1,015 matches
-
comentată (și scufundată prin exegeză așa cum ai "îneca peștii în apă"), găsesc următoarea consemnare: 9 octombrie Am intrat trumfalnic, ieri și azi, în Ciric, bătând recordurile precedente. Faute de mieux, te surclasezi pe tine însuți, asta-i treaba, cu tot tipicul eiqq Formula "faute de mieux" este continuată în proverbul franțuzesc prin "on couche avec sa femme". Dacă lichidul poate fi asimilat reprezentărilor feminine, nu mai e necesară prelungirea reflecției iar dacă pe deasupra apa stătătoare poate fi o retroproiecție a mediului
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
mai e necesară prelungirea reflecției iar dacă pe deasupra apa stătătoare poate fi o retroproiecție a mediului acvatic amiotic, problema devine complicată în ordine simbolică. Să rămânem în zona logicii competiționale ca prelungire a "momentului perfect", cu o mică nedumerire asupra "tipicului" (denumire a ritualului în limbajul religios). Într-o confesiune în care e posibil dialogul direct între credincios și divinitate (temă recurentă a notulelor pizzoliniene)66, reflecția asupra ritualemelorrr impune o altă răspundere decât în cadrul practicilor strict sobornicești, în care preluarea
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
lumea provine dintr-o altă certitudine a poetului Lucian Vasiliu, evidențiată de modalitatea permanentă prin care cel ce se intitulează, fără orgoliu, "(Eu sunt) inocentul, cel subțire și palid/ ca o înserare pe cerul Mamei", își construiește, ca într-un tipic Mic tractat despre omul bun și frumos (Kalokagathos), un autoportret oximoronic, structurat în esență pe o serie de antinomii atitudinale. Dacă ființa poetică datorează ceva, cuiva, nu este vorba decât de un dat ce a înscris-o într-o serie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de comportament și judecată. Marc pare cumva să se ia în derîdere, ca și convențiile unui roman polițist tradițional, magia stilului djianesc conducînd spre o operă literară adevărată și puternică. Desigur, orice roman cu vagi pretenții polițiste urmărește un anume tipic, oricît de voios ar fi el încălcat (marele maestru în domeniu fiind Frédéric Dard, alias San-Antonio). Dar tehnica lui Philippe Djian se bazează pe un montaj de surprize pînă la răsturnarea totală a ipotezelor pe care nefericitul cititor apucase să
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
demult cocoșul. |sta era tacâmul lui la praznice - un cocoș gras cu mujdei, de nu era în post. De era zi de sec, lua cocoșul viu și-l ducea preotesei. Stiva cu oasele goale, curățate la mare profesionalism, rânduite după tipic aștepta în farfuria din stânga. Lângă clondirul cu rubiniu umplut a treia oară de fătuca aceea durdulie a veterinarei. Fătuca era, de fapt, femeie împlinită. Trecuse din unul în altul și rămăsese nemăritată. Înaltă, reavănă, carne zdravănă, se spunea că frângea
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
cu peisajele deformate, ambigui, cu obiectele care curg, sau nelalocul lor, cu formele amenințătoare sau contrastele puternice ale tablourile lui. Ne provocau obsesiile și ciudățeniile și ne punea pe gânduri perpetua dorință de schimbare În confruntarea sa cu această lume. Tipic adolescentin... Așa se explică de ce, revenind la acest muzeu după câțiva ani, tablourile aveau Încă multe de spus din bogăția de Înțelesuri rămasă ca o promisiune pentru mereu “data viitoare”. În această vacanță, nu noutățile au avut precădere În atracția
Iarna îm Florida. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Elena Buică () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1526]
-
ca un rafinat parfum al damnării. Nu pot încheia succinta trecere în revistă a numelor relevante pentru secolul al XVIII-lea fără a menționa contribuția lui William Beckford. Excentricul și luxuriantul său roman Vathek (1786)26 nu se înscrie în tipicul goticului, ci reifică propensiunea pentru exoticul oriental al Califului de la Fonthill, cum era poreclit autorul său. Publicată, inițial, în franceză, opera descrie aventurile rocambolești ale eroului eponim, nepot al lui Harun al-Rashid, și ale iubitei acestuia, Nouronihar. Setting-ul pare desprins
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
uscată, convențională, se desolidarizează critic Petru Comarnescu. "Din nefericire, în bustul definitiv, Oscar Han și-a îngăduit o operație de stilizare care a generalizat excesiv trăsăturile, edulcorând efectul ansamblului și abstractizând până la inexpresivitate frumosul (prin particularizări realmente frumosul, nu prin tipic) cap al genialului poet. Omul era lucrat de fapt, pe dinlăuntru, de febrele și durerile unei vieți de tensiune internă și revoltă -, dispărute din bustul monumental al lui Han, ce face și el concesii tipologiei Leonard și ideii obișnuite a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și-a găsit ecoul nu numai în literatură, ci și în artele plastice. Ibolya lui Nicolae Davidescu reprezintă o reîncarnare estetică în decor modern a Salomeei 535. La Lucia Ion Totu, în "Pocăința Salomeii" 536, apariția Salomeii se face după tipicul decadent, în cadrul orgiastic al curții imperiale. Ca și în piesa lui Oscar Wilde, Salomeea dansează dansul celor șapte văluri, care prefigurează fiecare o dimensiune sau un moment înscris emblematic în ritualul-coregrafic al dansatoarei, transformată în preoteasă a unui cult păgân
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aceluiași principiu, italienii, indienii, chinezii și japonezii pot consuma și preparate pregătite de alte etnii (cum ar fi, de exemplu, cele tipic franțuzești, englezești sau americane). Specificul francez, care consta în consumul de vin la masă, a încetat să fie tipic franțuzesc, devenind o caracteristică generală a "unei mese în oraș". Identitatea și alimentația ar trebui legate mai degrabă de "stilul de viață" decât de conceptele clasice de gen, clasă sau rasă. Un exemplu oferit de Pat Caplan în acest sens
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
n.n.), T.N.P. (tineretul național popular, n.n.) și T.N.Ț. (tineretul național țărănesc-Anton Alexandrescu, n.n.)”. Iată că cea mai arzătoare dorință a comuniștilor fusese înfăptuită, chiar dacă nu era decât în stare embrionară: adunarea întregului tineret sub steagul partidului unic. Conform unui tipic bine înrădăcinat în creierii șefilor comuniști, orice „raport de activitate” avea mai multe secțiuni și acum ne vom opri la una dintre cele mai importante și prețioase pentru orice cercetător istoric și anume cea „organizatorică” deoarece cele scrise în acele
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
fie aleși „...2 tovi pintru întocmirea redactarea proectului de măsuri”. Autorul procesului verbal de ședință n-a citat cine știe ce din mărețul discurs al secretarului dar nu a uitat să scrie că acesta a fost „...critic și autocritic”. Cei care cunosc tipicul acestor ședințe, trebuie musai să știe că era obligatorie și înscrierea câtorva tovarăși la cuvânt, pentru a avea cu se umple câteva pagini de maculator sau caiet de dictando. Prin urmare, Ilie Gheorghe s-a gândit că n-ar fi
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
viață de om. De data aceasta, documentul este scris îngrijit, cu o caligrafie bunicică ba, chiar și cu ortografia ceva mai acătării față de hârtia similară întocmită de megieșii din Popești. După cum spuneam, toate ședințele de partid respectau cu strictețe un tipic despre care nu se poate spune, totuși, că era o invenție comunistă deoarece cam toate grupările politice de dinaintea anului 1945 îl foloseau. Cu siguranță și la Chircești PMR se bucura de aceeași „popularitate” ca și la Popești, de vreme ce la vremea
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
deoarece cultura europeană a turnat aici substanța mitică și religioasă care îi conferă forța sa scînteietoare și care îl face să-și secrete propriile mituri, religia sa de căpătîi (Progresul) și religia sa secundă (mîntuirea pămîntească). Umanismul este de asemenea tipic european deoarece a lucrat fără încetare prin contradicție internă, între principiul său manifest, rațional și laic, care îl determină să critice miturile și religiile, și principiul său tainic, mitologic și religios. Această contradicție va deveni din ce în ce mai puternică pe măsură ce progresele științelor
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
sus citat. Nu voi intra în amănunte imagologice, pornind de la fastul regal al înaltei ierarhii din Constantinopolul întâiului mileniu creștin, căruia Biserica românească îi este tributar și nici nu voi apostrofa modul în care actualmente, plecând de la veșminte și până la tipic lingvistic, Biserica și-a păstrat nota imperială, dând deseori impresia de opulență; mă voi limita la a semnala acest articol și a-l încadra la genul de discurs religios critic la adresa ierarhiei, având ca autor un ilustru om de cultură
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
indignarea mea, în paginile unei publicații ecleziastice: "A curs cerneala jurnaliștilor specialiști în teatrologie, care mai de care "înzestrați de Dumnezeu" în apărarea unei adevărate inepții artistice. Eu înțeleg că publicitatea unei piese de teatru trebuie să se încadreze în tipicul publicității care prevede o ușoară ieșire din normal, o noutate în sensul bun al cuvântului, însă nu pot înțelege și nici accepta ca o doamnă cu nume nobiliar să-și facă publicitate ucigând suflete"130. Autoarea ridiculizează întreaga istorie a
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
care se reflectă în opera sa mult mai amplu, mai veridic și mai nuanțat decât canonul clasic a acceptat până acum. Literatura noastră de acum două, trei sau patru generații are nevoie de asemenea intervenții energice pentru a scutura praful tipicului didactic și al obișnuințelor de lectură care se așterne peste orice operă devenită materie de admirație obligatorie și a lăsa astfel emoția cititorului să pătrundă până la miezul incandescent al unui text care continuă să vorbească minții și inimii noastre. Mircea
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
față: nevoia de iluzie, "bovarismul"). Fiind o femeie rațională și cu simțul umorului, exact când e pe punctul de a-și împlini dorința, contesa are o atitudine voluntară și directă ce-l descumpănește pe cuceritorul obișnuit să înhațe prada după tipic, cu un minim preambul și niște tertipuri caracteristice. Ironia femeii care i se dădea de bună voie îi paralizează reacția firească, făcându-l să-și piardă orice urmă de elan și de meșteșug, iar Clara iese nevătămată din mâinile nătângului
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
o face pe femeie să greșească și să încalce legile prescrise de comunitate, pe când Diomo se dovedește a fi "salvatorul" care, în final, o ajută să evadeze și să scape de judecata publică. Odată schițată intriga, narațiunea se derulează după tipicul lovinescian, alternând fragmentele reflexive cu mici episoade dramatice, până la deznodământ. Astfel, după doar câteva pagini plictisitoare, scena se umple din nou cu aceleași personaje puse pe trăncăneală, întrunite acum pentru a dezbate spinoasa problemă a geloziei. De data aceasta vorbesc
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
larg în Memorii), revelația "noului suflet" e pusă pe seama unor "amintiri literare" și "muzicale" deopotrivă, care "îl duceau spre camera Margaretei" (modelul purității feminine) în vreme ce "în ureche îi răsuna cu încăpățânare aria lui Gounod". Schimbarea la față urmează deci vechiul tipic: dragostea se exprimă mai întâi în forma unei trăiri inconștiente, pentru ca ulterior să fie legitimată de conștiință. Ca atare, pe când ceilalți discutau "despre femei și despre dragoste", Andrei "plutea, ușurel, legănat de acordurile muzicii lui interioare" (muzica funcționează întotdeauna, în
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ca simpli răniți și au ajuns "cadavre la nivelul saloanelor unde ar fi trebuit să primească îngrijiri medicale" (Ibidem, p.279). Actul acesta terorist a fost dublat de sustragerea registrelor medicale, fapt recunoscut de Gheorghe Ionescu Olbojan ca fiind unul tipic militar, total străin stilului de acțiune securist. Concluzia variantei Olbojan este aceea că totul s-a sfîrșit la noi pe dos. Adevărații teroriști în loc să fie pedepsiți exemplar, au fost achitați și "avansați (în grad) pentru merite deosebite în timpul revoluției" (Ibidem
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
de sub observație și se încurcă în țesături mai ascunse. Descîntecele de deochi (și nu numai) au mare căutare în această privință: peste tot mișună agenți malefici. Și mai tîrziu, ritualistica scăldatului este invocată: dacă scenariul nu a fost respectat după tipic, la data aflării în funcțiune, nimic nu-l mai poate înlocui ulterior. Cîntece elegiace (de nenoroc, înstrăinare, ostășie, dragoste, pribegie, sărăcie) au ca pretext presupuse defecțiuni în efectuarea scaldei de demult. Printre multe alte exemple de acest fel, S. Fl
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
-n arșițile lor de cuptor, plăcîndu-le dragostea și beția și datinile lor de la începutul lumii...”. Nu era în firea Vitoriei să-și arate altă față decît cea potrivită cu bucuriile lor. Cele ale lumii „de aici” i se orînduiau după tipic, parcă, ușor de înțeles: „La Borca a căzut într-o cumătrie. Le-au ieșit în cale oameni, au apucat de căpestre caii și i-au abătut într-o ogradă. Erau aprinși la obraz și aveau plăcere să cinstească pe drumeți
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
jos pe două coloane, în timp ce paginatorul se mișca odată cu el și umplea dreptunghiul de metal și striga: pagina cutare, perie pentru revizie, hai repede că ne-apucă dimineața. Secretul acestei meserii nu era însă la paginație, unde lucrătorul cunoștea rubricile, tipicul paginei întîia, cu comentariul despre război pe cinci coloane și locul normativului și al ultimei pagini, cu telegrame externe, ci în redacție unde, pe măsură ce primeai materialele, trebuia să faci întîi ziarul în cap, înainte de a coborî să-l paginezi. Aici
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
disponibilități. Artă, matematică, filozofie. Pentru iubire, sau pentru amor, de asemeni. Slăbiciuni, calități ? Îl înțeleg. Eu îl înțeleg. Perfectă loialitate. Detașare, când sunt disputate idei și interese. Detașare de ceilalți, de sine, mai ales. Eroismul, orgoliul. Un fel de cruzime, tipic intelectuală, feroce. Forță și neputință, compensată printr-o forță și mai mare. O mare putere care este și o mare slăbiciune. Un farmec în plus, nu-i așa ? Vulnerabil, astfel. De aici i se poate trage sfârșitul. Deși, ți-am
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]