823 matches
-
știu pentru că am supraviețuit)“. Concluzia tatălui acelui biet băiat: „Și toate aceste realități, toată speranța pe care Domnul ne cerea să o punem În El, Împreună (maică-mea și cu el), lîngă lumina tremurătoare care Îi făcea obrazul și mai trandafiriu afundat În steaua umedă a părului. Simțeam cum urcă În noi durerea enormă a sacrificiului (moartea mea!), simțeam că urcasem parcă pe creștetul lumii, chemați să ne asumăm o sarcină supraomenească, Înălțați, Înnobilați fără voia noastră, Încovoiați ca Simon din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Eram atent numai la mine. Mă simțeam rău, nu-mi plăcea mirosul noroiului dospit de soare și mai eram și foarte nervos. Zbătându-se, cerbii îmi sfredeleau creierii cu mugetele lor. Experiența mea de viață nu era dintre cele mai trandafirii, totuși nu mă pregătise să fiu chiar atât de câinos. Fără Dinu alături, aș fi aruncat pușca. Așa, n-o făceam din vanitate și căutam tot felul de argumente ca să-mi țin nervii în frâu. Îmi ziceam că singura deosebire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că acolo ar fi un Styx de molificări, asațiuni, humațiuni, lichefieri, plămădiri, impregnări, submersii, pământ fetid, mormânt rău mirositor...“ „Dar ce erau ăștia, niște impotenți? Nu știau că În vas crește acel Ceva al nostru, ceva alb și frumos și trandafiriu?“ „Ba știau, dar pentru ei până și burtica ta e o metaforă, plină de secrete...“ „Nu există secrete, Pim. Noi știm bine cum se formează acel Ceva, cu nervișorii lui, cu mușchișorii lui, cu ochișorii lui, cu splinuțele și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Dar, personal, cred că orice femeie are dreptul să-și țină pruncul în brațe, oricât de târziu s-ar hotărî să-l conceapă. E unul dintre instinctele noastre primordiale. Lui Fran îi veni să-l sărute. Apăru friptura de miel, trandafirie și apetisantă, iar Henrietta devie discuția spre ape mai liniștite. Nu voia ca seara plănuită cu grijă să se termine urât. Fran continuă să-l studieze discret pe Laurence. Primea toate împunsăturile acestor bogătași ignoranți cu calm și umor. Emana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu Jack. Aștepta ca rușinea să i se așeze sumbru pe umăr și să înceapă s-o roadă pentru că se comportase atât de scandalos, dar tot ce simțea era o fericire amețitoare, compromițătoare. Apoi buzele lui îi sărutară sânul, sfârcul trandafiriu se întări sub atingerea limbii lui, iar degetul lui îi exploră cu delicatețe regiunea umedă, străjuită de păr pubian. Fran avu senzația că un impuls electric unise cele două centre ale plăcerii, îndoindu-i desfătarea, până când simți că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
după-amieze târzii, când până și Papei i-ar fi fost greu să stea liniștit la masa de lucru, și locuitorii orașului invadaseră toate barurile, cafenelele și promenadele de pe malul râului. Dincolo de catedrală soarele începea să apună învăluit într-o lumină trandafirie. Era o vreme pentru îndrăgostiți. Fran se întrebă dacă Laurence cedase ispitei, ca toți ceilalți, sau rămăsese în cabinetul său, cufundat într-un alt dosar. A doua variantă probabil. Lui Laurence îi păsa prea mult de pacienții săi ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de mână o făcu să se gândească iar la un cal. Abia a reușit să-și înăbușe zâmbetul amar. Își dădea foarte bine seama că s-au înșelat îngrozitor. „Ce ne-a mai dus...“, gândi ea. Deziluzie. Dezamăgire. Mâhnire. Visurile trandafirii pe care le nutrise timp de trei săptămâni, în secret, se spulberară cu totul. „Ce comedie! Ha, ha, ha!“, râse ea amar în sinea ei. Zvâcnirile din obraji se puteau traduce prin indignare și furie. „Numai Takamori era de vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
jumătate om aievea, în rest fântână cu o cumpănă în spate - dimineața da năvală cu un chiot în cetate. ULCIORUL Pe masa îmi stă, durat din argilă, ulciorul. În rostul ceramic așez uneori, cu rouă pe ele, iubitele flori. Prefer trandafiriul de purpură. Tainic, urmând un sacru canon, dimineața, de o rază cerească atins, trandafiriul își las-o petală pe masă, dorind în lumină să stea fără mască. Se face că torn, alte dăți, în ulcior tomnaticul soare prin teascuri trecut
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
cu un chiot în cetate. ULCIORUL Pe masa îmi stă, durat din argilă, ulciorul. În rostul ceramic așez uneori, cu rouă pe ele, iubitele flori. Prefer trandafiriul de purpură. Tainic, urmând un sacru canon, dimineața, de o rază cerească atins, trandafiriul își las-o petală pe masă, dorind în lumină să stea fără mască. Se face că torn, alte dăți, în ulcior tomnaticul soare prin teascuri trecut, curgător aur crud, vin de piatră, soi cald de Aiud. Mai apoi câteodată păstrez
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Este îngăduit unui elev să-și salute învățătorul? Fața ridată i s-a adumbrit la apropierea noastră și barba cenușie îi tremura, dar, la auzul glasului meu, gura sa știrbă precum a unui prunc s-a deschis într-un surâs trandafiriu și fericit. - Stiliano, pacea să te-nsoțească, mi-a spus. - La fel îți doresc și eu, rabinule; cine e băiețașul? - Este vederea mea când am de făcut vreun drum undeva; îl răsplătesc învățându-l o parte din lucrurile pe care ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ducală. Ai auzit ceva legat de cel care se proclamă noul profet în ținuturile arabe? Mi-am ridicat privirea pentru a o întâlni pe a sa: nu era încețoșată sau pradă demenței celor bătrâni, ci doar învăluită în cenușiu între trandafiriile pleoape căzute. Aș fi vrut să evit întrebarea, dar el a stăruit, așa că i-am spus ceea ce știam: - Este vorba despre un nobil arab care a studiat și a călătorit mult la viața lui. Zice că i s-a arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am întors ca să îi răspund și, când m-am întors, am văzut cel mai frumos tânăr pe care l-am întâlnit vreodată. Ochii îi erau albaștri precum o zi de mai, pielea ca de ceară, buzele îi erau roșii precum trandafirii, iar părul îi era de un negru cum nu am mai văzut. Era un băiat extrem de chipeș și înalt. După ce l-am studiat o clipă, i-am răspuns: Numele meu este Lorelai, dar prietenii îmi spun Ela și nu vreau
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
apoi cu ghimpele dulce al iubirii tot mai adânc împlântat în inimă, o uimitoare și neverosimilă poveste de dragoste. Era de necrezut! Mă îndrăgostisem de personajul meu, iar el îmi împărtășea sentimentele. Vorbeam noaptea ore întregi, întrerupți doar de geana trandafirie a dimineții, iar eu adormeam cu aripile lui neglijent îndoite în pat, uitând semnul de carte undeva în plapumă... Într-o zi, totuși, personajul meu a devenit trist și rece cu mine. Se refugia mai mult în singurătatea cămăruței sale
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fermecată peisajul mirific. Era frumoasă...părul îi era blond parcă poleit cu aur, aranjat într-un coc foarte ordonat și elegant, ochii, de un albastru superb, erau ațintiți asupra ceasului de la mâna, fața era albă, ca de porțelan și obrajii trandafirii, buzele fiind îmbrăcate într-o nuanță subtilă de roz care se potrivea perfect cu rochița albă pe care o purta. La gât îi atârna un lănțișor finuț de argint cu un pandantiv în formă de inimioară, exact ca cerceii. Purta
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-o încet cu degetele din culcuș și am încercat să îi dau un mic avânt, suflând încet pentru a-și regăsi libertatea. Două aripioare subțiri rubinii s-au desfăcut în zbor și iată că gărgărița s-a pierdut în zarea trandafirie. Stăteam și priveam mirificul tărâm neschimbat de la ultima întâlnire, iar acum puteam înțelege adevărata frumusețe. Știu că zborul fluturilor din floare în floare înseamnă grație, iar simfoniile și sunetele de fluier ale păsărilor înseamnă fericire și armonie. Cunosc mirosul ierburilor
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pământul dintre tufele de trandafiri. În clipa aceea, În depărtare, se auzi semnalul de la barieră. Michel Își aminti după-amiezile În care - avea cincisprezece ani - Annabelle venea să-l aștepte la gară și se strângea la pieptul lui. Privi pământul, soarele, trandafirii; covorul elastic al ierbii. Era de neînțeles. Asistența era tăcută; În amintirea Annabellei, bătrâna Îi servi cu vin. Îi Întinse și lui un pahar, Îl privi În ochi. „Poți să rămâi câteva zile, Michel, dacă vrei”, spuse ea Încet. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Bănuiesc că ai o recomandare, Samantha. Recomandare ? — Fără recomandare nu se poate. O văd că se încruntă. Puteți vorbi cu Lady Freya Edgerly, spun, cu inspirație subită. — Lady Edgerly ? Trish ridică din sprânceană și ceafa i se colorează ușor în trandafiriu. — Îi cunosc pe Lordul și pe Lady Edgerly de ani de zile. Încuviințez. Lady Edgerly poate depune mărturie. Trish și Eddie mă privesc amândoi cu gura căscată. Poate că n-ar fi rău să adaug un mic detaliu gospodăresc. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
care ea își imaginează că e discret. Fata mea mă aduce la disperare. Nu știe să gătească și nu înțelege nici o vorbă din ce-i spun. — A venit pur și simplu la interviu ! îi răspunde Trish, tot în șoaptă, încă trandafirie la față de plăcere. Cordon bleu ! Englezoaică ! Nu ne-a venit să credem ! Mă privesc amândouă de parcă aș fi nu știu ce animal rar cu coarne în creștetul capului. Nu mai pot să suport. — Să vă fac niște ceai și să vi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
tare. Mă privesc din când în când în oglindă. În viața mea n-am arătat mai neîngrijită Am un păr ca de nebună, cu o șuviță grotescă de blond-verzui unde mi-a sărit clorul. Am fața roșie și strălucitoare, mâinile trandafirii și umflate de durere de la atâta frecat, iar ochii injectați. De ce nu se ia ? De ce ? — Șterge-te ! strig, aproape plângând de frustrare. Șterge-te, lua-te-ar naiba de... lua-te-ar naiba de... — Samantha. Mă opresc brusc din frecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de câteva clipe, încercând să inventez un motiv plauzibil. — Doar ca să... îl salut, doar atât... zic într-un final, dându-mi seama că pare că nu vreau să spun mai multe. Și că obrajii mi s-au colorat instantaneu în trandafiriu. Trish aer o revelație bruscă și face ochii cât farfuriile. A, înțeleg, spune. Ce drăguț ! — Nu ! zic repede. Nu e... sincer... — Nu te teme ! mă întrerupe Trish cu emfază. N-o să suflu un cuvânt. Sunt discreția în persoană. Își duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că-ți dorești o carieră juridică ? — Întotdeauna mi-a plăcut de tine, o ține Melissa pe-a ei. — Hai, Melissa. O privesc cât de aspru sunt în stare și, spre marea mea satisfacție, văd că i se colorează ușor în trandafiriu vârful urechilor. Însă expresia îi rămâne impasibilă. Nu-mi face plăcere s-o spun - dar fata asta o să fie o avocată de mare succes. — Și... chiar vrei să m-ajuți ? spun după ce mă gândesc o clipă. — Îhâm! Dă din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
petrecere de Crăciun am băut un pic cam mult... OK, acum Îmi vine să mor. Vă rog, să mă omoare cineva. — Bună, Emma ! aud vocea lui Katie și, cînd ridic ochii, o văd apropiindu-se cu pași grăbiți de birou, trandafirie la față de emoție. În clipa În care Îl vede pe Jack Harper, Împietrește. A ! — E În regulă. Te rog fă-te că nu sînt aici. Flutură din mînă prietenește În direcția ei. Te rog. Spune-i ce voiai să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
după care mușcă iar din pui. Nu mă mai pot mișca. Era un secret. Trebuia să fie un secret. — Poftim ? zice tata, pe jumătate rîzÎnd. Emma a vrut să lucreze pentru Kerry ? — Nu... știu despre ce vorbiți ! spune Kerry, făcîndu-se trandafirie la față. — Nu cred că mă Înșel, spune Jack, mestecînd. S-a oferit să lucreze gratis... și totuși, tu ai zis nu. Își ia un aer nedumerit. Interesantă decizie. Încet-Încet, expresiile de pe chipul mamei și al tatălui meu se schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
depărtarea în care mă rotesc Eu planețica ta Care apun după tine” Exact în acest moment soarele a trecut de cealaltă parte a orizontului și în cerul vizibil al poetei apare luceafărul de seară. „Eu cea născută din spuma valurilor Trandafirii și din strălucirea nopților Eu stăpâna tuturor singurătăților” Venus de Mâlo. „Din această mare teribilă incoloră Să stoarcem vietăți colorate și pe ritmul Etern al nimicirii să le osândim Să se înmulțească.” Sună plăcut. „Să stoarcem folosesc pluralul imperial Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
căror orașe, vom fi judecați după calitatea creațiilor noastre. Nimic altceva despre noi nu va mai conta. — Hm! am făcut eu. — Trebuie să te apuci iar de scris, mi-a spus el. Așa cum margaretele înfloresc tot margarete și trandafirii tot trandafiri - trebuie și tu să înflorești din nou ca scriitor și eu ca pictor. Orice altceva în legătură cu noi nu prezintă nici un interes. — De obicei morții nu scriu foarte bine, am spus eu. — Tu n-ai murit. Ești plin de idei. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]