980 matches
-
rîs". Sau: , La el, exagerarea, ironia și concentrarea țin loc de imaginar. în Caiete, unde le estompează, cînd nu și le pierde, unde e mai Ťsincerť, nu mai este el". Ca și: , Se întîmplă și ca Cioran să nu sesizeze tragicul". Ca și: , Și nu i se potrivește cultul actual. îndeobște, cultul e indus de o gîndire. La Cioran, nu o gîndire există, ci un fel de a gîndi și de a se exprima. El poate fi admirat. Beatificîndu-l, din nevoie
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
cu tot cu recuzită, realismul tezist de tipul „adevăr grăiesc vouă” și comedia de moravuri arabe, mai ales acolo unde bărbații devin spărgători de grevă prin viol sau prin câteva scatoalce prevăzute se pare în Coran. Comicul stă să alunece pe panta tragicului, dar regizorul corectează prin muzică și dans drama ce se prefigurează cu abstinența prelungită și scandalul teologic. Ca totul să fie cu adevărat revoluționar, o veche poveste de dragoste - trăiască melodrama! - care-l aduce pe Karim, fostul iubit al Leilei
Revoluția arabă în fustă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4612_a_5937]
-
una, și alta, fiindcă am îndrăznit să ne apropiem de ceva ce depășește simțămintele omenești”. Cu 10 ani înainte de întemnițare, Ecaterina Lovinescu intuia perfect zonele eliberatoare dintre ele. Anume, un fel de suprauman, desprins, în fond, din aceleași accente ale tragicului. Trăia, de bunăseamă, sentimentul pregătirii Euridicei preaiubite cu singurătatea absolută. La modul ideal, orice relație dintre mamă și fiică este o poveste de dragoste. Nici urmă de rivalitate în Scrisori către Monica. Fiica își iubește părinții, chiar divorțați, cu egală
Dincolo de groapa comună by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4190_a_5515]
-
acest tragic episod, Valeriu Pop a scris o întreagă carte, intitulată Bătălia pentru Ardeal, revelatoare, publicată în 1992 și pe care am comentat-o în revistă noastră. Că delegația noastră n-a fost ascultata deloc, impunîndu-i-se de către Ribbentrop și Ciano tragicul dictat, se știe. Regele s-a trezit cu o treime din Ardeal smulsa din trupul țării și Consiliul de Coroană a fost silit să accepte "arbitrajul" care, de fapt, a fost un dictat. Mai tîrziu, Valeriu Pop a redactat amintiri
Memorialistica lui Valeriu Pop by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17714_a_19039]
-
vină a lui Tudor Frățilă (470). Ca și la libertatea fără de libertate: "era reluarea aidoma a unui ciclu..." (469). Tudor se întreabă la ieșirea din închisoare cât este de liber, simțindu-se ca un om fără casă (468). Personalizare a tragicul fără noimă, el nu poate fi asemănat cu personajul autofag Hagi dintr-un poem al lui Ion Barbu (467). Cenzura îi șterge și portretul caracterial: "un om celebru foarte anonim", "uneori ironic și acid, dar mai degrabă sfios..." (523) Nu
Imposibila de-cenzurare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8467_a_9792]
-
care aduce nenorocire, cum precizează sora lui, ne ancorează și mai bine pe acest teren al tragediei unde traseul destinal este înscris indelebil. Remarcabil este Ghobadi în a surprinde o serie de instantanee ale copilăriei cu acel ineluctabil surîs al tragicului filtrat prin mimica unui copil, prin privirea lui, prin gesturile sale. Lumea refugiaților kurzi este privită cu afecțiune și ironie, o ironie caldă, în care se strecoară intenționat și o undă de candoare; scena în care Kak Satellite conduce pe
Cînd broaștele țestoase zboară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8173_a_9498]
-
de fascinantul spectacol pe care îl oferă întîlnirea umanului cu sine însuși, cu zoologicul și cu vegetalul. Animate cromatic și expresionist-baroce ca viziune, lucrările ei sînt vaste comentarii pe marginea ceremonialului vieții care implică, simultan, o componentă grotescă, la limita tragicului uneori, și una bufă, carnavalescă și jubilatorie. Anne Cathrine Nesa combină, oarecum, cele două momente anterioare, depășin- du-le, însă, pe amîndouă. Există, în lucrările ei de un lirism înalt și de o sensibilitate fremătătoare, atît memoria unei vitalități ocultate
Salonul internațional de gravură mică (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16771_a_18096]
-
numai grăbit. Cartea e bună, chiar dacă obiecțiile rămân.) Alt exemplu: democrația aparține modernității. Așa e, aparține, însă voința de putere și mai mult. N-a fost devastat secolul XX de dictaturi? Umanismul, ideea de progres sunt moderne. Vor fi fiind. Tragicul, negativitatea, negarea de sine, nu? Tot mai mult mă conving că metalimbajul e un hobby (unul lucrativ). Îți construiești jucării, te aferezi cu ele. Spui, cum spun copiii, ziceam că... Viața, dar și limbajul al gândirii, al literaturii -, sunt cu
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6328_a_7653]
-
nerostitul are ceva mai prețios de data asta. Dedesubturile concrete ale conviețuirii, subtilitatea ce aduce și ține oamenii împreună zeci de ani, poezia privirii, împietrirea expresiilor, disperarea au invadat scena și mi-au bîntuit sufletul. Nu am avut acces la tragicul istoriei lui Miller. Limita mea atunci. M-a iritat teribil la acel moment, și mi-a diluat concentrarea, accentul mutat de regizorul Felix Alexa de pe consistența interpretării actoricești pe lucruri inconsistente în acel context. Ce țin de mode, poate. Și
Forța unui mare actor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7578_a_8903]
-
asemenea clasamente sunt minate de o structurală imperfecțiune (fiindcă se alege dintre forme artistice, în fapt, incomparabile), comentatorii avizați s-au pus de acord că autorul ieudului fără ieșire este cel mai important poet apărut la noi după 1989; după cum tragicul Cristian Popescu, care a debutat, cum-necum, înainte de Revoluție, e liderul generației ‘90. După acest întâi val de receptare, am impresia că și poezia lui Ioan Es. Pop, și critica pe marginea ei au intrat în impas. Superlativele au fost consumate
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
un vagon de vată ca să ambaleze în ea, undeva, o mică împunsătură la adresa turcilor". Roman politic, corintic, filozofic, eseistic, parodic, satiră, antiutopie, pamflet - Adio, Europa! este expresia unei tentative disperate de "dezvrăjire a lumii" în care se îmbină comicul cu tragicul și cu absurdul, ironia cu patosul și deriziunea, revolta cu blestemul și cu tăcerea. Intelectualism, ironie, parabolă, eseu - acestea sunt invariantele romanului lui Ion D. Sîrbu (poate cel mai curajos roman politic despre alienarea societății românești sub totalitarism) și ale
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
asupra, prima oară fiind vorba de un fel de haplologie cum zic dânșii, lingviștii, pentru de dedesupt). Pe Caius Dobrescu îl înțeleg și-l accept, pentru că are dubiul textului dus până la îndoieli interioare cu fior metafizic, interpretează creând, deci frizează tragicul - dar la Gheorghe Doca este comic să urmărești coincidențele... întâmplătoare. La un moment dat, citând din „S-a dus amorul" versurile: „Cu câte lacrimi le-am udat / Iubito, pentru tine!" exlamă subliniindu-l pe le în text : „ Cânturile, nota mea
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
sau Zile din 1903 și creații mai puțin frecventate de exegeți, ca Ferestrele, Voci sau Într-o cetate din Osroëne. Antologia oglindește, pe rând, un Kavafis „clasic”, demult fixat pe retina cititorului, și un altul „baroc”, neliniștit, înfiorat de adierea tragicului, fruct al unei lecturi mai proaspete. Editorii nu se lasă dominați de opinia comună cu privire la interpretarea simbolisticii kavafiene și bine fac, căci ne oferă o antologie originală, dar în același timp reprezentativă. Dacă ar fi, însă, numai atât, probabil că
Kavafis plurilingv by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4120_a_5445]
-
de inspirație populară sau în cele pornite de la dansurile de salon. Jacobson era un liric, Eifman este un romantic tumultuos și foarte rus în oscilațiile acestui tumult din sufletul personajelor sale, atras cu precădere de situațiile dramatice, care ating uneori tragicul. Unde se află Eifman cel mai aproape de structura unui spectacol clasic este în conceperea scenariului, totdeauna o poveste în mai multe episoade, puse în valoare de dansuri de ansamblu, cu balerini dispuși simetric pe mai multe rânduri și cu partituri
Teatrul de balet Eifman by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11330_a_12655]
-
monografia lui Bălcescu (neterminată) Românii supt Mihai Voievod viteazul, N. Iorga considerîndu-l, în 1895, un condotier pentru a-și modifica, apoi, radical opinia. Domnia bună a lui Șerban Cantacuzino, unul dintre ultimii domnitori pămînteni (celălalt a fost Const. Brîncoveanu, cu tragicul lui sfîrșit), e importantă și pentru că, pe vremea lui, se produce o adevărată revoluție... agrară, introducîndu-se cultura porumbului, care, treptat, o va înlocui pe cea a meiului. Iar unii autori consideră că datorită acestei mari modificări a crescut populația în
Meditînd la trecutul României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17073_a_18398]
-
centrate care-ncotro. (p. 130) O damă trecută prin multe îl refuză pe dizgrațiosul Sturdza mărturisindu-i că are „prostul obicei de a iubi numai bărbați frumoși.” (p. 201) La mare trecere sunt și Don Juanii de Bahlui, începând cu tragicul Alexandru Hrisoverghi și sfârșind cu Lascar Bogdan, cel care, pentru a scăpa de mânia soților încornorați presăra drumul până la casa amantei cu gorniști, gata să anunțe o eventuală apariție intempestivă. (p. 231) Cu toată redactarea accentuat regională, Amintirile lui Rosetti
Muntenia moldavă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5414_a_6739]
-
că toate acestea variază de la un artist la altul, în funcție de convingerile politice, care nu sunt întotdeauna aceleași, de structura interioară, de personalitatea fiecăruia. Au existat filofrancezi și filogermani, bătrâni și tineri; ei au avut în esență reacții similare față de evenimentele tragicului an 1940, dar și deosebite ca orientare, ca mentalitate, ca evoluție. Iată, spre exemplu, opiniile lui Gala Galaction din Jurnalul său, căsăpit de cenzură înainte de 1989, mai ales în paginile privind epoca la care mă refer. După invadarea Poloniei, Hitler
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
Gheorghe Grigurcu Comicul e o facultate „democratică”. Asemă nător bunului-simț, egal distribuit pe cap de cetățean, întrucît ar fi greu ca vreunul din noi să admită că n-are „simțul umorului”, nu-i așa? Opus tragicului care e „aristocratic” prin singularitate. Dar există și o diferențiere în sînul comicului, o știm încă de la Aristotel, care face deosebire între măscărici și ironist. Măscăriciul sau bufonul e lipsit de discernămînt, gata a recurge la orice mijloace, inclusiv triviale
Un parodist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3457_a_4782]
-
de fascinantul spectacol pe care îl oferă întîlnirea umanului cu sine însuși, cu zoologicul și cu vegetalul. Animate cromatic și expresionist-baroce ca viziune, lucrările ei sînt vaste comentarii pe marginea ceremonialului vieții care implică, simultan, o componentă grotescă, la limita tragicului uneori, și una bufă, carnavalescă și jubilatorie. Anne Cathrine Nesa combină, oarecum, cele două momente anterioare, depășindu-le, însă, pe amîndouă. Există în lucrările ei, inspirate direct din scrijeliturile și din intervențiile mai mult sau mai puțin accidentale de pe zidurile
Expoziție la Muzeul "Florean" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16562_a_17887]
-
simboliste, parnasiene, suprarealiste, puriste etc.), înlătură zăgazurile, lasă mareea poeziei să înainteze departe înlăuntrul uscatului. Nici o graniță nu mai separă la el poeticul de prozaic, frumosul de urît, lirismul înalt de anecdotă joasă, exuberanța simțurilor de reflexivitate, solemnul de ludic, tragicul de comic și de grotesc, gamele majore de cele minore. E contemporan cu cîțiva mari poeți, toți foarte originali: dar cei cîțiva acri de pămînt pe care Bacovia, Barbu sau Blaga îi stăpînesc, fiecare, par neînsemnați pe lîngă hectarele imensei
Nichita Stănescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14100_a_15425]
-
acesta simplu nu poate să scape privirii unui ochi atent, care știe să vadă latura amuzantă a fiecărui lucru (oricât de grav) și să deslușească, dincolo de capriciile hazardului, o anumită logică "jucăușă". Cu atât mai tulburătoare devine întâlnirea neașteptată a tragicului într-un asemenea univers ludic (O crimă). Secvențe din copilărie (istorioare pescărești avându-i ca protagoniști pe autor și pe fratele său, Florin; uciderea involuntară a unui pui de găină din găoace; turnura inițiatică a unui joc de-a v-
Miniaturi în proză by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16908_a_18233]
-
cavalerii care i-au oferit poetului mantia și colanul s-a născut o înaltă cântare, și câteodată romanța: "Poemul, șarpele aproape/ Pe buzele tale caste și reci/ Nu clipi iubito - în pleoape/ Stă moartea și teama că pleci." În registrul tragicului contemplația se preschimbă în melancolie, tăcerea într-un vizitator, cuvântul în cea mai sigură armură a singurătății, ritualul într-o umbră ce bate înainte pe un pavaj pietruit cu chipuri de sfincși: "Și acum în seara hărăzită trec/ Hohotind de
Un sapiențial vitalist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16698_a_18023]
-
scotocești în căutarea unei coji de pâine uitate. Aceasta e o ființă umană spun minusculele degete. Și Korczak vede, în această ultimă atenție a mamei pentru copilul ei, un concentrat de respect și de tandrețe”. Scriitoarea știe să nu patetizeze tragicul și să nu transforme comicul în grotesc. Ea pune peste tot o surdină. Procedează așa când reface traiectoria vărului Léon - văr al lui Triplu B - pornit de la Ungheni pentru a ajunge în Franța „ca să facă revoluția”. Acolo e tratat cu
Înlocuitorul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4079_a_5404]
-
întâmplător o cortină invizibilă cade, în finalul cărții, peste vocile media ce anunță evenimentele din 1989. Lumea ca teatru se sfârșește grotesc pentru a o lua de la capăt. O lume în derivă înregistrată de un semi-retardat agonizează, aparent fără sentimentul tragicului; însă, prin ochelarii acestui narator, istoria nu are cum să pătrundă dincolo de o anumită senzorialitate obsesivă. Lumea e degenerată și ieșită din rosturi, cum e și comunismul, iar naratorul sucit reprezintă corporalizarea omului „nou”, din toate punctele de vedere. Dacă
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
adevărat coup de coeur pentru tânăra generație de spectatori-cinefili, a fost Miracolo a Milano/ Miracol la Milano, unde Vittorio De Sica aliază în mod magic, după o rețetă doar de el cunoscută, realismul și fantasticul, umorul și poezia, gagul și tragicul, gentilețea și sarcasmul, pentru a ne pune în fața unei capodopere în care se recunosc influențe creator asimilate din Chaplin, dar în care, totodată, se reperează motive și teme ce au inspirat, printre alții, pe un Fellini sau pe un Spielberg
Altfel de festival by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15717_a_17042]