrebă timid: "Ce-i aia o mie?" Am încercat să-i luminez, luându-i pe departe: "Acum câți sunteți în fața mea?" "Puțini. Ăăă. Adică foarte, foarte puțini", veni răspunsul amicului. "Sunteți doi. Unu", am arătat spre Dorinel, "Doi", am împuns aerul în
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nu mă băgați voi la balamuc, cum ați băgat-o p-aia!" "PUȘCĂRIA ȚI SE PARE UN LOC MAI CONFORTABIL?" Înghiți în sec, de parcă gâtul i s-ar fi uscat pe neașteptate. Încercă să-și dreagă glasul și lansă un timid: Sunteți capabili să scriți tot soiu' dă bilețele și să le trimiteți peste tot, nu? Asta-i o ordinărie și nu să face, frate, niciodată". "AȘTEPTĂM SĂ-ȚI DAI FRUMUȘEL DEMISIA. ALTMINTERI, CHIAR O CĂ O SĂ TE TERMINĂM." Schimbă tactica
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Aș fi dorit ca mirosul amar al frunzelor să-mi umple din nou nările, aș fi dorit ca ceața subțire să nu se disipeze pe deplin, aș fi dorit ca boarea ușoară de vânt care ar legăna ramurile și razele timide, aici inexistente, ale soarelui de toamnă târzie, țesute deasupra rămurișului des, să mă fi scos din ceea ce, din păcate, numim cu toții, realitate. Și totuși, am putea detalia puțin?-fac eu pe prostul mai departe. Îmi pare rău să gândești așa
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fi fost până acuma, și ea acolo, tupilată la picioarele umbrei lui. Stinse lumina și umbra lui fusese pe loc înghițită de umbrele cele mari ale pereților fosei, luminați confuz de tot abia, de un fascicol de lumină ce pătrundea timid pe geamlâcul de deasupra culoarului și a fosei, aflat aproape de acoperișul lăcașului de cultură. Stete așa minute în șir amintindu-și de o experiență unică în viața lui, când într-o seară petrecută pe Platoul Urdele în drum parcă, spre
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Nu o dată stând lângă acest mormânt, simțea că, în sfârșit, i se ridică ușor cortina de pe ochii minții. Parcă era un făcut. Când să se ridice, își simți labele picioarelor umede și reci. Se ridică totuși, și făcu câțiva pași timizi, ca și cum n-ar fi fost sigur care din alei duce spre ieșirea din cimitir. În seara aceea Karin-tante își aminti amănunțit ce visase noaptea precedentă. Parcă în locul ferestrei dinspre grădină, era o ușă mare, care dădea spre o râpă imensă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
abia o cunoscusem în acea zi. Pe moment, dacă era să dau o notă atmosferei din familie și dacă existau note peste 10, i-aș fi dat nota 15. Aveam senzația că totul fusese pregătit anume pentru mine. Mâncam atent, timid, să nu deranjez, uitând de multe ori chiar să deschid gura bine și mai ales, cu frica de a nu face cumva vreun zgomot care să atragă, în mod necioplit, atenția. Fusesem prezentat de către domnul Bogdan, în calitate de dramaturg, deși, sincer
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu oarecare tristețe în glas. Hliboceanu a făcut semn de adunare către ceilalți cărăuși. Toți au venit și s-au strâns în cerc în jurul celor doi bătrâni... Moș Dumitru i-a făcut semn lui Pâcu să vorbească. Cu un zâmbet timid, strivit sub mustață - fapt neîntâlnit la Pâcu - acesta a prins a vorbi: Ce ați rămas așa plouați, flăcăilor? Ce? Nu vă vine a crede că a venit vremea să ne strângem și noi pe la casele noastre? Sau... nu mai are
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
scape, pentru că ferestrele au gratii, iar ușa o lăcătuim bine de nici n-au să clipească. Mâine dimineață îți sta de vorbă cu ei. Să le dați și lor ceva de mâncare, că de, sunt și ei oameni - a propus timid Amnar. Asta-i drept, dar cine mă însoțește? - a întrebat Costache. Eu! Pentru că în fața unor asemenea oameni trebuie să stai cu pușca. Nu știi ce zace în scăfârlia lor seacă - a vorbit Mitruță. După ce toate treburile au fost puse la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
aprins lumina! Ce putem deduce de-aici?“ René, chiar vrei să ajungi ca ăsta? — Maiestate, mă chinuie o-ntrebare. S-auzim. Filozoful se codi. — Hai, spune. Pe vremuri, eram cel mai tare din Versailles la ghicitori. Zi! — Eu exist? Întrebă timid Descartes. — Da, răspunse Împăratul. Vezi? E simplu. Celălalt tăcu. — Asta-i tot? Întrebă Bonaparte. — Maiestate, nu-i chiar așa. Pe când trăiam, era simplu. Cugetam, deci existam. Acum, am murit, totuși cuget. Așadar, exist. Cum e posibil? Dilema asta mă Înnebunește
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de baretele cablurilor SATA. Ventilatorul sursei susura o chemare, dar, În ciuda muchiilor rotunjite și a luminii difuze pe care lumânările o revărsau asupra noastră, tot nu reușeam să văd În ea un obiect al dorinței. În fine, după câteva Încercări timide de chat despre vreme, care n-au reușit să dezghețe atmosfera, am făcut primul pas. Fără capacul carcasei, Cora părea extrem de vulnerabilă... ledul Îi pâlpâia rugător, hard-diskul torcea lin... La un moment dat, lucrurile păreau că vor intra pe un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
trebuia, asemenea lui Adam, să renunți la o coastă, respectiva putea fi Întrupată din poze, filme, amintiri, dorințe sau tastând indicii și calitățile dorite. Ca un sfetnic priceput, sistemul te ajuta cu sfaturi, sugestii ori cu unele setări prestabilite: „Balcâze timide“, „Dominatoare hipertensive“, „Culturiste inocente“, „Hermeneute fragede“ sau „Intelectuale dezlănțuite“. Din câteva cuvinte, trebuia să-ți schițezi fantezia, iar baza de scenarii era o altă minunăție a geniului uman, care ne-a dăruit, de-a lungul vremii, atâtea capodopere de imaginație
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
singurătea scrisului trecea de la o luminoasă seninătate, la exerciții de autoflagelare, cu aceeași aparență de calm, uneori exasperant, cu care izbutea să-și țină sub control demonul autodistrugerii și temerile care uneori se metamorfozau într-o neașteptată agresivitate, de om timid, cu un imens orgoliu. Îmi explic de-abia azi de unde i se trăgeau lui Valeriu Cristea cele două mari obsesii de exeget - Dostoievski și Creangă. Erau personajele în care se recunoștea ca persoană, iar cărțile lor, cele cu care se
Ce era în ultimele bagaje ale lui Valeriu Cristea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9173_a_10498]