641 matches
-
minute. S-au luat la Întrecere, era amuzant să-i vezi claxonându-se unii pe alții, Înjurând. Erau tare porniți, aveau ceva de dovedit. Noi Însă trebuia să urmărim cursa cu un aer nepăsător (superior, dacă ne ieșea), să stăm tolăniți pe banchetă și să vorbim la telefon, să mimăm de fapt, spunând toți același lucru, povestind același film, Taxi Driver. De Niro era foarte buimac la Început, din cauza Vietnamului, cam obosită chestia asta, În anii ăia Încă nu era. Suferea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ca o pană, ca un fir de praf În lumină. Creierul meu e doar un abur fierbinte, vălătuci alcătuind gesturi și ființe spectrale: mătușa Clara alături de mine, demult, acasă la ea. Apoi emoția clipelor În care, În miez de vară, tolănit pe iarba din grădina ei, turtit de atâta tăcere și căldură, presimțind vocile și oamenii care vor alunga spre seară liniștea, foșnetul ramurilor stârnite de-abia de vântul de la asfințit. Mă văd apoi copil, coborând pe cărarea aceleiași grădini, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Andreea e aplecată peste bufet, Îmi aruncă o ocheadă, râd, are o bancnotă vârâtă În nara dreaptă. - Du-te dracului! Mă duc. În camera cealaltă Leac pare să stea la discuții cu senatorul. Cu cagula Încă pe cap, dar relaxat, tolănit pe fotoliu. Eu mă duc lângă trepied, desfac camera, Îmi petrec curelușa pe după Încheietură, am ceva În cap, nu mai știu ce, dar Încerc să filmez. Văd cum chingile lui Pârvu nu mai sunt chiar atât de strânse, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
grabă. O foiță albă, punctată de un strop de sânge, acoperă tăietura. Domnule locotenent, sunt plutonierul șef de post Căprăroiu Gheorghe. Raportez că am doi prizonieri americani, găsiți la marginea satului de numitul Samoilă Vasile. În rest nimic deosebit. Nonșalant tolăniți pe scaune, aviatorii privesc la el continuând să mestece impasibil gumă. Unul dintre ei, mai închis la culoare, tipul hispanicului în vinele căruia se pompase cu foarte multă vreme în urmă sânge anglo-saxon, îl măsoară fără să-și ascundă curiozitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
președintele Chirac la bord, proaspăt venit din Tokyo de la reuniunea G-8: „Attention!“ Pe pistă, cele două avioane au trecut la 5-6 m unul de altul. N-aș fi apucat nici să clipesc. Urcai liniștit în avion și-ajungeai desupra norilor, tolănit într-un scaun pe care scria Mc Donell-Douglas sau Rolls-Royce; se-opreau motoarele și te trezeai în interiorul unui bolovan care pică din ceruri. Cilindrul de metal care zbura la 10 000 de metri se transforma instantaneu într-o folie de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în Edgar Quinet, la un seminar; eu la catedră, ea întârziind, ca într-o poveste pe care o citisem de nu știu câte ori, ferindu-mă să n-o pățesc și eu. A intrat fără să-și ceară scuze și s-a tolănit imediat în prima bancă, răsfirându-și părul de arăboiacă bogată. Pe vremea aia, se îmbrăca doar în negru sau gri, din mândrie, tristețe sau doar ca să pară mai enigmatică. Împrejurările mi s-au părut simple, dar scandaloase. Întâlnirea noastră purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tastă și imaginile s-au așezat cuminți pe laptop, patru: câte una-n fiecare colț al ecranului. Dormitorul, holul, bucătăria, intrarea din față. Păreau toate acolo, le recunoșteam fără probleme, până și pubela se-afla la locul ei, cu Brutus tolănit pe capac. I se zărea și coada, zvâcnind în ritmul viselor. „Mă rog...“, a mai lăsat Mihnea de la el, „Nu era pe dulap.“ „Și urmele de pe gât?“, am insistat, „Au apărut din senin sau te pomenești că sunt tot o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
soi de „balet” regizat cu știutul rafinament manierist al iubitorului de suave artificii. „Mișcarea neprevăzută a pupilei” - cum sună un fragment de vers - continuă să descopere „forma virtuală” a lucrurilor, în construcții mereu surprinzătoare ale imaginației: „Ca prințesele norii se tolănesc pe perini albastre / Lumina e-o licoare în eprubeta fulgerului / Fluviile duc trena oceanelor ca pajii”, „pasărea ca o fundă e-n simetria clară”, “în unde se-aprind peștii, lucesc ca policandre, / și-n sala de bal a verii alunecă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
prezența tovarășei Vasilica, nume în artă Lica, fiica iubitului conducător Gheorghe Gheorghiu-Dej. Divă brunetă, rubicondă, dar cu glamour „fatal”, Lica Gheorghiu este singura care poate purta pe ecran rochii de la Paris și pălării fantezi. Mare parte din film ea apare tolănită pe diverse canapele, fumând lasciv. Dacă n- ar fi fost vorba de Lica Gheorghiu, rolul „inginerei” Nina Manoliu reclama în scenariu intervenția unui milițian, care s- o ia la întrebări pe această cetățeancă „fără ocupație”, „de moravuri ușoare”. Ceea ce se
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
pierdut o oaie nu mi-ar fi părut așa rău ca după Bobiță. La miezul zilei, când Nuța, nepoata mea, s-a dus la grădina cu iarbă din apropierea casei să adape și să mute vaca, l-a găsit pe Bobiță, tolănit la umbra unei răchite, supraveghind pe Floreana care păștea liniștită. Când și-a văzut stăpâna, a întâmpinat-o vesel cu mișcări repezi din coadă raportându-i, parcă, faptul că se află în misiune și și-o îndeplinește conștiincios. După ce a
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
pildă? La ei trândăvia este un lucru foarte ales, în vreme ce munca câmpului, îndeletnicirea cea mai umilitoare. Așa s-ar explica, poate, și înclinările noastre profund contemplative, sublim poetice, de popor cândva pastoral, cu vechi reflexe lirice, care cântă din frunză, tolănit sub copaci, păzind visător mioare... Spiritul activ, energetic, faustic, industrios, nu este, în orice caz, foarte trac. Dar aceasta ar constitui chiar un defect, după tracomani. și încă un mic citat nu lipsit de savoare: La... traci există următoarea rânduială
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
orașul am avut prima întâlnire pe seara, înțelegând, mai apoi, că, în fapt, în acea parte a zilei se dezvăluia în toată splendoarea lui. Taormina aparținea orelor târzii așa cum la Palermo te gândeai, mai ales, ca la o pisică mare tolănită pe pietrele aurite de soarele amiezii. Când am făcut cunoștință, orașul m-a păcălit, străzile înguste și aproape pustii aveau când un aer amenințător, când unul misterios, când parcă respirau tristețe. Pe urmă, stradă cu stradă, se dezvăluia încet, poate
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
număr treptele, însă, de fiecare dată le pierdeam șirul, nu numai pentru că erau nesfârșite, ci și din cauza șopârlelor care îmi distrăgeau atenția furișându-se peste tot. Mă încurcau la numărat și pisicile dormitând pe câte un prag de ușă sau tolănite printre ghivecele cu flori, într-un teritoriu numai al lor, de care erai avertizat cu bucăți de faianță colorată, unde stătea scris, nu câine rău, ci attenti ai gatti 68. Nu cred că ideea era aceeași ca și în cazul
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
simțit furia acestuia. Făceam armata la artilerie și mînuiam tunuri-obuziere de 152 milimetri. Avea două fălcele imense care trebuiau săltate pe umeri și crăcănate, pentru poziția de luptă. Apoi trebuiau puse la loc, pentru poziția de mișcare. Maiorul nostru stătea tolănit la umbra unui copac și comanda: Pentru luptă! Alergam, luam două răngi de cîte 30 kg, le băgam prin niște găuri și săltam pe umeri fălcelele. Apoi le crăcănam. Maiorul se uita la ceas. Trei minute douăzeci. Mult! Cînd să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe nas îmi curge ceva vîscos, sărat. Deodată aud ceva ce n-am crezut că pot auzi: Lasă-l în pace oltean scîrbos și cretin! Sergentul a fost atît de surprins încît a rămas năuc. Se uită buimac la cei tolăniți pe jos. Își revine și turbarea se mărește gradat, ucigaș. Cine? Cine, mă?! Eu, se ridică popenchi Floricel. Eu, scîrbosule, tîmpitule, idiotule, analfabetule. Sergentul capătă o figură de dezorientat, de aiurit. Atunci se întîmplă o adevărată minune. Colegii se ridică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe plac. Sunt o ființă care se orientează după biocâmp. Nu e apanajul meu exclusiv. O face și câinele. Și, cum e cam nevoiaș În acest capitol, profită - făcând-o pe prietenul - de excedentul energetic specific aglonerărilor umane și stă tolănit În mijlocul drumului chiar. Noi, pisicile, care avem de dat energie dar n’avem cui, omul În ansamblu având Îndeajuns, ne retragem pe un gard, În vreun pod, departe de drumul ce râurește destine umane. Dar să vă spun un secret
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mai ales că am muncit mult Întru documentare. À propos: mă simt jignit de-al binelea de vorba aia a voastră cu pisica care se uită În calendar; de fapt, noi suntem extraordinar de curioase; și nu degeaba stau eu tolănit sub veioză când pe Cristi Îl apucă cititul ori scrisul... Mărturisesc că, Între el - tot nu mă aude - și „pisica“ lui, o iubesc mai mult pe ea. În fond, ea este stăpâna și pe bucătărie, și pe cămară, și pe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
că tălpile, mâinile, picioarele, obrazul sunt zgâriate și sângerează, ca și când aș fi îndrăznit să mă strecor printre niște ragile, cu care piepteni fuiorul de cânepă, să iasă de-o parte puzderia, să rămâie firul curat. Ursu se oprise. Și se tolănise lângă tulpina cacadârului. Părea nepăsător, stătea liniștit, suflând ușor, fără să-i pese câtuși de puțin de lighioana care venea și se-apropia de noi. Numai eu, ridicând, arătând bâta spre cer, o țineam încă într-un plâns cu sughițuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ușor? Păi, prin Divizion dacă mergeai trebuia să fii în formație, dacă erau cel puțin trei soldați. La Regiment mai mergeau și așa, tândălit, și mai descheiați la copcă. La noi, dincoace de trotuar, era altceva. Ne uitam cum stăteau tolăniți pe iarbă, după-amiaza, pe când noi mergeam încolonați, în pas de defilare sau cu cântec. M. M.: Sunt și câteva reguli tâmpite, pentru că am preluat regulamentele rușilor. Îmi amintesc numai de gardă, de exemplu. Păi, soldatul, în post, n-avea voie
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
gâște de mare?) în zbor jos, se reflectau cețos și distorsionat pe luciul apei, ca într-o suprafață convexă, metalică. În timp ce înaintam de-a lungul drumului, pe lângă arătoasa piatră kilometrică pe care scria: Nerodene - o milă, stâncile galbene care se tolăniseră toată ziua la soare păreau să degaje vagi efluvii de căldură. Prin contrast, casa mea era rece și pregătită, parcă, să se preteze la vreuna din farsele-i sinistre. După lumina radioasă și colorată de afară, atmosfera dinăuntru părea cenușie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ajuns în dreptul scărilor, am văzut o dâră de lumină strecurându-se pe sub ușa odăii din față, unde dormea Titus, și am auzit murmur de glasuri. Am simțit un spasm de gelozie la gândul că Titus și Gilbert zăceau pe jos, tolăniți pe perne, la lumina lumânărilor. Am urcat cu Hartley. I-am arătat camera de baie. Am așteptat-o până a ieșit. Am condus-o apoi în dormitorul meu, dar era limpede că nu voia să doarmă cu mine. În asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
brigăzi. Brigăzile ce erau? Detașamente cam de 50 de deținuți și un brigadier care era numit. Și noi, tinerii, eram băgați în brigăzi, ca să facem norma: 3 metri cubi. Se lucra intensiv la diguri. În rest să nu crezi că tolăneam... Ieșeam la prășit porumb, sfeclă, scos sfeclă, curățat sfeclă... Tot timpul aveai treabă. Numai să nu stai... Dimineața la ora 5 era deșteptarea, iar dacă erau luni de toamnă sau de iarnă, la 5 era noapte... Și intrarea în colonii
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
-i însoțească și Eminescu. Când rămânea și peste noapte, el prefera să doarmă pe un braț de fân în foișorul de deasupra intrării în locantă. De aici se deschid priveliști fără egal în toate direcțiile. Iașul apare ca o felină tolănită pe malurile nehotărâtului Bahlui. Apoi se văd ca în palmă valea Vămășoaiei, zarea Bvârnovei, Miroslavei, Copoului și Șorogarilor. Probabil că Eminescu rămânea ore în șir în contemplare...Poate că în una din aceste nopți, mușcat de viermele melancoliei, în mintea
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Ierarhi până în Piața Unirii. Suita, demnitarii de la centru sau activiștii locali, jurnaliștii, întreaga coloană oficială mergea pe jos, prin frig, pe bulevard, în scandările laudative sau contondente ale poporului aflat pe trotuar. Cu o singură excepție. Un ciocoi de Ferentari, tolănit în Mercedesul lui de ministru, putea fi zărit prin geamurile fumurii citind sictirit ziarul, scârbit de gloata zgomotoasă a moldovenilor. Cu doar câteva săptămâni înainte, într-o vizită la Parlamentul de la Copenhaga, ne fusese arătat pe geam omologul danez al
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mute la dumneata, unde va rămânea până în toamnă. Cum s-a nimerit, însă, ca și matale și Eminescu să fiți buni de ducă, o luați cătinel-cătinel prin Târgușor, până dincolo de rohatca Copoului, și vă opreați la crâșma lui Țâru. Acolo, tolăniți pe iarbă, puneați de cântau doi țigani zdrențăroși - unul din scripcă și celălalt din cobză - cântece pe care, cândva, le zicea Barbu Lăutarul, iar voi mâncați „friptură pârpâlită pe un hârb de ceaun și mămăliguță.” Și atunci „trăiați în altă
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]