1,843 matches
-
XVIII-lea, 16881821, vol. I, Ediția a II-a, București, 1925, p. 29 footnote>. Voievodul Gheorghe Duca a pus la dispoziție fondul bănesc și s-a cumpărat de la Veneția, unde totdeauna s-a putut tipări carte în limba greacă, materialul tipografic necesar înființării unei tipografii la Cetățuia, unde urmau să se tipărească o serie de cărți necesare credincioșilor ortodocși de limbă greacă din Imperiul Otoman. ,,Organizarea și conducerea noii tipografii, prima din această regiune a Europei, cu o asemenea misiune, a
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
de mormânt, iar din lemn au realizat străni domnești, catapetesme etc. Multe mănăstiri s-au evidențiat prin tiparnițe, la care au lucrat călugării, așa cum este și cazul Cetățuiei. VIII. Grija voievozilor și ierarhilor Moldovei pentru ctitoria Ducăi Vodă Încetarea activității tipografice de la Mănăstirea Cetățuia a diminuat interesul și atenția care i se acordase din partea conducerii Patriarhiei Ierusalimului și a voievozilor Moldovei. Dezinteresul pentru buna administrare a bunurilor locașului de cult și a bunurilor culturale a scăzut încât, unele au ajuns o
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
care figurează ca fiind prima în estul Europei. Faptul că la Cetățuia a funcționat timp de un deceniu și jumătate tipografia grecească și încă una cu profil pretențios, arată că monahii de aici s-au perfecționat în munca cu teascul tipografic, iar cel mai de seamă s-a arătat a fi Mitrofan, căruia i s-a încredințat conducerea tipăririi cărților. Este demn de menționat și de activitatea cu caracter social-sanitar desfășurată de monahi în vremurile grele, când la Cetățuia și Hlincea
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
mama lui Elena, iar a doua copertă are icoana Iisus Hristos binecuvântând. Altă Sfântă Evanghelie care are coperți din metal argintat este din 1762. O altă Sfântă Evanghelie, editată la Mănăstirea Neamț în anul 1821, este un model de artă tipografică românească; o Biblie, lucrare manuscris din 1741. Are coperți din piele cu aplicații metalice pe colțuri. Mai este o Biblie tipărită în limba slavonă, la Moscova, în anul 1751, legată în coperți din piele. Amintesc de Sfânta Evanghelie tipărite în
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
secund și trucuri narative în dialogurile lui Platon, Orbitorul lui Cărtărescu, antisimbolismul lui I.L. Caragiale, „bunătatea intelectuală“ a lui N. Steinhardt... M-am bucurat să mă regăsesc printre destinatari, sub titlul Ce înseamnă paseist?, și - suferind de lipsa unui spațiu tipografic adecvat unui răspuns pe măsura întrebării - mă gândesc ce bine ar fi ca Editura Humanitas să inițieze o Carte a răspunsurilor echivalentă. Nu de alta, dar, dacă pe marginea paseismului și a virtuților sale terapeutice este aproape inutil să mai
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
le recunoaște, aceluia aud că i se iartă. Îmi scrieți de abonamente. De citit citesc oamenii noștri, dar de plătit... De-aceea nu vă, pot promite nimica în astă privință, care se poate să vă fie de-o plauzibilă importanță tipografică. O, tipografi! Umbre cari turburați visele cadențate a sărmanilor muritori, spre neliniștea fiilor lui Apolon v-ați născut!... Iată o esclamațiune patetică, care s-ar potrivi în vo dramă de-a lui Bolintineanu. Cu toate astea, de mi s-ar
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
frumoasa actriță din vremi medievale îi reamintește jongleurului Iosif, soțul său, despre viziunea acestuia cum că Diavolul și-a muiat vârful cozii în vopsea ca să le împodobească roțile trăsurii. Așa și în România europeană, escaladăm încruntați disputa înmuind în cerneală tipografică același buclucaș vârf al cozii lui Ucigă-l Toaca. Diatribele de comisari religioși ale unor publiciști supărați, sfârșesc prin a înlocui dialogul smerit cu monologul care aduce aminte de răposatul ierarh Torquemada, acela care a slujit cu o mânie care
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
și plecă.∗ ATENȚIE: „INDEXUL“ DE MAI JOS VA FI INTRODUS îN PAGINA LA FEL CA îN ORIGINAL INDEX DE PLAGIATE în această carte sînt trei tipuri de furt literar. PLAGIAT DE LITERĂ, prin care opera altcuiva este tipărită ca unitate tipografică distinctă, PLAGIAT INCLUS, prin care cuvintele furate sînt ascunse în corpul narațiunii, și PLAGIAT DIFUZ, prin care scene, personaje, acțiuni sau idei de roman au fost furate fără a utiliza cuvintele originare. Pentru a economisi spațiu, acestea vor fi numite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îmi dădea un sentiment de siguranță. î Credeți, deci, că timpul dedicat lui Lanark în toți acești ani a meritat? R Nu în întregime. E ciudat să-ți petreci o jumătate din viață pentru a-ți transforma sufletul în cerneală tipografică. Sînt uimit cînd îmi amintesc de jurnalele pe care le-am scris în perioada studenției, folosind de multe ori persoana a treia, ca mijloc de a le transforma mai tîrziu în ficțiune. Sînt sigur că panterele și rațele sănătoase au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nerelevantă, cu ajutorul unor note de subsol umflate grotesc. în. a.) ∗ Această remarcă e mult prea ridicolă pentru a merita un comentariu în. a.). ∗ Dar de fapt subiectele secțiunilor lui Thaw și Lanark sînt independente și cimentate mai curînd prin șmecherii tipografice decît printr-o necesitate formală. O posibilă explicație ar fi că autorul e convins că o carte grea va produce mai mult zgomot decît două cărțulii. ∗ în acest context „to butter up“ îa tămîia, n.tr.) înseamnă a flata. Expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe teritoriul românesc. Textul se bucură de o documentare amănunțită, explicată și ilustrată, consistentă și verificată, însoțit spre final de o vastă Bibliografie precedată de o Abreviere a diferitelor publicații folosite, potrivit criticii moderne de specialitate, oferă cititorului, datorită formatului tipografic aerisit, posibilitatea susținerii unei lecturi prelungite. Pentru a evita blocarea acestuia, versat sau mai puțin în cele istorice, în fața unor informații exigente, de o anumită ținută științifică, am efectuat diferite precizări cronologice, onomastice ori topografice suplimentare, pentru a simplifica orientarea
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
în care pledează pentru o artă simultaneistă și alogică, pentru distrugerea ortografiei și a sintaxei, dar și pentru constituirea unui partid futurist gigant, glorificînd în acest sens masele, democrația populară, viteza, corpul uman și mașinismul. Matematizarea limbajului și alte invenții tipografice venite pe filieră italiană coabitează aici cu experimentele lingvistice de tip zaum (fapt care se regăsește și în titlul onomatopeic al almanahului Gga, inițiat în 1920). Cealaltă grupare, fondată la Varșovia, în 1918, de către Alexandr Watt și Anatol Stern, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
va fi fiind vorba de unele scrieri ale lui Ion Minulescu și Adrian Maniu; în 1914, cel din urmă își intitula - ostentativ - un poem „Primăvară futuristă“... Însă elementele anarhice ale poeticii futuriste (abolirea sintaxei, cuvintele în libertate, dispariția punctuației, experimentele tipografice ș.cl.) lipsesc aproape cu desăvîrșire în textele românești din epocă. Remarcînd în treacăt difuzarea largă - inclusiv în provincie - a ideilor marinettiste, autorul articolului sus-amintit face cîteva precizări importante privind epicentrul lor informal din România - Terasa Oteteleșanu: „cugetători și poeți români
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
este cu deosebire nota din cadrul rubricii „Cărți și reviste” a nr. 48, în care este prezentată apariția revistei 75 HP: „Propaganda pornită acum trei ani prin Contimporanul a cîștigat artei moderne energii noui. Apariția revistei 75 HP amintește ca tehnică tipografică edițiile eroice și cari au revoluționat meșteșugul timpului ale primelor publicații dadaiste și futuriste din preajma marelui război. Spiritul de frondă și de bravură al acestor incendiare și artistice pamflete îl regăsim cu bucurie în paginile juvenile ale proaspătului nostru confrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unor tendințe artistice dintre cele mai diverse. Parcurgînd însă fragmentele publicate de Vinea în Contimporanul și comparîndu-le cu variantele incluse în Paradisul suspinelor, observăm diferențe semnificative: cele din revistă sînt uneori puse în pagină „avangardist”, asezonate cu elemente de „estetică tipografică”. Cele din volum nu. Finalul nuvelei „Luntre și punte“ („Am venit să-mi dai partea mea”) e dispus ca o caligramă zigzagată, cu corp de literă mare. „Cu inima’n cap“ conține pasaje și paranteze metatextuale tipărite cu corpuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
îi amplifice deriva, colorînd-o strident și grotesc. În pragul nebuniei definitive, el are halucinația Domnului cu servieta, ale cărui cuvinte de spaimă („am venit să-mi dai partea mea”, amintind finalul nuvelei caragialiene În vreme de război) „dansează” suprarealist - inclusiv tipografic (v. punerea în pagină experimentală, cu literele zigzagate). Un text mai puțin comentat de exegeza anterioară anului 1990 este „Victoria sălbatecă“, proză publicată în foileton în numerele din 1927. Ov.S. Crohmălniceanu (care așază proza scurtă a lui Vinea sub semnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lipsește însă (cum credea G. Călinescu); discreția, finețea „intelectualistă”, în fine livrescul, alexandrinismul lor extrem au fost cele care le-au împins în „minoratul” receptării critice („vignete grațioase, realizate cu migală și artă”, cf. Perpessicius). Lăsînd la o parte experimentele tipografice „lettriste” (bazate pe împerecheri grafice constructiviste sau futuriste, „liste” abracadabrante, caligrame muzicale năstrușnice ș.a.) din „Wifego/Popice“, alternanța cacofonic-dadaistă de „solo” și „cor” din nu mai puțin lettristul „Profetul“, trăsnăile în limba franceză din L’ésprit de l’éscalier (dedicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cîteva dintre „mizele” acestui tip de proză teribilistă sau, după caz, autentic neconformistă. Caracterul hibrid al acestor proze avangardiste este subliniat prin interpolarea în text a unor secvențe (anti)poetice în versuri, figuri geometrice, simboluri matematice, desene, reclame, scheme, jocuri tipografice, caligrame, concretisme etc. Senzația este una de materie textuală ductilă, infinit modelabilă, deschisă tuturor combinațiilor și metamorfozelor. Sînt parodiate mecanic și deconstruite elementele „autenticiste”, inserturile epistolare, de jurnal intim sau reportaj. Caracterul „magic” al metamorfozelor nelimitate se asociază, prin urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o notiță despre revista L’Italiano a lui Leo Longanesi semnalează nepotrivirea estetică dintre anacronismul „neoclasic” al machetării (în concordanță cu academismul fascist oficial) și colaboratorii avangardiști: „L’Italiano este revista grupării fasciste scrisă de futuriștii-fasciști (transfugi-neoclasici). Într-un stil tipografic cu litografii și xilografii în stilul 1840 apar cel puțin ciudat numele unor Carra, Ungaretti, Ardengo Sofici”. Ceva mai jos este prezentată neutral, „obiectiv” lucrarea Histoire de Mussolini de Louis Roya (Kra, editeur). Refuzînd ideea unei „baze naționale” autentice a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și cu „incoherența ca postulat artistic”, scrie Const. I. Emilian, care sancționează astfel eliptismul („rejetul sintactic”) și deplînge „suprimarea rimei și mai ales a ritmului (expresie a versului clasic) avînd ca rezultat versul amorf”, iar ca ultimă consecință, crearea „versului tipografic”. Adică „nici rimă, nici ritm, nici măsură”. Observă, altminteri, că „realizarea unei estetice tipografice” începe odată cu Un coup de dés... a lui Mallarmé și că revoluția sintactică a cubiștilor s-a născut din experimentele poetice ale autorului Herodiadei; ele au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
rejetul sintactic”) și deplînge „suprimarea rimei și mai ales a ritmului (expresie a versului clasic) avînd ca rezultat versul amorf”, iar ca ultimă consecință, crearea „versului tipografic”. Adică „nici rimă, nici ritm, nici măsură”. Observă, altminteri, că „realizarea unei estetice tipografice” începe odată cu Un coup de dés... a lui Mallarmé și că revoluția sintactică a cubiștilor s-a născut din experimentele poetice ale autorului Herodiadei; ele au fost însă răstălmăcite: „...fenomenul s-a produs á rebours: cultul aproape religios pentru cuvînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai valoroasă decît ea” și că ideologia ei este constructivismul; altminteri, „rețeta” duce la standardizarea și anonimizarea semnatarilor: „Numele autorilor aproape nu mai interesează. Variațiile sînt pe aceeași temă, un șir de cuvinte asociate ilogic și bizar, redate în versuri tipografice de diferite lungimi. Idei, simțiri — nu există. În schimb imagini pulverizate, cuvinte în dezordine, formule cabalistice, semne telegrafice, cutezări impudice — cîte doriți!”. Din păcate, ironia autorului degenerează aproape de fiecare dată în pamflet suburban și în medicalizări improprii unui studiu academic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sunat pe Noël Legoff, așa e? I-o reteză aruncîndu-i pe pat o pungă de plastic. - Aveai dreptate. HÎrtiile găsite În biroul lui Loïc provin de la un articol de presă, preciză ea. Laboratorul a făcut o cercetare pornind de la caracterele tipografice folosite: corespund cu cele pe care le folosea La Télégramme de Brest Înainte de anii ‘70. O văzu Îndreptîndu-se spre dulap și Înhățînd niște haine pe care i le aruncă. - Avem Întîlnire la ziar. - Avem? - În mod evident nu te poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
futurist, dadaist, suprarealist?” - se Întreba, de pildă, contrariat, G. Călinescu, răspunzînd imediat, nu foarte decis: „Toate și nici una”. „Poezia lui Ilarie Voronca - adăuga autorul Istoriei literaturii române... - este un impresionism ordonat În punctul inițial, dar sfărîmat cu voință prin procedee tipografice și metaforism exagerat pînă la deplina, uneori, anulare a oricărui sens și a oricărei emoții”. Judecata de valoare rămîne reticentă și abia concesivă: „În limitele acestui imagism nu se poate tăgădui lui Ilarie Voronca o voluptuoasă receptivitate senzorială, un simț
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
orice percepție”. Citit astăzi dintr-o altă perspectivă, În favoarea căreia argumentează o Întreagă istorie a poeziei moderne, ce nu mai urmărește o exterioară coerență a „ideii” sau a „impresiei”, poemul lui Voronca apare cu mult mai puțin „impresionist”, iar „procedeele tipografice” care „sfărîmă discursul” se impun ca o necesitate organică a construcției textului, alături de „metaforismul” ce deplasează accentul de pe „realitatea” exterior-referențială spre substanța Însăși a verbului. „Sensul” și „emoția”, departe de a fi „anulate”, Își schimbă astfel și ele calitatea, implicînd
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]