625 matches
-
de defilare, făceam instrucție la câmp (pluton de infanterie), trageri și, la sfârșitul anului I, depunere de jurământ. Aveam Stat Major și un general de inspecțiile inopinate ale căruia ne era frică. Pe unele ofițerese le aduceam la umbră în toridele luni de iulie cu ajutorul unor reviste de modă sau cu cel al unor proaspăt venite (de peste periculoasele granițe pe care ne pregăteam să le apărăm) truse de machiaj. Făceam la sală montări și demontări de arme (mitraliere și AG-uri
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cumplit, când intram în pat și termometrul arăta 5 grade și scriam poezii la lumânare (asta în 1989) și, dacă rămâneam cu treburi în oraș până seara, nu găseam să-mi cumpăr un covrig sau un corn... Și totuși, ziua toridă de la Mangalia Nord, când din toate difuzoarele se auzea discursul ăla fulminant, că noi nu vom intra în Praga (era în 1968 - oamenii se opreau pe stradă și ascultau, iar Goma a intrat atunci în partid). Terminați odată, pentru Dumnezeu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
poartă, mișcările mai lente și mersul încetinit. Este ceea ce a mai rămas din vioiciunea, neastâmpărul și vrednicia dirigintelui lor, gândesc, cu matură înțelegere, băieții lui Dumitru Dascălu. Timpul, veșnic curgător, și-a îndeplinit inexorabila operă devastatoare. Coborâți pe pământ Vară toridă, cu un iulie care dă în clocot, cu ploi torențiale și catastrofe aducătoare de pagube imense, inclusiv pierderi de vieți omenești s-au produs în aproape toate zonele țării. Asta-i pedeapsă de la Dumnezeu, maică, pentru că prea suntem păcătoși! - spune
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
sat și împrejurimi și, bineînțeles, năzbâtii pentru care bunicul, mai iute din fire și mai darnic cu corecțiile, îi trata fără prea multă tocmeală și fără discriminare. Bunica, deși îi certa adesea, era mai îngăduitoare. Într-o zi cu soare torid, ei, băieții, se jucau prin șură, prin ocolul și adăpostul oilor, pe după casă, alergau, se hârjoneau și făceau o hărmălaie cât o întreagă ceată. La un moment dat se lăsase o liniște suspectă și baba l-a trimis pe moșneag
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
avînd ideea să-l țină suspendat În aer. Mă simt pe plaja goală ca un barbar convertit la religia mării. Cu același sentiment cu care barbarii intrați În Roma treceau pe lîngă splendorile Cetății eterne, urmăresc cum, odată cu primele zile toride, marea s-a schimbat. Acum e caldă și aurie, de culoarea viespilor. Îmi vine să zîmbesc amintindu-mi cu cîtă ingenuă Încăpățînare motivam altădată exclusivismul meu În favoarea munților. Și astăzi munții sînt pentru mine altceva decît un peisaj, dar aceasta
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
neantul; și nimic mai normal deci, pe țărmul unei mări, decît elogiul soarelui, al apei și dragostei, și decît o statuie a Afroditei cu buzele sărate, În vreme ce soarele Începe să coboare, iar printre stînci valurile extenuate insinuează căldura unui iulie torid. E poate un loc unde ne Întîlnim Într-adevăr cu grecii antici, mai degrabă decît Între ruinele Acropolei. Cea mai frumoasă dintre zeițe e cea care ne apropie cel mai mult de ei și ne ajută să Înțelegem că darurile
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fostului ei soț, recunoscut pentru sobrietatea lui vestimentară extremă, să pună bani împreună ca să-i cumpere Monicăi o haină de blană pe când copila avea doar 16 ani, o ducea în fiecare vară o lună la Mangalia, sub al cărei soare torid se întâlneau cu toată lumea bună a Bucureștiului, îi permitea să cultive o mică societate mondenă, cu ceaiuri dansante, excursii, nopți târ zii, iar mai apoi, când Monica a devenit majoră, fumau împreună țigara de seară, comentând noutățile și picanteriile fiecărei
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de larg. Nu mai știu nimic de Rodica de aproape două luni și scriu la întâmplare, lăsându-mă în voia condeiului meu și a norocului nostru. Azi-dimineață am lucrat peste patru ore la școală, iar după-masă, dată fiind și căldura toridă, am ațipit cel mult jumătate de oră, când, la 3, am fost anunțată că a venit grădinarul. Unde e tata să mă certe pentru cheltuiala asta enormă, care ar fi putut astupa multe găuri din buget? Încuiată în camera mea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
începutul calvarului României Mari, în fatidica vară a anului 1940! De nedescris, necuprinsa disperare a dezastrului nostru național! De la Huși, resturile regimentului nostru sunt dirijate către Focșani, în cazarma regimentului local. Cu oameni epuizați de efort și sub un soare torid, ne deplasăm încet-încet spre noua destinație. Ajunși la Ghidigeni, în preajma Priponeștilor mei, mă învoiesc de la noul comandant pentru câteva ore pentru a-mi vedea părinții și frații. Ajung la casa părintească și nu găsesc pe nimeni! Merg în vecini la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mi ajung ostașii pe care-i găsesc la Berheci, lângă Tecuci, așa cum îmi ceruse comandantul meu. Pe un anumit traseu ajungem la Focșani, la noua noastră garnizoană. Toată luna iulie ne mișcăm și ne instruim în jurul Focșanilor. Și ce căldură toridă mai era, încât unii ostași leșinau de dogoarea de cuptor încins a soarelui! Pe data de 1 august suntem desconcentrați. Merg la Priponești, la ai mei, îmi fac de lucru, dar nu am astâmpăr, nu îmi găsesc locul! Hotărăsc să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
inflexiune al dispozitivului hermeneutic. În ce constă discuția dintre cei doi „amici” sau, mai precis, există vreun sens al enormităților pe care le debitează Nae ? Întâlnirea dintre cei doi are loc după miezul nopții într-un București supus unei călduri toride. Căldura mare generează la Caragiale un efect de reducere la absurd a reacțiilor și a discursului. Pe acest fond de exasperare termică, regimul nocturn lasă loc unei compen- sări, unei aerisiri, unei relaxări pe care agitația lui Nae o contrazice
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
fie pe treptele de piatră înspre clădirea impozantă din vârful colinei (Montjuich). Am ajuns cu zece minute înainte de a se deschide muzeul, astfel încât am admirat panorama care mi se oferea - Barcelona veselă, scăldată de soarele dimineții care anunța o zi toridă. În Muzeu am făcut cunoștință cu arta romanică reprezentată impresionant prin frescele aplicate pe bolțile special construite în urmă cu câțiva ani când acesta a fost renovat. Aparent diluată dar încărcată de culoare și istorie, arta romanică a Cataluniei, este
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
unde noi nu am ajuns, dar asta nu ne-a împiedicat să visăm), cișmeaua la care se adunau turcoaicele să ia apă, toate au fost mai mult intuite, ele fiind abandonate sau transformate. Apoi, chiar ne-am rătăcit, sub soarele torid, ieșind din greșeală din oraș, pe lângă unul din munții-dealuri, formațiuni stâncoase albe, caracteristice zonei. După câteva minute de panică, am găsit o potecuță, o scurtătură, care ne-a scos chiar la bazarul din fața intrării în Grădina Palatului. Aici am ales
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
nu se poate constata degradarea gustului. Prin izbitoare comparație. Pretutindeni la îndemână. Piramiduța de sticlă din măreața incintă a Luvrului mă indignează. Părăsesc furios clasicele locuri batjocorite de modernitate (sau postmodernitate), sub - anomaliile continuă - ploaia de foc a unei zile toride de ironică vară pariziană. * Statuia din Paris a lui George Washington nu este - mai mult ca sigur - cea mai faimoasă statuie din marele oraș. Cu toate acestea, dintre cele văzute de mine, e cea care m-a impresionat cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
când îi luam un interviu despre arta traducerii sonetelor lui Shakespeare. Soția lui, Măriuca, mi-a dat în mână acele desene, să le văd de aproape și să văd interiorul substanței de vis din care se compuneau. Într-una din toridele zile ale verii bucureștene, în care mă perfecționam citind Gita și desenând sub hipnoza provocată de desenele lui Victor Brauner, m-a sunat traducătorul Ion Comșa, spunându-mi că un editor suedez a venit la Uniune și dorea să mă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cu profesioniști și amatori, pe care la Operă nu aveam posibilitatea să le realizez. Amintirile degajă cuvinte de laudă pentru cei care l-au conceput, deoarece și-a dovedit în timp menirea. Aici am văzut, pentru prima dată, în zile toride de vară, importante spectacole de înalt nivel, care îmbogățeau cununa de lauri a culturii ieșene ce prindea contur, datorită acestui spațiu. În acest Teatru am văzut pentru prima dată Lucia di Lammermoor de Gaetano Donizzetti, într-un important turneu al
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
pământ. Aș spune, deci, că sunt atât de îndrăgostit de natură încât îmi place oricum, montană, campestră, lacustră, maritimă fluvială. Nu înțeleg mofturile în această privință, ca și în ce privește timpul, pe care îl binecuvântez, fie el oricum, ploios sau primăvăratec, torid sau geros. Nu îmi permit mofturi, nu mai am timp de capricii. Sigur că această atitudine poate fi considerată un soi de grosolănie. Pricep subtilitățile preferențiale ale altora; sunt și eu capabil de emoția rafinată a ascultării mării întins cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
era liniște și răcoare. Dar nu am știut niciodată să-mi folosesc timpul liber și să-mi stăpânesc înclinațiile de vagabond ratat. Fără să mă gândesc, am coborât la Crângași, am urcat treptele către Piața Crângași și, lovit de căldura toridă, năucitoare, mi-am găsit o masă la o terasă umbroasă, destul de dubioasă, nelipsită de farmecul tuturor teraselor bucureștene "destul de dubioase". Sorbeam dintr-o cola rece, privind cu plăcere la panorama zgomotoasă și multicoloră a pieței, forfotind de cea mai diversă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
care-n veci curge, făr-a se opri din cale. Lunca-n juru-mi clocotește! o șopârlă de smarald Cată țintă, lung la mine, părăsind năsipul cald. Călătorul pasionat din el evoacă nostalgic și cu destulă policromie, la vederea cocorilor, marile regiuni toride: Ele vin din fundul lumii, de prin clime înfocate, De la India brahmină, unde fiarele-ncruntate, Pardoși, tigri, șerpi gigantici stau în junglă tupilați, Pândind noaptea elefanții cu lungi trompe înarmați. Fericite călătoare! zburând iute pe sub ceruri, Au văzut în răpegiune ale
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Mai vrednic de amintit este I. Pop-Florentin (1843-1936) pentru nuvelele sale de un romantism negru, delirant. Imaginația fără frâu cu care încearcă să umple golul istoric merită o mențiune. Decebal aduce imagini fioroase și o onomastică inedită dacică: Pelasgion, Bizeniu, Torid, Gilil, Dieg, Eusir, Midon, Terant, Zenor, Alastor, Zimbrura, Dava, Mira, Nivi, Pertanta. Tuhutum e tabloul Ardealului cvasi-fabulos în momentul năvălirii maghiarilor, Zoa-Zuirvan, istorie orientală cu centrul de gravitate în Iran. N. GANE Deși a scris și versuri, N. Gane (1835-1916
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
aduna câteva căzături, dar plăcerea îi va fi imensă când va reuși. Tot așa, dacă alegeți să citiți regulile prezentate în carte, nu veți avea decât o vagă idee despre crearea ideilor originale. Veți fi asemenea omului care sub soarele torid privește fotografiile și schiurile. Similar ca în exemplul dat, poate primele încercări de a aplica aceste strategii nu vă vor aduce idei spectaculoase, dar perseverând veți cunoaște succesul. 10.2 Atitudinea inițială Este imposibil să fii creativ dacă ai o
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
cei 17 ani ai mei. Întîi pregătirile (ancorarea tunurilor și stațiilor de radiolocație pe platforme, căratul muniției etc.), apoi călătoria, noaptea, înghesuiți în vagoane de marfă („bou-vagoane”), zdruncinați, iar după sosire marșul pînă la tabără, pe jos, sub un soare torid și orbitor. Locul era dezolant. Deasupra dunelor de nisip și praf, pe care crescuseră ierburi înalte și scaieți, vibra aerul încins al amiezii. Pe drum, ne-am intersectat cu cîteva camioane. În rest, pustiu, nici o mișcare. După repartizarea în barăci
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
poem despre moarte/ e mai real decât moartea.” Nu era o eschivă, vreo izbutită acrobație lirică, În care poeții locului erau dintotdeauna meșteri. Transferul realității În altă realitate nu era evaziune sau ruptură, ci o Înaltă, dramatică asumare, cu inima toridă și mintea rece, cum se cuvenea. Citind primele poeme ale Martei, mă gândeam atunci la convorbirile lui Kafka cu tânărul Gustav Janouch, pe care tocmai le citisem. Kafka se referea la deosebirea Între poetul jongler al virtuozității și poetul „adevărat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o lungă așteptare, paginile acestora și avem, brusc, amețitoarea senzație de a le fi În preajmă. Scrisorile lui Kafka adresate Milenei, ca și cele către Felice și Grete Bloch, dar și către alți intimi ai solitudinii sale, sunt un experiment torid și glacial deopotrivă, Într-un soi de halucinantă imersie În rătăcire, ca formă extremă a autenticității. Am fost frapat, acum peste un deceniu, când, discutând despre un scriitor care făcea din epistolarul său calofil, curtenitor și aerian o ferventă formă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Trebuia să public, de data asta, comentariul despre Jurnalul lui Sebastian pentru a explica, apoi, infidela lectură a vânătorilor de vrăjitoare. Mă Întrebam dacă invitația de colaborare primită la Viena din partea revistei 22 mai era valabilă În contextul, din nou, torid. Gabriela Adameșteanu a confirmat, telefonic, propunerea. Cum era de așteptat, eseul „Incompatibilitățile” a stârnit un nou val de incriminări și insulte, chiar și un PROTEST, pe prima pagină a României libere, contra megalomanului fără talent care acuză de peste ocean România
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]