4,226 matches
-
Basarab Cantacuzino era nehotărîtă, ceva între stupoare și iritare, rîrîia mai evident ca niciodată, l-a lăsat să spună de cîteva ori "Alo, cine e dhragă, cine e dhragă" și cînd a simțit că e gata să drăcuie și să trîntească aparatul a intervenit cu un ton de scuză mincinoasă "Excelență, vă rog să mă scuzați, dar tocmai vorbeam cu ministrul la celălalt aparat". A urmat un moment de pauză reciprocă, "acum o să mă întrebe ce doresc" și în fracțiunea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ca să fie chiar așa, un făcut", zise Mihail, cu un aer de atotștiutor. Pangratty făcu ochii mari "Credeți... Mă rog, orice e posibil. Cum am apărut am fost îndreptat mai mult prin semne către magazie. Am intrat încetișor, fără să trîntesc ușa, auzind voci. Erau înăuntru Stoicescu, Corvino și locotenentul Georgescu. Pe o capră de tăiat lemne aveau un felinar de vînt cu o lumină galben-roșiatecă. Bîlbîie, palid, așezat pe o ladă, se străduia să pară nepăsător. Ceilalți nici nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trunchiul sau gros, care marca punctul în care cărarea cotea brusc la stanga pentru a evita râpă, si isi păstra destul sânge rece ca să se-ndrepte spre el, chiar și cu riscul de a cădea în gol. În ultima clipă se trânti la pământ, prinzându-se de trunchiul copacului, și nici nu-i rămase timp să observe cum urmăritorul lui trecu mai departe, iar apoi scoase un urlet de groază când înțelese că-i dispăruse pământul de sub picioare. Un moment mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-și lovească scurt victima în moalele capului. Sălbaticul rămase inconștient, iar când se convinseră că nu le mai poate face nici un râu, începură să țopăie în jurul lui, eliminând astfel toată tensiunea pe care o acumulaseră. În cele din urmă se trântiră jos, doborați de emoție, și îl cercetară mai de-aproape. — De unde-o fi venit? întreba Vetéa Pitó, dând glas gândurilor tuturor. Niciodată nu mi-aș fi închipuit c-ar putea exista o ființă atât de înspăimântătoare. —Nu-i de pe insulele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu toata demnitatea pe care trebuiau s-o arate trei membri ai echipajului Mararei, însă după ce depășiră cotul plajei și se știură feriți de privirile celor care rămăseseră în Marae, începură să chiuie de bucurie, îmbrățișându-se, îmbrâncindu-se și trântindu-se prin nisip ca niște copii neastâmpărați. Am reusit! Am reusit! strigau întruna. De-acuma suntem bărbați! Când reușiră în sfârșit să se liniștească, se așezară roată, privindu-se fericiți, dar nevenindu-le încă să creadă că era adevărat. —O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mănânc! Tapú Tetuanúi ar fi vrut să-i taie limba sau orice altceva cu cuțitul lui ascuțit, făcut din dinți de rechin, însă nici el nu fu în stare să schițeze cel mai mic gest, pana cand adorabila ființă se trânti lângă ei, dăruindu-le cel mai fermecător zâmbet: Tocmai am aflat, spuse. Sunteți incredibili! Ridică mâna, cerându-le parcă să nu zică nimic și, cu un ton care se voia dezinvolt, dar în care se putea citi o profundă îngrijorare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cât de mult îi mulțumea pentru interesul pe care i-l dovedea, insă cineva murmura cu o voce aproape șoptita, dar și foarte grăbita: Teatea Maó! Teatea Maó! Tapú Tetuanúi întinse brațul aproape instinctiv, prinse femeia de dupa gât și o trânti pe punte, aruncându-se la rândul lui lângă ea, luptând pentru a-și stăpâni tremurul violent care îi cuprinsese corpul. „Teatea Maó!“ Tané să-i ajute! Oró să-i apere! Taaroa să-i salveze! După câteva clipe îndrăzni să întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să plece în sfârșit la culcare, nici macar uriașul Chimé din Farepíti - pe care pusese ochii o tânără atrăgătoare, care îi făcuse semne provocatoare toată seară - nu se simți în stare să plece cu ea pe plajă, hotărându-se să se trântească lângă foc și să lase promițătoarea aventură sexuală pentru altă ocazie mai potrivită. În definitiv, ziua și noaptea anterioară fuseseră foarte tensionate, nimeni nu putuse să închidă ochii, iar trupurile tuturor, chiar și al lui, isi cereau dreptul la odihnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să răspundă scufundatorul. Sunt convins că tot ce ne-ai povestit este adevărat, însă nu reușesc să mă obișnuiesc cu gândul... Continuă, te rog! —Bine, răspunse. Această descoperire a fost o lovitură grea pentru noi și câțiva oameni s-au trântit să moară acolo, pe insulă. Clatină din cap de mai multe ori. Trebuie să fi fost o moarte foarte plăcută, pentru că toți zâmbeau. Ofta profund. Însă lucrul cel mai ciudat și care ne-a uimit a fost ca, după două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că acel individ înspăimântător nu era altul decât sadicul rege al temutelor „baracude“. În acel moment, prințesa Anuanúa încerca să se arunce în mare, insă Miti Matái - care îi urmărea și cele mai mici gesturi - o prinse de mână, o trânti pe punte și îi puse piciorul pe abdomen, menținând-o nemișcata, cu toate ca încerca să scape, se zbătea și îi strigă vorbe de ocara. Când soarele dispăru la orizont, Te-Onó nu mai erau decât două puncte care se pierdeau în depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
finală era aproape. Între Octar și pupă Mararei nu mai rămăseseră decât trei sute de metri, cănd Miti Matái ordona cu un calm absolut: —La o parte femeile! Bărbații la vâsle! Schimbarea locurilor lua câteva secunde și, în timp ce femeile istovite se trânteau pe punte, până și ultimul bărbat puse mâna pe o pagaya, făcând astfel că Peștele Zburător să avanseze rapid și să ia din nou distanță față de urmăritorii săi. Octar scoase un urlet de furie. Războinicii lui simțiră pentru o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
încă pe jumătate adormiți, clipind în lumina puternică a farurilor. Bărbatul nu se poate să nu-i vadă. Șoferul nu se poate să nu-i vadă. Fata țipă: Vă rog. Țipă: Numărul mașinii... și e trasă înapoi înăuntru. Portiera se trântește și roțile demarează țiuind, lăsând în urmă doar sângele fetei și urme negre de pneuri. În rigolă, alături de paharele de carton de la fast-food, căzută pe jos în timpul încăierării, o ureche smulsă, palidă, în care scânteiază încă doi cercei de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
partenerei și târât printre perechile de dansatori. Femeia mamut, învelită într-o pânză de lurex gri care-i ținea loc de rochie, îl prinse de guler și aproape că-l purtă pe sus până la masa unde își aveau locul. Îl trânti pe scaun și începu să dea din gura strident rujată, croindu-l, când și când, peste ceafă. Profund jignită, Sanda se retrase și încremeni pe un scaun, ca și cum acela ar fi fost singurul loc în care îi era permis să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de unde ai tu bani să cumperi așa ceva. Mi-a dat tatăl meu. Le-am luat special pentru tine și-ai să le primești. Nu vreau. Ia-le înapoi. Băiatul se albi de furie. Smulse darul din mâinile fetei și-l trânti pe bancă. Îl privi cu ochi turbați. Cu un gest scurt îi făcu vânt. Cutia alunecă pe suprafața lucioasă și zbură în colțul celălalt al clasei. Damaschin se întoarse spre ea și șuieră printre dinți: Proasto! Pumnul Luanei îl lovi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-i spună câteva vorbe de duh. Luana, fără s-o ia în seamă, își scoase un pantof și țopăind într-un picior întinse mâna: Dă-mi pantoful tău și tu încalță-te cu al meu. Fii serioasă, dragă, i-o trânti cealaltă de la obraz. Între papucii noștri e o diferență de trei numere. Continuând să facă piruete, Luana o privi galeș. Refuzând să mai gândească, să mai despice o așa trăsnaie, Anita scoase în silă pantoful și se "încălță" cu celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
că băieții sunt buni doar la bătut mingea", ea deveni în scurt timp confidenta tuturor. Venea Geta: "Draga mea, Violeta i-a dat telefon lui Liviu. Toată ziua se ține scai de el. Am să-l fac atent să-i trântească receptorul". După care venea Violeta: "Luana, scumpa mea, vreau să-ți vorbesc. Știu că tu nu spui la nimeni. Liviu mă iubește! Ieri seară m-a prins de mână și mi-a mângâiat degetul mic. Știi ce înseamnă asta, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în pat și să-și continue dulcele somn de dimineață. Se dezmetici, se scărpină în vârful capului și se puse de acord că într-o oră vor fi la ea. În curtea Bicii, Oliviu și Renar, căscând de zor, se trântiră pe banca metalică în timp ce verișoara blondă, plină de vervă, îi tot amețea cu planurile ei de a petrece ziua. Apariția lui Dan li se păru o mântuire care nu mai sosea. De voie, de nevoie, încălecară pe biciclete, în speranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ai o influență negativă asupra băiatului. Fata sări în picioare ca mușcată de șarpe. Bineînțeles că mă iubește, doar sunt verișoara lui. Nu știu ce vreți, ați luat-o razna cu toții. Să știi că de azi înainte nu mai ies din casă. Trânti ușa de la cameră iar Sanda dădu fuga la Bica să se sfătuiască ce e de făcut. Intuind cam despre ce era vorba Luana se simți îngrozită și rușinată. Chiar trecuse copilăria, vremurile de amiciție deplină cu purtătorii de pantaloni, timpurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să tacă. Începu să împroaște acuzații îngrozitoare de infidelitate iar Ștefan nu găsi nimic mai bun de făcut decât să râdă de ea. Înfuriată, se repezi la el cu pumnii strânși, să-l lovească. O ridică în brațe și-o trânti pe pat. Lasă-mă, ticălosule! Monstrule! Bărbatul îi acoperi gura cu sărutări pătimașe, se încolăci în jurul ei, îi atinse trupul cu mâini fierbinți. Luana încerca, eroic și zadarnic, să se elibereze. Simțea trupul cald și dorința lui pentru ea, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
repezi femeia. Sigur s-a întâmplat ceva de n-a putut veni. Termină cu prostiile! Sătulă de fațadă de bun-simț, doar de dragul ochilor lumii, fata amenință că-și strânge lucrurile și pleacă. Se repezi la dulap, scoase hainele și le trânti pe covor. Sanda privea năucită când la ușa care se scutura sub bătăile enervate ale bărbatului, când la stiva de haine adunată în mijlocul camerei. Trezită de zgomot, Bica ieși afară să vadă ce se întâmplă. Mătușa Vanda apăru și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
preț de o clipă, după care îi smulse geamantanul și-l zvârli în mijlocul curții, o săltă pe umăr și ieși pe poartă, în timp ce fata se zbătea și urla drăcește. Îi căzură papucii din picioare dar bărbatul deschise portiera și-o trânti, ca pe un sac de cartofi, în mașină. Demară în trombă, sub privirile perplexe ale femeilor rămase în urmă. Nu trebuia să faci asta, spuse Luana într-un moment oarecare, în timp ce drumul se întindea în fața lor drept și impersonal. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ea să cadă, să se facă fărâme, să nu mai miște vreodată. Arogantă, prefăcută și proastă, o omidă slăbănoagă ce avusese nerușinarea să se transforme într-un fluture, să-i ia lui mințile, sufletul și viața. Urcă în cameră și trânti ușa. Luana se întoarse la masă tremurând de nervi. Cum de-și permitea s-o jignească în fața tuturor? Ce-l interesa pe el viața ei de familie? Scrâșnea din dinți și încleșta pumnii, roșie de mânie. E un bădăran, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
chip, ridicând caietul de pe care copia să i-l izbească în cap. Gheorghe Ereș se simți teribil de ofensat. Timp de o săptămână o șicană și-i întoarse toate jignirile, cu vârf și îndesat. Scoasă din fire, Luana i-o trânti de la obraz: Uite ce e, nene Gicuță, am mai trecut prin asta într-un moment al vieții când nu eram decât o fetiță prostuță și plină de sentimente puerile. Acum nu mai am nici un chef să suport mojiciile unor creaturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
deschidă. Când îl văzu pe Costi rămase perplexă. Se întorsese să ceară un pahar cu apă. Dată peste cap de neașteptata apariție, Luana îl repezi, îngrozită de pretextul ieftin la care apelase pentru a se întoarce în casa ei. Îi trânti ușa în nas, tremurând de furie. A doua zi, revoltată, povesti Nuții incidentul. Femeia se schimbă la față. Îi aruncă o privire cruntă. Văzuse, cumva, în ochii reci de reptilă, o licărire de gelozie? În clipa aceea, hotărât să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și nesimțitor, că Ștefan, în astfel de condiții, și-ar fi ținut nevasta în puf, cu doctor prezent la domiciliu și femeie în casă care să-i facă menajul. Urletele de protest ale tânărului Noia se auziră în tot blocul. Trânti de perete scaunul pe care ședea și-o pofti să-și facă bagajul. Toate astea răniră inima Luanei. Iubindu-i pe amândoi, își dorea din tot sufletul ca ei să se înțeleagă și să se gândească, măcar o dată, la răul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]