636 matches
-
s-a întâmplat, într-un cuplu adevărul este de obicei la mijloc, mă gândesc în sinea mea că Silvia nu trebuie demonizată, deși ea se străduiește din răsputeri să capete o astfel de imagine. Alergăm spre Ștefi printr-o căldură toridă, am luat-o de-a lungul unei străzi bulevard fiindcă Silvia nu știe unde se află o stație de autobuz care ne duce mai aproape de casa prietenei noastre, și nici bani pe taximetru nu dă. Se spune că este foarte
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de el... — Îmi pare rău. Dacă nu are certificat, nu am ce-i face. — Chiar nu-i nimic de făcut? Probabil că l-a impresionat și pe laborant tristețea lui Gaston, care arăta ca o floare veștejită pe o zi toridă de vară. A cedat până la urmă rugăminților lor stăruitoare. Atunci, fie de data aceasta... Poftiți înăuntru. Dar țin să vă previn că probabil câinele pe care-l căutați a fost deja omorât. Câinii vagabonzi nu sunt supuși aceluiași tratament ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pricepea oricine. Imediat entuziasmul a început să scadă și coridoarele să se golească. Proscrișii rămâneau singuri. Când Robespierre s-a dus din nou la fereastră, a văzut cum se golea și piața, peste care începuse să plouă. După atâtea zile toride, cerul Parisului era răvășit de furtună. Până la urmă au plecat și tunarii. Nu mai rămânea nimeni să opună rezistență jandarmilor trimiși de Convenție să-i aresteze pe proscriși. Balanța care stătuse o zi și o noapte în cumpănă s-a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de admirația lor neîntemeiată. M-am refugiat, așadar, Într-o enigmatică tăcere ce a risipit, În ceea ce le privea, ultimele Îndoieli. Trei femei, o grădină, o confuzie salvatoare, aș putea povesti la nesfârșit cele patruzeci de zile neverosimile ale acelei toride primăveri persane. N-aș fi putut fi mai străin decât atât și, pe deasupra, În universul femeilor din Orient, unde n-aveam defel loc. Binefăcătoarea mea nu nesocotea nimic din Încurcăturile În care intrase. Sunt sigur că, În cursul primei nopți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cineva acolo? Mă uit la ea, iar ea își strânge halatul și mai bine în jurul ei, fără să zică nimic. Nu pot să cred! spun cu glasul ascuțit de uimire. Dumnezeule, lipsesc cinci minute și tu și începi o aventură toridă! Asta mă înveselește mai mult decât orice. Nimic nu e mai bun ca o bârfă savuroasă pentru a‑ți ridica moralul. — Nu e o aventură toridă! zice Suze într‑un final. Nu e nici o aventură. — Deci, cine e? Îl cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
glasul ascuțit de uimire. Dumnezeule, lipsesc cinci minute și tu și începi o aventură toridă! Asta mă înveselește mai mult decât orice. Nimic nu e mai bun ca o bârfă savuroasă pentru a‑ți ridica moralul. — Nu e o aventură toridă! zice Suze într‑un final. Nu e nici o aventură. — Deci, cine e? Îl cunosc? Suze îmi aruncă o privire agonizantă. — OK, stai... Trebuie întâi să‑ți explic. Înainte să... îți faci o părere greșită sau... Închide ochii. Doamne, ce greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
avînd ideea să-l țină suspendat În aer. Mă simt pe plaja goală ca un barbar convertit la religia mării. Cu același sentiment cu care barbarii intrați În Roma treceau pe lîngă splendorile Cetății eterne, urmăresc cum, odată cu primele zile toride, marea s-a schimbat. Acum e caldă și aurie, de culoarea viespilor. Îmi vine să zîmbesc amintindu-mi cu cîtă ingenuă Încăpățînare motivam altădată exclusivismul meu În favoarea munților. Și astăzi munții sînt pentru mine altceva decît un peisaj, dar aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
neantul; și nimic mai normal deci, pe țărmul unei mări, decît elogiul soarelui, al apei și dragostei, și decît o statuie a Afroditei cu buzele sărate, În vreme ce soarele Începe să coboare, iar printre stînci valurile extenuate insinuează căldura unui iulie torid. E poate un loc unde ne Întîlnim Într-adevăr cu grecii antici, mai degrabă decît Între ruinele Acropolei. Cea mai frumoasă dintre zeițe e cea care ne apropie cel mai mult de ei și ne ajută să Înțelegem că darurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Mlaștină vicleană, barbară. Solară și concretă eram, gata să mă prind de orice este vizibil, viu... când oare când s-a schimbat totul. Livrata acum nopții, singurul refugiu. Timpul și geografia nopții mi-au înlocuit zilele. Acum, în plină orbire toridă, fața mea nici n-ar putea fi recunoscută. Stopul schimbase roșul în verde. Coloana de copii porni, sfios. Zâmbete mici, mânuțe strânse una în alta. O educatoarea îndesată dădu semnalul pentru cântec. Un susur lungit, subțire, pic pic, moale, obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în negru, proaspăt ras, bilă lucie, ca luna polară, mâinile în buzunare, buzele țuguiate a fluier. „Dezamăgirea însăși e un foc, iar realitatea un vis treaz. Norocul de a muri înainte de moartea patimilor“... da, maestre d’Aurillac, așa este. Fruntea toridă, dreaptă și tare, de senator roman. Chelia romană, privirea la fel. Pe pragul ușii, gata de plecare. Scoate din buzunar cheia, împreună cu o mare batistă roșie. În costumul său negru de lucru, în costumul său alb de lene și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se ferise el de întâlnire, zadarnic se ferise. Mâinile tremurau, îl atinseră, îl electrizară, sângelevui, iarăși, hainele zburară, mototol, îl trăgea în ea, adânc, mai adânc, bâlbâind între sughițuri de plâns: „Nu, nu te uita, te rog, nu, nu“. Trepidația toridă, plânsul, spasmul, izbăvirea. „Ai venit, totuși“... râdea, peste câteva zile, deschizând ușa. Și îl trase spre ea, în ea, adânc, mai adânc, în lava toridă. „Nu te uita, nu mă privi“. Sughița, înăbușit, vindecată, în deșănțarea disperată a înlănțuirii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
adânc, bâlbâind între sughițuri de plâns: „Nu, nu te uita, te rog, nu, nu“. Trepidația toridă, plânsul, spasmul, izbăvirea. „Ai venit, totuși“... râdea, peste câteva zile, deschizând ușa. Și îl trase spre ea, în ea, adânc, mai adânc, în lava toridă. „Nu te uita, nu mă privi“. Sughița, înăbușit, vindecată, în deșănțarea disperată a înlănțuirii care îl învia și îlsperia și îl vindeca. Încercase, cândva, despresurarea. Ira tocmai revenise dintr-o călătorie, lipsise și el din oraș o vreme, ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mic, arhaic. Buze roșii, claviatura email, perfectă, alb pur, de lapte. Mâna fină lunecă pe dunga din mijloc a halatului. Degete lungi, delicate, nasturele închis deschis. Un profil clasic, oase mici, fragile, ochii adânci, noapte fără capăt. Zveltă pasăre, dungă toridă. Nu, n-avea de ce se rușina. Tribul putea fi mândru cum își înălța gâtul lucios, cum flutura coama nocturnă. — Să-mi faci o vizită, dulcissime? — E pe-acolo o școală specială. O știi, nu? — O fi. Nu-s atentă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Tolea, clătinându-se pe bicicleta adolescenței de altădată, când repeta, încă neștiutor, „Improvizația, Salvarea, Salvarea“, cu acea gratitudine modestă și laică pe care anii au risipit-o în cele patru zări ale neantului. Încă viu, totuși, încă viu sub soarele torid al primăverii, în praful puturos al periferiilor. Încă nu s-a oprit bâlciul, năzdrăvănia continuă, îl găzduiește. Și-a găsit, iată, o treabă precisă și idioată, o rătăcire care îi aparține, ore fixe și zile repetabile, doar ale sale. Iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
era încordată. „Tudor, Tudor“, se auzi lamentarea. Susurul tânărparcă aspirase tot aerul încăperii. Nici o pâlpâire nu se mai auzea, nici o mișcare, doar respirația prizonierului. Degetele catifelate, mătăsoase, ritual lin lin. „Tudor, Tudor“, repetă, necunoscuta, alintarea. „Tudore“, așa însuflețea vrejul. Șarpele torid, tot mai erect în palma ei fluidă, magnetică. Înviat, puternic, sub descântecul vestalei. „Tudor, Tudor“, ritma, în transă. În genunchi acum, ca pentru rugă. „Tudor, Tudor“, buzele lipite de capul de obsidian. Un totem în expansiune, cu numele absentului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
plină de salivă și bacterii și afrodiziace bolborosind blesteme inefabile. Se trezise iarăși în vulva vulcanului, între petale vorace, umede, fierbinți, în Africa maternă, incestuoasă. Dureros, dorul de sorella captivă. Jungla întunecoasă, incendiată, canibală, tremur, tremur, scâncea Irina și mlaștina toridă. Un exercițiu de transfer eșuat, atât fusese. O umilire, o neputincioasă asumare de nume care nu funcționa, iată, nu funcționa. Se trezi expulzat și Irina râdea,deșănțată. „Trei îngeri pentru Sarah, soția lui Abraham“, hohotea, sfidătoare, fiara, așezată în patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Noaptea rece, lucidă, morții absenți, ca și vii, situarea în eternitate, de unde totul se vedea perfect, parcă nu se vedea nimic. Femeia reapărea, conștiincioasă, se reinventa, imediată și fictivă, deopotrivă. O revedea, uneori, pe cerul ilizibil al zilei, în orbirea toridă a furnicarului. Atras, intimidat. O dorință de abandon și o imensă spaimă, în același timp. Moartea, da, probabil, asta era frumoasa, nesățioasa. Gingașă, flămândă, ospitalieră, învăluindu-te în dor și leșin și panică: Moartea. Masca nepăsării și a bucuriei, strălucirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Volumul camerei de zi, 64 m3, circumferința luminii abajurului din tavan, al abajurului veiozei și al calotei pălăriilor; de primăvară, de boală, de tinerețe, de plimbare în noapte, de cules struguri, de însămânțat grădina, de soare cu dinți, de căldură toridă, de frig important, de lună neagră, de dragoste pierdută, de dureri de ulcer, de farmece, de întâmplări neprevăzute, adunate toate la un loc. Tălmăcirea viselor din cartea de vise, forma de inimă a pernuței pentru ace, tristețea centrifugii mașinii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
toată puterea cuvântului. Vindeau imagini imortalizate pe DVD-uri cu străzi, case, chipuri de oameni, braconieri în cătușe, profesori dictând la catedră, pești înotând prin grâu, trenuri, copaci, nori, statui, cruci, scânteile de la pantograful tramvaielor noaptea, ploi de toamnă, zilele toride, lansări la apă ale navelor. Primeau, în schimb, DVD-uri cu viitor îndepărtat imortalizat de turiștii cosmici pe stick-uri minuscule. Un troc din care brăileanul fanariot cu sânge de evreu, comportament de țigan, hapsân la bani ca un țăran, greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu vă mai săturați să v ă pricopsiți pe spinarea altora, aveți nițte găuri mari în cap, care nu vă lasă să gândiți normal ți aveți pretenția că noi suntem nițte amărâți. Nenorociților, vai de capul vostru! BATCA Cum zilele toride ale lui iulie nu ne mai lăsau parcă nici să respirăm, m-am retras cu un grup de prieteni la Oglinzi, în Tg. Neamț, unde liniștea spațiilor largi și adierea răcoritoare de la poalele pădurii ar fi putut să ne facă
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
rog eu frumos, mergem pentru prima oară la mare cu cei doi copii ai noștri, Cici și Ghiocel, și știu că nu ai sufletul să mă refuzi!” a fost răsplătit cu vorbe bune și considerație. Era una din cele mai toride zile de iulie când șeful său, Nelu Roman l a chemat În birou și l-a chestionat Într-un mod oarecum ciudat: Ce facem, Rică, ne dăm cu lumea mare, nu? Rică Își cunoștea foarte bine șeful, când era vorba
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
BucureștiViena-Beijing.Au avut posibilitatea să viziteze și cele două străzi circulare din centrul Vienei și să bea bere de calitate la halbă. A ajuns de două ori la Marele Zid chinezesc, chiar în același loc. A urcat pe o căldura toridă panta abruptă.In primul an spre dreapta,în cel de-al doilea an spre stânga. A vizitat și Orașul Interzis și reședința împaraților Chinei. Recent am văzut filmul „Eroul”,realizat în Orașul interzis. In general s-au păstrat conacele vechi
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
și totul durează mai mult de o oră, după care ne despărțim amabil, domnul îndemnându-mă să reflectez și să iau în serios cuvântul lui Dumnezeu, al lui Iahve, căci este martor al lui Iehova. Imi reiau drumul prin căldura toridă și zgomotul mașinilor. Am senzația că înaintez într-un cuptor. Si mai este mult de mers. In apropiere de Los Arcos simt că mi se face rău de atâta căldură. Parcă aș avea flăcări în mine și mă încing ca
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
care tocmai m-am eliberat. Aceasta este o zi mai bună decât altele, pentru simplul fapt că am parte de liniște. Cerul este înnorat, iar viteza de mers crește. Incep să realizez cât de mult mă limitează la mers căldura toridă. In temperatura aceasta mai joasă, trupul reînvie și devine mai sprinten. După vreo două ore de mers ajung la o cale ferată peste Ronul mic, părăsită, pe care o traversez, continuându-mi drumul spre Saint Gilles. Drumul este mai mult
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
lipsei de instalații igienico-sanitare, s-a amplificat epidemia de holeră. Din 22 iulie, situația sanitară a devenit critică prin creșterea accentuată a îmbolnăvirilor, la care personalul medico-sanitar se găsea depășit. Aproape 3 000 de bolnavi sufereau în condițiile unei veri toride. Între 22 iulie-9 august s-au înregistrat câte 100 de morți pe zi, răpuși de răni, holeră, tifos, scorbut și stresul bombardamentelor. La 13 august, în urma capitulării trupelor revoluționare ale Republicii Ungare la Șiria, a fost despresurată și cetatea Timișoara
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]