1,739 matches
-
fi vorba, era îngijorată pentru biata Marieta. Cu toate că nu pusese geană peste geană de peste douăzeci de ore, nu simțea oboseala. Totuși, ca să se relaxeze, își puse un CD, cuibărindu-se în fotoliu. Bubă, deși nepoftit, se aburcă pe genunchii ei torcând fericit, motan și stăpână abandonându-se în atmosfera muzicii lui Ravel. Târziu, către seară, Mira se trezi din amorțeală și încercă să vorbească cu nașa ei și a lui Renée. După multe încercări, reuși. De la capătul celălalt al firului, glasul
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
fir de ideal. ----------------------------------------------- Publicată în „UNIVERSUL LITERAR”, an I, nr. 30, din 25 iulie 1942 NOIEMBRIE Soare veșted, soare vechi Cât o palmă de înalt, Îl iau plopii de urechi Fără scară, fără salt. E bolnav de veșnicii Câte-a tors și-a îngropat, Câte umbre și stihii Între timp a destrămat. Soare umil, saore mic Cât o ancoră abea Înfloritu-i-a în spic Dulcea somnului zăbrea. O să doarmă iar blajin Undeva adânc și cald Rotunjindu-ne cu chin Pentru
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
nopțile întind Strigoii-mi sar atuncea din hambar, Arhangheli albi în stele se aprind Și dorul mă încearcă fără har. De veșnicii mă sbat și mă întorc Să prind de cer și aprig să-l sugrum. Aceleași ape vrăjile îmi torc Și stau golaș în veacuri și în drum. Bolnav mi-e iadul plin de mucegai Săracă fierăria de cătuși, Mă sfîșie mînia ca un scai Și blestem pe Isus de după uși. ----------------------------------------------- Publicată în „OLTUL”, anul I, nr. 4 din noiembrie
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
Strofe > Introspectie > ELOHIME, LUMINILE SE VARSĂ! - AUTOR MĂDĂLINA BĂRBULESCU Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1539 din 19 martie 2015 Toate Articolele Autorului Elohime, luminile se varsă! Pe vârfu-i, alunecând stele se prefiră, Dansează frenetic pe ram, scăldând lumină, Torcând lianele de inimi când sosiră; Elohime, luminile se varsă! Prinzând trunchiul lumii, secerându-l din mijloc, Tremurânde, cad pe frunza lui senină, Șovăită le devine ruga sub al limbii foc; Elohime, luminile se varsă! Peste rădăcini născânde, înfierate-n dor
AUTOR MĂDĂLINA BĂRBULESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370249_a_371578]
-
care răsar zorii înmiresmați în licărul de rouă, prelins pe brocardul petalelor îmbobocite ce dau binețe Soarelui, simțim că în mijlocul lor surâde o taină. Este Taina iubirii Poetului ! Din toate aceste desăvârșite odrăsliri, înfrumusețate cu nenumărate felurimi, Poetul Dragostei a tors admirația, ce înflorește în Om, rodiile iubirii pentru Creator. Toată contemplarea frumuseții, slavei și strălucirii acestei dumnezeiești Iubiri, întrupează în Om cântarea divină. Gândul sufletului este mugure de Dumnezeu. Cuvântul rostit este surâsul Luminii angelice, iar muzica cuvântului este cântarea
VOCAŢIA SCRISULUI – POEMUL LIMBII ROMÂNE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370274_a_371603]
-
de poala veșniciei Celui Preaînalt. Am simțit cum crește-n trupul meu licăr de floare, din mireasma sublimelor Fecioare, care au rămas în frumusețea vie a martiriului sfânt. Am atins smerit stâncile, foste odinioară schimnicii Hotarului de veghe, ce-au tors din Caierul timpului sumanul veșniciei. Am îmbrățișat falnicii brazii, scânteietori în sumanele lor verzi, în care s-au întrupat Voinicii noștri daci, să-I steie reazem lui Dumnezeu. Am sărutat buclele izvoarelor, care duc mărturia dreptei credinței, din care beau
VOCAŢIA SCRISULUI – POEMUL LIMBII ROMÂNE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370274_a_371603]
-
cu cine îmi petrece, Căci cu cine-am petrecut, A pus fața la pământ, Și-a pus mână peste mână Și s-a făcut praf țărână....” Acest cântec îl îngâna bunica, stând pe prispa casei bătrânești, sprijinită în baston, sau torcând din fuiorul de lână sau cânepă pentru țesutul la război. Dar apropo de război, bunica mea a prins ambele războaie mondiale. La primul, era domnișoară de vreo 22 ani, după cum ne povestea uneori. De la ea învățase și tatăl meu cântecul
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
pînă ce partea lemnoasă a tulpinei se spărgea și rămânea doar fuiorul. Apoi, trecea acest fuior printr-un pieptăn metalic special, numit darac și elimina și ultima urmă de parte lemnoasă, după care intrau bunica și mama în activitate. Ele torceau fuiorul, năvădeau și țeseau pânză pentru saci din cânepă, la războiul ținut la păstrare în podul casei. Iar din fuiorul de in pregătit după aceleași canoane, țeseau pânză, din care ne făceau nouă, copiilor, cămășuțe. De asemenea, pentru casă, confecționau
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
eapoate plecase sau poate a adormit cui îi pasă?de atunci în fața porții mele crește luna și toți mă ocolesc... îmi amintesc cum făceam noduri batistei să nu uităm că suntemcă am zburat cândva ținându-ne de mânălângă sobă bunica torcea fire de aur sau împletea aripi de îngerla fereastră maică-mea țesea ștergare de borangic pe care le împătureafrumos în lăzile de zestre aveam două surori ce așteptau să se măriteîn casă mirosea a busuioc a boabe de porumb fiert
PETRE IOAN CREŢU [Corola-blog/BlogPost/353492_a_354821]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > POEME Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1529 din 09 martie 2015 Toate Articolele Autorului Totuși Încă n-ai să pieri. Cine să te-nvingă atât timp cât torci dragoste curată? Râzi când cu dureri continuă să ningă soarta-ți ciudată. Nu sunt prăbușiri desele derute în care trosnesc ireale ruguri, când pădurea ta unde zburdă ciute plină-i de muguri. Nu fi trist că rar arcuiești o boltă
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353503_a_354832]
-
știu nici unde și nici cum am să găsesc mult căutatul drum unde-mplinirea mea va fi deplină. Vin din demult.De unde, nu mai știu, căci ieri a fost devreme, azi târziu, iar mâine nu știu când îl voi mai toarce din caerul ce-ascuns în veșnicii până la urmă tot îl voi găsi atunci când pentru-alt țel mă voi întoarce. Vin din demult! Vin din demult, mereu un altul repetând același eu. Anatol Covali Referință Bibliografică: Vin din demult / Anatol Covali : Confluențe
VIN DIN DEMULT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1629 din 17 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352886_a_354215]
-
câteva accesorii. Mai avea bujiile afumate, jigloarele înfundate, mici defecțiuni reglate de Mărășteanu cu agerimea și priceperea lui. După reglare și curățare, motorul a pornit ceas, spre disperarea lui Tache Spârcâiac, care era să paralizeze când l-a auzit cum torcea. Ca turbatul, a intrat în curtea Mărăștenilor și a urlat: --Băă, să-mi dai mașina, că te reclam peste tot. Mi-ai luat-o prin înșelăciune. Mărășteanu i-a spus calm: --Du-te, Tache, și reclamă unde vrei! Acum, lasă-mă
SRL AMARU-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352839_a_354168]
-
modern sluji altarul Credinței însetate de lumină. Nu mai putu la rele piept să țină, Îl copleși tristețea și amarul. Împresurat de soarta cea haină, În sine s-a retras vizionarul Să deslușească fierea și nectarul, Și gândul său îi toarce în surdină. Istoria aproape se repetă Ca-n exerciții vechi stereotipe Dar amintirea este indiscretă: Ne pune-n față similare clipe, Notate însă cu aceeași cretă - Și certitudini prind să se-nfiripe. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Certitudini / George Nicolae Podișor
CERTITUDINI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354392_a_355721]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > FIRE DE DOR Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1355 din 16 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Se varsă ceru-n poala unui câmp, Iar soarele în fire de mătase, Fuioarele au tors grâu și porumb Bogatul rod ne intră iar în case. Podgoriile miros deja a must, În teasc din struguri lacrimi împlinite Din pântec de butoi mai sare-un cep, Un pivnicer înnumară oi pe sărite. Prin nori de fum, în
FIRE DE DOR de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353803_a_355132]
-
vin, Plictisul să-l alunge din viscolul ce geme, Savoare să îi dea și unei căni cu vin! Poveștile se spun la gura sobei Din jar se-aprind obrajii unui măr, Eu tot mai cred în prinți și Cosânzene, Și torc poem de suflet cu firele de dor. foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Fire de dor / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1355, Anul IV, 16 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate
FIRE DE DOR de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353803_a_355132]
-
BUNICA Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1511 din 19 februarie 2015 Toate Articolele Autorului BUNICA Sub nuc se așeza bunica, Încă din zorii zilei trează, Cânta deasupra turturica, Pe față-i luneca o rază. În umbra caldă, mișcătoare, Torcea din lâna vaporoasă, Umplea un fus și, cu răbdare, Îl depăna pe-un ghem, zeloasă Era atâta de curată, Și lăcrima mai din nimica; M-am întrebat, și nu o dată, La ce se tot gândea bunica? Referință Bibliografică: BUNICA / Gheorghe
BUNICA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353194_a_354523]
-
sânge sângerând doară dor și-adorm dorințe cântecul cântând. dar o văd și trece norul dorul liniști liniștind. *** mai rabd un dor pe coapsa ta voi ninge mângâiere de ghiocei cernuți pe iarba udă stârni-voi dans nebun de paparudă torcând în negrul nopții mlădiere adie voaluri dezvelindu-ți nurii ademenind poftiri de trup măiastru înveșmântată-n astre și albastru vârtej pierdut în freamătul pădurii mai rabd un dor si mă strivesc sub tine nuntire aspră ispitește zorii perdele dăruirii stau
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353200_a_354529]
-
-o și să nu uiți de ea! - Acum îmi spui legenda cu Crăiasa Primăvara? - Această legendă spune că la marginea unui sat, locuia o femeie care avea o fiică tare bolnavă. Pentru că doctoriile erau foarte scumpe pe vremea aceea, femeia torcea lână pentru oamenii din sat ca să aibă bani să-și vindece copila. Într-o zi, pe când stătea în fața porții și torcea plângând pentru că fata era din ce în ce mai bolnavă, în dreptul ei se opri o trăsură roșie, neasemuit de frumoasă, din care coborî
LEGENDELE MĂRŢIŞORULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353192_a_354521]
-
sat, locuia o femeie care avea o fiică tare bolnavă. Pentru că doctoriile erau foarte scumpe pe vremea aceea, femeia torcea lână pentru oamenii din sat ca să aibă bani să-și vindece copila. Într-o zi, pe când stătea în fața porții și torcea plângând pentru că fata era din ce în ce mai bolnavă, în dreptul ei se opri o trăsură roșie, neasemuit de frumoasă, din care coborî Crăiasa Primăvara. Aflând de boala fetei, crăiasa i-a dat femeii un caier de foc și i-a spus că dacă
LEGENDELE MĂRŢIŞORULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353192_a_354521]
-
fata era din ce în ce mai bolnavă, în dreptul ei se opri o trăsură roșie, neasemuit de frumoasă, din care coborî Crăiasa Primăvara. Aflând de boala fetei, crăiasa i-a dat femeii un caier de foc și i-a spus că dacă îl va toarce, va face din el o fundiță și o va prinde în pieptul fetei, aceasta se va vindeca. Femeie încercă să se apuce de îndată de lucru, dar focul o ardea atât de rău la degete că nu putea toarce sub
LEGENDELE MĂRŢIŞORULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353192_a_354521]
-
va toarce, va face din el o fundiță și o va prinde în pieptul fetei, aceasta se va vindeca. Femeie încercă să se apuce de îndată de lucru, dar focul o ardea atât de rău la degete că nu putea toarce sub nici o formă. - Nu își putea lua ceva mănuși? - Nu exista material pe care focul să nu-l facă scrum! - Fierul! - Și fierul se topește la foc mare. Oricum, femeia nu avea mănuși de nici un fel, pentru că era foarte săracă
LEGENDELE MĂRŢIŞORULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353192_a_354521]
-
mănuși? - Nu exista material pe care focul să nu-l facă scrum! - Fierul! - Și fierul se topește la foc mare. Oricum, femeia nu avea mănuși de nici un fel, pentru că era foarte săracă. Pe când se chinuia plângând să apuce cumva să toarcă firul izbăvitor, în dreptul ei apăru o trăsură albă, minunată, din care coborî Crăiasa Iarna. Văzând degetele rănite ale femeii și aflând întregul ei necaz, îi dărui un caier de zăpadă, spunându-i femeii că dacă va reuși să toarcă firele
LEGENDELE MĂRŢIŞORULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353192_a_354521]
-
să toarcă firul izbăvitor, în dreptul ei apăru o trăsură albă, minunată, din care coborî Crăiasa Iarna. Văzând degetele rănite ale femeii și aflând întregul ei necaz, îi dărui un caier de zăpadă, spunându-i femeii că dacă va reuși să toarcă firele împreună, nu va fi arsă de foc. Îndată, femeia își șterse lacrimile și se apucă de tors, împletind cele două fire. Imediat ce termină, legă fundița pe pieptul fetei sale, care se însănătoși pe dată. Fericită, femeia împărți tuturor oamenilor
LEGENDELE MĂRŢIŞORULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353192_a_354521]
-
Toate Articolele Autorului Simt poezia-n mine ca pe-un stei din care scapăr pătimaș scântei pentru-a aprinde ruguri de cuvinte, ca să mă ardă flăcările lor al căror fum să-l strâng într-un fuior din care să-mi torc splendide veșminte. Simt poezia-n mine susurând dintr-un izvor ce picurând din gând trece prin suflet, inimă și sânge, prin orice fel de vis și sentiment și-ncet încet devine un torent ce-n calea lui mii de pâraie
SIMT POEZIA-N MINE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353255_a_354584]
-
Imagini > LA RUȘII-MUNȚI... Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1620 din 08 iunie 2015 Toate Articolele Autorului La Rușii-Munți.... Seară fierbinte de vară... Greierii cern Timpul, cu aripi de ceară. Trec, lin, păstori Turme spre somn și uitare Fusele torc Veșnic, pe-a vieții cărare. Sub " Bursucău " Satul petrece sorocul Mândri, " rusenii " Împărățesc holda, locul. Mureșul sfânt, Curge spre ceruri de stele. La cimitir Dorm amintirile mele.... Sufletul meu Încărunțește-n pustie... E Dumnezeu " Rusan ", din veci!... Pe vecie! TRISTEȚE
LA RUŞII-MUNŢI... de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352723_a_354052]