941 matches
-
pe gânduri, ieșea în uliță și privea la deal și la vale, pe urmă intra în casă și iar se suia pe divan. —Ce ai tu, Haie? întrebă maică-sa. Ce te frămânțiașa? — N-am nimic... răspunse fata întunecată. Pe după toacă, se cercetă înaintea oglinzii, își mângâie cu mâna, ușor, părul în unde, își legă la gât o panglică roșie, și ieși grăbită. Intră la Tudorița, gâfâind. Ce este? ce-ai fugit așa? Îmi era dor să te văd!... zise repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Începu și el a spune câte ceva, despre alt boier și despre altă moșie, de unde venea, lăsa apoi pe moș Nastase să vorbească și privea pe fată, și se simțea în bordeiul acela ca-ntr-o casă a unor prietini. Pe la toacă apoi, ieșiră din bordei și porniră la curte. Fata îi petrecu o vreme cu ochii din prag. Se gândea că drumețul poate să plece iar înainte în pribegie, dacă n-a putea rămâne la curte, și pe la bordei, ca s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
doi orbi, pe care-i privesc neputincios, fascinat doar de neobișnuita lor prezență. Așa cum altădată, în bodega de pe Apolodor, în picioare, îmi beam berea, copleșit de părăsirea Lumii, absent la cele din jur, ascultând doar glasul clopotelor, urmat de cearta toacelor, un văl de sonorități vechi, știute, toropitoare, voievodale. Era ceasul în care veneau și cei doi orbi să-și soarbă berile. Din cine știe ce perverse porniri ale neputinței, se pipăiau cu limbile pe obraji, parcă se gustau, descoperindu-se cu gingașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Epistolele lui Pavel Își va arăta În flăcări adevărata sa față, iluminând tot schitul, Însă adevărul ultim se ascunse Înăuntrul focului, iar după ce vâlvătaia se stinse, se târî pe furiș, pitindu-se sub scrum. Zadarnic Oliver trase clopotele și bătu toaca, adevărul ultim rămase neclintit la locul lui, intrând În fiecare slovă veche, În fiecare literă, ca Într-o măsea afectată de carii, unde Își făcu sălaș, pregătindu-se să pătrundă până-n carnea și măduva Învățăturii lui Iisus; În schimb, starețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de albine. Ar fi vrut, drept mulțumire pentru găzduire, să-l răsplătească pe starețul Pafnutie fredonând această melodie, dar de pe buzele-i Întredeschise, de data asta, ieși ceva ce semăna c-un chițcăit sau scâncet. Tocmai atunci Începu să bată toaca și starețul, făcând În urma pictorului semnul crucii, se strecură Înapoi În curtea vechii mănăstiri... Iar Bikinski, simțindu-și sufletul străfulgerat de o disperare fără margini, se grăbi să ajungă la Corso, unde Îl aștepta masterandul Oliver, cu ochii ațintiți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
potolească. Femeia și bărbatul, care Îngenuncheaseră de câteva ori la picioarele ei, cerând În numele copiilor, iertare, părură să cadă la o Înțelegere. Popa nu stătu nici el cu mâinile În sân, ci Îl trimise la biserică pe dascăl ca să bată toaca și să alunge duhurile rele ce-și făceau simțită prezența În sufletul dreptcredincioșilor. Fiindcă fusese necinstită În fața Întregului sat, femeia cerea să fie recompensată cu jumătate din avutul vecinilor. Ca să scape de pacoste, vecinul se Învoi. Imediat Începură să Împartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
curtea mânăstirii. În ușa bisericii a apărut o călugăriță care ține În mâini o scândură lungă de lemn uscat și un ciocănel tot de lemn, foarte mic. E ora vecerniei. În curând liniștea va fi străpunsă de bătăile ritmice ale toacăi și de clopot. Ce va fi voit să spună autorul poliției de 1000 de lei editate În folosul acestei mânăstiri prin lapidara formulare: „Distrusă de vitregia mânăstirii prin anii 1614, 1762-1785“? Distrugerea unei mânăstiri era pe atunci o operă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
1785? Să fi ajuns până aici răsculații lui Horea pentru ca mănăstirea să merite să fie distrusă? Ce altă vină să fi avut ea față de imperiu În chiar acel an? Între timp călugărița a terminat cu Închinatul și a pornit cu toaca În jurul bisericii. Ritmul bătăilor e mai Întâi lent și apoi accelerat până ce dă impresia unei sambe. Grințu scoate din buzunar un pix și se apucă să scrie pe cartea poștală: Meștere, Mă aflu În X. Din tot ce mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
gene, Cum cade-o seară ca-n povești, Cu Feți-Frumoși și Cosânzene, Deasupra satului Hândrești... Ca niște stâlpi ce susțin cerul, Plantați la fiecare casă, Ies fumuri, ce cuprind eterul Într-o perdea, din stele trasă... Târziu, când se aude toaca Și soarele-i pe la chindie, Cei mici își încetează joaca Iar tata, vine de la vie... Se-ndreaptă ostenit spre casă Pentru-a-mbrăca o altă haină, Apoi vine la noi, la masă Și stăm la “cina cea de taină”... Pe
AMURG DIVIN by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83736_a_85061]
-
neînsurat, chita lui! Numai nu venea peste Todiriță noaptea în pat... Încolo... Până la urmă, a încercat să-i deschidă mintea baba Acucoarei, care știe să te încânte și să te descânte în fel și chip. Ce mai deal-vale? Știe și toaca-n cer! Da’ degeaba. I-am spus eu o dată: „Măi băiete! Înham-o și tu mai des, n-o lăsa neîntrebată, căăă”... Da’ numai să auzi ce îmi răspunde, prostănacul: <O înham eu, da’ ce să-i fac dacă ea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
tu jărui Pustiu și doar tu să găsesc Și-n țara lui dor și iubesc Să știu că-s învins ... și să stărui Colț de primăvară Ninge cu colțuri de iarbă Și frunze se-nhamă-n copaci Iar cucii bat toaca: burlaci Fete au doruri să fiarbă Ziua hotaruri obține Bîtlanii-s la nuntă prin cer Și un nor se-nroșește stingher: Buza de soare-l reține Pe-alei sub petale de măr Iubiții susțin seminar Și un mugur de ploaie, hoinar
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Întuneric se petreceau. Lanterna era pentru alungarea nepoftiților. Ca să-ți faci o idee: ești și tu, ca omul, În faptul trebii. Domnișoara geme ușor, cu fețișoara Înfundată feciorelnic Între gulerul cămășii tale și gâtul tău. Policioara de lemn bate o toacă măruntă și șoptită În gardul lui Moș Vasile cu Nasu’ Roșu. Chingile scârțâie un pic la opintelile mai nărăvașe. Deodată, domnișoara te strânge, spăimoasă, cu mânuța rece de ceafă. Fără să te desprinzi din suava Împreunare, Întorci capul și dibuiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
am știut că ești acilea! Am venit și io să mă piș! Vezi-ți acolo de treabă și să vă fie de bine!”. Lanterna se stinge și În curtea copleșită de negreala nopții zgomotele Încep din nou să se Împletească: toaca, scârțâitul chingilor, gemetele Înfundate din gulerul tău și clipocitul ce străbate dinspre bețivanul care se ușurează pe zidul bibliotecii. Amintindu-mi toate acestea și Încă altele, stam ca un bou În mijlocul curții, nedumerit și cu sfârșeala din suflet apăsându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
au gătit dughenile și poarta ce noă cu toati celi... s-au răfuit între dânșii și s-au așezat plătindu-i deplin. Și încă i-au mai dăruit... lemnul tot cu her (fier n.n), cu scânduri, cu șindrilă, cu toati a șepti dugheni vechi ce le-au răsâpit”. Mai zice prefectul că l-a mai tocmit pe Manolachi încă pentru 95 de lei ca să-i facă “prispă pe dinainte dughenilor di piatră și să podească hudița porții și doă ișitori
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
am nămit o dugheană făclierie pe Podul Vechiu... și tocmala esti si-i dau cincizăci de lei pi anu și zeci ocă lumânări mari de său... cum și o pivniță ci esti iar pi Podul Vechiu alăture cu făclieriia... Cari toati acesti cuprind chiriia o sută șaizeci și cinci de lei>. --Curajos făclierul, fiindcă spune: “di s-a întâmpla ca să nu lucrez în făclierii prețul ci-l arăt mai sus tot să-l dau”. --Asta doar cu condiția ca “di or da alții
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Craiova, p. 463 footnote>. Iar, Mihail Sadoveanu spunea despre Cetățuia: „Soarele cobora spre clipa când și pe monahi îi scoală din somn osârdia lor către Domnul Dumnezeu, cătră Iisus Hristos și Maica Fecioară. Deci, în liniștea zilei se auzi sunând toaca de la Cetățuia”<footnote Mihail Sadoveanu, Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă , Editura Gramar, București, 1993, p. 75 footnote>. Astăzi, îi auzim pe părinții din mănăstire, ca odinioară pe înaintașii lor că se roagă: pentru mântuirea sufletului, pentru pacea lumii, pentru îmbelșugarea
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
în haine mirenești, încât nu atrăgea atenția autorităților. Dar, cei care veneau pentru cele spirituale vedeau în acest om de 80 de ani un chip senin și mereu zâmbitor, care se bucura că-l slujește pe Dumnezeu și că aude toaca și clopotele ce-l chemau la slujbă. În toamna anului 1977, Teoctist Arapașu a venit la Cetățuia ca nou Mitropolit al Moldovei și Sucevei. După ce s-a închinat la icoane a mulțumit starețului și obștii pentru primirea pe care i-
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
tu pe fir pentru că ai citit despre toate aste, fiule. La grea încercare mă pune sfinția ta. Nu-i simplu sămi amintesc atâtea lucruri. Da’ cum și-o face omul cu mâna lui nu i-o face nici ucigă-l toaca. Așa că, la drum băiete!... Într-un zapis de la 17 decembrie 1701 (7210) citim: „Toader Albotă vel pitar, și cu femeiia mea, Maria,...mărturisim cu acest...zapis al nostru la mîna...ginerelui nostru Sandul Crupenschi vel medelnicer, precum i-am vîndut
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
gătit dughenile și poarta cea nouă cu toati celi trebuitoari, s-au răfuit între dînșii și s-au așezat plătindu-i deplin. Și încă i-au mai dăruit lui Manolachi teslar lemnul tot cu her, cu scînduri, cu șindrilă, cu toati a șepti dugheni vechi ce le-au răsipit...și i-au mai dat pe deasupra încă și niște chiatră, ca cinci coșuri, cumpărate de prefectul”. În cele din urmă, Ion Bogdan vel logofătul trimis de vodă să cerceteze „jaloba” lui Manolachi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
va rămânea”. Singurul care avusese grijă să-și ia cu el în vacanță cărțile de citit fusese Tudor, iar cărțile lui, basmele lui Perrault și Andersen treceau alternativ de la mama la tata - stăpânul se scula la șase dimineața când bătea toaca la mânăstire, și în lumina difuză, privilegiat de dispunerea patului cu capătâiul în fereastra de la răsărit, se apuca să citească din cartea zdrențuită cu care Tudor adormise seara sub plapumă. Adormise greu, fiindcă după stinsul luminii albăstrii a televizorului, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
picioare o fată de o vârstă incertă, minionă, într-un tricou cool, pantaloni albi strânși pe gleznă, sandale pe piciorul gol, cu baretele albe destul de uzate... După ce m-a studiat probabil mai multe minute, s-a apropiat, păcănind autoritar din toace pe cimentul ud, de banca scorojită unde eu dormitam. Mă cunoști de undeva? a întrebat. A, nu-nu, sar eu trezit din picoteală. Și nu vrei să mă cunoști?... Eu sunt Tania, de la Teatru. Artistă? Un fel de! (Tania râde din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
la sărbători... Când mă loveam de pachetele străine, nici nu mai întrebam ce-i cu ele, doar Zina s-a trezit intrigată, într-o seară când și-a găsit patul ei improvizat ocupat de sacii doamnei. Dimineața la șapte, zgomotul toacelor pe care doamna coboară treptele de ciment, zorind spre un fel de serviciu misterios (că doar și dumneai e pensionară), marchează clar, în casa îngustă a scărilor, intervalele pașilor de femeie ajunsă la „o anumită vârstă“, care nu renunța totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
spre mijlocul satului, mașâna s-a Întors, s-a oprit mașâna În dreptul porții lui Moș Iacob. Nu În dreptul nostru: al școlii. În dreptul lui Moș Iacob. Ei: trei-persoane. Cu trei măntăi de piele-mușama, cu trei pistoale lunge de tot, În trei toace de lemn. Tocuri, nu toace, toaca era la mănăstiri, acum se bate tocul, ca să Închidă mânăstirile și să ridice oamenii - cu pistolul. Un pistol, de cum a intrat la noi În curte, peste pârleaz, de la Moș Iacob, a zis Înspre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Întors, s-a oprit mașâna În dreptul porții lui Moș Iacob. Nu În dreptul nostru: al școlii. În dreptul lui Moș Iacob. Ei: trei-persoane. Cu trei măntăi de piele-mușama, cu trei pistoale lunge de tot, În trei toace de lemn. Tocuri, nu toace, toaca era la mănăstiri, acum se bate tocul, ca să Închidă mânăstirile și să ridice oamenii - cu pistolul. Un pistol, de cum a intrat la noi În curte, peste pârleaz, de la Moș Iacob, a zis Înspre mine, cel din calidor: - Gde ucide-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de-râie: „S-o-nsânicat, S-o mânicat, Pi cale, pi cărare - Paulică S-o dus la vânat Ș-o prins o vacă neagră, Ș-o tăiet-o Ș-o făcut bucate din è, S’ facă bal! Ș-o chemat la bal Pi toati bubili, Pi toate buboaili, Pi toate răzbubili, ȘÎ pi toati străbuboaili Da pi giupâneasa Râia n-o chemat-o. Ș-atuncea è s-o mâniet, ȘÎ s-o-mbârzoiet ȘÎ s-o răsuflèt. Pi la vârf s-o uscat Ș’ din rădăcin-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]