2,536 matches
-
Pianul deschide partea cu tema principală, urmat apoi de orchestra întreagă. Secțiunea B a rondoului începe cu game la pian înainte ca orchestra să răspundă din nou. Secțiunea C este mult mai lungă, prezentând tema din secțiunea A în trei tonalități diferite înainte ca pianul să execute o cadență. În loc să se încheie cu intrare puternică din partea orchestrei, trilul ce încheie cadența se pierde până când tema introductivă reapare, interpretată inițial de pian și apoi de orchestră. În ultima secțiune tema trece printr-
Concertul pentru pian nr. 5 (Beethoven) () [Corola-website/Science/334318_a_335647]
-
lui Carcass, respectiv At the Gates. Alte trupe notabile pentru sound-ul Gothenburg sunt Soilwork, Nightrage, Gardenian și Dissection pe ultimul lor album, „Reinkaos”. Stilul vocal caracteristic acestui gen este un amestec de strigăte dure ("screams"), voce curată ("clean vocals") și tonalități melodioase. Predomină însă în continuare maniera "death growls", caracteristică death metalului, combinată de obicei cu "screams". Majoritatea trupelor de death metal melodic sunt din regiunile scandinavă și nord-europeană, în special din Suedia și Finlanda. În ultima decadă, din Finlanda au
Death metal melodic () [Corola-website/Science/315524_a_316853]
-
de 14.000 de reali. Succesul imens obținut de Adelina în urma acestei interpretări îl determina pe jurnalistul Eduardo de Lustonó să scrie patruzeci și doi de ani mai târziu astfel: „Abia au ieșit sunetele din gâtul ei și publicul, în tonalitatea lui, s-a unit într-un ropot de aplauze, iar după rondoul final, pe care l-a cântat în mod inegalabil, aplauzele și strigătele de bravo au atins delirul”. Primirea caldă a publicului o determină pe soprană să semneze un
Adelina Patti () [Corola-website/Science/322272_a_323601]
-
debut "Dangerously în Love". Înregistrarea a fost interpretată în anul 2006 în cadrul emisiunii-concurs "American Idol" de către o participanta la competiție, Paris Bennett. „Work It Ouț” este un cântec rhythm and blues cu influențe de muzică funk și crunk scris în tonalitatea Sol major. Instrumentalul folosit în compoziție este compus din chitară și pian. Cântecul a fost lansat că primul extras pe single al coloanei sonore la jumătatea anului 2002. Premieră oficială a piesei s-a materializat pe data de 23 mai
Work It Out () [Corola-website/Science/309036_a_310365]
-
Gogh ; "Leș Mauvais bergers", tragedie proletariană care va fi creată de Sarah Bernhardt și Lucien Guitry (1897); "Le Jardin des supplices" ("Grădină supliciilor") (1899), monstruozitate literară costituită dintr-un patchwork de texte anterioare concepute independent unele de celalalte și în tonalități foarte diferite ; "Le Journal d’une femme de chambre" ("Jurnalul unei cameriste") (1900), în care stigmatizează sclavajul vremurilor moderne pe care îl reprezintă slujitorii și dezvăluie dedesubturile puțin apetisante ale burgheziei ; "Leș 21 jours d'un neurasthénique" (1901) ; "Leș affaires
Octave Mirbeau () [Corola-website/Science/303956_a_305285]
-
compozitori din această perioadă se numără Johann Sebastian Bach, Georg Friedrich Händel, Antonio Vivaldi, Alessandro Scarlatti, Domenico Scarlatti, Georg Philipp Telemann, Arcangelo Corelli, Tomaso Albinoni, Claudio Monteverdi, Jean-Philippe Rameau, Johann Pachelbel și Henry Purcell. În perioada barocă a fost creată tonalitatea. În această perioadă compozitorii și interpreții au folosit ornamentare muzicală mult mai elaborată, au realizat modificări în notația muzicală și au dezvoltat noi tehnici de interpretare instrumentală. Muzica barocă a dezvoltat dimensiunea, diversitatea și complexitatea ansamblurilor instrumentale. Tot în această
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
mai preocupați de progresiile armonice și au folosit și tritonul, perceput ca un interval instabil, pentru a crea disonanțe. Atenția acordată armoniei a existat și la anumiți compozitori din perioada renascentistă, în special Carlo Gesualdo. Totuși, utilizarea armoniei îndreptată spre tonalitate și nu spre modalitate marchează trecerea de la renascentism la baroc. Acest lucru a condus la ideea că acordurile și nu notele pot conferi o stare de închidere - una din ideile fundamentale care au condus la ceea ce astăzi este cunoscut sub
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
spre modalitate marchează trecerea de la renascentism la baroc. Acest lucru a condus la ideea că acordurile și nu notele pot conferi o stare de închidere - una din ideile fundamentale care au condus la ceea ce astăzi este cunoscut sub numele de tonalitate. Prin incorporarea acestor noi aspecte compoziționale, Claudio Monteverdi a promovat și mai mult trecerea de la renascentism la baroc. A dezvoltat două stiluri individuale de compoziție - polifonia renascentistă (prima pratica) și noua tehnică barocă de basso continuo (seconda pratica). Prin operele
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
tranziție sincronizată deoarece stilurile naționale au trecut prin schimbări în ritmuri diferite și la momente diferite. În general Italia este considerată ca fiind prima țară care a făcut trecerea la stilul baroc târziu. Principalul criteriu de tranziție este abordarea totală tonalității ca principiu structural. Acest aspect a fost evident în lucrările lui Jean-Philippe Rameau, care l-a înlocuit pe Lully drept cel mai important compozitor de operă francez. În același timp, prin lucrările lui Johann Fux, stilul renascentist al polifoniei a
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
preluată de numeroase formații de restaurant, atât în țară, cât și în cadrul comunităților românești de peste hotare. Muzica are un caracter ritmat. Ea constă dintr-o structură de patru fraze, repetată timp de câteva minute. Prima frază este enunțată într-o tonalitate minoră, iar cea de a doua este în fapt o secvență (ușor modificată) a celei dintâi, plasată la o terță ascendentă și armonizată cu acorduri din relativa majoră a tonalității inițiale; a treia frază este o variație a celei dintâi
Dansul pinguinului () [Corola-website/Science/319289_a_320618]
-
timp de câteva minute. Prima frază este enunțată într-o tonalitate minoră, iar cea de a doua este în fapt o secvență (ușor modificată) a celei dintâi, plasată la o terță ascendentă și armonizată cu acorduri din relativa majoră a tonalității inițiale; a treia frază este o variație a celei dintâi, iar cea de a patra este identică cu a doua. Acordurile utilizate sunt treptele I și V din două tonalități relative între ele (de exemplu, la minor și Do major
Dansul pinguinului () [Corola-website/Science/319289_a_320618]
-
terță ascendentă și armonizată cu acorduri din relativa majoră a tonalității inițiale; a treia frază este o variație a celei dintâi, iar cea de a patra este identică cu a doua. Acordurile utilizate sunt treptele I și V din două tonalități relative între ele (de exemplu, la minor și Do major; fa minor și Laformula 1 major). Linia melodică are un profil în zig-zag și alternează între arpegii și mers treptat. Cântărețul de manele Romeo Fantastik a lansat o preluare cu text
Dansul pinguinului () [Corola-website/Science/319289_a_320618]
-
Compromisul -, semnată Serghei Dovlatov (versiune românească - Margareta Șipoș). Un survol de orientare auctorială sau tematică peste... colecție impune o apreciere la superlativ. Cu o precizare strict necesară - intimitatea cititorului virtual să fie provocată într-un mod de gustibus, cu o tonalitate stilistică specifică sentimentelor autentice. Așa se motivează prezența unor scriitori de referință ai literaturii universale din epoca modernă- de la japonezi, la canadieni, de la germani, la argentinieni, de la italieni, la ruși, de la cehi, la francezi, de la turci, la maghiari sau nordici
Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_99]
-
aproape tezist encefalitei politice. Fără, nu este posibilă publicarea în occident, cred. De aceea, Compromisul se constituie din 12 proze, gen foileton, având o structură standard: titlul, cules cu un caracter de literă mărită (italice), un rezumé avertisment, în aceeași tonalitate grafică; dimpreună, fiind detașate spațial, imprimă o idee - fanion, tipică regimului de opresori.Numai după aceea se derulează scurte narațiuni construite în jurul personajului. Toate relatările - povestiri sunt reale depoziții pentru autoreferențialitate. Textele au vioiciune, faptele sunt cele mai banale, centrate
Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_99]
-
Suita este o lucrare muzicală instrumentală alcătuită din mai multe părți scrise în aceeași tonalitate, dar contrastante prin caracter și prin mișcare. Practic, este o compoziție muzicală, constând dintr-o serie de piese instrumentale, unite într-o operă de proporții mai mari. Nici un termen nu poate desemna mai bine genul muzical la care se raportează
Suită (muzică) () [Corola-website/Science/315192_a_316521]
-
de 3/4 sau 6/8. Prezentând primele dansuri care au constituit embrionul propriu-zis al suitei, se impune o precizare; în ce măsură elementele prezentate mai sus pot fi socotite ca puncte de plecare specifice suitei? Dansurile sunt prezentate într-o singură tonalitate, acest principiu - al unității tonale -devenind criteriul indiscutabil al suitei. La evoluția suitei, în forma pe care o cunoaștem în special în epoca ei de apogeu (Bach, Handel), au concurat mai mulți factori. Întrucât numărul și ordinea în suită nu
Suită (muzică) () [Corola-website/Science/315192_a_316521]
-
al suitei. Orice dans în plus se introduce după sarabandă, adică între sarabandă și gigă. Acestea sunt de obicei; "menuetul", "bourree", "gavota", "loure", "passepied", "rigauden", "siciliana" etc.. În plus, Bach aduce ca o introducere ce urmărește fixarea de la început a tonalității unice a suitei termenul de „preludiu” pentru suite instrumentale (uneori „intradă”), iar pentru cele orchestrale denumirea de „uvertură”. Mai putem întâlni o mișcare ce nu intră în categoria dansurilor populare, pe numele de arie. Ea este introdusă pentru obținerea unui
Suită (muzică) () [Corola-website/Science/315192_a_316521]
-
ulterior cu un profil nou, profil în care influențele genurilor și formelor la a căror naștere tocmai a contribuit se resimt cu putere. Devine vizibilă diversificarea tonală în interiorul suitei, unitatea fiind realizată prin prezentarea primei și ultimei mișcări în aceeași tonalitate. Varietatea formelor este sensibilă pentru fiecare parte, pornind de la multiple structuri de lied pană la rondosi, chiar sonată. Dansurile specifice din vechea sonată dispar și apar noi dansuri, în funcție de originea națională a compozitorului și de profilul și culoarea națională pe
Suită (muzică) () [Corola-website/Science/315192_a_316521]
-
de rău”. invocate când discută despre pe tărâmul atât de labil, adesea Vorba lui Că l inescu care, Eminescu. Apoi, el conchide în nedrept, nejustițiar, al presei scrise. re fe r indu-se la „v io len ța lu i tonalități cu vibrații filosofice: „Geniile Balansările interpretărilor pro și furtunoasă” împotriva străinilor, unii au avut reprezentările lor proprii contra, vizând gazetăria politică a lui dintre ei prea repede autohtonizați, ale Lumii și ale Timpului”. Eminescu, au început încă din timpul Eminescu
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
Liiceanu. 2007, s-au împlinit 20 de ani de la să l c i i lo r, pentru prezentarea Intervenția lui Gabriel Liiceanu, moartea marelui savant?” obiceiurilor profane și religioase direct în Franța, a făcut ca ordinea și Identic, în aceeași tonalitate fundamentale ale românilor”. adevărul să fie restabilite, iar stilistică, își continuase precedentul În cadrul departamentului numit aberațiile formulate să fie înlăturate. studiu: „În 1942, în plin război, pe de noi evocări, formulate cu bucuria Aș defini toate comentariile cărții vremea când
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
mediocru. În final, s-a decis eliberarea discului single „The Way That I Love You” în Statele Unite ale Americii la începutul anului 2008. „The Way That I Love You” este un cântec R&B cu influențe pop, scris într-o tonalitate minoră. Instrumentalul folosit în cadrul compoziției cuprinde pianul și chitară. Ritmul melodiei conține doar câteva sincope, dar nu prezintă secțiuni instrumentale prea lungi. De asemenea, se utilizează armonii vocale și un ritm de pian acustic. Textul piesei a fost scris integral
The Way That I Love You () [Corola-website/Science/315566_a_316895]
-
contribuind la punerea bazelor aplicățiilor tehnologice în activitatea muzicală. Cercetările sale în domeniul muzicii se bazează în special pe combinațiile între sunete ale instrumentelor electronice și a celor etnice, între orchestrații de muzică clasică și a vocii umane pe toate tonalitățile, a cromaticii muzicale precum și pe originea sunetelor. Este cunoscut și datorită parteneriatelor cu Vangelis și Jean Michel Jarre. Pe parcursul adolescenței, după studii ale pianului în muzică clasică și încercări cu diverse instrumete (chitară bass, tobe, chitară electronică și percuție) a
Frederick Rousseau () [Corola-website/Science/327505_a_328834]
-
a (fr. "tonalite", "ton", en. "tonality", "key", ger. "Tonart") este organizarea notelor unei compoziții în raport cu un centru (tonica). Noțiunea de tonalitate, produs al unui diversificat proces prin care a trecut creația muzicală la sfârșitul secolului XVII, are la bază un principiu de creație pe care îl putem asemănă cu legea atracției gravitaționale. Aceasta organizare este realizată prin progresii de acorduri și
Tonalitate () [Corola-website/Science/315452_a_316781]
-
unui diversificat proces prin care a trecut creația muzicală la sfârșitul secolului XVII, are la bază un principiu de creație pe care îl putem asemănă cu legea atracției gravitaționale. Aceasta organizare este realizată prin progresii de acorduri și cadențe. Astfel, tonalitatea este stabilită prin "acorduri". În contrast, gama este stabilită prin relațiile dintre "notele individuale". Apărută în Europa occidentală în jurul anului 1650, tonalitatea reprezintă o dezvoltare a sistemului modal renascentist în direcția gândirii verticale (armonice). Limbajul tonal a fost utilizat în
Tonalitate () [Corola-website/Science/315452_a_316781]
-
îl putem asemănă cu legea atracției gravitaționale. Aceasta organizare este realizată prin progresii de acorduri și cadențe. Astfel, tonalitatea este stabilită prin "acorduri". În contrast, gama este stabilită prin relațiile dintre "notele individuale". Apărută în Europa occidentală în jurul anului 1650, tonalitatea reprezintă o dezvoltare a sistemului modal renascentist în direcția gândirii verticale (armonice). Limbajul tonal a fost utilizat în permanență și perfecționat de-a lungul Barocului (de la data amintită până în jur de 1750), Clasicismului vienez (aprox. 1750-1810) și Romantismului (secolul al
Tonalitate () [Corola-website/Science/315452_a_316781]