611 matches
-
Ștefănescu, institutoare de rară frumuseță dar fără noroc, s-a măritat după un advocat care a orbit și o bătea. Am cunoscut-o în casă la Stahu în Fălticeni. 4.-Pe Leon în 1902, a fost Primar, dar a fost trăsnit. 5.-Pe Elisabeta măritată după Învățatul Cosma, care era un om bun dar foarte moale. La Școala normală eu eram în clasa I-a și el în clasa a V-a. 6.-Și pe odorul de băiat care a murit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
părerea mea, desfigurează literatura și artele în general, este mai curând ușurința de a bombarda lumea cu o mulțime de creații lipsite de răspundere creativă, lipsită de miez și suflet. Orișicine (chiar și eu!) din diaspora, poate publica ce-i trăsnește prin cap. Într-un fel este bine, acest fenomen reflectând un mare interes pentru literatură și arte. Da, eu cred că europeanul este încă interesat de poezie, de arte, de muzică și este de datoria oamenilor de arte să găsească
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
acum vor să te ia! Ce-ar zice biata Maică? Ea te-a îmbrăcat în argint“. Și plângea și le săruta din nou, apoi se închina: „Doamne, preaputernice, arată-ți mila de noi. Arată-ți puterea. Nu-i lăsa. Doamne, trăsnește-i!“ [Înfuriindu-se, striga din ce în ce mai tare, îi blestema și iar jelea, apostrofându-le pe toate la rând, invocând la fiecare pe Starița bătrână care o crescuse și pe donatori. Era foarte atingătoare și pentru prima oară mi a părut impunătoare
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
raportor al acuzării. Iată, în fine, o familie românească păstrătoare de tradiție: Ilie Stroici, la darea în judecată a tatei, George, la a lui Ionel... și cu același succes. știri mărunte Cu toate aceste povestiri soseau ai noștri din Moldova: Trăsnea Greceanu, care ne confirmă victoria franceză și făcu mari laude con telui de Saint-Aulaire; familia Bossy, părinții, cu totul demoralizați, întrebau mereu de ce am intrat în război, Raoul înțelegea, dar fără înflăcărare; toți - mândri de bravura lui Robert și mirându
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în jurul meu, scormolea 152 fiecare tufă, strănuta, iar alerga, iar făcea roți și tot așa la nesfârșire, de credeai că are zece părechi de plămâni și o sută de picioare. Dar momentul cel mai mișcător era când deodată rămânea el trăsnit ca de fulger cu ochii holbați, ațintiți în pământ, cu-n picior în aer, cum îl apuca vremea, cu coada dreaptă, întinsă, a cărei vârf se mișca ritmic după bătăile inimii lui. Atunci un curent magnetic se stabilea între câne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pagina 23, eroul navetist ațipește cu capul sprijinit de umărul fetei navetiste și visează, cu nasul în buclele ei, parfumuri. Or, mușamaua canapelei, chiar și când e nouă și nu și-au răsucit bricegele în ea colegii navetiști, pute de trăsnește a țuică și a sudoare, a tutun prost, a ce vrei și ce nu vrei. Apoi, personalul nr. 5008 de 7,23 nu merge și n-a mers niciodată în direcția Călărași. Acela e personalul care merge spre Bârlad și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu "dușmani ai poporului" era o minciună sfruntată și criminală. Rezoneurul a concluzionat plin de năduf: Măi, măi, măi, cum își mai bat joc de copiii ăștia; cum își mai bat joc de oamenii nevinovați și neapărați; cum nu-i trăsnește Dumnezeu odată??! Mai amintește-ți, Doamne, și de cei oropsiți și suferinzi. Doamne, Doamne, câtă ticăloșie se petrece sub ochii tăi, iar Tu stai și privești indiferent la suferințele copiilor acestora și nu zici nimic! De ce, Doamne? La "interviul" acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
când cu minunile, și cu porcii. Porcii put, de pildă. Conducerea fermei s-a decis la săvârșirea unei mici revoluții: cu o mașină specială, se răspândește peste exemplare parfum de violete - calitate excelentă, 12 franci litra. E altceva, desigur; porci trăsnind a violete - alte idei, altă atmosferă, poate chiar o altă realitate. Numai că locuitorii satului nu vor o altă realitate. Ei protestează la parfumul de violete care se înalță din porcăria satului. Ei susțin că o porcărie trebuie să miroasă
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
din ele și culminând cu cele mai recente, privind îmbunătățirea activității în câmpul ideologic - nu poate fi străin (fără primejdia unei triste sterilități) problemelor și mai ales modului de a pune și dezlega problemele creației noastre poetice.“ (Teatrul, aprilie 1972) TRĂSNEA Ovidiu, politolog, profesor la Academia „Ștefan Gheorghiu“ „Unanimitatea cu care au fost aprobate la Conferință toate documentele supuse dezbaterii, orientările și direcțiile activității viitoare a partidului au constituit o nouă și grăitoare mărturie a unității de gândire și de acțiune
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
de la pilele lor, croite cum dă Dumnezeu, fiecare cu norocu’ ei. Pe a mea am vrut-o scurtă și fără mâneci, dar tanti Geta s-a gândit așa, în sinea ei, că „scurtă“ înseamnă până în dreptul genunchilor și i-a trăsnit și niște mânecuțe strâmte, deși îi spusesem că se poartă umerii lați și mânecile chimono... Of! Tata a zis că și-așa e frig, lasă să fie mai mult material, să mă acopere (da, exact asta era grija mea!), dar
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mama, un pic de ruj, măcar pentru prima impresie, oricum după ce înghit ceva tot se duce, iar la bairam haleala e a-ntâia, salam de Sibiu, și compot de ananas, și cașcaval, și prăjituri de casă cu unt adevărat... Părul trăsnește a bere, dar stă fioros, punk. Ansamblul negru-roșu e tare, mai suflecăm puțin fusta din talie, părintele nostru nici n-o să observe, în schimb o să observe cine trebuie ce craci lungi și fini avem noi... Cercei metalici cât roata, douăj
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Presiune de lucru. Doi-doi-doi deschis. Debit minim de oxigen. Deschide ventilul mai tare că nu crește deloc presiunea. Start separator! Ce speri să cîștigi la cacealma? Să dau ceasul înapoi. Fii atent la tensiune: are fluctuații; parcă văd că ne trăsnește un scurtcircuit. Te-o fi auzit Cel-de-Sus și ne trage el nouă o cacealma... Să intrăm pe stabilizatoare: start! Start ! Cît? Zece mii fix. Zece și-aici. Separatorul începe să lucreze. Eu comand deschiderea ventilelor și trimit gazele în rezervoare. Ciclul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
id="(813, p. 115)"/>, iar pentru nemți, „să tragi un evreu pe sfoară” reprezintă suprema bravură <endnote id="(455, III, p. 23)"/> . Mai degrabă se Înșală el Însuși, cred rușii : „Evreul e În stare să se Înșele singur, dacă Îi trăsnește prin cap vreo Înșelă ciune” <endnote id="(3, p. 70)"/>. La fel este perceput evreul de către ucraineni : „O zicală rămasă din bătrâni spune că jidanul e În stare să se fure și pe el, numai să vreie” (N.V. Gogol, Taras
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ar face pe evrei foarte bine dotați „pentru negoț”, „pentru presa politică” (ei fiind „bandiți ai condeiului”) și pentru „profesiunea de avocat” (ei având „darul de a Întortochia chestiunile, după interesul cauzei, cum nici prin gând nu i-ar putea trăsni unui neevreu”) (I.Al. Brătescu- Voinești, Huliganism, București, 1938 ; <endnote id="cf. 693, I, pp. 135-149 ; 67, p. 179"/>). Într-o nuvelă a aceluiași prozator (Contravenție, 1912), evreul Iosif Bailer, vânzător de gaz, este un personaj simpatic tocmai „pentru că nu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sub sălciile din Lhasa. Am scotocit prin cele mai vechi vise ale mele În căutarea unor chei și a unor indicii - și țin să afirm categoric că resping total lumea vulgară, mizeră, fundamental medievală a lui Freud, cu căutările ei trăsnite de simboluri sexuale (ca și cum ai căuta acrostihuri create de Bacon În operele lui Shakespeare) și cu micuțele ei embrioane care spionează Înverșunate, din lăcașurile lor naturale, viața amoroasă a părinților lor. La Început n-am fost conștient că timpul, atât
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de zale, cu părul vâlvoi, orbit de sângele ce-i șiroiește pe frunte, în mână cu sabia goală, picurând, calcă peste cadavre, prin mocirlă, prin bălți cu noroi și sânge. "Aiaia Allah-Allaaah!!!"... "Moldova!!! Moldova!!!" Strigăte. Răcnete.Blesteme. Săgețile vâjâie. Pușcile trăsnesc. Plutește o pâclă înecăcioasă de fum, pulbere și catran. Pe redută la Valea Albă fâlfâie steagul verde cu semilună al Profetului. Osmanlâii se bulucesc peste parapete, valuri-valuri... "Paștele!!! Dumnezăii!!! Anafura!!!" Capetele se rostogolesc cu turban cu tot. Corp la corp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Moldovei, cu furci, cu topoare, cu țăpoaie chiuind, urlând, blestemând, așa cumplit răcneau că turcii s-au spăimântat crezând că suntem de două ori mai mulți decât eram. Mamăăă!! Ce tăiere! Seceriș! Măcel! Răcneam! Blăstămam! Înjuram! Și tăiam! Tăiam! Pușcile trăsneau. Buciumele buciumau. Prăpădul de pe lume! Nu ne mai păsa nici de viață, nici de moarte! În clipa aceea am știut că nu putem fi înfrânți: izbânda a noastră era! Cum o înturnat soarta bătăliei Domnul Ștefan... De nu era Domnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
apoi, zâmbește el mucalit după ce se liniștește, așa ne place nouă, moldovenilor, să umblăm ca Vodă prin lobodă, cu nasul pe sus și coada pe spinare. Cine ce are cu noi? "Aiasta-i pohta ce-am pohtit!" Chiar mi-a trăsnit un gând, spune surâzând. Îi trimitem Slăvitului Padișah, cu umilința cuvenită -, îi trimitem în dar un steag verde al Profetului, însoțit de o jalbă... și râde, gândindu-se la mutra Padișahului. Tăutule! Peana și calamara! În timp ce-și adună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu oarece prefăcută veselie, de ochii lumii, să creadă prostimea că, totuși, a fost o biruință. Parcă prostimea-i proastă, să nu priceapă. Mi-a povestit de-a fir a păr cum a primit sultanul vestea înfrângerii. Să-l fi trăsnit, n-ar fi fost mai uluit. Nu-și credea auzului. "Cum?! Cum?! Nu!! Nu se poate!! Cum așa?!?! Nu este cu putință!! Oastea Împărăției?!?! Sublima urdie?!?! Stropșită?!?!... Spulberată?!?!... Și... și de către cine?! De o ceată de ghiauri și țărănoi?! Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mult neastâmpăr, tot atât de repede o s-o sucească de-o să-mi zică "cel Rău" au "cel Cumplit"... Nu vă luați după gura prostimii, că-i cam slobodă: acu' te-nalță, acu' te coboară, acu' te cântă, acu' te scuipă! Le-a trăsnit unora să mă hirotonisească "Mucenic al Moldovei". Eu gândesc că vor să mă batjocorească. Cum mi-ar sta, "Sfântul Mare Mucenic Ștefan cel Năzdrăvan", cocoțat în iconostas cot la cot cu Sfântul Mucenic Pafmutie Izbăvitorul de sfrânție? râde el. Numa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lăsând piciorul stâng ce zvâcnea să atârne liber pe lângă șa; laba i se umflase de nici nu mai încăpea în scară. Trecură prin vad Suceava ce se umflase de venea tulbure, mânioasă, până la burta calului. Un fulger scăpără despicând cerul, trăsnind undeva pe culmea dealului, iar la lumina lui, o clipă, prin perdeaua deasă a ploii, zăriră turlele Sucevei. Și caii, singuri, gâfâind din greu, îndemnară mai cu nădejde galopul... Străjerul din turn, ciuciulete, cu o velință în cap, se nevoia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de copii! Să mai crești, mă!... Valea! Zău, nea Dumitre, ia-mă și pe mine... se milogește el. Nu ț-am spus?! se răsucește Dumitru să-i ardă una după ceafă, dar n-apucă să dea, rămâne cu mâna ridicată trăsnit de un gând ce-l înseninează. Fă-te-ncoa! Mă Petrică! Batem palma! Te iau tovarăș! Mă iei?! țopăie de fericire Petrică. Dumitru îi șoptește ceva la ureche și Petrică o zbughește după casă. Savastița iese cărând un sac cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
rămână în drum cu bombardele ce sparg "Catapeteasma Ceriului"! Împroșcăm, săgetăm cu șomoioage de foc pânzele corăbiilor ce urcă pe Dunăre, harabalele ce cară silistrăria cu iarbă de pușcă, chervanele grele de merinde! Ștefan se oprește să-și tragă sufletul. Trăsni-i-ar!! Dar-ar-ciuma-n ei să dea!... Formidabil! Fantastic! "Năzdrăvanu' " ista... "ca mâța", strigă-n cor boierii entuziasmați. Ștefan zâmbește cinic și continuă cu aceeași patimă, sarcastic, încrâncenat: ...Și-n puterea nopții, când turcaleții osteniți dorm somnul cel greu și dulce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de o manieră neașteptată. Acum, privind retrospectiv lucrurile, pot spune: "Fie numele Domnului lăudat", inclusiv limba germană, pe care la început n-o puteam suferi "fiziologic", considerând-o în junețe, asemenea expresiei unui personaj al lui Creangă, pe numele său Trăsnea, "cumplit meșteșug de tâmpenie" (respectivul referindu-se nu la limba germană, ci la lecțiile de gramatică). Cu media "10" la absolvirea Cursului Postuniversitar de Relații Internaționale, am fost, dintr-o serie cu 75 de cursanți, printre cei 15 "norocoși" angajați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
finem! Fraza lui sună astfel: "...Căpitanul Fărcășanu, care nu știu ce bâlbâia din gură cu ofițerii, mă întorc la dânsul și îi zic: Ascultă, domnule căpitan, dacă vei îndrăzni să vorbești o vorbă de asemenea propagandă, mă jur pe onoare că îți trăsnesc creierii la minut!" Capitolul VI ÎNTEMEIEREA PROZEI. ÎNTÎII UMORIȘTI CONSTANTIN NEGRUZZI Activitatea poetică a lui C. Negruzzi (1808-1868) e redusă și palidă. Aprodul Purice, "anecdot istoric", se remarcă prin multicoloarea câte unui detaliu. Din Marșul lui Dragoș se poate reține
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]