1,183 matches
-
vedem, într-un asemenea portret de familie, pe Mircea Vulcănescu, pe a cărei filă 9 din dosarul de Penitenciar scria: "funcționar de carieră, nu a făcut politică"? Ideologic, cum aflăm și dintr-un Curriculum vitae (1942), era orientat "spre dreapta tradiționalistă, adică legat de izvoarele de gîndire ale trecutului, dar căutînd să adîncească sensul prefacerilor lumii de astăzi"50. De altfel, nu doar în acest tip de documente vorbește Vulcănescu despre sine, demersul construit de el în marginile generației tinere fiind
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
poezie (Gând desprins). Publicația își propune să întrunească „toate talentele de muzică și poezie, toată priceperea cărturărească a celor ce pot ajuta mai departe înfăptuirilor de artă românească” (Închinare), dorește, așadar, să cultive valorile artistice și literare indiferent de orientare, tradiționalistă sau modernistă, și să promoveze critica estetică. Semnează versuri Tudor Arghezi, G. Bacovia, Mateiu I. Caragiale, Emonoil Bucuța, Octavian Goga, V. Voiculescu, Ion Vinea, Zaharia Stancu, Teodor Scarlat, Al. A. Philippide, Adrian Maniu, N. Iorga, Virgil Gheorghiu, Carmen Sylva (versuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288342_a_289671]
-
sunt prezentate sub forma manualelor scolastice, expunerea fiind făcută în paragrafe scurte, nenumerotate și însoțite de un titlu explicativ .) Așadar, metafizica lui a fost atunci și este și acum, cu o parte a ei , tradițională, fără a fi însă și tradiționalistă. Respigînd scolastica și autoritatea Școlii, Descartes nu respinge în bloc tradiția ci tradiționalismul. Suntem deja la mare depărtare de gîndirea lui Descartes și suntem aici tocmai datorită lui, a paradigmei sale care a deschis o nouă epocă, dar pentru a
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
și o lege a autonomiei locale, satele nu au fost nicicând lăsate să se dezvolte. Legea a fost apoi abolită, pentru că așa se putea asuma de la oraș un rol mai mare. "Astfel, sufletul țărănimii în loc să se arate așa cum este: religios, tradiționalist și conservator, îl găsim botezat cu etichete de import: liberal și democrat" (Rădulescu-Motru, 1998: 344). Este o repliere de genul celei expediate de Hermann Keyserling pentru nevoia prezentărilor sale la nivel macro. Fără îndoială, Keyserling vedea țărănimea de la noi ca
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
comune puține, rude puține etc.), cu atât atracția urbanului este mai mare; numeric aceștia ar avea o pondere mică. 2. Săteni inconsecvenți și/sau ambivalenți deschiși la schimbare fără să renunțe la conformism; aceștia ar reprezenta segmentul majoritar. 3. Săteni tradiționaliști sunt neîncrezători în efectele pe care ceea ce este modern le poate provoca; ei sunt și cei mai puțin numeroși. Proliferarea acestor tipuri precum și diversificarea cancerigenă, fără nici un punct de contact cu raționalitatea, cronicizează starea în care ne aflăm. Chiar dacă se
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
S. adaugă un florilegiu de poezii proprii, în limba franceză, ca o încununare a activității sale de „ambasador al culturii române în Occident”. A mai semnat George Poenaru, Michel Steriade-Boissenot. Critica a fost tentată să eticheteze poezia lui S. ca tradiționalistă, versul fiind, așa cum se scria pe la 1900, sub zodia epigonismului eminescian. Într-adevăr, în lirica de început sunt invocate predilect plaiurile natale, cu un patetism demn de pana lui Al. Vlahuță, cultivându-se „claritatea” și forma impecabilă tehnic. Dar autorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289923_a_291252]
-
a ușurinței de a lucra, era una care venea de la necunoscători. Faptul că publicul ar fi putut la fel de bine să conceapă opera maestrului elimină ideea de artist comandant unic, intangibil, cu puteri de neegalat. Fi‑ rește că însăși ideea geniului tradiționalist a conducătorului infailibil era spre final la fel ca și societatea tradiționalistă. Așadar neîncrederea în metanarați‑ uni nu este apanajul a ceea ce se numește postmodernism, ci este o coordona‑ tă a unei părți din arta figurativ‑concentrică a artei abstract
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
că publicul ar fi putut la fel de bine să conceapă opera maestrului elimină ideea de artist comandant unic, intangibil, cu puteri de neegalat. Fi‑ rește că însăși ideea geniului tradiționalist a conducătorului infailibil era spre final la fel ca și societatea tradiționalistă. Așadar neîncrederea în metanarați‑ uni nu este apanajul a ceea ce se numește postmodernism, ci este o coordona‑ tă a unei părți din arta figurativ‑concentrică a artei abstract‑compoziționale și a celei discentrice deopotrivă 1. Operele lui Michelangelo sunt nemuritoare
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
Moara lui Iliuț) sau rubrici („Turbinca lui Ivan”), iar proasta calitate a hârtiei și a tiparului nu fac decât să sporească impresia de cenușiu și desuet. În conținut însă, literatura de aici nu e decât parțial de factură sămănătoristă și tradiționalistă. La primul număr colaborează (în ordinea paginației) poeții și prozatorii Adrian Maniu, Cezar Petrescu, Nichifor Crainic, Ion Agârbiceanu, Ecaterina Pitiș, George Voevidca, Aron Cotruș, Lucian Blaga, D. Karnabatt. Dintre aceștia, doar Ecaterina Pitiș și (în parte) George Voevidca sunt sămănătoriști
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
larg coloanele tuturor scriitorilor” și încheie explicit: „În anemica noastră mișcare literară nu este încă loc astăzi decât pentru publicații eclectice.” Din momentul în care Nichifor Crainic începe să publice și articole (1923), revista capătă o tot mai accentuată orientare tradiționalistă, în spirit religios creștin, de expresie ortodoxă. Din 1926, când Crainic devine redactor alături de Cezar Petrescu, dar mai cu seamă după ce el rămâne singurul conducător al periodicului, G. se transformă declarat dintr-o publicație eclectică într-una de direcție. Revista
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
tălmăciri vor fi incluse în sumarul singurului volum de versuri ale lui A., Pământ (1922). Lirica din această carte depășește neosămănătorismul ardelenesc al momentului, chiar dacă, prin titlu și prin unele elemente de cadru, poate sugera apropierea de o poetică retardat tradiționalistă. Celebrând soarele, marea, pământul, focul, versul se lasă mișcat de sensibilitatea unui spirit modern, trecut prin filieră romantică și simbolistă. Poetul va ține, de altfel, să-și sublinieze, și încă apăsat, condiția de solitar elegiac, atins de răul lumii și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285210_a_286539]
-
implicarea destul de avansată a Bisericii în sistemul public de asistență socială. De altfel, D. Stan consideră asistența socială preștiințifică ca fiind, de fapt, o "asistare empirică". Este posibil ca practicile spontane de întrajutorare care se foloseau cu precădere în societatea tradiționalistă să nu poată fi socotite ca fiind o asistență socială profesionistă, care, de fapt, este una organizată, bazată pe elemente științifice în ceea ce privește funcționarea ei. "Cei care încearcă să explice procesul asistenței sociale manifest în societatea contemporană fac referiri, de regulă
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
înfige adânc cu munca sa în natură; românul rămâne la suprafață. Omul din Apus face opere durabile, pe când românul improvizează. Și cu toate acestea, tot despre român se afirmă, cu aceeași dreptate, că este îndelung răbdător, că este conservator și tradiționalist. Cum se împacă aceste caracteristici, care sunt opuse? Cine este fără perseverență este și fără răbdare. Cine improvizează nu este conservator. Să examinăm mai de aproape neperseverența la lucru. Ea este în adevăr reală la român, dar cu condiția să
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
mediul rural, încă mai există. În același timp, în mediul rural omul încă mai caută să-și păstreze o imagine bună în localitate, încercând să nu facă anumite lucruri pentru a nu intra în "bârfa" satului. Preotul, în societatea românească tradiționalistă, reprezenta un lider nu doar spiritual, ci chiar intelectual. Era socotit unul din intelectualii satului. Acest rol al preotului încă mai este valabil și de multe ori determinant în viața fiecărui membru al comunității pe care o păstorește, deși poate
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
pentru copiii străzii, centre de adăpost pentru o perioadă determinată pentru mamă și copil/copii (gen centru maternal), cantine sociale etc. Facultățile de teologie au secții de Teologie-Asistență Socială, în care nu putem vorbi doar de o experimentare a altruismului tradiționalist creștin, ci și de o familiarizare a teologilor care vor practica asistența socială, cu noile norme și standarde ale asistenței sociale performante profesionalizate. Într-adevăr "creștinismul nu ajunge brusc la o înțelegere a implicațiilor sociale ale credinței, ci le descoperă
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
Ne vom folosi doar de partea unde este implicată și Biserica, arătând importanța ei nu doar în acest proiect, ci chiar în ceea ce privește relația Stat-Biserică în privința asistenței sociale din România, făcând desigur o referire și la relația de întrepătrundere dintre altruismul tradiționalist creștin și standardele moderne ale asistenței sociale profesionalizate. 16 "Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului împreună cu Patriarhia Română și Secretariatul de Stat pentru Culte au elaborat acest manual privind rolul preoților în protecția și promovarea drepturilor copilului. Manualul nu pretinde
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
de explicită filiație bacoviană, Bujorii albi, un rondel macedonskian, precum și de o Elegie dedicată lui Horia Roman. Poezie de factură simbolistă scriu Horia Roman, Ion Călifar, Alfred Moșoiu, poeme clasice (îndeosebi pasteluri) - C. Fântâneru, Al. Popescu, Mihail Steriade, iar poezie tradiționalistă - C.I. Vâlceanu, Atanasie Nuși, Radu Gyr. Mai colaborează cu versuri Vasile Militaru, Neagu Rădulescu, care debutează aici, Ion Manolescu, Ștefan Stănescu, Radu Moșoiu, Mircea Grigorescu. Paginile epice vin de la Eugen Ionescu, Al. Popescu, V. Diaconescu, Valeriu I. Grecu, George Ciorănescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289225_a_290554]
-
de „europenism”, așa cum îl schițează în articolele din „Cuvântul liber” sau în conferințe, presupune o integrare în planuri variate - politic, economic și, mai ales, cultural. Totodată, luările sale de poziție, criticate de „Gândirea” sau de „Hiena”, susțin necesitatea temperării crezului tradiționalist, precum și adevărul că o atitudine „europenistă” nu afectează cu nimic ceea ce constituie trăsăturile definitorii ale „românismului”. Articolele referitoare la „criza” teatrului sau la situația Teatrului Național sub directoratele lui Al. Mavrodi și Liviu Rebreanu și, de asemenea, cronicile dramatice din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287004_a_288333]
-
curente diferite, apar primele semne ale viitoarelor organizații politice democrate de origine creștină. Aceste curente și-au pus amprenta asupra temelor de bază care vor fi cristalizate în secolul al XX-lea. În ceea ce privește originile democrației creștine nu trebuie exclus curentul tradiționalist și contrarevoluționar care prin antiliberalismul și antisocialismul său a militat împotriva individualismului, pentru o monarhie de drept divin, o economie agrară, o Europă creștină cu un Papă puternic, dar a pus și baza unei gândiri politice bazate pe credință și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
unitar. Acestor interpelări li s-au adăugat revendicările de ordin național dublate uneori de revendicări religioase, ca în Irlanda, Belgia, Polonia, afirmarea credinței fiind în acest caz un mijloc de a sprijini propria naționalitate. Contrarevoluție și tradiție Reacțiile filosofiei contrarevoluționare, tradiționaliste, au fost încurajate de foarte mulți autori 6 începînd cu Novalis, care prin Christenheit oder Europa (1799) visa să restaureze Respublica christiana medievală ca realitate politică contemporană, și continuînd cu Chateaubriand care, prin Le génie du christianisme (1802), stabilea corespondența
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în ziarul său Historisch-Politische Blätter fur das Katholische Deutschland (1838). Fiind foarte preocupat de problemele sociale, el este de părere că Biserica trebuie să se sprijine pe popor pentru a face să triumfe regatul social al lui Cristos. Acest curent tradiționalist care străbate întreaga istorie a catolicismului pînă astăzi a fost mai întîi contra: contra Revoluției bineînțeles, dar și contra a tot ceea ce putea să o favorizeze: filosofia Luminilor, protestantismul, liberalismul economic. El propune revenirea la o societate a regulilor, anti-individualistă
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
recuzînd atît indiferența Statului în ceea ce privește religia, cît și galicanismul, el a cunoscut o evoluție pe care o cunoscuse anterior baronul Ferdinand d'Eckstein: acest israelit de origine daneză dar de naționalitate prusacă, convertit la luteranism apoi la catolicism, legitimist și tradiționalist, prieten cu Lamennais, apăra tezele ultramontane în revista sa Le Catholique (1826/1829), sfîrșind prin a revendica cu fermitate libertățile. Lamennais s-a raliat ideii de guvern format din reprezentanții poporului, fidel, prin aceasta, propriei sale filosofii a bunului simț
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
fiind just, iar sacrificiul a fost imens: 4.618 morți și 10.414 răniți din 32.700 de clerici mobilizați. Astfel s-a putut realiza cea de a doua raliere, aceea a anilor 1920, fără să excludem permanența unui catolicism tradiționalist și antidemocratic, prin intermediul Acțiunii Franceze care a știut să se folosească de flacăra naționalistă. Și în Italia catolicii se găseau pe poziții patriotice, iar episcopii îi îndemnau pe credincioși să suporte suferințele și sacrificiile 3. Războiul a oferit ocazia de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
din Slovenia a Partidului Popular Creștin condus de Monseniorul Anton Korósec, mare apărător al creării Iugoslaviei, dar care nu a putut acționa prea mult asupra destinului țării. În 1929, regele Alexandru a stabilit dictatura sa regală, un regim autoritar și tradiționalist. Dacă lăsăm deoparte experiența Partidului Popular Ceh, Europa Central-Răsăriteană nu apare în mod hotărît ca un tărîm creștin-democrat. Continuarea creștinismului social revine formațiunilor clericale, care erau puțin atașate de democrația parlamentară și adesea divizate. Sinteza între intransigență și libertate nu
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
revine formațiunilor clericale, care erau puțin atașate de democrația parlamentară și adesea divizate. Sinteza între intransigență și libertate nu s-a realizat. Ba mai mult, salturile politice ce au condus la regimuri autoritare, chiar dictatoriale, sprijinindu-se pe un creștinism tradiționalist dacă nu chiar reacționar, nu au lăsat nici o șansă de dezvoltare partidelor creștin-democrate după modelul sturzian. Tentațiile autoritarismului Austria oferă un bun exemplu de atragere a catolicilor spre un sistem autoritar. Moștenirea lui von Vogelsang și a lui Karl Lueger
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]