793 matches
-
un roman de Faulkner sau după À la recherche du temps perdu al lui Marcel Proust!...Ă A avea „talentul exilului” pentru un scriitor debutant Înseamnă deci a avea „talentul” propriei lansări În social și În lumea Închisă și oarecum tiranică a acestei profesiuni de vârf, a creației de valori literare, pentru care Încă nu există școli de vreo două mii de ani! Sigur, unii răutăcioși Îmi vor reproșa că eu Însumi nu am „făcut succes” la Paris, precum Cioran sau Kundera
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
acest lucru se explică foarte simplu: suntem fiii unei epoci, dar, suntem nu rareori, impregnați de valorile și reflexele unei alte psihologii și epoci, „aplecați spre trecut” cum se spune, deși trebuie să trăim În vremea noastră, vie, colcăitoare și tiranică, Într-un anume fel. Totul depinde, se’nțelege, și de firea noastră, de accentele mai marcate ale „prezentului” - și atunci vom Întoarce decis spatele trecutului, oricât ar fi acesta de glorios, de prestigios Încă, de „susținut” În școală și În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cel de „poet”, iar sintagma „rațiunea gânditoare” cu „omul de știință”, obținem, nu-i așa, o extrem de plastică figurare a celor două tipuri de „Înaintare și cunoaștere”, dar și de expresie, a legilor ființei și Universului; legi, principii simple și tiranice care modelează; iată, geniul uman, afirmă Nietzsche, și Îl desparte În cele două „firi”, dar și În două „metode” esențiale, contrapunctice și armonice, de activare, ale spiritului uman, anistoric și neliniștit! 6 Între ’79 și ’81 am trăit În R.F.G.
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
având Îndrăzneala, inconștiența sau insolența de a-și dezvălui public „scrisul”, ceea ce fusese pus pe hârtie În ore de veghe singuratică, nocturnă sau nu, În luptă cu „zeul” nevăzut și atotputernic al anomiei, al neantului, fioros tocmai prin „prezența” sa tiranică și nevăzută! Singurătatea a fost marea prietenă și apăsătoarea lespede a tuturor celor, din secolele trecute și faimoase, poate Înainte de a dori să intre „În contact” cu alții, cunoscuți sau necunoscuți, trăiau reflexul de a se „exprima”, de a „ieși
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
doar, pentru cei mai puțin pretențioși, labirintul propriei vieți, aerul timpului sau o istorie sau alta, capabilă, poate, de a sfâșia o parte, chiar și infimă, din grosul și inepuizabilul văl al zeiței Maya... „Singurătatea scribului, a scriitorului”, insula sa tiranică plutind pe apele oricărei și eternei mări triviale a prezentului, acea „reîntoarcere la sine” cu Încăpățânată și adeseori sfidătoare aroganță; de fapt... o valorizare a persoanei, a celei mai străfunde, a celei „neînțelese” de ceilalți sau a celei care nu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
fanatic, creând plase În care se va prinde o victimă Încă nevăzută și improbabilă. Victima noastră - viitorul, improbabilul cititor care ne va salva din acea singurătate, fals inamic, redutabil complice al devastatoarei dorințe de „trădare a sinelui” și a trivialității tiranice În care acesta e scufundat. Vorbind de „comunicare” și instalând acest termen oarecare pe un fel de altar al ultimei modernități, nu cumva se luptă, În esență, contra acelei Singurătăți creatoare care a izvodit Literatura și Istoria, ideologiile, dar și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
al destinului, de fapt, care m-a Împiedicat să debutez precoce, să cad ca atâția alți confrați talentați, P. Dumitriu sau Preda, În mrejele „artei staliniste”. „Autism” literar, dacă vreți, ce m-a ținut departe de modele culturale ale vremii, tiranice ca orice modă, permițându-mi, În liniște și „libertate”, să-mi aleg maeștrii de hârtie și să „școlesc” la ei, Îndelung, decenii. Ce maestru Îți alegi la Începuturi, din ce categorie și din ce „format”, spune mult despre „profilul interior
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și a stăpânirii romane, o hecatombă de sacrificii umane! -, a inventat acele pilde din care sunt țesute cele patru Evanghelii, pilde, istorii capabile, prin naivitatea dar și plasticitatea lor, de a comunica idei și adevăruri „noi”, apte de a Înfrânge tiranice prejudecăți individuale sau comunitare. Într-unul dintre romanele mele, am „pus” pe unul dintre personaje să „atingă” o problemă care, pe mine cel puțin, mă urmărește din tinerețe: de ce Iisus, voind să revoluționeze Thora, Talmudul și, mai ales, vrând să
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
azi, bineînțeles, pildele Noului Testament au puterea, tocmai prin „naivitatea” și plasticitatea lor, de a „convinge”, de a „atrage” pe nu puțini oameni mai puțin pregătiți de a Înțelege un paradox, puțin apți de a transgresa o cutumă sau spiritul tiranic al tradiției; sau legile esențiale ale ființei vii și sociale, precum cea a conservării - egoismul! - și cea a iubirii „antice” - cea familială sau carnală, căreia Iisus Îi adaugă o a treia - iubirea de aproapele. Propunând un nou adverb, absolut revoluționar
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
spre deosebire de Puck al lui Shakespeare, el nu apare la ordinul „ducelui”, ci, se pare, e un spirit liber și libertin, apt de cele mai năstrușnice gânduri, lipsit de pudoare ca un sălbatic ce ascultă de legi, necunoscute nouă, ale cutumelor tiranice, ale tribului său pierdut undeva În jungla amazoniană... Va muri odată cu noi?!... Și dacă, În căpățâna noastră tăiată, rostogolită de pe un butuc vizibil sau nu, vor mai „curge” Încă gânduri sau amintiri, un timp - ne amintim, nu-i așa, de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
unde, e adevărat, structura statală era mai veche, existența unei biserici, cea catolică, de-o autoritate În afară de dubii și tradiția luptei intelectualilor În secolele trecute, cu autoritățile de orice ordin, reală, amplă, impresionantă chiar (vezi cazul Poloniei!Ă. Libertatea, marea, tiranica zeitate a modernității, „descoperită” de cele două revoluții - franceză și americană -, libertatea socială care a „inventat” și termenul de „tiranie”, ce a Înlocuit nu puține concepte sfinte ale feudalității, ale Evului Mediu. Fidelitatea vasalului, de exemplu, substantivul Însuși de „vasal
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pe care-l poartă În punga cu care, prevăzătoare, mama natură le-a Înzestrat. E adevărat, iar Întrebarea este enormă! Milioane de specii de animale și de insecte, ca și lumea variată, infinită, a plantelor ascultă orbește de această lege tiranică a reproducerii, găsindu-și rostul elementar și finalitatea În ea. Omul, „mamifer denaturat”, face din aceasta o problemă insolubilă. Ca și problema morții. Marin Preda, În ultima sa carte, mi se pare, are o frază cu care am polemizat spontan
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
atâtora În jurul meu, emigranți, exilați din varii motive, care se precipitau În a se „adapta” noilor „condiții de mediu”. Condiții care, pentru cineva care poposește Într-o altă structură socială, mult superioară celei din care a plecat, a fugit, devin tiranice, opresive, tot atâtea săbii invizibile și tăioase care Îi atârnă zi și noapte deasupra creștetului și conștiinței sale, În timp ce „el” trebuie să facă eforturi disproporționate pentru a presta servicii și o muncă la nivelul standardelor Înalte „de acolo”; mereu „zâmbind
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
rând a rămas să-și sprijine speranțele și calculele doar pe cei care se aflau sub ochii săi. Deoarece milioane de oameni nu pot trăi decenii la rând cu speranțe care se arată din ce În ce mai puțin realiste; de altfel, un regim tiranic știe că, à la longue, oamenii se Împacă cu starea de fapt din grija pentru familie, din grija profesională, dintr-o necesitate minimă de previzibilitate și chiar de-o oarecare onorabilitate!... Iar greșeala mai ales a ultimului deceniu al cuplului
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
litotic și o spun În gura mare. Acel der Jasagende Man al lui Nietzsche - cel care „spune Da!” existenței Îmi servește drept paravan și drept o firească legitimitate deoarece, nu rareori, În fața scepticismului general ce mă și ne Înconjoară, devenit tiranic ca o modă și exprimat de unii cu atâta eleganță, nu de puține ori mi-am simțit propriu-mi vitalism, acordul meu cu lumea - așa cum e! -, cu istoria, chiar și cu barierele iscusite până la o anume, certă, senzație de „absurd
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
melodică a unei mari iubiri ("o iubire e un cântec"), îl însoțește durabil în confruntarea cu iraționalitatea unui sistem aberant. Firea sa de "nemulțumit singuratic" îl conduce spre o judecată severă a României socialiste conduse de Ceaușescu: o țară condusă tiranic, o presă mincinoasă, familia în disoluție. În concluzie, "Castelul lui Kafka e singura dintre lumile posibile". Soluția preconizată, la acea oră, de tânărul Theodor Codreanu, fără a fi falsă întru totul, ține mai mult de utopie: "Comunismul va cădea atunci când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de întoarcere la valorile perene ale creștinismului remanent/ arheic, precum și canonului veșnic viu, atât de profitabil în plan spiritual, Eminescu. Plecând de la un asemenea model, Theodor Codreanu refuză să reziste minoritarilor prin cultură și atacă decis, foarte bine argumentat sistemul tiranic și aberant pe cale să se instaureze. "Pro Saeculum", nr. 7-8, ianuarie 2011 Andrei ȚURCANU Polemici "incorecte" politic Consecvența, dar, mai ales, calmul cu care Theodor Codreanu, "incorectul" politic de la Huși, îi dezbracă mereu, de la carte la carte, pe "corecții" elitiști
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
calcul, de către colaboratorii săi apropiați. Dimpotrivă, s-a demonstrat că liderul totalitar își poate exercita puterea nu numai într-o manieră arbitrară, ci chiar recurgînd la teroare. Așa cum a arătat Hannah Arendt, "dacă legalitatea este esența guvernului care nu este tiranic și ilegalitatea a celui tiranic, teroarea este esența puterii totalitare" [1976, 636; se recomandă și analiza cruzimii ca cel mai neliberal dintre vicii în Shklar 1984]. Așa cum observă unii autori, însă, teroarea caracterizează regimurile totalitare numai în faza de instaurare
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Dimpotrivă, s-a demonstrat că liderul totalitar își poate exercita puterea nu numai într-o manieră arbitrară, ci chiar recurgînd la teroare. Așa cum a arătat Hannah Arendt, "dacă legalitatea este esența guvernului care nu este tiranic și ilegalitatea a celui tiranic, teroarea este esența puterii totalitare" [1976, 636; se recomandă și analiza cruzimii ca cel mai neliberal dintre vicii în Shklar 1984]. Așa cum observă unii autori, însă, teroarea caracterizează regimurile totalitare numai în faza de instaurare și de consolidare, iar regimurile
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
poziția "dictatorială", pentru că încă nu a uzurpat puterea logos-ului întreg (polifonic) de a întemeia (predetermina) însuși discursul filosofic, este neputincios, altfel decât prin dictat (postulat), să întemeieze logic "ființa veșnică". Dialogul cel mai aporetic, prin urmare, cel mai puțin tiranic sub aspectul judicativului, este Parmenides. Aici Platon tematizează, cum știm, Unul însuși.42 Aristotel "optează", în privința problemei care ne interesează aici, pentru: (1) construcția logicii, anume a "silogisticii", pe temeiul formulei S este (nu este) P; (2) formularea unui sistem
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
grecească și turcească", l-au îndemnat pe concepistul bucovinean să-i răspundă cu prudență, avertizându-și fratele că, în acest caz, își punea în primejdie onoarea și chiar viața. Dacă însă călătorea prin Europa pentru a scăpa de un regim tiranic, în care "viața, averea și cinstea nici un preț nu au", cu scopul de a cunoaște civilizația lumii europene, îl aproba și chiar se arăta dispus să-l ajute în întreprinderea sa193. În aceeași zi, pe 30 mai 1785, boierul Vasile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
o spune tare vechea și noua istorie tratativele dintre Petersburg și Constantinopol ar avea durata și rezultatul tratativelor de pace dintre Roma și Cartagina. Când Cartagina trebuia să sacrifice unele din avantajele sale comerciale pentru discordia internă și greșelile guvernării tiranice, în acel timp punea motivul desființării și a tristei sale nimiciri. Cartagina înceta din acel moment să existe. Libera Grecie, ce a privit liniștită problema, și întreaga frumoasă Asie mediteraniană au fost cu totul învinse prin avantajele comerciale pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
cu riscul de a compara caii cu măgarii În Încercarea de a „cronometra“ „concurenții“. Dar, pentru că ne vom aminti Îndată de evoluție, să-i supunem și criteriile, folosind de fiece dată fațeta proprie momentului a criteriului; și atunci stăpân, unul tiranic, devine timpul. Într’adevăr, În devenirea ei, În evoluție, Natura se grăbește. Și Încă din ce În ce mai tare. Ceva firesc, căci fiecare nouă realizare Înseamnă un motor În plus. Naturii i-au trebuit vreo 17 miliarde de ani pentru ca, plecând de la Marea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mă îndemna să-i îmbrățișez... și, să-i dezmierd... să-i dezmierd ca pe însăși copilăria mea. Întâlnirea de sub „Tei”, scurtă dar încărcată de emoția amintirii, mi-a tulburat adânc sufletul. Și, gândurile m-au luat în stăpânire... o stăpânire tiranică... Pe 25 octombrie, în poartă la Seminar !...să nu uit de adrese..., pe 25 octombrie în poartă la...”, gândul repetând la fiecare pas, în foșnetul blând al frunzelor, ca un cântec trist, neauzit..” pe 25 octombrie... la... !” Acasă, zbaterile sufletului
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Cartea n-are cine-o face, Că primaru’ nostru zace...” Cântau elevii seminariști, în seara aceea, cu tânguire în glas de cocoare...cântau răscolitor, cântau sfâșietor de jalnic...Cântul lor înălțându se unduios spre cer ca o rugăciune. Dar gândul tiranic nu-i lăsa... „rușii au rupt frontul la Iași..” „... Să cântăm pentru Moldova !.. Să cântăm pentru cei rămași..!”, se îndemnau ei, doar din priviri. „De-ar fi Moldova-n deal la cruce, De trei ori pe zi m-aș duce
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]