1,605 matches
-
uneori, tăinuite în spatele unor forme aparent banale. Analizate în paralel, aceste biografii relevă asemănările, deosebirile, contrastele dintre parcursurile lor (cauzele și condițiile toponimizării, structura, tipologia, încadrarea în sistem, metamorfozele), interferențele și confluențele de natură istorico-geografică și lingvistică dintre ele. Reprezentativitatea toponimelor incluse în lista celor o sută unu nume analizate monografic a avut la bază îndeplinirea uneia sau a mai multe condiții: relevanța lingvistică, geografică, istorică, socială, culturală; raritatea (uneori unicitatea) numelui sau, din contră, apartenența la tipuri, serii, grupuri exemplare
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
perioadă la minele din zonă și la așezările din jurul lor și abia în secolul al XIX-lea la pîrîul vecin. Formele din documente sunt diverse (Obruth-, Obrug-, Obrud-, Abrug-, Abrudîn maghiară, tema fiind urmată de bánya, falva, formații obișnuite pentru toponimele ungurești, Abrud și Avrud - în romînă), ceea ce a determinat formularea mai multor soluții etimologice. Proveniența din numele maghiar al unei plante abruta, obruta nu a fost acceptată din cauză că apelativul respectiv este împrumutat tîrziu, pe cale cultă (din lat. abrotanum), chiar dacă într-
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
intermediare. Pe versantul opus al muntelui există o apă numită Dobrud, iar un afluent al Abrudului se numește Valea Roșie (magh. Verespatak), pe cursul căreia este așezată Roșia de Munte sau Roșia Abrudului. Nicolae Drăgan presupune că elementul comun al toponimelor „gemene“ Abrud și Dobrud, radicalul rud, ar putea proveni din adjectivul sl. rud, „roșu“ (> ruda „pămînt roșu“, „minereu“). În Abrud, tema este anticipată de prefixul slav ab-, care diminuează însușirea exprimată de adjectiv (ca în abstarî, „bătrîior“), sensul originar al
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
gemene“ Abrud și Dobrud, radicalul rud, ar putea proveni din adjectivul sl. rud, „roșu“ (> ruda „pămînt roșu“, „minereu“). În Abrud, tema este anticipată de prefixul slav ab-, care diminuează însușirea exprimată de adjectiv (ca în abstarî, „bătrîior“), sensul originar al toponimului putînd fi „roșiatic“. În Dobrud, tema este anticipată de prefixul dob(< sl. dobro, „bun, bine“) care intensifică însușirea exprimată de adjectiv, în cazul nostru, „roșu aprins“. Ambele adjective ar putea fi substantivizate după separarea din formația Abrudpotok „apa roșiatică“, Dobropotok
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
fi substantivizate după separarea din formația Abrudpotok „apa roșiatică“, Dobropotok („apa foarte roșie“). E drept că Dobrud ar putea proveni și dintr-un antroponim (din familia Dubrodo, Dobrota etc.), în cazul acesta paralelismul Abrud - Dobrud fiind o simplă întîmplare. Derivarea toponimului Abrud de la adjectivul slav din care s-a format (pornind de la culoare) apelativul care denumește minereul este posibilă nu numai lingvistic, ci și dacă se are în vedere specificul zonei (plină de mine străvechi). Nu trebuie omis faptul că denumirile
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
mari sau mai mici, afluenți ai rîurilor Valea Mare, Barcău, Crișul Alb, Mureș, Someș, Șaru; cincisprezece sate în județele Arad, Alba, Neamț, Hunedoara, Sălaj, Bihor; două depresiuni, în Munții Săcărîmbului și în Podișul Someșan). Corelate etimologic cu acesta sunt și toponimele: Alma (sat în județul Sibiu), Almășel (un pîrîu, afluent de dreapta al Cracăului; o „vîlcea“, afluent de stînga al pîrîului Geoagiu; un sat în județul Hunedoara), Almășeni (o „văiugă“, afluent de dreapta al Băișoarei), Almăj (sat în județul Dolj), Almăjel
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Hălmașu („vîlcea“, afluent de dreapta al pîrîului Ilișua), Hălmăcioaia (sat în județul Bacău), Hălmăgel (pîrîu, afluent de stînga al Băneștilor și sat în județul Arad), Hălmăjanu (deal pe lîngă Cărand). Apelativul maghiar alma („măr“) explică, direct sau indirect, toate aceste toponime. Alma este o toponimizare prin conversiune a acestui apelativ; Almaș toponimizează, tot prin conversiune, apelativul derivat maghiar almás, „livadă de meri“; Hălmașu este o variantă fonetică regională a lui Almaș; Hălmagiu provine din magh. alma, „măr“ + -ágy, „pîrîu, albie de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de alți exegeți, nu e de folos întrucît forma rezultată prin evoluție fonetică normală ar fi fost *Împere. Ampelum dintr-o inscripție dacică ar fi dat *Impăr. G. Giuglea aduce în discuție apelativul latinesc amnis, amne, „rîu, puhoi“, întîlnit în toponimul italian Teramo < Interamnes), care ar fi putut denumi o apă transformată, uneori, în torent. Acesta ar fi evoluat în am(mn > m, ca în agnellus > *amnel > mńel > miel; e poate dispărea atît în finalul, cît și în interiorul cuvîntului). Apelativul acesta
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
dispărea atît în finalul, cît și în interiorul cuvîntului). Apelativul acesta ar fi intrat într-un compus de forma Amnepó leos (gr. Póleos, ar fi genitivul gr. polis, „oraș“, „rîul orașului“). Ajută la explicarea prezenței vocalei o varianta atestată Apolum și toponimele din zonă Poiu lu Stian și Trîmpoiele. Vocala o la inițiala variantei populare menționate (Ompoi) poate fi un reflex slav (ca în Alutus > Olt), mai ales că ar fi putut fi interpretat ca un urmaș al sl. onpoly, „jumătate“. Nesprijinită
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
populare menționate (Ompoi) poate fi un reflex slav (ca în Alutus > Olt), mai ales că ar fi putut fi interpretat ca un urmaș al sl. onpoly, „jumătate“. Nesprijinită de alți lingviști este propunerea lui O. Densușianu potrivit căreia la baza toponimului ar putea sta radicalul iranian ampel< am, „cu“, „împreună“ și pel-, pal„a curge“. Revenind la ipoteza continuității dintre numele antic, probabil trac la origine, și cel actual, Pușcariu a enumerat mai multe exemple, e drept mai ales din dialectele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
continuării de către actualele Ampoi, Ompoi a numelui antic (transcris diferit în perioada veche și mai ales în epoca medievală) este cea mai plauzibilă. Apahida Este numele unui sat din județul Caraș-Severin și al unei rezer vații paleontologice din Munții Semenicului. Toponimul are origine maghiară (apát, „abate“ + hid, „pod“, deci „podul abatelui“), ceea ce a făcut ca romînii să nu înțeleagă formanții și să adapteze ușor numele, ca să dobîndească transparență în romînește, prin etimologie populară. I-au zis, așadar, Apa Hîdă (tot așa cum
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
din jurul Sebeșului“, germ. Spanische Mühle, „moara Șpanului, adică a perfectului“ a fost înțeleasă de maghiari ca Spanyol Malom și, după ei, romînii i-au zis Moara Spaniolă). Etimologia reală este însă cu totul alta. Revenind la baza apelativă adevărată a toponimului Apahida, precizăm că termenul apàt (< sl. opati < lat. abbas, -atis), care este atestat și ca antroponim (Apati), se regăsește ca formant în numeroase alte toponime: Abadia (< apàt + sufixul toponimic -a), Păgida (adaptare fonetică romînească pentru Apahida), Apalina, Apateu, Apatiu, Apața
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Moara Spaniolă). Etimologia reală este însă cu totul alta. Revenind la baza apelativă adevărată a toponimului Apahida, precizăm că termenul apàt (< sl. opati < lat. abbas, -atis), care este atestat și ca antroponim (Apati), se regăsește ca formant în numeroase alte toponime: Abadia (< apàt + sufixul toponimic -a), Păgida (adaptare fonetică romînească pentru Apahida), Apalina, Apateu, Apatiu, Apața (< magh. apáca, „călugăriță“), Opatița. Înrudite onomasiologic sunt toponimele care provin din magh. atya, „părinte“, termen de respect pentru monahi (Atea, Atia) din magh. barát, „prieten
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
lat. abbas, -atis), care este atestat și ca antroponim (Apati), se regăsește ca formant în numeroase alte toponime: Abadia (< apàt + sufixul toponimic -a), Păgida (adaptare fonetică romînească pentru Apahida), Apalina, Apateu, Apatiu, Apața (< magh. apáca, „călugăriță“), Opatița. Înrudite onomasiologic sunt toponimele care provin din magh. atya, „părinte“, termen de respect pentru monahi (Atea, Atia) din magh. barát, „prieten, monah“ (< sl. brat „frate“): Bratca, Brateiu, Brateș, Brăteni, Bărăteaz, Barati, Bărăție (unele pot avea la bază antroponimul romînesc Bratu), din apelativul sau antroponimul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sub formele Hămă rade, Amărada, Amărăzea, Hămăradie, Hămărazia, Ameradia, Amăradia, Amarazi etc. O ipoteză etimologică trimite la apelativul maghiar hamar, „iute repede“, din care s-ar fi format, cu sufixul local -d, Homorod, romînizat cu finala -ia, întîlnită frecvent la toponime cu structură asemănătoare (Arpadia, Ciocadia, Mehadia, Mărăjdia, Răcăjdia, Orăștia, Nădăștia etc.). Existența unui pîrîu Homorodia, care se varsă în Homorod și care a fost atestat sub forma Valye Hamerade, pare a susține această ipoteză. Observația că sensul apelativului nu se
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în Homorod și care a fost atestat sub forma Valye Hamerade, pare a susține această ipoteză. Observația că sensul apelativului nu se potrivește cu descrierea cursului unei ape nu ni se pare pertinentă (în fond, am avea o sinonimie cu toponimele slave de tip Bîrza, chiar dacă într-un caz e un substantiv, iar în celălalt un adjectiv). Soluția contrapusă variantei anterioare avansează o temă sîrbească, Omar, omara, „pădure de conifere“ (întîlnită mai rar, e drept, și în Bulgaria și Macedonia, chiar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de tip Bîrza, chiar dacă într-un caz e un substantiv, iar în celălalt un adjectiv). Soluția contrapusă variantei anterioare avansează o temă sîrbească, Omar, omara, „pădure de conifere“ (întîlnită mai rar, e drept, și în Bulgaria și Macedonia, chiar ca toponim, Omarița, și în Rusia, ca toponim, Homara, Homor, Homur, Homoreț). În zonă, de altfel, există și alte nume de locuri din aceeași familie semantică: Homoriciu, Omarul, Hamaru, Omoricea, Omorna, Omornicea, Homorîște. S-a reproșat și acestei soluții nepotrivirea semantică pentru
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
caz e un substantiv, iar în celălalt un adjectiv). Soluția contrapusă variantei anterioare avansează o temă sîrbească, Omar, omara, „pădure de conifere“ (întîlnită mai rar, e drept, și în Bulgaria și Macedonia, chiar ca toponim, Omarița, și în Rusia, ca toponim, Homara, Homor, Homur, Homoreț). În zonă, de altfel, există și alte nume de locuri din aceeași familie semantică: Homoriciu, Omarul, Hamaru, Omoricea, Omorna, Omornicea, Homorîște. S-a reproșat și acestei soluții nepotrivirea semantică pentru un curs de apă, ceea ce nu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
desemnează numai Podișul Transilvaniei (Podișul Tîrnavelor și Cîmpia de la nord de Mureș), așadar numai regiunea înaltă și deluroasă din interiorul cetății carpatice, neincluzînd zonele joase, depresionare de la contactul cu muntele (Depresiunile Maramureșului, Făgărașului, Sibiului, Hațegului etc.). Aria de acoperire a toponimului este, de fapt, străveche, poate originară (în raport cu numele sau, poate, supranumele), accepția ulterioară fiind urmarea extensiunii date de administrație, care avea nevoie de un nume înglobator (așa cum s-a întîmplat și în alte părți: Elveția, în germană Schweiz, a generalizat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Ardealul ar fi denumit de la început tot teritoriul intracarpatic, ar fi inexplicabilă referirea la păduri și la teritoriul de dincolo de ele, care ar fi trebuit să fie lipsit de păduri, ceea ce nu este și n-a fost conform realității geografice. Toponimul Ardeal apare în documente abia după anul 1200 (deși ungurii pătrunseseră în zonă cu aproape trei secole mai devreme), la început sub formele Erdőelü, Erdőelv, Erdőél, Erdul (scrise Erdewelw, Erdewele, Erdewel, Herdewel, Erdevel, Erdul), apoi sub forma Erdél (1390) și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
propus o soluție aparent mai „complicată“, adică derivarea numelui, probabil străvechi (zona nu putea să nu poarte un nume la sosirea ungurilor), dintr-un radical indo-european ardva, „înalt“ sau ard, „ridicat“ (ale cărui urme ar putea fi întrezărite în actualele toponime Ardan, Ardașcheia, Ardelea, Ardeova, Arden, Ardud, Arduzel, chiar dacă acestea au fost, probabil, adaptate fonetic limbii maghiare și preluate ca atare de către romîni). O curiozitate o constituie faptul că maghiarii au folosit, pentru denumirea Munteniei, o formulă asemănătoare, Havas -elii, -elv
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ungurești“. Extinderea denumirii asupra întregii Transilvanii s-a realizat de către cancelariile austro ungare, cu concursul „diseminator“ al cronicarilor romîni, cărora le era mai simplu să folosească un nume pentru cea de-a treia țară a romînilor, alături de Moldova și Muntenia. Toponimele similare, menționate mai sus, sunt polarizări sau reflexe fonetice ale numelui Ardeal mai ales în varianta maghiară, dat fiind că aceasta era limba administrației. Indiferent dacă este o adaptare a unui nume străvechi (așa cum au propus unii cercetători) sau un
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
întîmplat cu Dierna > Cerna), termenul Ardeal este de origine maghiară (analog încercării „eșuate“ cu Havasalfőld pentru Muntenia) și, așa cum a conchis Nicolae Drăganu, „deși element unguresc, acesta vorbește pentru vechimea romînilor în țara al cărei nume este“. Nașterea și evoluția toponimului Ardeal nu poate fi cunoscută în profunzime prin simpla deducție lingvistică a formanților actuali și a limbii cărora le aparțin aceștia, ci e nevoie de studierea genezei toponimului, a procesului, uneori sinuos, de toponimi zare (prin extensie, transfer, adaptare, traducere
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pentru vechimea romînilor în țara al cărei nume este“. Nașterea și evoluția toponimului Ardeal nu poate fi cunoscută în profunzime prin simpla deducție lingvistică a formanților actuali și a limbii cărora le aparțin aceștia, ci e nevoie de studierea genezei toponimului, a procesului, uneori sinuos, de toponimi zare (prin extensie, transfer, adaptare, traducere, etimologie populară etc.), pentru care lingviștii trebuie să colaboreze strîns cu geografii și cu istoricii. Argeș Este numele unui rîu, afluent de stînga al Dunării, lung de 350
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
populară etc.), pentru care lingviștii trebuie să colaboreze strîns cu geografii și cu istoricii. Argeș Este numele unui rîu, afluent de stînga al Dunării, lung de 350 de kilometri, și al unui județ aflat pe cursul său inferior. De la acest toponim au fost formate, prin polarizare, numele Argeșani (localitate în județul Argeș), Argeșel (pîrîu, afluent de stînga al Argeșului, și sat în județul Argeș), Curtea de Argeș (munici piu), Gruiurile Argeșului, Lunca Argeș-Sabar și Argeșul Vechi (pîrîu, afluent de stînga al Argeșului). Herodot
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]