745 matches
-
care nu l-a părăsit niciodată, poate și pentru că, după cum afirma În testamentul său, din 1936, a avut conștiința că n-am putut sluji Țara cum ași fi vrut și cred că ași fi putut - cu credință și cu hotărîre. Tragismul soartei celor pe ai căror umeri stătea Unirea, a făcut ca sentimentul morții să se strecoare devreme În sufletul zbuciumat al lui Goga. În 1923 se adresa lui Gh. Bogdan-Duică: VÎltoarea mea recentă o cunoști. Cea politică nu interesează, deși
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
sau descendent. Aceste elemente strivitoare, malefice devin un simbol al forțelor întunericului, care apasă realitatea asemenea destinului, fără putință de replică și de împotrivire. Alternanța formei abstracte, dominante cu formele umane de mică dimensiune, creează un contrast violent, care accentuează tragismul situației. Relația acestor forme abstracte cu formele umane duce la o înfruntare neliniștitoare, deoarece efectul lor este asemenea cu cel al asteroizilor care pătrund în atmosferă și strivesc totul în cale. Arta graficianului constă în găsirea celei mai bune proporții
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
xilogravura) folosește umbra ca element de contrast violent, care dă energie lucrărilor. După locul unde e situată sursa de lumină, forma poate să aibă, pe lângă umbra proprie, o umbră purtată, de mici dimensiuni, de dimensiuni normale sau gigantică. Umbra accentuează tragismul imaginii, dă compoziției o notă neliniștitoare. Sistemul convențional de luminare a imaginii (cu lumină de la o singură sursă) a primit o lovitură de la Giorgio de Chirico care, în picturile sale metafizice, utilizează două, trei surse de lumină, accentuând factura stranie
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
îl are pământul în concentrația epică a textului și în legătura iubire pământ. De aici rezultă și drama personajului incapabil să trăiască simultan ”două glasuri”: pământul și iubirea, două obsesii. Alegerea uneia dintre ele presupune refularea alteia. Opțiunea personajului generează tragism datorită limitelor pe care le impune. Până va fi capabil să ia o decizie, Ion va oscila între cele două glasuri. Când decizia pare luată în favoarea Anei, glasul iubirii îl chinuie, dar personajul își estompează orice dorință, autosugestionându se: singura
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
a crucii face aluzie la instrumentul execuției lui Hristos, instrument de o cruzime deosebită, dar care devine simbol al vieții veșnice prin învierea Divinității. Astfel, crucea strâmbă de la marginea satului, cu acel Hristos de tinichea ruginită, are caracter oracular, anticipând tragismul destinelor personajelor. Destinul tragic este prefigurat și de atmosfera înăbușitoare, de impresia de ”sat mort”: ”Satul parcă e mort. Zăpușeala ce plutește în văzduh țese o tăcere năbușitoare. Doar în răstimpuri fâșie alene frunzele adormite prin copaci. Un fuior de
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
sa pentru formă și pentru materia căreia i s-a dedicat cu patimă (lemnul) se împlinește în chip elocvent. Tratarea suprafeței capătă accente dramatice, înfățișările au relief frământat, patetic, sinceritatea cu care obține tensiuni umane urcă pe crestele unui autentic tragism. Astfel de sensuri ce țin, structural, de temperamentul artistului se traduc neintenționat în zbuciumul formelor, în expresionismul desfășurării volumelor, iar strădania de limpezire către care se îndreaptă sculptorul - așa cum indică lucrările recente: Cap de țăran, Cobzarul, Țărăncile etc. - nu diminuează
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
al unor regiuni precum aceea a Orientului Apropiat și Mijlociu. Orientarea integristă a unor mișcări musulmane, cotată în mod generalizat drept sursă principală a terorismului, ar trebui să fie încadrată în contextul social-politic mai larg al regiunii menționate. Ca disfuncție, tragismul atentatelor de la 11 septembrie 2001 este la fel de percutant ca și efectele agresiunilor reciproce israeliano-palestiniene. Impresionante la nivel de conștientizare general umană, aceste efecte au fost receptate totuși relativ diferit, în funcție de marile diferențieri economico-sociale din lume ca și de sistemele de
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă () [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
fel, dintre ziduri, pe femeia care își va găsi, până la urmă, menirea și își va spune povestea, peste veacuri, transformând tristețea în frumos și în nostalgic. Îmi vin în minte zidurile Anei noastre și faptul că ea rămâne închisă în tragismul care a făcut posibilă creația bărbatului și, ca străbunică a noastră, parcă ne-a transmis și nouă calea asta. Nu mi-a plăcut niciodată povestea și până când am avut anii la care simbolurile au căpatat înțeles, mă gândeam, totdeauna, cu
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
sa pentru formă și pentru materia căreia i s-a dedicat cu patimă (lemnul) se împlinește în chip elocvent. Tratarea suprafeței capătă accente dramatice, înfățișările au relief frământat, patetic, sinceritatea cu care obține tensiuni umane urcă pe crestele unui autentic tragism. Astfel de sensuri ce țin, structural, de temperamentul artistului se traduc neintenționat în zbuciumul formelor, în expresionismul desfășurării volumelor, iar strădania de limpezire către care se îndreaptă sculptorul - așa cum indică lucrările recente: Cap de țăran, Cobzarul, Țărăncile etc. - nu diminuează
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
schimbarea modului narativ într-unul psihologic, se constituie cap de serie în literatură. Protagonistul cărții, Apostol Bologa devine victima unui întreg proces de conștiință împinsă până la obsesie. Eroul antrenează cu sine o vastă și gravă problematică umană, se confruntă cu tragismul primului război mondial, ceea ce face ca drama „datoriei” să fie o dramă a cunoașterii. Personajul principal din Ciuleandra (1927) se caracterizează printr-o ereditate încărcată, care generează crima pasională.Romanul prezintă un simplu caz de monomanie, interesant dar lipsit de
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
Petre Petre, iar dintre cei înstăriți se desprind figurile lui Pravilă, primarul, Luca Talabă sau Lupu Chirițoiu care îndeamnă la liniștirea spiritelor. Grație multitudinii mediilor și categoriilor implicate în această frescă istorică, socială și politică a lui 1907, impresionantă prin tragismul unor destine umane, autorul a găsit formula unui personaj liant. Este vorba de Titu Herdelea prezent încă din Ion care evoluează în stil balzacian în Răscoala și care va face carieră. În Jar (1934), o studentă în litere, Liana Rozmarin
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
Nicolescu), Ioan Slavici și G. Coșbuc (J. Popper). Împlinirea unui veac de la nașterea lui Mihai Eminescu forțează întrucâtva procesul, poetului consacrându-i-se mai multe comentarii, iscălite de Mihai Beniuc, Perpessicius (care prezintă o seamă de inedite), Eugen Jebeleanu (despre tragismul vieții lui Eminescu), G. C. Nicolescu (despre receptarea critică) și Pericle Martinescu (despre „falsificarea” operei eminesciene de către editorii „burghezi”). Într-o împrejurare similară, I. L. Caragiale are parte în 1952 de un număr omagial. Dacă opera lui Eminescu e „valorificată” cu
VIAŢA ROMANEASCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290533_a_291862]
-
nu l-a părăsit nici o dată, poate și pentru că, după cum afirma în testamentul său, din 1936, a avut conștiința că „n-am putut sluji Țara cum ași fi vrut și cred că ași fi putut - cu credință și cu hotărîre“. Tragismul soartei celor pe ai căror umeri stătea Unirea, a făcut ca sentimentul morții să se strecoare devreme în sufletul zbuciumat al lui Goga. În 1923 se adresa lui Gh. Bogdan-Duică: „Vîltoarea mea recentă o cunoști. Cea politică nu interesează, deși
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
câteva nuclee de tensiune ce nu fac niciun favor, stilistic sau de compoziție, întregului narațiunii. Din contră, frecvența trimiterilor culturale, precum și inserția unor elemente ce țin de imaginarul tragediei, încarcă inutil povestea, suprapunând nepotrivit registre fundamental diferite. În forme diluate, tragismul se păstrează la nivel verbal : mama se află în posesia unui blestem absolut, ce vizează deopotrivă violența și incestul, însă acesta e rezervat celeilalte fiice, Ana. Asupra Tabitei sunt îndreptate alte arme cu bătaie lungă, fie tot de ordin verbal
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
comunitatea s-ar dezintegra. În rotirea costumelor viu colorate, în zvâcnirea picioarelor din salturile barbare ale dansului, se infiltrează, însă, promisiunea unei explozii. Așa își începe Philip Roth poate cea mai tulburătoare dintre cărțile sale, Pastorala americană, roman al cărui tragism transcende proiectul literar al scriitorului, acela de a construi, în interiorul unei trilogii, o cronică a crizelor și metamorfozelor ce marchează istoria Americii în a doua jumătate a secolului XX și la începutul secolului XXI. Romanul intersectează aparențe și suprafețe contradictorii
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
contextul mișcării poetice ambiante, a generațiilor de dinainte și de după debutul său, făcându-se mereu raportări la cadrul general cultural și politic din țară, în care această operă s-a desăvârșit, subliniind în mod special rezonanța în poezie sa a "tragismului condiției românilor, punând fierul înroșit pe rana adâncită a Cancerului istoriei moderne". Partea a doua a eseului monografic este axată pe cele două cărți de dezvăluiri (nu știu în ce măsură pot fi acestea asimilate istoriei literare dar, în orice caz mărturie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pentru aparentele divagații, dar fără ele n-aș putea dovedi cât de fecund este modelul ontologic eminescian și cât de mare poet este Cezar Ivănescu, cel atins de aripa geniului. Nu știu dacă alt poet contemporan a intuit mai sigur tragismul condiției românilor, punând fierul înroșit pe rana adâncită de Cancerul istoriei moderne. Ca și Mircea Eliade, Cezar Ivănescu este perfect îndrituit să se considere Profetul lui Eminescu" (p. 139-140). Criticul ipostaziază, apoi, teroarea cancerului istoric în poezia cezarivănesciană: boala biologică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în Introducere, cu atât mai fundamentată științific, cu cât ea a plecat, se vede, dintr-o pasiune autentică pentru lirica bacoviană. "Mai greu e de stabilit de ce este Bacovia unic și ce importanță are această unicitate pentru soarta literaturii moderne. (...) Tragismul condiției umane atinge cota unui zero absolut. Pentru cadrele cercetării de față, enigma bacovianismului trebuie căutată chiar în sintagma acelui zero absolut al pesimismului bacovian, aparent." Enigma bacovianismului... ideea suscită reacții contradictorii din partea lectorului poeziei bacoviene, prozei lui, și familiarizat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
bacovianism (peste nouă mări și nouă țări), îi descoperă multe alte lucruri, mai mult sau mai puțin cunoscute; "relația aberantă" a lui Rimbaud cu Verlaine, "idiosincrasia" lui Ion Barbu față de T. Arghezi, un Baudelaire cu părul vopsit verde, măreția și tragismul părintelui Florenski, pe Nietzsche cu Dumnezeul său mort, tălmăciri ale sinuciderii, pe portughezul Fernando Pessoa, care "identifică în sine 72 de poeți", pe Nichita Stănescu sfărâmând substantive și încă multe-multe alte personalități și fenomene spirituale. Zice în volum Theodor Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
decadenți", unde-și are izvoarele culturale, intelectuale. Restul este creație. Criticul, demontând mitul dostoievschian al omului și poetului Bacovia "din subterană", așa cum îl prezintă scrierile, construiește de fapt un alt mit, de data aceasta curățat de lectura inadecvată a operei: tragismul bacovian, emanația a celui mai fatal, mai funest (?) poet din istoria literaturii universale. Cam aceasta este povestea, domnilor: Bacovia nu a apărut în literaturile franceză, engleză, germană, americană, rusă, ci în "marginala" limbă română, cum ne plânge pe umeri Emil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
universului liric bacovian devin cu adevărat "cosmice", simbolismul său neînțeles de prea mulți comentatori ascunzând de fapt energia limbii poetice de a sugera mai mult decât a spune ceva pe nume. Întreaga artă bacoviană este aceea a intuirii lirice a tragismului existențial. Mijloacele sale, departe de a fi cum par, sărace, se multiplică aproape neverosimil, simbolistica apei, a ploii, a căderii sugerând o infinitate de nuanțe, de sensuri imposibil de captat în cuvinte, ci numai în pauze, aluzii, tăceri. Cu toate că descoperirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
central s-au ramificat oarecum previzibil cărțile despre geografia politică și literară a ținutului dintre Prut și Nistru (Basarabia-drama sfâșierii, 2003 și Duminica Mare a lui Grigore Vieru, 2004). Theodor Codreanu este indiscutabil unul din spiritele cele mai sensibile la tragismul basarabean. Eseurile și articolele de atitudine probează cunoașterea în adâncime a temei, focalizată pe trei nuclee de interes: 1. teroarea istoriei; 2. conștiința basarabeană sfâșiată; 3. componenta cultural-literară. Toate trei se regăsesc, în proporții diferite, și în Duminica Mare a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de libertate. Labirintică e societatea în care scriitorul trăiește "după alte legi decât majoritatea concetățenilor mei prizonieri în labirint. Diferența e că eu sunt liber, pe când ei au doar surogatul libertății" (5095). Organizarea lumii e tulbure și din comunism, "cheia tragismului nostru", zvâcnește "încercarea de salvare, efortul disperat de a ieși din ghearele hidrei labirintice" (5157): "[...] Poate că nu doar România socialistă e un monstru, poate că întreaga lume e la fel, același labirint fără ieșire" (3514). Însemnările de tinerețe din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lui Theodor Codreanu se vrea, aflăm, ediție definitivă. Sub alte titluri, cu firești completări și corecții, ajungând, astfel, la a șaptea ediție, opusul în discuție cercetează (detectivistic, aș spune) "anii blestemați", cum zice autorul, propunând un șir de revizuiri, developând tragismul unui destin exemplar și denunțând acribios mistificările de care a avut parte, în timpul vieții și apoi în posteritate, acel "om dintr-o bucată" (cum l-a văzut Caragiale). Neîncovoiatul Eminescu reprezintă, neîndoios, geniul ca nebunie "superioară", ieșire din normă ("cercul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de a face cu o încercare de descifrare a "nebuniei lui Eminescu", activitatea sa de ziarist fiind asociată cu mizeria și vulgaritatea bolii de care suferea. Tocmai de aceea Theodor Codreanu consideră că anii sacrificiului marelui poet dezvăluie în esență "tragismul destinului eminescian". Așa se explică de ce întâmplările petrecute la 20 iunie 1883, dată reper în existența mentală și nu numai a lui Eminescu, și de după aceea, au fost raportate exclusiv la suferința sa. Nu întâmplător Theodor Codreanu dezice considerațiile despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]