2,401 matches
-
așezării lor, o populație amestecată, româno-slavă, care era organizată în formațiuni politice, conduse de voievozi. Existența acestora este consemnată în două izvoare istorice: cronica ungară a Notarului anonim (Anonymus) și cronica rusă a lui Nestor. După cronica lui Anonymus, în stânga Tisei, existau unele ducate (voievodate): voievodatul lui Menumorut, între Someș și Mureș, cu centrul la Biharea, cel condus de Gelu, din Podișul Transilvaniei, la sud de Someș, și cel din Banat, între Mureș și Dunăre, condus de Glad. Toate aceste formațiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Transilvania de către maghiari. Cronica lui Nestor consemnează și faptul că ungurii, după ce au trecut niște munți înalți (Carpați), "se apucară să lupte cu vlahii și slavii care locuiau țările acestea".25 Creștinarea ungurilor După așezarea lor în Panonia, pe văile Tisei și ale Dunării, ungurii au continuat o vreme expedițiile de pradă spre apus dar și spre est. Dar, treptat, după încetarea incursiunilor și sedentarizarea lor, în evoluția ungurilor s-a produs un eveniment decisiv: creștinarea lor. La început, ungurii au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a primit botezul, împreună cu părinții săi, sub numele de Ștefan (997-1038), în preajma anului 1000. Apoi, în răstimpul a patru ani, începând de sus, de la aristocrație, și până jos, la mulțimea de rând, întreg neamul unguresc din Panonia, dintre Dunăre și Tisa, a fost creștinat (botezat). Și în Ungaria (precum în Bulgaria, în secolul al IX-lea), a existat o încercare de împotrivire la creștinism din partea adepților păgânismului, dar acțiunea acestora a fost curmată cu severitate de noul rege apostolic. La creștinarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dar el va fi învins și ucis, iar stăpânirea sa inclusă la Ungaria. În timpul acesta, ungurii și-au păstrat modul de viață nomad tradițional, caracterizat prin pendulări sezoniere, în căutarea de pășuni-comunitățile nomade se deplasau din câmpia Dunării și a Tisei spre zone mai înalte. După ce au pătruns în teritoriile din est, de-a lungul văilor Crișurilor, Mureșului și Someșului, grupurile de păstori maghiari s-au străduit să aducă sub controlul lor și principalele puncte de exploatare a metalelor și a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de viață nomad și tendința spre sedentarizare se manifestă spre sfârșitul secolului al X-lea și începutul secolului al XI-lea, stimulată și de adoptarea creștinismului latin, în jurul anului 1000, sub regele Ștefan cel Sfânt. Pătrunderea ungurilor la est de Tisa, în Crișana, Banat și Transilvania, e confirmată și de cercetarea arheologică, nu doar istorică, prin descoperiri, cimitire, morminte, piese (obiecte) păgâne, din secolul al X-lea: Biharea (jud. Bihor), Vărșand, Siclău, Mișca (jud. Arad), Cenad (jud. Timiș), Cluj, Lopedea Nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pus amprenta asupra profilului etnic și de limbă al populației daco-romane, în schimb, elementul slav a provocat dislocarea acesteia. Slavii au descins din părțile Vistulei și ale Nistrului superior în Dacia (nordul Dunării) pe două căi: pe la apus, prin câmpia Tisei și Panonia, și pe la răsărit, prin Moldova și câmpia munteană (vezi cap. V). Slavii instalați în Dacia aparțineau grupului sclavinilor (dincolo de Nistru se afla grupul anților). Primele lor pătrunderi au avut mai mult un caracter militar, însă, spre sfârșitul secolului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
existat populații care vorbeau fie alte limbi indo-europene (celții), fie limbi neindo-europene (etruscii). Aceste populații și-au abandonat limba în favoarea latinei, dar au păstrat în latina populară cuvinte din limba părăsită. Pe teritoriile din nordul Dunării, situate între Nistru și Tisa, existau înainte de venirea romanilor, diverse populații: iraniene, sciți, agatârși, sarmați (iazigi și roxolani), indo-europene. Aceste populații iraniene au fost asimilate, înainte de venirea romanilor, de o altă populație indo-europeană, tracii, care s-au extins în întreaga Peninsulă Balcanică (sudul și nordul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care arată că ungurii au găsit în Panonia pe slavi și "blachii, pastores Romanorum". Apoi, în cea mai veche cronică rusă, Povestea anilor care au trecut, atribuită lui Nestor (călugăr), care menționeză prezența "volohilor" și a slavilor în regiunea dintre Tisa și Dunăre, ocupată de unguri la sfârșitul secolului al IX-lea. Este indubitabil că "blachii" lui Anonymus sunt aceeași cu "volohii" lui Nestor și cu "vlahii" lui Kedrenos, adică românii. Aceștia sunt primii români cunoscuți ca atare (protoromâni), autorii civilizației
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
arheologic, corespund organismelor statale de pe teritoriul Transilvaniei, de tip voievodat (ducat), țări conduse de voievozi (duci).18 După pătrunderea în Transilvania, oștile triburilor maghiare au cucerit prin luptă teritoriile voievodatelor întâlnite aici. Astfel, spre vest, până în zona bazinului superior al Tisei, între Someș și Mureș, se întindea un voievodat ("terra", conform cronicii), ce corespundea ca teritoriu marii concentrări de așezări din nord-vestul Transilvaniei. Conducărorul acestuia (dux) era Menumorut, cu reședința în cetatea (fortificația) Biharea (in castrum Byhor), mai erau și alte
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din pământul lui nici un deget". El adaugă că această țară o are moștenire de la "strămoșul său", iar acum datorită "stăpânului său, împăratul din Constantinopol, nu i-o poate lua nimeni". După ce, la început, Menumorut i-a respins pe dușmani dincolo de Tisa, lipsit de sprijinul bizantinilor, după un asediu de trei zile, ungurii cuceresc cetatea Sătmarului și nordul voievodatului până la Zalău și Poarta Meseșului. Peste câțiva ani, după ce ungurii cuceresc cetatea Veszprem (castrum Bezprem) și devastează Transdanubia, secuii, care fuseseră supuși ai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Menumorut. Toate cronicile îi amintesc pe secui ca vecini ai românilor, cu care au conviețuit, iar în secolul al XIII-lea, ei vor lupta împreună împotriva tătarilor. Însă, la începutul secolului al X-lea, când ungurii pătrund la est de Tisa, în Transilvania, secuii aliați cu ei trec peste râul Criș și impreună cu aceștia participă la asediul cetății Bihareaasediul a durat 13 zile, iar luptele au fost înverșunate (cronica amintește, pentru prima dată, de pierderile suferite de atacatori). În cele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se dă lupta principală între unguri și pecenegi. Abia spre sfârșitul secolului al XI-lea, după 1075, se consolidează treptat stăpânirea regatului ungar asupra Transilvaniei.22 Un alt voievodat, cel al lui Glad din Banat, avea hotarele delimitate de Mureș, Tisa, Dunăre și Carpați, și avea ca reședință Orșova ("castrum Urscia"), dar deținea și alte fortificații ca Horom (Palanka), Keve (Cuvin), Morisena (Cenad). În cronică nu se precizează cine erau locuitorii voievodatului, dar conducătorul său Glad (Vlad) luptă împotriva cuceritorilor unguri
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
El era federat (aliat), vasal al Bizanțului, iar la Morisena, capitala sa, se afla o mănăstire de călugări "greci" (ortodocși). Conflictul dintre Ahtum și regele Ungariei, Ștefan I, a izbucnit în urma vămuirii de către voievod, în porturile sale de pe Mureș și Tisa, a plutelor ungurești cu sare. În secolul al X-lea, în prima sa jumătate, lipsesc în întregime cimitirele ungurești în Banat și Voievodina, în schimb, ele se află doar pe cursul superior și mijlociu al Tisei, până la confluența cu Mureș
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sale de pe Mureș și Tisa, a plutelor ungurești cu sare. În secolul al X-lea, în prima sa jumătate, lipsesc în întregime cimitirele ungurești în Banat și Voievodina, în schimb, ele se află doar pe cursul superior și mijlociu al Tisei, până la confluența cu Mureș, ceea ce indică teritoriile locuite efectiv de unguri. Dar, în Banat, existau și alte formațiuni mai mici-dintr-o inscripție pe un vas din tezaurul de la Sânnicolau Mare, datat secolul al X-lea, aflăm și despre alți conducători politici
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Moldovenești-Cluj, unde s-au descoperit morminte, piese de harnașament, vârfuri de săgeată. Este de subliniat întinderea geografică a formațiunilor politice de la sfârșitul secolului al X-lea și începutul secolului al XI-lea, astfel, stăpânirea lui Ahtum cuprindea teritoriul mărginit de Tisa, la apus, Dunăre, la sud, Crișul Alb, la nord, și Țara Hațegului, la est. Centrul voievodatului era orașul de pe Mureș (urbs Morisena) Cenad, un oraș-cetate, un "grad" (gorod). Ahtum era urmaș al lui Glad. Țara Transilvaniei ("Terra Ultrasilvana"), stăpânită de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
probabil a fost botezat Glad. La începutul secolului al XI-lea, în Banat stăpânea un urmaș al lui Glad, Ahtum (Ohtum), care își avea reședința nu în sud, ci în nord, în cetatea Morisena (Cenad), situată aproape de vărsarea Mureșului în Tisa. Conducătorul formațiunii, Ahtum, era ortodox și fusese botezat, în 1002, la Vidin, ca și înaintașul său. Observăm aici o situație similară cu cea din Transilvania, relațiile strânse cu Bizanțul-episcopia de la Vidin aparținea acestuia, fiind condusă de ierarhi greci. Stăpânirea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din 1091, proveneau din bazinul Niprului, este semnificativă participarea la războiul cu pecenegii a unor căpetenii cumane, Tugarkan și Boniak, menționați și de Anna Comnena.8 În anii 1091-1092, cumanii au năvălit sub conducerea lui Kopuleh în Transilvania și regiunea Tisei, după ce au străbătut transversal Moldova, ei proveneau din regiuni îndepărtate, fiind instigați de cnejii ruși, deci nu-și aveau sălașele în Bugeac sau Bărăgan. Mai mult, deducem din împrejurările acestea că marile expediții cumane de la sfârșitul secolului al XI-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
înfruntat un detașament mongol, dar a fost înfrântă. După ce principalele forțe militare ale regatului s-au grupat la Pesta, Bela IV a pornit în întâmpinarea mongolilor, care au simulat o retragere precipitată până la Mohi, localitate pe râul Sajo, afluent al Tisei. Aici s-a desfășurat, la 12 aprilie 1241, o aprigă bătălie, de mari proporții. Cavaleria mongolă, atacând pe neașteptate, a pus de la început în dificultate armata regească prin tirul de săgeți, încât trupele ungare s-au retras în mare derută
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de la miazănoapte. Pe de altă parte, nu există nici un dubiu că teritoriile românești se aflau sub stăpânirea lui Nogai, spre sfârșitul secolului al XIII-lea. Puterea lui Nogai se făcea simțită și în Transilvania: cumanii, așezați de unguri în valea Tisei, s-au revoltat în 1282, instigați de Nogai și, în cele din urmă, au trecut munții "la tătari". Urmăriți de cavaleria ungară și înfrânți, în replică, tătarii au năvălit în Ungaria, în 1285. În această conjunctură favorabilă afirmării lor politice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
-l încunjură, și el Își dă de ele seamă... DR[AGUL] Mergi [oare] tu, Bogdane, Ades la vînătoare?... Și singur sau cu alții? BOGDAN Pe când nu erai bolnav mergeam de-a pururi singur, Adesea rătăci-am prin munții nalți ai Tisei Pîn-unde a lor vârfuri despart apele-n două, De curge-apoi o parte spre noi, spre soare-apune, Pe când o altă parte se varsă-n răsărit. Spre răsărit adesea îmblat-am zile-ntregi Urmând cărarea ceea ce și-au făcut pâraie Și am
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
semețe, Moldova putea bine să ție pe-a sa frunte Diadema-i eternă... și flamura cea cruntă S-o nalțe pentru lege, iar sabia sa lată, Întinsă, să arate izbânda lăudată. [ȘTEFAN] Moldova este mică. [ARBORE] Moldova este mare. De unde Tisa mândră prin stîncile-i tresare Pîn-unde-aruncă valuri întunecata mare E-un popol! numai unul! Ș-o limbă - numai una! Pe oamenii aceștia pe toți [î]i împreună, Fă taurul Moldovei să poarte cu mândrie Pe frunte-i trei coroane... și-o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
oamenii aceștia pe toți [î]i împreună, Fă taurul Moldovei să poarte cu mândrie Pe frunte-i trei coroane... și-o singură Domnie Să-ntindă cu putere aripele-i de fier Din Dunărea cea caldă în Nistrul cel de ger. De unde Tisa mândră prin stîncele-i tresare Pîn-unde sparge valuri marea de țărmul său E un popor... o limbă... un singur Dumnezeu. Fă taurul Moldovei pe fruntea lui să poarte Coroane trei... și-n dușmani să ducă crunta moarte! [ȘTEFAN] Pentru astfel de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bine să ție pe-a sa frunte Diadema-i eternă... și flamura-i cea cruntă S-o nalțe pentru lege... iar sabia ei lată Întinsă să arate izbânda laudată. ȘT[EFAN] Moldova este mică ARB[ORE] Moldova este mare! De unde Tisa mândră prin stîncile-i tresare Pîn-unde sparge valuri marea de țărmul său E un popor... o limbă... un singur Dumnezeu. Fă taurul Moldovei pe fruntea lui să poarte Coroane trei... și-n dușmani să ducă cruntă moarte! ȘT[EFAN] Pentru astfel
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de aramă, În fruntea unui popol, ca să domnești, te cheamă, Ca să domnești pe tronu-i, o mamă bună, sântă, Cu mintea ta senină, cu inima ta blândă. Tu fii ideea sântă a Daciei unite: De unde sună marea pin stâncile cernite Pîn-unde Tisa mână undele reci și crețe Peste câmpii mănoase, peste pustii mărețe, De unde Nistrul curge în leagănu-i de-argint Pîn-unde Istrul plânge, ca taurul mugind, Ideea renviată a Ulpiei Traiane, A Daciei bătrâne, a Daciei romane. Fii îngerul de pază a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ladislaus IV Chunus, intrară în Ardeal și în comitatul Bihariei, dar fură biruiți pe deplin de acest rege, apoi fură duși îndărăt în Ungaria, după ce li se făcură unele concesiuni favorabile și colonizați statornic în mai multe locuri, anume între Tisa și Dunăre, Murăș și Criș, precum și între Timiș și Murăș. PARTEA A DOUA DE LA DESCĂLECAREA PRINCIPATELOR ROMÎNEȘTI PÎNĂ LA PIERDEREA NEATÎRNĂRII LOR CAPITOLUL IV VALACHIA DE LA ÎNCEPUTUL EXISTENȚEI EI DEOSEBITE SUB PRINCIPI PROPRII Istorie sumară dinainte de descălecarea Valachiei. Teritoriul numit
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]