2,402 matches
-
din nou directorul UNIVAX-ului. — Da, anul acesta s-au pus gogoșari, e un satelit foarte productiv, răspunse Felix S 23. Drept să spun, stăteam în cumpănă: să mă duc? să nu mă duc? Îmi cer scuze un moment de la tovarășa Smaranda, trec alături și întreb calculatorul de serviciu: să mă duc? să nu mă duc? „Du-te, mă, nu fi prost, nu rata, îmi spune calculatorul. M-aș duce eu, dar sunt sub formă de dulap, nu pot ieși de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
să nu mă duc? „Du-te, mă, nu fi prost, nu rata, îmi spune calculatorul. M-aș duce eu, dar sunt sub formă de dulap, nu pot ieși de-aici.” Așa că m-am întors, am luat două baterii, un prelungitor, tovarășa Smaranda m-a apucat de el, ne-am urcat în cosmoscuterul dânsei și-am decolat spre „Veac Nou”. — Și? Și? întrebară în unanimitate roboții. Ne-am înscris corect pe orbită, ne-am învârtit noi ce ne-am învârtit, nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
a apucat de el, ne-am urcat în cosmoscuterul dânsei și-am decolat spre „Veac Nou”. — Și? Și? întrebară în unanimitate roboții. Ne-am înscris corect pe orbită, ne-am învârtit noi ce ne-am învârtit, nu prea tare, că tovarășa Smaranda avea grețuri, și, cam pe la telejurnal, ajungem în dreptul satelitului. Mă uit eu pe hublou... ce să vezi? Satelitul nu-i! „Nu se poate!”, îmi zic și mai verific o dată coordonatele, traiectoria, o verific și pe tovarășa Smaranda dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
prea tare, că tovarășa Smaranda avea grețuri, și, cam pe la telejurnal, ajungem în dreptul satelitului. Mă uit eu pe hublou... ce să vezi? Satelitul nu-i! „Nu se poate!”, îmi zic și mai verific o dată coordonatele, traiectoria, o verific și pe tovarășa Smaranda dacă n-a umblat la butoane, că știți cum sunt ele, le atrage să apese, dar nu găsesc nimic. Coordonatele erau bune, traiectoria optimă, tovarășa Smaranda ațipise puțin, totul era în regulă, numai satelitul nicăieri. — Nu se poate! spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
se poate!”, îmi zic și mai verific o dată coordonatele, traiectoria, o verific și pe tovarășa Smaranda dacă n-a umblat la butoane, că știți cum sunt ele, le atrage să apese, dar nu găsesc nimic. Coordonatele erau bune, traiectoria optimă, tovarășa Smaranda ațipise puțin, totul era în regulă, numai satelitul nicăieri. — Nu se poate! spuse Iuliu Corodan. — Așa mi-am zis și eu, că doar ăsta era un satelit natural, docil, avea orbita lui, nu se mișcase de pe ea de mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ieșit în spațiu să-ntreb pe cineva, să mă lămurească cumva. În spațiu, cum știți, nici țipenie de om. Cât vedeai cu ochii, nu vedeai nimic. Am stat ce-am stat, doar-doar o trece vreo navetă, până s-a trezit tovarășa Smaranda și m-a strigat: „Ce faci, dragule, acolo? Vino, dom’le, înăuntru, că intră frigu’!”. Episodul 3 Se iau hotărâri importante — Tovarășe robot, spuse cu gravitate Iuliu Corodan, directorul UNIVAX-ului, eu te cunosc pe dumneata de când erai reșou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
cunosc pe dumneata de când erai reșou și am deplină încredere în convingerile dumitale. Totuși, ești sigur că satelitul „Veac Nou” nu se afla pe orbita lui? — Absolut sigur, răspunse Felix S 23. De altfel, am verificat imediat observația mea prin tovarășa Smaranda. Mi-am zis că, deși nouă, roboților, nu ne este permis să greșim, totuși - cine știe? se putuse întâmpla în timpul imponderabilității cu tovarășa Smaranda să-mi fi sărit o sârmă, un tranzistor, mă rog, ceva vital, că știți cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
orbita lui? — Absolut sigur, răspunse Felix S 23. De altfel, am verificat imediat observația mea prin tovarășa Smaranda. Mi-am zis că, deși nouă, roboților, nu ne este permis să greșim, totuși - cine știe? se putuse întâmpla în timpul imponderabilității cu tovarășa Smaranda să-mi fi sărit o sârmă, un tranzistor, mă rog, ceva vital, că știți cum se întâmplă: dacă nu ești atent în ocazii de-astea, riști să te consumi pe un semestru și tot ele râd. Așa că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
niciodată Pământul de la o asemenea depărtare. — Mare brânză! zise Felix S 23. Păi dacă am sta să ne uităm la fiecare planetă pe care-o depășim, când am mai munci? — Aveți dreptate, tovarășe comandant, răspunse Stejeran, apucându-se de treabă. — Tovarășe Felix - zise robotul-computer, care și el mai ieșise în spațiu -, nu facem un șeptic? — Ai corectat traiectoria? — Am corectat-o, răspunse Dromiket 4. — Ai ieșit de pe orbită? — La fix! — Bine, scoate cărțile. Tovarășe Stejeran 1, fii bun și șterge măsuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
comandant, răspunse Stejeran, apucându-se de treabă. — Tovarășe Felix - zise robotul-computer, care și el mai ieșise în spațiu -, nu facem un șeptic? — Ai corectat traiectoria? — Am corectat-o, răspunse Dromiket 4. — Ai ieșit de pe orbită? — La fix! — Bine, scoate cărțile. Tovarășe Stejeran 1, fii bun și șterge măsuța asta și vezi că după computer, într-o pungă, e o sticlă de ulei. Ad-o, te rog, încoace, și două pahare. Episodul 6 Mereu la datorie Permanent controlată de robotul programator-corector Dromiket 4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
anumită limită, bineînțeles, cunosc Universul ca-n palmă. Dar dacă, zic eu cu mintea mea de computer prost, satelitul ăsta n-a părăsit orbita, ci pur și simplu a crăpat, s-a împrăștiat sau, mă rog, a explodat? — Vezi, stimate tovarășe Dromiket - spuse robotul comandant Felix S 23, luând o carte -, asta nu înțeleg eu la voi, roboții ăștia din generația mai nouă: voi ați fost programați s-aveți și nelămuriri, să puneți întrebări când ni-e nouă, roboților din generația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
mâlc. — Alo, „Bourul”! se auzi din nou acel glas gingaș, impacientat. Ce faceți, dragă, acolo? Mă lăsați să stau așa, ca proasta-n spațiu? — Să mergem la dânsa și să-i reparăm vehiculul, propuse Dromiket 4. În fond, e o tovarășă de-a noastră, n-o putem lăsa la voia întâmplării. Dacă dă vreun lunatic peste ea?... Avem o misiune, nu putem părăsi incinta, spuse Felix S 23. Să vină ea la noi, e mai democratic. Dacă doriți, pot să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Ce anume? — Păi, de pildă, se supraalimentau. Știți că la peste 330 de volți robotul simte o stare plăcută, o amețeală, ceva uman. Ei bine, ăștia se adunau în grup, se puneau la 500 de volți și dădeau telefoane. — Cui? — Tovarășelor noastre de muncă. Da’ i-au prins. — Înțeleg, spuse Getta 2, așezându-se într-o poziție neverosimil de comodă. Dar, ia spuneți-mi, voi puteți să vă căsătoriți? Cei trei roboți tereștri se uitară din nou unul la altul. — De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
din nou unul la altul. — De putut, am putea - răspunse visător Felix S 23. Da’ cine ne programează? — Știți, eu am vrut să fac odată o cerere în acest sens - interveni timid robotul TESA Stejeran 1, pentru că am cunoscut o tovarășă, roboată și ea, pe care încercaseră s-o programeze nu numai pentru muncă, ci și pentru viață. Au încercat ei să programeze mai multe în producție de serie, dar n-au mai fost fonduri și-a rămas numai ea, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
era să asculte, cu o ciudă crescândă, apropourile reutilizabile și refolosibile, pe care și le făceau, într-un deplin acord, Getta 2 și Stejeran 1. — Tovarăși - spuse Felix S 23 -, cred că e cazul să anunț stingerea. Ați pălăvrăgit destul. Tovarășe Stejeran 1, am senzația că-ți cam bați joc de kilowații pe care ți i-a dat statu’. — Sunt kilowații mei - îndrăzni Stejeran 1 -, pot să fac ce vreau cu ei. Nu zău?! făcu Felix S 23. Și dacă rămânem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
brusc și, încă buimac, dăduse alarma generală pentru că zărise niște umbre în magazie. În loc să verifice cine erau umbrele, Dromiket sculase tot UNIVAX-ul, descoperind, într-un târziu, după niște lăzi cu carne congelată, pe însuși directorul general al Centrului cu tovarășa Camelia, de la registratură... Așa că acum, fără să se miște, deschise cu precauție ochii și-l văzu pe Stejeran l ținând-o pe Getta 2 pe după cabluri, într-un mod intimist. Șușoteau amândoi ceva, foarte apropiați, cu antenele drepte și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
picioare opozabil, observă ea. — Da, dar se înmulțesc prin ouă, așa că teoria lor cade, răspunse Felix S 23. Oare cine-i păzește deceniul ăsta? — Unul, Stoenescu Petre, răspunse Dromiket 4. Ăla pe care l-au prins în post dormind cu tovarășa Smaranda. Felix S 23 scoase capul pe hublou și strigă în portavoce: — Salut, Stoenescule! Merge, merge? Merge, să trăiți! răspunse mogâldeață din gheretă. — Cât mai ai, mă? — Șase ani și nouă zile și-mi vin hainele civile! răspunse veselă mogâldeață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
l-am făcut, eu îl omor! Numai să-l găsim!... Episodul 25 Marțianul În clipa când comandantul Felix S 23 își manifesta zgomotos furia pentru pierderea de pe orbită a satelitului natural „Veac Nou”, de masa lor se apropie discret chelnerul. — Tovarășe pământean - spuse el cu glas scăzut către Felix -, dumneavoastră ați pierdut cumva un satelit? — L-am pierdut temporar, răspunse comandantul. De ce? — E aici cineva care vrea să vă vorbească. Poate vă interesează... Din penumbra barului, trecând pe lângă cele două cilioaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
spațiu, a fost creșterea gogoșarilor. Ați văzut că avem în acest sens de toate: sere specializate, fabrică de conserve, un personal cu înaltă calificare la gogoșari, magazinul mixt, taraful acesta, brigada satirică, ni s-a permis să ne luăm și tovarășele de viață în spațiu, mă rog, tot ce era necesar. Primele două luni am dus-o ca-n rai: brigada dăduse primele spectacole, care s-au bucurat de un frumos succes, taraful își aducea aportul unde era mai greu, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ce era necesar. Primele două luni am dus-o ca-n rai: brigada dăduse primele spectacole, care s-au bucurat de un frumos succes, taraful își aducea aportul unde era mai greu, în magazin se găsea ce nici nu gândeai, tovarășele noastre, datorită unei derivații a teoriei lui Einstein, păreau mult mai tinere, iar fabrica abia aștepta să intre în funcțiune. — Dar gogoșarii? întrebă Felix S 23. — Ei bine - răspunse responsabilul satelitului -, gogoșarii refuzau să crească! Mai mare decât o nucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Roșca, făcând semn tarafului să tacă. Până trimit ăia o navă, ne intră rapița în casă! Luați-mi măcar soția, ea credea că venim aici în concediu. — N-avem loc, nu-nțelegeți? zise Felix S 23. Doar dacă renunță cineva... — Tovarășe inspector Pătrașcu - se-ntoarse responsabilul satelitului în direcția scaunului gol -, dumneavoastră tot nu vă vedeți, puteți rămâne. — Cum să rămân în halul ăsta? se auzi vocea. Decât să nu mă văd aici, mai bine nu mă văd pe Pământ. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
descumpăniți unul la altul. — Sau dacă v-ați pricepe la tinichigerie - continuă mediocrul - încă ar fi o treabă. Ducem mare lipsă de tinichigii. În clipa aceea de responsabil se apropie o fetișcană rumenă în obraji, cu un bust zdravăn, extramediocru. — Tovarășe responsabil - ciripi ea cu vioaie familiaritate, nu fără să se uite pe furiș la pământeni -, să mai pun ceva în ciorbă? — Da - zise comandantul fără să întoarcă privirea -, mai pune niște apă, mai avem doi la masă. Episodul 9 Poftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ar fi dat, dacă ar fi avut, TOTUL. Dar nu are de unde. Fiecare în parte,este și un DICTATOR. Un DICTATOR AL RESURSELOR. Îmi aduc aminte, în drum spre serviciu, de doamna V, Directoare de Centrală la Uzinele Electroputere. O tovarășă, și o doamnă, de o energie, și inteligență, extraordinare. Am ajuns la dânsa cu o rugăminte: să ajung mai devreme din stagiatură, în cercetare. Am găsit-o agitată, și în același timp, calmă. FĂCEA EFORTURI SĂ își păstreze calmul, și
DICTATURA RESURSELOR de JIANU LIVIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361343_a_362672]
-
nestemate ale pământului''. Dar ce aflăm din poveștile lui nea Costică? În decembrie 1988 un secretar p.c.r. a solicitat să i se trimită familiei Ceaușescu două flori de mină, un ametist pentru ,,tovarășul'' și un cuarț roz pentru ,,tovarășa'', pe care însă aceasta l-a refuzat făcând chiar o criză de isterie, datorită structurii negative a maleficei persoane, după remarcă lui Ion ȚUGUI și Dan SERACU. Ametistul dăruit lui Ceaușescu s-a pierdut undeva la o cabană de vânătoare
NESTEMATE ALE BANATULUI MONTAN de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361465_a_362794]
-
câteva scaune. La ridicarea cortinei, Cucu își face de lucru pregătind masa. În monologul său cu un ton pune întrebările și cu altul își răspunde. Poartă șorțuleț cu Donald și fredonează un cântecel naiv. CUCU: Cucule pune masa că vine tovarășa noastră de la serviciu înfometată și n-are timp să aștepte. Da' ea e drăguță. De fapt e mai mult o doamnă decât o tovarășă. N-ai ce face, trebuie să recunoști. Mai ales dacă o fi avut și vreo ședință
COANA MARE SE MĂRITĂ, 1 de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361480_a_362809]