723 matches
-
asculte cum se miră lumea că nu e încă mort. Din atâtea pricini menajul nu era bine dispus. Ada nu putuse face lui Lică elogii publice, nici particulare. Cam descumpănit, Lică vârâse pumnii adine în buzunarele stilizate, cu gîndui la toanele femelei și la contul lui Paul. Cum ziua curselor, cu tot succesul, nu fusese reușită în ce privea amorul, în loc de chef cu mister Whip și în lipsă de altă petrecere cu Ada. pe care o va fi sperat, Lică hotărâse
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
prin camera de consultație, răvășise bocceaua, și de aci pornise mari conflicte cu Lina. Nu se purta mai bine însă nici cu doctorul Rim; uși trântite, nici o vorbă de omenie, nici o îngrijire prețioasei sănătăți, de când lipsa lui Lică îi da toane. Doctorul Rim, suferitor, cânta înainte, pe diferite tonuri acel: Oyral care dezlănțuise ironia amicei Nory. Melodia își avea indexul ei pe buzele uscate și ilustre ale lui Rim, era o cheie instrumentală, un diapazon al stărilor lui sufletești. în ce privește originile
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
descoperise că infirmiera Sia era vara ei bună și profitase de împrejurare. Ursuza de Sia se arătase bucuroasă de verișoara lingușitoare care vorbea de "frumosul nenea Lică"! Sia rugase pe Lică să ajute pe nepoata nevoiașă, și Lică, din cine știe ce toane bune, intervenise la doctorița Lina, biroul lui obișnuit de binefacere. - Spune soră-si s-o ajute! decisese Lică, apucat de interes pentru nepoata vagabondă și prinzând ocazia să facă un "pont" nepoatei celei înfumurate. La porunca lui Lică, buna Lina
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Apoi baba cu leacurile ei, de care buna Lina se slujea fără scrupule . Mai era și fata aceea ... și Rim zicea că nu e nimic grav. Parcă ce putea fi o luxație! Tocmai în ziua aceea baba era iar cu toane, de aceea Elena 0 găsise singură. De un timp baba era de nesuferit. Vrea chiar să plece, și până la urmă mai bine să se lipsească de ea decât să o vadă așa ursuză. Chiar din pricina ei și căzuse; ca să o
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
îngrijească pe Lina. Cit despre afacerile sentimentale ale lui Rim, ele nu erau în acel moment chiar pe placul lui, cum zicea baba. Rim cunoștea o fază nouă de necazuri și nedumeriri. Docilitatea domnișoarei Sia se transformase iar brusc în toane rele. O enigmă erau ,.fecioarele"! De poezie nici nu fusese vorba, ceea ce oricât dezamăgise pe Rim, de metode, nici o nevoie, așa că aproape se descumpănise el. "Dumneata să fii sănătos!" spuse Sia când vroise . . . să o pună pe cale. Apucase, de altfel
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
plăti doar răul ce-l voi face) „Printre grădini arzând îmi port povara / Ferind-o de a patimei prigoană. / Săgeți de foc pe frunte-mi pun coroană. / De glezna umbrei se atârnă vara. Mă zbat să scap și-a gândurilor toană / Înfige-n carnea tăbăcită gheara. / Îmi picură pe-un colț de geană seara, / Și-n limpezi urme îmi sfințesc icoană.“ (Printre grădini arzând îmi port povara) În principiu, merită stimă un autor care promovează prin poezia sa un limbaj elegant
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ei despre sfârșit? Din propria-mi experiență, din mormânt, dacă pot să mă exprim așa, eu am știut ceva despre asta. Dar am greșit, complet, cu desăvârșire. Oricine poate simți adevărul. Dar presupunând că este adevărat - adevărat, nu doar o toană, nu ignoranță sau plăcere distructivă sau sfârșitul dorit de cei care au făcut totul pe dos. Presupunând că este așa. Există Încă ceea ce numim om - sau exista. Mai există calități umane. Specia noatră slabă și-a Înfrânt teama, specia noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sunt, vei crede! E un ,,x’’, ce știm c-apare În excursie, în boxă; De prin taxe el răsare Și în text; nu e o noxă! E fixat în xilofoane; Joacă box, că lui îi place; Dar, mereu cum are toane, Greu apare, n-ai ce face! Cum el nu prea se arată, Cred că are un motiv: Fix la ora indicată, Ia și-nghite-un laxativ! Câți de ,,x’’ dorit-au, oare, Pe aici să se strecoare? E cuminte-acela care
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
capătul lumii. Erina se abținu să spună ceva, dar Întoarse capul spre Alexandru, privindu-l cu o imensă curiozitate. Apoi se uită la căpitan, care privea parcă În gol, ca și cum ar fi știut ce urmează. - Nu e un capriciu. O toană. E gândul care mi-a dat curaj s-o Înfrunt pe mama, să plec În plină iarnă spre Moldova, dar mai ales să pregătesc totul mai bine de patru ani. E vorba despre Drumul Mătăsii... Căpitanul tresări, strânse frâul calului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mama? vrea Paulina să-și audă numele din gura fetiței. — Poina. — Paulina. — Polina. — Paulina. — Poina, Poina, Poina se încăpățânează Teofana. — Dar pe tata cum îl cheamă? o întreabă ei. — Vasle. — Vasile, o corectează amândoi. — Vasle, repetă Teofana. — Dar pe tine? — Toana. La sărbători o îmbrăca frumos, nelipsiți erau cerceii de la botez, și mergeau cu ea la plimbare, la nunți, la petreceri organizate de cunoscuți sau de rude cu diferite ocazii. O duceau de multe ori la bunică-sa dinspre mamă și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
panglică ruginie. Afacerea începuse să meargă prost. 12. Noi În acest timp, Omalissan... Mai lasă-mă cu Omalissan! De ce te tot întorci în Sud? De ce atâta obsesie regresivă? Pentru că acolo mi-ar fi plăcut să dispar. Ai început să ai toane. Îmi place. Ești aproape veridică. Până într-atât că o să ajung să nu mai știu cine scrie pe cine... noroc că știu încă. Așa că îmi pare rău, dar nu e după tine. Înapoi la Isabel. Adică la mine. Așezat pe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
provincial devenit mai parizian decât parizienii. Alexandre ignoră durerea (dintotdeauna a suferit cu oasele, a fost un copil friguros, bol năvicios, închipuit și, fatalitate!, mofturos la mâncare, cum sunt cam toți copiii crescuți de o mamă singură și hipersensibilă la toanele fiului unic) și contemplă furnicarul fistichiu de pe stradă, care mușcă din brioșe (cu vanilie, oare?), adul mecă lacom cu vârful nasului aproape de-a binelea vârât în gâtul proaspăt cumpăratei sticluțe cu parfum (dezgustător!), poartă mănuși de antilopă, arborează eșarfe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
când ea a murit, pentru că a murit, slavă lui Allah, a murit în chinuri groaznice, cu toate oasele sfărâmate, a murit și durerea lui s-a auzit până la Damasc, până la mine, care am fost sclavul lui, care i-am suferit toanele și cruzimea, care am cucerit Hispania în numele lui, care mi-am câștigat libertatea din mâna care mi-a ucis fiul, care am sărutat mâna aceea, care l-am blestemat, care l-am iubit, care l-am urât ca nimeni altul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
adolescență, care nu mai avea de cine să aibă grijă. Ea îmi intuia dezamăgirea cu fiecare nouă reancorare într-un timp propriu ei, cu fiecare strat de autoritate aproape magică în care se remodela ființa ei, de-acum liberă de toanele și inocențele din ultimii ani. Într-o seară în care mă mușca insignifiant o banală răceală cu potențial febril, am rugat-o să mi povestească despre țarul Ivan. A zâmbit și zâmbetul a îmbătrânit-o sub ochii mei, a scofâlcit
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
părinte bogat. Smead, înalt, magnetic. Toată lumea îi cade la picioare. Uneori se distrează batjocorind un copil tuciuriu, cu buza despicată. Musa râde de el. Și la fel râd scribii. Cadânele. Dansatoarele. Bucătarii. Eu însumi râd, pentru că altfel sunt la cheremul toanelor lui. Toți suntem. Toți putem pieri dintr-o fluturare a mâinii emi rului. Prietenul și stăpânul meu. Musa cel tânăr. Copilul privește mirat, ca un câine care nu știe de ce îl bate Dumnezeul lui cu chip de om. Singurul pe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
seara, numai ca să uite că nu trăiesc viața pe care și-au dorit-o. Mai știi cum îi spuneam cu David, Miss Havisham? Într-un fel a fost așa și, într-un fel, nu. Din mine nu a făcut o toană. Nu am fost Estella din carte, ci un copil norocos. Ea mi-a deschis mintea. A împărțit cu mine o bibliotecă, o grădină, un pat cât un continent, o casă în care se strica mereu câte ceva și toate firmiturile de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fată, mămucă! Vreau și eu să fiu mamă, mămucă! Dă-mă, mămucă după el! Vei fi! Fără îndoială vei fi, Paraschiva mamei! Și acum, te dăm cu toată încrederea. Așteaptă numai o zi-două ca să-l prind eu pe tata în toane bune și apoi îi vei spune lui Ion că poate să vină la pețit. Abia aștept, mămucă! Abia-l aștept, mămucă, pe Ion! În seara asta vine iară! Și iară și iară, mămucă! De-acum îi sînt ibovnică, mămucă! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-Ei, bine, azi e ultima zi și știi, mîine vine întotdeauna prea repede. Și la urma urmei, nici ea, moartea, nu-i matură. E, probabil, copil sau poate, adolescentă că prea se joacă cu noi. Dragostea ei e șăgalnică și toanele, pătimașe. Păcat s-o lăsăm să aștepte!...“ Ce lumină ciudată care ascunde formele și-ntunecă parcă și mai tare!...Sînt așa de orb de lumină că vreau să trec prin lucruri. V. tînăr, e unul din momentele în care trebuie
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pumn de hârtiuțe împăturite și mototolite, pe care le aruncă pe masă, în fața lui Șam. Acesta lua un ghemotoc, îl desfăcu și citi: „Voi solicită mașină mâine dimineață, între 11.30 și 1“. Șam o privi întrebător. — De ce-i suporți toanele astea? zise el. De ce n-o întinzi și nu-l lași să fiarbă-n suc propriu? — Fiindcă, probabil, mă simt vinovată. Vinovată că i-am dat în vileag secretul. — N-ai făcut-o intenționat. — Ba da, zise Eleanor cu regret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
acum zece ani dacă aveam de gand. — Bine, dar dacă mariajul s-a dus de râpă... — Ba nu, de când ne-am mutat aici, lucrurile au mers mult mai bine, spuse Eleanor. Adrian știe să fie foarte drăguț când e-n toane bune. A, sunt convins! — Iar de când s-a lăsat de scris române, e-n toane bune aproape tot timpul. Apoi adaugă: — Sau se preface, ceea ce pentru mine totuna e. Voia să pară glumeața, dar tonul ei grav spunea altceva. — De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
râpă... — Ba nu, de când ne-am mutat aici, lucrurile au mers mult mai bine, spuse Eleanor. Adrian știe să fie foarte drăguț când e-n toane bune. A, sunt convins! — Iar de când s-a lăsat de scris române, e-n toane bune aproape tot timpul. Apoi adaugă: — Sau se preface, ceea ce pentru mine totuna e. Voia să pară glumeața, dar tonul ei grav spunea altceva. — De ce te-ai măritat cu el, Ellie? o întreba Șam. Ea șovăi o clipă, de parcă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
nu accept propunerea ei. Abia mai târziu, seara și toată noaptea, m-am răsucit în așternut încercând să scap de această idee, care mi se înfipsese în creier ca o căpușă și nu-mi dădea pace. Nu de bătrân cu toanele lui sumbre îmi păsa. Un nefericit mai puțin pe lume. Nici de condițiile avantajoase care îmi fuseseră oferite. Oricum nu prea aveam ce să fac cu banii, mai ales în situația în care ar fi trebuit să-l supraveghez zi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
târziu la o oră de-a lui, de dirigenție.) Tot atunci avea obiceiul să cerceteze condica, unde erau notați elevii așa-ziși turbulenți sau recalcitranți. Făcea morală și pedepsea: fie scăzând nota respectivului la purtare, fie dîndu-i arest duminica, după toane și împrejurări. Nu știu ce poznă făcuse Marinescu Gheorghe ― mi se pare că venise fără număr ― și Crăcăneî o poftise pe maică-sa la ora de dirigenție, ca să stea de vorba cu ea, așa după cum era obiceiul. De-abia terminase de făcut
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
monopolizasem, întrucît erau invenția mea, și, dacă vreun coleg voia să folosească vreunul dintre ele. ca să nu fie ascultat, venea și mă-ntreba: ― Mă Băjenarule, astăzi ai ceva liber, că n-aș vrea să m-asculte la Trigonometrie? Și, după toane sau simpatie, îi lăsam să se folosească de cutare truc. Natural că și trucurile variau după psihicul și perspicacitatea fiecărui profesor, că unii erau mai ușor, alții mai greu, iar alții imposibil de dus! Cel mai ușor de dus dintre
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
că v-o fac eu! Dar, în aceeași secundă, în curte se auzi șuieratul nervos al unui fluier înăbușit și hohote de râs care izbucniră în cascade, ca la o comandă nevăzută! Ce se întîmplase? Fatalitatea, căreia câteodată îi vine toane de glumă, făcuse ca paltonul lui Noica să cadă chiar în capul lui Cioc, tocmai când acesta fluiera un punct! Nimeni nu îndrăzni să privească pe fereastră, dar peste un minut ușa clasei se trânti de perete și Cioc apăru
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]