1,417 matches
-
dădeau indicații ambasadorilor celorlalte state socialiste; după 1956 (când răscoala de la Budapesta a fost înfrântă și regimul sovietic instaurat în mod direct, cu tancurile), sediul Comisiei Dunării a fost mutat de la Galați la Budapesta (România trebuia să îi ajute pe "tovarășii unguri", ca să iasă din izolare) și, în fapt, s-a constituit o reală reprezentanță sovietică sub forma Comisiei ca un cap de pod; că rușii erau stăpânii necontestați în Comisie, rezultă din faptul că întregul ei aparat era alcătuit din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
trăgători. Un român „din ceea parte a Moldovei“, din ținutul Neamțului ca și dânsul, târguise niște boi mari albi, cu coarnele lucii și frumos aduse. Din câteva cuvinte s-au înțeles; satele alăturea; unul are car, altul are boi, pornesc tovărășie la drum; își mai țin de urât și cu vorba; și la Tupilați, după ce-or trece apa, s-or opri acolo la crâșmă, ș-or cinsti un pahar dulce, pentru tovărășie și pentru prietinie. Am luat pe juncani trei sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
alăturea; unul are car, altul are boi, pornesc tovărășie la drum; își mai țin de urât și cu vorba; și la Tupilați, după ce-or trece apa, s-or opri acolo la crâșmă, ș-or cinsti un pahar dulce, pentru tovărășie și pentru prietinie. Am luat pe juncani trei sute fără doi lei, zise Dumitrache Hazu, cu un zâmbet blajin pe obrazul proaspăt ras. Am de unde da o cinste... Acasă mai am doi boi mândri ca ș-ai dumitale... Apoi oamenii cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Era într-o zi înăbușitoare de august; în ajun făcusem cel dintăi marș ca ofițer în rezervă, cu cizme nouă, și tălpile picioarelor mi se beșicaseră; precum se cuvenea unui târgovăț, făceam ziua a doua de marș în ambulanță, în tovărășia doctorului Andronescu, un om foarte vesel, cu burta mare. Pornisem pe un drum întortochiat, prin ținutul Botoșanilor. Coloana își întindea înainte furnicarea neagră în care se țeseau scânteieri, se încovoia printre muncele, cobora în văi, se ridica pe costișe. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
grămădite parcă focuri de patimi. Cu greutate mare, ca într-o cușcă, își făcea munca de practicant la judecătoria târgului. Privea pieziș spre țăranii care intrau sfioși în grefă, lăsându-și căciula lângă ușă; privea în dreapta și-n stânga la tovarășii de masă, apoi își țintea ochii asupra grefierului, care se răsturna pe speteaza scaunului, cu mânile în buzunări, cu țigara în gură, și întreba de sus, cu nepăsare: — Ce vrei, bade?... Omul începea o tânguire încâlcită, și „băieții“ își puneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zis c-am să mă-ntorc, și iaca, am îmbătrânit bouar boieresc și pe unde am fost eu tânăr tot nu m-am întors... Da’ macar să mor m-aș duce acolo... Așa multă vreme Niță Lepădatu și-a ascultat tovarășii vorbind în jurul focului, și din când în când îi venea rândul să ieie în mână ulcica cu băutură de flacără. Și cu cât bea, cu atât o moleșeală mai mare îl cucerea, ș-o înduioșare mai adâncă îl pătrundea. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Noi venim prin desimea de sălcii, ca lupii. Nu se știa nici când vin, nici când se duc. Nu-i apuca ziua; nu-i apuca noaptea. Luni, în amurg, s-adună la un cocioc în loc poruncit; intră în luntre toți tovarășii. Dălcăuș îi cercetează pe sub sprâncene. Se duc ei pe cărările lor. Ies într-o margine de Olteniță. Mai era lumină la cârciumar. Dălcăuș a intrat singur, cu pușca. —Sus labele! Câți oameni au fost au stat smirna, cu brațele sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
potriviri își dă Domnul Dumnezeu înștiințarea. Dar Selim, al doilea fecior al doamnei Roxelana, era un flăcău pântecos și buged. Îi plăcea să mânânce îmbielșugat și se spunea că are o înclinare neînfrânată pentru vinuri, cu care se îndeletnicea în tovărășia unor prietini. Mult mai mult se bucură de dragostea maicii sale Baiazid, al treilea fecior, care avea în priviri ascuțimea ei și în înfățișare liniile divine ale frumuseții. Gingir, copilul șubred, se prăpădise din voința prea înaltă a lui Allah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tare! Chiar rimează! Asta da improvizație! Încercând să facă figurile caraghioase din mâini și să îndoaie genunchii cum fac rapperii, a scandat: —Eu mi-s Mick, de cuib departe-am pornit, îmi pierd vremea cu tovarășii mei, care vrea în tovărășie să fie și ei. Așa că da, nu zic ba, departe peste mare mi-s de casa mea, dar am un U-zi, un SUV și geamuri negre prin care nimic nu poți vedea. Nu plâng de dor că n-am cuptor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
taman în împrejurarea asta? — Că m-a scutit să trag la vâsle ca nenorociții ăia de ocnași a căror suflare plină de gemete se aude până aici. Îi mai mulțumesc și pentru că m-a lăsat în viață și în bună tovărășie. Oare nu-s astea trei motive evidente ca să spun Alhamdulillah? S-a ridicat. — Nu-I cer niciodată lui Dumnezeu să mă ferească de nenorociri; doar să mă ferească de disperare. Ai încredere: când Cel-de-Sus îți dă drumul cu o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
amuzant. Vultur-în-Zbor se gândea intens: în mod cert nimeni din K nu părea să fi fost înfrânt de febra dimensiunii, iar după propria lui experiență legată de ea, dimensiunile nu-i mai invadau nici lui conștiința. Și fusese bolnav în tovărășia lui Virgil. Și-ar fi dorit din tot sufletul să știe mai multe despre Virgil. Acum era sigur de un lucru: dacă i se permitea, intenționa să afle cât mai multe despre Grimus, să afle dacă era real sau doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
viața din K, acceptând iluzia permanenței și trădându-și propria experiență de dragul unui cămin și a unei iubiri triunghiulare! El, care-l disprețuise pe omul ce-i arătase adevărata natură a insulei și-l ajutase să supraviețuiască! Acceptarea socială și tovărășia a două femei frumoase contrabalansau răul pe care-l provocase? Cu siguranță că nu - și chiar și astea erau de-acum pierdute. Izgonit de Irina, confruntat cu o Elfrida schimbatăă probabil că și viața îi era în pericol. înălță din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
singurul lucru care îl mai interesează. Sunt îngrijit de Iocasta. Mi-a fost întotdeauna prietenă. Suspectez o ruptură între ea și Liv. Pentru că Liv mă disprețuiește, Iocasta mă adoptă. Dar am trecut de faza în care mă interesau motivele. Accept tovărășia atunci când mi se oferă. Ajutor, da. 29 septembrie, ziua lui Saturn Plec din K. Este un oraș adus în pragul nebuniei de o mașinărie. Soldați, polițiști, actori, vânători, curve, bețivani, pierde-vară, filozofi, îngrijitori, nătărăi, artizani, fermieri, vânzători de pantofi, artiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
unei autogări dintr-un orășel de câmpie), și până la cele de prin edituri, șantiere, unități militare, școli, spitale ș.a. pe unde m-a dus viața. Singurele locuri de muncă autentice mi s-au părut, ani la rândul, cârciumile. Acolo, în tovărășia prietenilor mei sau a cunoscuților ocazionali, simțeam, credeam că lucrez într-adevăr la ceva autentic, durabil. Nu era, desigur, opera de desăvârșire a societății multilateral dezvoltate (deși, mai poți să știi...), nu erau părticele din elanurile uriașe ale clasei muncitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
goală. De parcă diplomații noștri făceau schimb de aere între Sofia și Belgrad. „Putea să izbucnească atunci al doilea război mondial“, spunea convins Trombă. „Cu câteva săptămâni mai devreme. Dacă l-am scurtat cu nu știu câte luni, după cum văd că au descoperit tovarășii acum, atunci am fi avut și meritul că l-am declanșat cu câteva săptămâni în avans. N-am numărat zilele, dar și câteva în plus tot contează. La cât de protocronici ne dăm, și puținul înseamnă mult.“ După el, lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
relelor, Ramón „Un-singur-coi“ (cum Îl porecleau elevii) Își Însărcinase fiul să strîngă Într-un sac frunzele uscate din păduricea de pini și din curtea cu fîntîni. Ramón era un om de treabă, cam butucănos și fatalmente condamnat să-și aleagă tovărășiile cele mai proaste. Cea mai rea dintre acestea era nevastă-sa. „Un-singur-coi“ se căsătorise cu o namilă de femeie cu o educație deficitară și cu aiureli de prințesă cu trăsături de spălătoreasă, căreia Îi plăcea să se insinueze Îmbrăcată sumar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
salutat cu mîna. Nu mi-a răspuns. După cîteva secunde, s-a retras Înăuntru. Am mai așteptat vreo cinci minute, În speranța că-l voi vedea reapărînd, Însă a fost zadarnic. Ploaia mi-a iscat lacrimile și am plecat În tovărășia ei. 42 Întorcîndu-mă spre librărie, am trecut prin fața cinematografului Capitol, unde doi pictori, proțăpiți pe o schelă, contemplau dezolați cum afișul, care nu apucase să li se usuce, se descompunea sub aversă. Efigia stoică a santinelei de gardă postată În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
la orice refuz, revenea la atac, invitînd-o la un dans, la o plimbare sau la o gustare cu biscuiți și ciocolată pe strada Canuda. Fiind singură În Barcelona, Sophiei Îi venea greu să reziste dinaintea unor asemenea manifestări de entuziasm, tovărășie și devotament. Îi era suficient să-l privească pe Antoni Fortuny ca să-și dea seama că nu-l va putea iubi niciodată. Nu așa cum visa ea că va ajunge să iubească pe cineva Într-o bună zi. Însă Îi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a „minciunii vitale” care stă la baza vieții de familie a mahalagiului înstărit și a provincialului cu prestigiu de conducător. Moralitatea alterată generează relații false între grupurile de indivizi. Tejghetarul Chiriac va prospera nu doar prin repartiție echitabilă a viitoarei „tovărășii la parte cu patronul său de acum, ci și frustrându-l, înșelându-l de două ori”, o dată prin adulter și a doua oară prin farsa pe care i-o joacă, făcându-l să creadă că-i apără „onoarea de familist
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
capul lor și fără acte În regulă. Aici, În locul din care vă scriu, aracii nu ridică niciodată probleme de competența justiției, se lasă tăiați din copaci În număr mic și numai atunci când e nevoie de ei, petrec o vară În tovărășia unui vrej de fasole grasă (știți care, aceea cu păstaie lungă și umflată, galben-verzuie!), ajutându-l pe acesta numai și numai de pe poziția lor de tutori neproducitvi și se lasă apoi arși sub plitele pe care se fierb păstăile sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Un an mai târziu avea să primească vestea că bunicul, ca și în prima călătorie, intrase în pădurea de umbre a celor care s-au săvârșit din viață. Și-i place să creadă că spiritul bunicului străbate codrii seculari în tovărășia străbunilor, în acel colț al Moldovei lui Ștefan cel Mare și Sfânt, codri care îi erau atât de dragi! Păstrează astăzi în amintire chipul său zugrăvit pe o fotografie ștearsă de vreme. Singura mângâiere îi este aceea de a putea
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
foarte invidios pe "realiști", că ei scăpaseră pentru totdeauna de Latină; pe când noi, tot mai aveam să dăm piept cu Matematicile de două ori pe săptămînă! M-am despărțit cu multă părere de rău de foarte mulți dintre colegii în tovărășia cărora îmi tocisem coatele patru ani pe băncile cursului inferior. Într-a V-a modernă se iviră ― aproape jumătate din clasă ― colegi noi; unii veniți de la clasele paralele, iar alții de pe la alte licee. Se făcu o nouă numerotare a elevilor
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
De cine ați plecat însoțiți de la hotel?" A trebuit să recunoaștem că erau întrebări cu dibăcie puse și care te obligau să răspunzi sincer, pentru că dacă ai fi încercat să ascunzi adevărul, te dădea de gol colegul care-ți ținuse tovărășie... ― Lîngă cine ați stat la cofetărie?" Măi, a naibii treabă! ― " Ce ați consumat?" Apoi, fără să ne mai dea mult răgaz de gîndire: ― "La ce oră v-ați înapoiat la hotel?" "Ce cântece ați cântat pe stradă după miezul nopții
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
plimbare, dar Mini, care nu putea suferi situațiile falșe, le lăsase singure pe Nory și Elena, pentru a putea să-și facă mărturisirile amicale. Nory, cea nemulțumită de toți și de toate, avea o slăbiciune pentru Elena. Fie impresie a tovărășiei de copilărie, fie stimă reală, făcea pentru ea o excepție la regula nemiloasă a judecății batjocoritoare cu care "feminismul" ei maltrata pe bărbați și femei. De altfel, pentru toată lumea Elena era un fel de tip model. Model de răbdare, de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
plină de prevedere, și până acum, la abnegația fetei de 22 de ani, Hallipa căpătase un fel de respect și o mare încredere; făcuse din Elena un camarad sobru și prețios. O consulta adesea în afacerile moșiei și satisfăcea în tovărășia ei nevoia unei afecțiuni serioase, lipsindu-i amiciții masculine, pe care viața de amor perpetuu, la care se supusese, i le interzicea, iar ușurința de pasăre cu un singur viers în gâtlej, acel de mierlă amorezată, al Lenorei, fiind cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]