816 matches
-
Dmitri se strecură rapid în buzunarul hainei lui Porfiri. Apoi, ca urmare a acelui moment, el fu la ușă și o deschise. Porfiri simți brusc adevărul observației lui Nicodim Fomici. Era ținut pe loc de vârstă și de condiția sa tocită de excesul de tabac. Mișcarea bruscă a băiatului nu numai că îl luă prin surprindere, dar îl și lăsă sfârșit, cu corpul incapabil să mai facă față reacțiilor chimice care încercau să-i pună corpul în mișcare. Decât să pornească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
N-au mai vorbit până acasă. Marta a primit vestea fără să manifeste nici un sentiment. Ce se știe că se va întâmpla într-un anume sens e ca și cum s-ar fi întâmplat deja, așteptările nu numai că anulează surprizele, ci tocesc și emoțiile, le banalizează, tot ce doreai sau de care te temeai a fost deja trăit în timp ce ai dorit sau te-ai temut. În timpul cinei, Marçal le-a dat o informație importantă de care uitase, care nu i-a plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pe cine să lași să te salute el, să știi cui să-i spui „tu” și cui să spui „dumneavoastră”, să știi când să închizi ochii la o injurie și când să te revolți din nimic. Or, mie mi se tociseră tocmai reflexele de adaptare. Pe vremea când nu eram decât un simplu cioplitor de cruci, mă arătasem atent la reacțiile celor care-mi puteau pricinui neplăceri. Acum îmi pierdusem această deprindere. Mai mult, eram convins că-mi puteam permite absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am ajuns la concluzia că asta era logica poporului meu... așa cum se poate vedea și din războiul ăsta prostesc de acum. Oh, draga mea, nu o lua și tu așa, spune Doris blînd, nu pune la inimă. Oamenii sărmani Își tocesc degetele pînă la os muncind o viață Întreagă pentru a pune pe masă o bucățică de carne și nu pot pricepe cum de poți să le refuzi hrana. Este ca și cum i-ai respinge pe ei, Îi jignești. Cred că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
familii! Șase sau șapte spermatozoizi apărură pe ecran în timp ce tehnicianul încerca să prindă unul în vârful acului extrem de subțire, mișcând din codițe pe când înotau în derivă în toate direcțiile. De bună seamă instinctul lor primordial de-a găsi ovulul se tocise la un moment dat. În sfârșit prinse unul și-l injectă încet, cu grijă, în centrul ovulului. Iată, arătă Laurence spre ecran, momentul concepției. Fran își ținu respirația. Era fără îndoială cel mai extraordinar lucru pe care-l văzuse vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-i pe aripi de vultur, Dar văzduhul încă nu vrea să i se adune, să i se-nchege subt zbor. El se deprinde. Cu o rădașcă. Cu un nor. Lupta de astăzi fu lungă și grea. Spada i s-a tocit de-o stea. [1937] * CIOCÎRLIA Cântă cineva în nori de zi deodată cu zorile. Cine-o fi? Cântă cineva-n văzduh. E o pasăre? E duh? Numai el o fi, numai el: pământeanul puțintel cu trupul ca bucatele mult lăudatele
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
până la jumătatea spinării, iar barba îi ajungea până pe pântece. Era oacheș la față, nu se știe dacă din pricina stirpei sau a soarelui; pe fața plină de riduri mărunte luminau doi ochi negri și neliniștiți. Purta o tunică simplă de lână, tocită pe la margini și pătată toată de culori. În biserica goală, pe peretele din fund fusese atârnată o cruce făcută din două lemne, legate cu o ramură de salcie. Dedesubt era o saltea din piei de oaie și o candelă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
liber până la sfârșitul anului școlar, la liceul din Meaux. Am ezitat puțin, Meaux Îmi lăsase totuși amintiri mizerabile; În fine, am ezitat trei ore, apoi mi-a dat seama că nu-mi pasă. Asta e, probabil, bătrânețea: reacțiile emoționale se tocesc, păstrăm puține ranchiune sau bucurii; mai mult ne preocupă funcționarea organelor, echilibrul lor precar. Coborând din tren și traversând orașul, am fost frapat mai ales de micimea și urâțenia lui - un loc absolut oarecare. În copilărie, sosind la Meaux Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
spun adevărul... Trebuie să știți adevărul... ARTUR: Hai, dă-i bice! GARDIANUL: Uitați-vă în ochiul meu, aici. (Îi arată.) E galben... Mii de osândiți am văzut... Începusem să orbesc... Ori de câte ori auzeam hârști! ochiul meu clipea. Începuse să mi se tocească pleoapa... Erau alte vremuri, domnule, aveau altă aromă... Și nici nu ploua ca acum, în zilele de execuție... Aveam un eșafod imens și o buturugă lucioasă ca o cizmă. Și acum? Ia uitați-vă pe fereastră! Uitați-vă afară! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
lucioasă ca o cizmă. Și acum? Ia uitați-vă pe fereastră! Uitați-vă afară! Ce vedeți? ARTUR: Ce? GARDIANUL: Băltește. Cerul băltește. Știți de cât timp băltește? De zece ani. Și s-a umplut și de fum. Ni s-au tocit acoperișurile, ni s-a înmuiat caldarâmul. Nu mai e ce-a fost. Până și osândiții arătau altfel. Credeți că arătau ca dumneavoastră? Păi știți cum era adus osânditul de la închisoare la eșafod? Păi, știți ce trăsură aurită avea? Păi, știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
atunci când sunt bătrâne de tot nici nu se mai întorc în arbori, se rotesc doar prin aer și mor în aer. Aerul le poartă doar dintr-o parte în alta și încetul cu încetul! le subțiază. Mai apoi li se tocesc oasele din cauza ploii și după o vreme dispar... IOANA (Îl ascultă extaziată, fericită.): Mai spune, vreau să mai spui. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Am să te duc să vezi oceanul. Tu știi ce înseamnă oceanul? Ioana oceanul este făcut din mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Galați. Atunci a apărut Dodo. Am Început să chiulim Împreună de la școală ca să putem sta de vorbă - nu se punea, bineînțeles, problema să Întârziem vreunul dintre noi acasă, unde ai noștri, care investiseră atâta În noi, voiau să ne vadă tocind pentru Adina Dabija 40 examene. Dodo suferea pentru că se despărțise de prietena lui, care Îl părĂsise pentru altul, mai Înalt și mai puțin osos decât el. De Dodo fusesem Îndrăgostită În clasa a noua, Îmi plăcea că era capricios, genial
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
timpului, a lumii, a Însăși vieții mele care refuza cu ÎncăpĂțânare să Își găsească un făgaș. mai mult decât orice, nu voiam să fiu aspirată În acea curgere. omul Însuși ca specie, Înrobit de societate, de dependența materială și Îndobi- tocit de divertisment, inert, lipsit de reacție, era alienat, iar eu nu voiam să fac parte din această specie. Și totuși unii reușiseră să rupă chingile. Doar gândul că au existat oameni ca isus, Buddha, milarepa, Steinhardt sau chiar baba Ecaterina
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Galați. Atunci a apărut Dodo. Am început să chiulim împreună de la școală ca să putem sta de vorbă - nu se punea, bineînțeles, problema să întârziem vreunul dintre noi acasă, unde ai noștri, care investiseră atâta în noi, voiau să ne vadă tocind pentru examene. Dodo suferea pentru că se despărțise de prietena lui, care îl părăsise pentru altul, mai înalt și mai puțin osos decât el. De Dodo fusesem îndrăgostită în clasa a noua, îmi plăcea că era capricios, genial și nebun. Acum
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Ceva mai greu mi-a fost doar atunci cînd am înțeles că toate hainele pe care le purtam aparținuseră de fapt lui Victor. Ca și toate jucăriile cu care mă jucam. Cum Victor fusese un copil exemplar, el nu-și tocise niciodată pantofii și nu-și murdărise și nici zdrențuise hăinuțele. tot ceea ce mi se oferea, deci, ca îmbrăcăminte, de la chiloței pînă la paltonaș, de la cămășuță pînă la căciuliță, fusese deja purtat într-o manieră responsabilă de Victor, așa că obiectele păreau
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
sută de ani care au trecut peste această venerabilă instituție nu se prea simt în decorul dinăuntru. Nu știu de ce, dar marmura și oglinzile de pe pereți mă apasă puțin întrucît nu au îmbătrînit. Aici îmi lipsesc scaunele uzate și canapelele tocite de la Hawelka. Nu vă mai plictisesc însă cu aceste detalii. Vă las acum, am să ciocnesc un pahar de șampanie cu toate aceste fantome care s-au înghesuit deja în cafenea, precum și cu altele care continuă să vină. Literatura europeană
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
i se păru, cum era și natural, o absurditate. Într-adevăr, ușa, de forma unei enorme ferestre gotice de lemn umflat și descleiat de căldură sau ploaie și bubos de vopsea cafenie, se întindea de la cele două trepte de piatră, tocite în modul convexității, până aproape sub streașină. Nici o perdea nu acoperea ochiurile de geam, pline de un praf străvechi, pe care se vedeau bine urmele picăturilor de ploaie și ale melcilor fără casă. Neavând alt chip de ales, tânărul apăsă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
iei de nevastă, în sfârșit, că de la Iași te-a dat afară din școală pentru scandaluri amoroase. Înțelegi? Tu ai fi o vietate de apă, cum se zice în argoul nostru, care te dai numai la fete întreținute, ca să le toci banii. Otilia avea pe Pascalopol, iar eu pe general. Ce zici? Lui Felix i se făcu un vârtej în cap și se ridică, împleticindu-se, de pe scaun. - Domnișoară Georgeta, zise el, cu glasul tremurat demînie, e adevărat că am dormit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
numai cu untdelemn, cu mirodenii și în tingiri de aramă cositorite. Și mâncau mai mult pește și carne de oaie. Pătlăgelele așa se fac: cureți vinetele de pieliță, ca de obicei, le dai în undă, le scurgi de apă, le toci, le prăjești în untdelemn, pui și puțină ceapă tocată mărunțel, pe urmă le așezi în tingire cu apă, sare, piper, ce-i trebuie, pătrunjel, scorțișoară și unt de nucă (cum se mânca odată), și înăcrești cu zeamă de lămâie. Și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nas și câte și mai câte. Adăugă în coadă o listă năzdrăvană a tomurilor trebuincioase înălțării de cuget ce-i fuseseră recomandate și pe care le putuse până atunci procura, iar alta a anticariatelor, librăriilor și facultăților pe unde își tocise pingeaua. A fost și singurul efort universitar al lui Ulpiu înainte de a realuneca în toropeală. Căci în toropeală alunecase și, de-acolo, ținînd-o așa, cu ochii întredeschiși, picotind și dând într-o zi colțul străzii unde-și tocmise gazdă, și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
moralității. Publicațiile de gang scot pe nări foiletoanele lor din ce în ce mai fioroase: "Jack Spintecătorul" ridică în "Mîna care ucide" "Cuțitul înamorat" și le stinge damelor " Lumina întunecoasă". Se comercializează, pe bani grei, nesuferiți câini de pază. Se tocesc creioanele amploiatelor, cu care sânt transcrise denunțurile preluate telefonic. În serile de 14, 15 și 16 iunie, apar neîndoielnicele semne ale altor asasinate. Chiar și cei plătiți pentru asta cu greu mai pot ține cont câte sânt Din nou în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
piesele ei intime de lenjerie feminină între păturile lui de bărbat. Nici cu Oama (cu oarba), nici cu Carla (cu ciunga), nici cu arătarea aceea cu sânii pitici de la slujbă, care-i prepară în fiecare dimineață cafeaua, dar îi și tocește ascuțitoarea, îl ciupește, călcându- l pe nervi, ori îi ascunde gustarea. Nu. El, Ulpiu, nu-și va lua de iubită decât o soție întreagă, înaltă, perfectă, sănătoasă, fără cusur, o tovarășă ideală de viață, care o să-l îndrăgească și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
circa trei la sută din Produsul Brut mediu al României... Aha. Asta da. Asta înțelegea. Definiția Produsului Brut măcar o știa pe de rost. Într-a zecea, în fiecare trimestru, inclusiv toamna, rămăsese corigent la materia "Cunoștințe economice și sociale". Tocise vara întreagă. Încasase acasă cafteală. Și uite că și-acum, când se simțea deprimat sau debutonat, era de ajuns să-și reamintească una dintre acele scârboase formule ori definiția Produsului Brut. Și starea sa de spirit se ameliora binișor. - Atunci
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
precum și introducerea unui slăbănog, așternut pe o targă, printre căpriorii acoperișului, acoperiș prăvălindu-se deja zurnitor către pământ și atunci madam Nicolici îi spunea: - La Limba și Literatura Română. Pune mâna și învață, în special, despre simboliști. Mâna o pusese. Tocise. Despre curentul ăsta literar învățase. Nu se dumirise însă, nici negru cât unghie, despre ceea ce simbolizau simboliștii. Scotoci pe întuneric, în autobuz, în haina de uniformă și pescui o fițuică. Apărea copiat acolo cum că simboliștii, "prin armonie verbală și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Oamenii au anumite preferințe, fac motivat unele lucruri iar pe celelalte le evită pe cât posibil. La chimie trebuia să învețe multe substanțe, tabelul lui Mendeleev îl știa din ciclul primar însă nu îi plăcea materia și considera că trebuie să tocească prea mult. De aceea studia în salturi, fără tragere de inimă, în schimb se distra la orele de laborator cu balanța analitică, mojarul, baloanele și eprubetele, paharele Berzelius, creuzetele dar și cu unele substanțe pe care le mânuia cu scrupulozitate
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]