KorAP: Find »[drukola/base=topică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 ...48 >

1,191 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

care marcarea are bază semantică sau care combină marcarea pe baze semantice cu cea pe baze sintactice: folopa (Papua Noua Guinee), wakhi/waxi (limbă sud-est iraniană). 14 Oyharçabal (2000) vorbește, referindu-se la limba bască, despre codificare nominală (prin caz, postpoziții, particule, topică) și codificare verbală (prin acord). 15 E. Woolford, "More on the Anaphor-Agreement Effect", Linguistic Inquiry, 30, p. 257−287. 16 Dixon (1994: 52) arată că pentru caracterizarea unei limbi ca fiind ergativă parametrul topicii nu este suficient (fiind de multe

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
codificare nominală (prin caz, postpoziții, particule, topică) și codificare verbală (prin acord). 15 E. Woolford, "More on the Anaphor-Agreement Effect", Linguistic Inquiry, 30, p. 257−287. 16 Dixon (1994: 52) arată că pentru caracterizarea unei limbi ca fiind ergativă parametrul topicii nu este suficient (fiind de multe ori influențat de factori pragmatici); acesta trebuie deci să se combine cu alte caracteristici ergative. 17 J. H. Greenberg, "Some Universals of Grammar with Particular Reference to the Order of Meaningful Elements", în: J.

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859

adevărului... Cărțile lui Th. Codreanu (Dubla sacrificare... și Mitul Eminescu) sunt, fără discuție, și ficțiuni de istorie literară, dar imaginea lui Eminescu (în reprezentarea autorului) se construiește pe documente și pe rezultatul unor alte interpretări temeinice. Cărțile în discuție schimbă topica inerțială a lucrurilor, potențând semnificații noi la elemente pe care și alții le-au pus în valoare. Astfel, culpa lui T. Maiorescu (și a altor contemporani) se arată altfel în raport cu momentul 28 iunie 1883. "Pregătirile" lui Maiorescu pentru eveniment "iminent

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
a decis T. Maiorescu și cum s-a împăcat el cu această măsură rămâne o problemă deschisă. Unele însemnări din jurnalul acestuia ridică posibile îndoieli, semne de întrebare, lângă adevărul sprijinului dat de Maiorescu poetului. Th. Codreanu restabilește cu acribie topica elementelor (și a evenimentelor) cu observații de finețe, care duc în discutabil opinia celor care plasează suferința lui Eminescu în aria psihozelor majore. (Suferințe mentale, cu nucleu preexistent, care, prin decompensare, trec pacientul din "a fi în lume" în a

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483

115 3.1. Logos-ul trecut în logică; analitică și topică la Aristotel / 115 3.1.1. Ipostaza aristotelică a dictaturii judicativului / 115 3.1.1.1. Introducere / 115 3.1.1.2. Precizarea rolului formal al analiticii și dialecticii (topicii) aristotelice / 116 3.1.1.3. Interferența orizonturilor analiticii și dialecticii / 118 3.1.1.4. Cunoaștere autentică și cunoaștere ilicită / 121 3.1.1.5. Elementul a priori al logicii formale / 124 3.1.1.6. Adevărul-corespondență / 128 3

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
constituirea cunoștinței / 197 3.2.2.1. Introducere / 197 3.2.2.2. Analitica transcendentală ca organon al constituirii cunoștinței veritabile; semnificația ei judicativă ca topos al constituirii fenomenale (a fenomenului și a cunoștinței veritabile) / 198 3.2.2.3. Topică transcendentală vs. amfibolie transcendentală / 208 3.2.2.4. Timpul ca termen mediu al tuturor judecăților sintetice a priori; "reducția transcendentală" la timp; funcțiile judicative ale "absenței" timpului în constituirea fenomenală sensibilă și schematic- imaginativă / 210 3.2.2.5

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
primul moment al istoriei dictaturii judicativului și ca primă formă a acesteia; formă ce cuprinde deja, cel puțin ca posibilitate, cele două discipline filosofice socotite mai devreme drept instituții ale dictaturii judicativului, anume analitica și dialectica (ultima, în acest început, "topica"). Istoric, știința logicii s-a constituit (mai bine ar fi: a fost instituită) în secolele V-IV î.H., datorită interesului filosofilor de a justifica valabilitatea enunțurilor pe care ei le formulau despre "lume" etc. Interesul acesta a fost activat

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
această pretenție infinită a sofiștilor de a argumenta orice pe fundamente valabile. Dovada pentru această stare de lucruri o aflăm chiar la Aristotel, care deseori, dar mai cu seamă în contextele în care se ocupă de raționamentele din premise probabile (Topica; Respungerile sofistice), semnalează dificultățile argumentării într-o discuție, dificultăți distribuite cu aceeași măsură și de partea celui care pune întrebări și de partea celui ce răspunde. Dificultățile indică limite ale raționamentului în toate formele sale aristotelice demonstrativ, dialectic, eristic -, nicidecum

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
semnificative prin raportare la evenimentul constituirii logos-ului formal, întrebarea dialectică are, poate, potențialul non-judicativ cel mai consistent. Modelul ei se află în dialogurile lui Platon. Ipostaza sa formalizată o găsim însă în Cărțile I și a VIII-a ale Topicii și în Respingerile sofistice ale lui Aristotel; ea apare, aici, cu un rol determinat de reguli, subordonată fiind construcției raționamentelor dialectice, în primul rând, apoi eristice etc. Acum însă nu vreau să mă refer la aceste contexte, care vor fi

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
căruia se află și analitica și dialectica. Vor fi avute în vedere îndeosebi locurile în care fenomenul multiplicității călăuzește constituirea "formelor logice" amintite; este vorba despre locuri din tratatul Despre interpretare, pentru forma judecată, din cele două Analitici și din Topica pentru forma raționament (cu cele două specii principale ale sale, științifică și dialectică), din tratatul despre Categorii și din nou din Topica pentru forma noțiune. Prezentarea și analiza "mișcării" structurii judicative (logice) originare va avea două părți principale: în prima

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
amintite; este vorba despre locuri din tratatul Despre interpretare, pentru forma judecată, din cele două Analitici și din Topica pentru forma raționament (cu cele două specii principale ale sale, științifică și dialectică), din tratatul despre Categorii și din nou din Topica pentru forma noțiune. Prezentarea și analiza "mișcării" structurii judicative (logice) originare va avea două părți principale: în prima trebuie scos în evidență "primul principiu" al sistemului de reguli al judicativului constitutiv: noncontradicția, dar nu prin sine, ci prin opozițiile contradictorii

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
de la "teze", "probleme", adică de la premise probabile proprii raționamentului dialectic. Tema comună celor două părți vizează adevărul și esența sa ca relație de corespondență între elemente de naturi diferite. 3.1.1.2. Precizarea rolului formal al analiticii și dialecticii (topicii) aristotelice Analitica este, pentru Aristotel, disciplina formelor logice, deși Analitica primă cercetează, în mod direct, raționamentul în genere, iar Analitica secundă, demonstrația, concepută ca raționament cu premise necesar adevărate, ca "raționament științific". Dialectica ("Topica", în sistematica logicii aristotelice) este disciplina

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
rolului formal al analiticii și dialecticii (topicii) aristotelice Analitica este, pentru Aristotel, disciplina formelor logice, deși Analitica primă cercetează, în mod direct, raționamentul în genere, iar Analitica secundă, demonstrația, concepută ca raționament cu premise necesar adevărate, ca "raționament științific". Dialectica ("Topica", în sistematica logicii aristotelice) este disciplina argumentării cu premise probabile, adică teoria raționamentului dialectic, cel din premise cu adevărat probabile, și a celui eristic, din premise aparent probabile (acesta din urmă fiind avut în vedere numai ca limită a celui

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
logismos, syllogismos) în genere, sarcina ei fiind, așadar, cercetarea formală a raționamentului, adică a structurii sale "judicative", a regulilor constituirii și ale evaluării sale. Al doilea este Analitica secundă, care se ocupă cu demonstrația (gr. apodeixis; "silogismul științific"; numit, în Topica, "filosofemă"), sarcina ei fiind cercetarea "științei", adică a modului în care procurăm premisele necesar adevărate și a modalităților determinate în care se constituie, pornind de la acestea, raționamentele corecte ale "științei", singurele călăuze absolute ale adevărului. Topica, cel de-al treilea

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
silogismul științific"; numit, în Topica, "filosofemă"), sarcina ei fiind cercetarea "științei", adică a modului în care procurăm premisele necesar adevărate și a modalităților determinate în care se constituie, pornind de la acestea, raționamentele corecte ale "științei", singurele călăuze absolute ale adevărului. Topica, cel de-al treilea compartiment al logicii-organon dintre cele vizate, are în vedere raționamentul cu premise probabile (raționamentul dialectic și raționamentul eristic, acesta din urmă, relativ diferit de sofism gr. sophisma, raționament incorect, dar cercetat, într-o oarecare măsură, doar

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
și raționamentul eristic, acesta din urmă, relativ diferit de sofism gr. sophisma, raționament incorect, dar cercetat, într-o oarecare măsură, doar pentru a indica, printr-o regulă negativă, limita de valabilitate a argumentului, adică a raționamentului dialectic).52 În plus, Topica cercetează și "predicabilele" (definiția, propriul, genul și accidentul; amintite mai devreme în formația de cinci a lui Porfirios), fiindcă acestea contribuie la alcătuirea elementelor unui argument dialectic, anume, în primul rând, la alcătuirea "premisei" și a "problemei" ("problema" fiind și

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
admisă, constând doar în modalitatea formulării lor); de fapt, în mod direct, ele contribuie la stabilirea "locurilor comune" (topoi), din perspectiva cărora raționamentul dialectic poate fi prins sub reguli "formale". Ținând seama de proiectul aristotelic al logicii-organon, analitica și dialectica (topica) sunt domenii de cercetare, fiecare având propriul obiect și propria sarcină. Analitica, în ultimă instanță, formulează reguli ale corectitudinii formale a raționamentelor, deși ea operează și cu anumite diferențe între tipurile de premise determinate prin gradele de întemeiere a valorii

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
instanță, formulează reguli ale corectitudinii formale a raționamentelor, deși ea operează și cu anumite diferențe între tipurile de premise determinate prin gradele de întemeiere a valorii lor de adevăr (problemă tematizată ca atare după formularea soluțiilor privind problemele formale), iar topica (dialectica) se ocupă, în ultimă instanță, tocmai cu "locurile comune" (topoi) care constituie originea principiilor oricăror raționamente (apodictice, dialectice, eristice), care la rândul lor sunt utilizate în filosofie și în oricare altă "știință". Această ultimă funcție a topicii (dialecticii) este

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
formale), iar topica (dialectica) se ocupă, în ultimă instanță, tocmai cu "locurile comune" (topoi) care constituie originea principiilor oricăror raționamente (apodictice, dialectice, eristice), care la rândul lor sunt utilizate în filosofie și în oricare altă "știință". Această ultimă funcție a topicii (dialecticii) este cu totul semnificativă și pentru problema de care ne ocupăm, pentru că ea se referă la o condiționare "formală" a discursivității; de fapt, ea vizează principiile oricărui tip de discurs, dar în sensul că le predetermină, prin topoi deși

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
dar în sensul că le predetermină, prin topoi deși, cum precizează "logicianul", printr-o cercetare serioasă a originii lor (intuitive sau/și opinative) și le prezintă apoi ca fiind, cumva, necesare. Până la urmă, ceea ce capătă semnificație din cercetarea în spațiul topicii (dialecticii) este faptul că regulile privind temeiurile oricărei științe (desigur, și ale filosofiei) sunt constitutive discursului, așadar că ele nu sunt doar regulative. Ele devin elemente formale, totodată "temeinice" (cumva, a priori, apoi "transcendentale", în înțeles kantian), ale rostirii filosofice

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
termenii "dialectică" și "topică", în acest context, ca și cum ar fi sinonimi; așa vor fi folosiți și mai departe, acest mod fiind cel mai acceptabil, potrivit lui Aristotel și comentatorilor lucrărilor sale de logică; dar o anumită diferență trebuie acceptată între ei: "topica" este mai degrabă un termen referitor la o teorie a locurilor comune determinate prin predicabile (cele patru, la Aristotel: genul, diferența, propriul și accidentul), care îngăduie stabilirea unor reguli de metodologie a raționamentelor dialectice, ceea ce înseamnă că "forma" logică ce

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
dialectic), ci noțiunea; "dialectica", în schimb, se referă, în mod direct, la raționamentul din premise probabile, la argumentare, apoi la noțiune și, desigur, la judecată. Sinonimia (imperfectă) este susținută și de faptul că cele două "forme" logice cercetate predilect de topică sau dialectică, anume raționamentul și noțiunea, își preiau sensul de la "forma" logică judecata. Aparent, analitica și dialectica (topica) sunt doar atât: domenii ale logicii-organon. Totuși, deși Aristotel a plănuit prin lucrările (tratatele) ce alcătuiesc Organon-ul să construiască un instrument

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
apoi la noțiune și, desigur, la judecată. Sinonimia (imperfectă) este susținută și de faptul că cele două "forme" logice cercetate predilect de topică sau dialectică, anume raționamentul și noțiunea, își preiau sensul de la "forma" logică judecata. Aparent, analitica și dialectica (topica) sunt doar atât: domenii ale logicii-organon. Totuși, deși Aristotel a plănuit prin lucrările (tratatele) ce alcătuiesc Organon-ul să construiască un instrument (organon) care să ne ferească de a utiliza sau de a accepta sofisme, distribuind analiticii și dialecticii probleme

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
care se vor încadra toate demersurile teoretice (contemplative), speculative, aporetice, care țintesc acreditarea sau măcar acceptarea, în zona semnificativă a înțelegerii "lucrurilor", a cunoașterii acestora etc. Aristotel pune pe seama celor două modele și funcții "locale", particulare. De exemplu, în privința rolului topicii (dialecticii) pentru filosofie, el susține că "dacă suntem în stare să ridicăm obiecții din două puncte de vedere, vom cunoaște mai ușor ceea ce este adevărat și ceea ce este fals într-un caz sau altul."53 Și este, desigur, temă a

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
dialecticii) pentru filosofie, el susține că "dacă suntem în stare să ridicăm obiecții din două puncte de vedere, vom cunoaște mai ușor ceea ce este adevărat și ceea ce este fals într-un caz sau altul."53 Și este, desigur, temă a topicii o asemenea cercetare a unor condiții de "adevăr", cu totul semnificative pentru cunoaștere, dar pentru o cunoaștere particularizată prin obiect ("într-un caz sau altul") și prin premise ("obiecții din două puncte de vedere"). Particularizarea este operată ea însăși după

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]