1,586 matches
-
parlamentul, tribunalul, membrii coorporaților orașelor, marea nobilime precum și oameni din popor . Au fost prezenți ambasatorul britanic, regele Poloniei Ioan Cazimir al II-lea Vasa, ducele de Buckingam, prinții de sânge. Membrii familiei lui "Madame" și "Monsieur" au ajuns ultimii purtând torțe în mâini. A fost ridicat un mausoleu înconjurat cu urne de argint, altare și împodobit cu o mulțime de statui alegorice reprezentând "tinerețea", "muzica", "poezia". Sicriul a fost acoperit cu o țesătură de aur tivită cu hermină, brodată cu stemele
Anne Henrietta a Angliei () [Corola-website/Science/312838_a_314167]
-
un ardent avocat al asimilării evreilor, îl atacă pe bine cunoscutul sionist Theodor Herzl cu piesa polemică "Eine Krone für Zion" [O coroană pentru Zion] (1898). La 1 aprilie 1899 renunță la iudaism și fondează propriul său ziar, "Die Fackel" ("Torța") pe care îl va conduce și publica până la sfârșitul vieții și cu care își va lansa atacurile la adresa ipocriziei, psihanalizei și corupției Imperiului Habsburgic, a naționalismului, a mișcărilor pan-germanice, a politicilor economice dezastruoase și a multor altor ""bêtes noires
Karl Kraus () [Corola-website/Science/312520_a_313849]
-
ofensați de tonul caustic și diatribele lui Kraus. În timpul unei absențe din Viena, Kraus află la întoarcerea sa că editorul său, Moriz Frisch i-a preluat ziarul, a obținut marca înregistrată pentru copertă, publicându-l sub titlul "Neue Fackel" ("Noua Torță"). Kraus îi intentează un proces și câștigă. Din acel moment "Die Fackel" va fi publicat, fără copertă, de tipografia "Jahoda & Siegel". Chiar dacă la început "Die Fackel" semăna cu reviste precum "Weltbühne", cu timpul devine un magazin cu o reală independență
Karl Kraus () [Corola-website/Science/312520_a_313849]
-
și Shakespeare, chiar și operete ale lui Offenbach, acompaniat la pian și cântând toate rolurile singur. Elias Canetti, care asista în mod regulat la lecturile lui Kraus, și-a intitulat al doilea voum din biografia sa ""Die Fackel" im Ohr" ("Torța" în ureche). În 1907, Kraus îl atacă pe finanțatorul său de odinioară, Maximilian Harden, datorită rolului său în procesul Eulenburg, într-una din primele sale spectaculoase "Erledigungen" ("Expediții"). În 1911 se convertește la catolicism, pe care îl părăsește însă în
Karl Kraus () [Corola-website/Science/312520_a_313849]
-
Ce noapte mă duce în jos, / ce ninsoare zadarnică ? / și sufletul meu vinovat, nu e nici o scăpare, / iată pământul rupt de un glas, / și nimeni pe lume. Plânge cu insule marea, cerul cu patrii, / steaua plânge cu vreme, / viața mea - torță de vinovăție - / șovăind în ninsoarea zadarnică. // Zile puține și fără iertare / când din pământ mă ajunge / necunoscutul meu strigăt / și când eu sunt aidoma / stropilor roșii de vin aruncați spre cei morți." («Din pământ, un strigăt»).
Ilie Constantin () [Corola-website/Science/310574_a_311903]
-
Mola Ram. Între timp, Willie este pregătită să fie sacrificată, iar Short Round este pus să muncească în mine, alături de alți copii înrobiți. Short Round își rupe lanțurile și fuge înapoi în templu unde îl arde pe Indiana cu o torță, care se trezește din transă. Maharajahul, care a fost și el vrăjit cu „sângele lui Kali” încearcă să-l încurce pe Indiana în lupta sa înțepând o păpușă voodoo. Short Round se luptă cu Maharajahul și până la urmă îl arde
Indiana Jones și templul morții () [Corola-website/Science/325197_a_326526]
-
la JO. Cei 25 de pași care trebuie urmați în cursul confecționării unei medalii s-au efectuat în 8 ore pentru fiecare medalie. Toate metalele au fost finanțate de guvernul rus, iar medaliile au fost confecționate doar de experți ruși. Torța olimpică a fost aprinsă pe data de 29 septembrie 2010 în Olimpia antică, începând o călătorie de șapte zile din Grecia până în Rusia. Defilarea torței olimpice a început la Moscova pe data de 7 octombrie 2013 și a parcurs 83
Jocurile Olimpice de iarnă din 2014 () [Corola-website/Science/308190_a_309519]
-
au fost finanțate de guvernul rus, iar medaliile au fost confecționate doar de experți ruși. Torța olimpică a fost aprinsă pe data de 29 septembrie 2010 în Olimpia antică, începând o călătorie de șapte zile din Grecia până în Rusia. Defilarea torței olimpice a început la Moscova pe data de 7 octombrie 2013 și a parcurs 83 de orașe din Rusia, ajungând la Soci în ziua ceremoniei de deschidere, pe 7 februarie 2014. Este cea mai lungă defilare a torței olimpice din
Jocurile Olimpice de iarnă din 2014 () [Corola-website/Science/308190_a_309519]
-
Rusia. Defilarea torței olimpice a început la Moscova pe data de 7 octombrie 2013 și a parcurs 83 de orașe din Rusia, ajungând la Soci în ziua ceremoniei de deschidere, pe 7 februarie 2014. Este cea mai lungă defilare a torței olimpice din istorie, aceasta parcurgând o rută de 64.000 de kilometri, de la Kaliningrad în vest, la Chukotka în est. Torța olimpică a ajuns și la Polul Nord pentru prima dată printr-un spărgător de gheață nuclear și tot pentru prima
Jocurile Olimpice de iarnă din 2014 () [Corola-website/Science/308190_a_309519]
-
Rusia, ajungând la Soci în ziua ceremoniei de deschidere, pe 7 februarie 2014. Este cea mai lungă defilare a torței olimpice din istorie, aceasta parcurgând o rută de 64.000 de kilometri, de la Kaliningrad în vest, la Chukotka în est. Torța olimpică a ajuns și la Polul Nord pentru prima dată printr-un spărgător de gheață nuclear și tot pentru prima dată, a ajuns în spațiu la Stația Spațială Internațională, fiind dusă de astronauții ruși Oleg Kotov și Serghei Riazansky. Torța a
Jocurile Olimpice de iarnă din 2014 () [Corola-website/Science/308190_a_309519]
-
est. Torța olimpică a ajuns și la Polul Nord pentru prima dată printr-un spărgător de gheață nuclear și tot pentru prima dată, a ajuns în spațiu la Stația Spațială Internațională, fiind dusă de astronauții ruși Oleg Kotov și Serghei Riazansky. Torța a atins și cel mai înalt punct din Europa, Muntele Elbrus și cea mai mare adâncime, la Lacul Baikal. Torța olimpică este de culoare roșie, culoarea tradițională a sportului rus. Conceptul din spatele torței se bazează pe contrastele Rusiei. Combină motive
Jocurile Olimpice de iarnă din 2014 () [Corola-website/Science/308190_a_309519]
-
prima dată, a ajuns în spațiu la Stația Spațială Internațională, fiind dusă de astronauții ruși Oleg Kotov și Serghei Riazansky. Torța a atins și cel mai înalt punct din Europa, Muntele Elbrus și cea mai mare adâncime, la Lacul Baikal. Torța olimpică este de culoare roșie, culoarea tradițională a sportului rus. Conceptul din spatele torței se bazează pe contrastele Rusiei. Combină motive din folcorul rus cu inovația noilor tehnologii. Forma torței dorește să dea impresia unei păsări magice, unui fenix. Aceasta permite
Jocurile Olimpice de iarnă din 2014 () [Corola-website/Science/308190_a_309519]
-
astronauții ruși Oleg Kotov și Serghei Riazansky. Torța a atins și cel mai înalt punct din Europa, Muntele Elbrus și cea mai mare adâncime, la Lacul Baikal. Torța olimpică este de culoare roșie, culoarea tradițională a sportului rus. Conceptul din spatele torței se bazează pe contrastele Rusiei. Combină motive din folcorul rus cu inovația noilor tehnologii. Forma torței dorește să dea impresia unei păsări magice, unui fenix. Aceasta permite flacărei să rămână aprinsă în cele mai grele condiții, specifice Rusieiː vânt și
Jocurile Olimpice de iarnă din 2014 () [Corola-website/Science/308190_a_309519]
-
Europa, Muntele Elbrus și cea mai mare adâncime, la Lacul Baikal. Torța olimpică este de culoare roșie, culoarea tradițională a sportului rus. Conceptul din spatele torței se bazează pe contrastele Rusiei. Combină motive din folcorul rus cu inovația noilor tehnologii. Forma torței dorește să dea impresia unei păsări magice, unui fenix. Aceasta permite flacărei să rămână aprinsă în cele mai grele condiții, specifice Rusieiː vânt și viscol puternic. Torța cântărește aproape 2 kilograme. Un număr record de 88 de țări s-au
Jocurile Olimpice de iarnă din 2014 () [Corola-website/Science/308190_a_309519]
-
pe contrastele Rusiei. Combină motive din folcorul rus cu inovația noilor tehnologii. Forma torței dorește să dea impresia unei păsări magice, unui fenix. Aceasta permite flacărei să rămână aprinsă în cele mai grele condiții, specifice Rusieiː vânt și viscol puternic. Torța cântărește aproape 2 kilograme. Un număr record de 88 de țări s-au calificat cu cel puțin un atlet, depășind recordul precedent, stabilit la Jocurile de la Vancouver din 2010. Numărul de sportivi calificați sau în poziția de calificare este enumerat
Jocurile Olimpice de iarnă din 2014 () [Corola-website/Science/308190_a_309519]
-
de dezertare și spionaj, a fost degradat și condamnat la moarte. Ca o umilință suplimentară, a fost aleasă ca metodă de execuție spânzurarea. Potrivit martorilor oculari, înainte de a fi executat la orele 22 în ziua de 14 mai, la lumina torțelor, el l-a dat la o parte pe călău și în fața soldaților, mulți dintre ei fiind români aduși acolo ca un avertisment, a strigat cu putere: „Trăiască România Mare!”. Ordonanța sa, croatul Jovan Kunici, anunță familia de sfârșitul lui Emil
Emil Rebreanu () [Corola-website/Science/335442_a_336771]
-
prin decret al Consiliului orașului Cracovia după renovarea de doi ani lungi a Halei postăvarilor (Sukiennice) sub conducerea primarului Mikołaj Zyblikiewicz. La balul ceremonial din 03 octombrie 1879 a fost anunțat că artistul Henryk Siemiradzki oferit pictura sa monumentală numită Torțele lui Nero ("Pochodnie Nerona"), ca dar orașului, cu intenția de a crea o galerie nouă în clădire. Noul muzeu l-a ales pe Władysław Łuszczkiewicz, rector al Academiei de Arte Frumoase ca să fie primul director. Din momentul în care s-
Muzeul Sukiennice () [Corola-website/Science/329230_a_330559]
-
dintre popoarele lor. Având în vedere necesitatea de a strânge fonduri pentru statuie, lucrarea la sculptură nu a fost începută până în 1875. Creația masivă a lui Bartholdi, intitulată " Statuia Libertății luminează lumea", era descrisă că o femeie care deține o torța ridicată în mâna dreaptă și o tabletă în stânga ei, pe care a fost gravata dată adoptării Declarației de independență pe "4 iulie 1776". Bartholdi, a declarat că a modelat față femeii după ce al mamei sale, cu foi de cupru pentru
Expansiunea Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/329143_a_330472]
-
la ultimul rând al zidului, Fortunato se vaită: „Pentru dragostea lui Dumnezeu, Montresor!”, la care Montresor îi răspunde: „Da, pentru dragostea lui Dumnezeu!” El așteaptă apoi un răspuns, dar aude doar clinchetul clopoțeilor. Înainte de a introduce ultima piatră, aruncă o torță prin deschizătură. El susține că se simte rău la inimă, dar pretinde că această reacție este un efect al umidității din catacombe. În ultimele sale fraze, Montresor arată că au trecut 50 de ani de la acea noapte, el nu a
Balerca de Amontillado () [Corola-website/Science/325714_a_327043]
-
a implora ur-: război uwa-: a veni uwatar -vizită uzuhri- :iarbă walhannăi- :a lovi warra- : a ajuta was- : a cumpăra weh-: a muta wes- :noi wesi- : pășune widăr : apă zahhăi-bătălie zanu-:a găti zenna-: a termina zinna- : a finaliza GIŠzuppari- : torța
Limba hitită () [Corola-website/Science/314852_a_316181]
-
sălii) cu mult deasupra mulțimii. Hopa-Hop orchestrează un spectacol, astfel că oaspeții consideră „totul ca o păcăleală bine ticluită”. El susține că-i poate identifica pe vinovați, uitându-se la ei de aproape. Urcă până la nivelul lor și ține o torță aproape de fețele oamenilor. Cei opt iau repede foc: „În mai puțin de o jumătate de minut, toți cei opt urangutani ardeau îngrozitor, în țipetele mulțimii cuprinse de spaimă care se uita la ei de jos, fără să le poată da
Hopa-Hop sau opt urangutani înlănțuiți () [Corola-website/Science/325636_a_326965]
-
de inspirație pentru „Hopa-Hop”. Incidentul a avut loc în secolul al XIV-lea, Morgan observând că „la un bal mascat”, în care „regele și partenerii săi frivoli, costumați - în materiale foarte inflamabile - în creaturi simiene, s-au aprins de la o torță și au ars, regele scăpând cu greutate în situația actuală”. Regele și de cei șapte sfetnici apar în mascarada de la miezul nopții, în același timp în care Moartea Roșie apare în mascarada din „Masca Morții Roșii”, naratorul din „Inima care
Hopa-Hop sau opt urangutani înlănțuiți () [Corola-website/Science/325636_a_326965]
-
în 1979. În 1988 s-a mai aminajat o esplanadă de-a lungul părții vestice a Capului Bennelong, iar în 1999 o a cincea sală a fost adăugată clădirii Operei. În 2000, cu ocazia Olimpiadei, a fost inclusă în traseul torței olimpice, care a fost adusă aici de înotătoarea australiană Samantha Riley, fiind totodată inclusă în desfășurarea unor probe olimpice (de exemplu, de aici s-a dat startul probei de maraton). Ca urmare a unor înțelegeri din 1999, clădirea Operei va
Sydney Opera House () [Corola-website/Science/296887_a_298216]
-
de nord a fost parte a luptelor celui de-al doilea război mondial și s-a desfășurat între 10 iunie 1940 și 16 mai 1943. A inclus campaniile din Libia și Egipt (din deșertul vestic), din Maroc și Algeria (Operațiunea Torța) și din Tunisia. Luptele s-au dus între trupele Aliaților și cele ale Puterilor Axei. Efortul Aliat de război a fost dominat la început de trupele Commonwealthului și a celor care recunoșteau autoritatea unor guverne în exil cu sediul la
Campania din Africa de Nord (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/307994_a_309323]
-
linia frontului înainte și înapoi de-a lungul Libiei și Egiptului, forțele britanice comandate de generalul Bernard Montgomery a reușit să împingă forțele Axei înapoi în Tunisia. După debarcarea Aliată de sub comanda generalului american Dwight Eisenhower din vestul Africii (Operațiunea Torța) de la sfârșitul anului 1942 și după luptele Aliaților cu cu forțele Regimului de la Vichy, (care între timp trecuse de partea Axei), forțele Commonwealthului și ale americanilor au reușit să încercuiască forțele Axei în Tunisia de nord și le-au forțat
Campania din Africa de Nord (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/307994_a_309323]