1,267 matches
-
Cele mai multe ecouri le-a avut însă cartea Aspecte ale romanului românesc contemporan (I-II, 1993-1995). Critica a apreciat abordarea pertinentă, desprinsă de interpretarea și evaluarea cu motivație ideologică, concentrată asupra unei valorizări cât mai apropiate de exigențele criteriului estetic ce transcende toate subiectivitățile. Pe de altă parte, în atenția autorului au intrat și opere ale unor scriitori români din exil, precum Ora 25 de Constantin Virgil Gheorghiu, Noaptea de Sânziene de Mircea Eliade, Cronică de familie de Petru Dumitriu, interzis multă
BARBU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285624_a_286953]
-
de un al treilea, de un El la care, atât Eu, cât și Tu, să ne referim permanent. Acesta este, de exemplu, rolul copilului Într-un cuplu, format dintr-un Eu și un Tu. Pentru D. Stăniloae, iubirea, ca sentiment, transcende corpul. Ea dovedește că relația mea cu celălalt nu se limitează numai la corp și nici nu se Închide o dată cu atingerea corporală reciprocă dintre cei doi. Mai mult decât atât, este o relație sufletească, emoțională, deschisă și Într-o continuă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Am arătat anterior ce reprezintă activitatea psihomorală și ce scopuri urmărește ea. Ne vom ocupa acum despre unul din aspectele practice ale acțiunii psihomorale privind ajutorul acordat persoanelor aflate În situații de dificultate. Orice ajutor are o semnificație simbolică, care transcende actul În sine. Dincolo de faptul de a ajuta, trebuie să „vedem” și să „Înțelegem” care sunt motivele și mobilurile sufletești și morale care determină această deschidere a mea către celălalt, către persoana aflată În suferință sau dificultate, persoana care are
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
celuilalt ca pe o valoare. Prin comuniune, persoana umană se valorifică, iar valorizarea mea este posibilă numai prin iubirea pentru celălalt, pentru că și celălalt, la rândul, său mă iubește. Aceste aspecte scot În evidență o dimensiune superioară a iubirii, care transcende plăcerea carnală, este o valoare sufletească și spirituală. Iubirea aproapelui este un sentiment profund, care mă leagă spiritual de acesta. Eu nu pot fi singur, am nevoie de celălalt, după cum și el are nevoie de mine. Aceasta Îmi dă siguranță
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
o „voință adâncă”, care „intră În lucruri și le organizează”. Astfel, destinul depășește voința noastră empirică, situându-se deasupra ei. Din acest motiv, este imposibil ca el să poată fi schimbat. Fiind ceva adânc, imperceptibil, și imposibil de gândit, destinul transcende empiricul. În spiritul gândirii lui N. Ionescu, V. Băncilă susține că destinul este ceva „substanțial și ocult”, ceva „profund intim și mai mare decât noi”, el fiind de fapt „o direcție de ființare la care ne raportăm permanent”. Realitatea destinului
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mod diferit, fiecare privind prin unica lentilă a experienței personale. Este foarte greu să anulăm influența acestor experiențe, condiționări trecute (determinismul genetic, determinismul fizic - educația, trăirile din mica copilărie etc., determinismul mediului ambiant), dacă nu conștientizăm capacitatea de a le transcende, acceptând și analizând efectul lor asupra noastră, precum și natura noastră pozitivă, deschisă, potențial creatoare cu resurse nelimitate în a se adapta, evolua, transforma. Deținutul nu acceptă capacitatea sa de autodeterminare, schimbarea prin autorestructurare, faptul că și-ar putea depăși paradigma
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
membrii familiei sau familia însăși trec prin momente critice, starea de boală fiind un astfel de moment. Fiind un sistem, familia se transformă dintr-o colecție de indivizi într-un întreg organic ale cărui părți funcționează într-un mod care transcende caracteristicile individuale (Nichols, Schwarts, 2001). De aceea, boala unui membru al familiei devine boala familiei, adaptarea la boală fiind necesară atât pentru individul bolnav, cât și pentru familia care, de cele mai multe ori, suferă la fel de mult ca și bolnavul însuși. Un
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
atunci când membrii familiei sau familia însăși trec prin momente critice, starea de boală reprezentând un astfel de moment. Ca sistem, familia se transformă dintr-o colecție de indivizi, într-un întreg organic ale cărei părți funcționează într-un mod care transcende caracteristicile individuale (Nichols, Schwarts, 2001). De aceea, boala unui membru al familiei devine boala familiei, adaptarea la boală fiind necesară atât pentru individul bolnav, cât și pentru familia care, de cele mai multe ori, suferă la fel de mult ca și bolnavul însuși. În
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
desfășurarea cosmică, în virtutea consubstanțialității universale. Totul devine semn sau manifestare a simbiozei dintre terestru și ceresc, prin lumină și fantezie. Imaginile construiesc mici alegorii ale unei mistuitoare nevoi de depășire a condiției individuale, într-o tentativă grațioasă, senină de a transcende existența concretă spre una eternă, luminoasă. Primul volum în proză, Cordun (1942), este o încercare originală de a reface percepțiile, trăirile, „relatarea” unui copil, fără intervenția adultului în interpretare, ordonare, povestire. Felurite secvențe din viața familiei sau a satului sunt
CAMILAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
face de multe ori decât să le contureze și mai clar în conștiința oamenilor. Se așază mai comod pe o parte. Rânduiala pe care s-a zbătut o viață întreagă s-o instituie e coerentă, are un scop rațional ce transcende dorințele individuale, chiar și pe ale lui. În timp ce magia este, prin esența ei, antisocială. Distruge decența, buna-cuviință, obiceiurile, legea. Îi ofensează fără îndoială pe zei. Mai rău, puterea asta ilicită - fie ea reală sau imaginară - amenință întreaga ierarhie politico-socială aflată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nele, însă își păstrează virginitatea. Sunt închise și obli gate să ducă o viață castă, totuși li se conferă în același timp ca racteristici proprii bărbaților. Adevărul e că au fost transformate cu bună știință într-o categorie intermediară, ce transcende gra nița dintre sexe. Un statut incert menit să le confere sacra litate și putere. Pentru că oamenii se tem de cei care nu sunt ca ei. S-a mai statornicit tot de către rege că vei rămâne fecioară sfântă și neprihănită
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și a propriului său tată, iar contraforții pe care se sprijină regimul sunt plămădiți dintr un despotism care - prin comparație - ar putea eticheta monarhia lui Caesar drept o adevărată Epocă de Aur. De unde această loialitate față de princeps? O loialitate ce transcende de departe obediența politică. Și, când se așteaptă mai puțin, răspunsul îi apare clar, cu litere de foc, în minte. Acest dialog religios este matricea care ține împreună elementele disparate ale societății unui imperiu universal. Evident, nu presupune și sinceritate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
coada asta de mătură băsistă, consider că e cel mai grăitor exemplu de gândire blondă din politica noastră. Totuși pentru Băsescu, s-a găsit și o femeie, se pare că tot blondă, a cărei iubire pentru el se spune că transcende carnalul și cică ar fi declarat ,că pentru președintele României, i s-a stârnit o patimă curat politică, patimă care s-a aprins pentru a arde etern.
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
vede sigur în fața unor nonsensuri, însă acestea diferă radical de cele comune, banale. Astfel, în cazul ființei divine, materia coincide cu forma, a fi în potență cu a fi în act, iar mișcarea cu nemișcarea însăși. Ființa cu adevărat supremă transcende aceste diferențe, întrucât constituie sursa lor originară. Calea analogiei, pe care Aristotel o urmează, permite a înțelege divinitatea asemeni binelui dezirabil în absolut. Este singurul ce poate fi iubit necondiționat și pentru sine însuși. Tocmai acesta „imprimă [întregii lumi] o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
la o celebră spusă atribuită o vreme lui Tertulian, credo quia absurdum, și deopotrivă la unele locuri biblice relevante în această privință.</ref> De această dată, absurdul survine ca limită APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 129 124. a celor cu sens. Transcende sfera comună a sensului și acele preocupări omenești prin care sensul se acordă sau se retrage. Mă gândesc, deopotrivă, la ceea ce se poate descoperi în actul de contemplație (aș îndrăzni să spun „contemplație pură“) sau la acele experiențe ce lasă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Spune că temeiul este accesibil doar ca sens „chiar și atunci când el este «lipsă de temei» (Abgrund ), abis al lipsei de sens“. Acum, lipsa de sens este profund resemnificată. Probabil că, la limită, în lumina celor abisale, lipsa de sens transcende indefinit relația cu sfera comună a sensului. 130 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 125. 126. Merită a fi reținute, în aceste pagini, viziunea de o clipă a abisului și percepția temeiului ca lipsă originară de temei (Abgrund ). Este ceea ce resemnifică
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
antinomii se ivesc imediat ce logica obișnuită e lăsată cu bună știință în urmă. Faptul se petrece mai ales atunci când se asumă limitele gândirii și ale intenționalității omenești. Sau când devine posibilă acea experiență prin care se arată omului ceea ce-l transcende, inepuizabil ca atare și incomprehensibil în sine. Vor fi atunci resemnificate, pe cât posibil, opozițiile inflexibile de felul temporal- nontemporal, condiționat-liber, ca și altele asemănătoare. Cum ne PARADOX ȘI NONSENS 163 160. 161. dăm seama, nu mai este vorba acum de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
realitatea sa este libertatea, urmează că repetarea e posibilă acolo unde survine alegerea însăși. Iar mișcarea proprie repetării nu se închide în sfera imanenței, ci „este și rămâne mai departe o transcendență“.<ref id="187">Ibidem, p. 82.</ref> Ea transcende atât mișcarea proprie imanenței, cât și voința singulară a celui în cauză. În una din notele sale, Kier kegaard face o precizare importantă în acest sens. Spune că repetarea este prin definiție transcendență, „o mișcare religioasă în virtutea absurdului; atunci când este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
intenționa litate“) ~ logicii 82, 89 lume ~ă 69, 97 om ~ 22 (n. 11), 37, 47, 88, 90-92, 96-97, 134, 138, 146 (n. 145), 196 (vezi și „alteritate“) T tautologie 100 tetralemă 34-35 tháuma (uimire) 64 thaumasíon 67 theoría 67 (a) transcende 66, 130, 163 ~nță 160 (n. 158), 178, 180 ~re de sine 178-180 transfigurare (a sensului comun) 18, 30, 152 tremendum 38 (n. 22) trup 29 (n. 16), 33, 41 (n. 24), 92, 97, 146-158, 161-164, 173 U ut in
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
vede sigur în fața unor nonsensuri, însă acestea diferă radical de cele comune, banale. Astfel, în cazul ființei divine, materia coincide cu forma, a fi în potență cu a fi în act, iar mișcarea cu nemișcarea însăși. Ființa cu adevărat supremă transcende aceste diferențe, întrucât constituie sursa lor originară. Calea analogiei, pe care Aristotel o urmează, permite a înțelege divinitatea asemeni binelui dezirabil în absolut. Este singurul ce poate fi iubit necondiționat și pentru sine însuși. Tocmai acesta „imprimă [întregii lumi] o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
la o celebră spusă atribuită o vreme lui Tertulian, credo quia absurdum, și deopotrivă la unele locuri biblice relevante în această privință.</ref> De această dată, absurdul survine ca limită APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 129 124. a celor cu sens. Transcende sfera comună a sensului și acele preocupări omenești prin care sensul se acordă sau se retrage. Mă gândesc, deopotrivă, la ceea ce se poate descoperi în actul de contemplație (aș îndrăzni să spun „contemplație pură“) sau la acele experiențe ce lasă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Spune că temeiul este accesibil doar ca sens „chiar și atunci când el este «lipsă de temei» (Abgrund ), abis al lipsei de sens“. Acum, lipsa de sens este profund resemnificată. Probabil că, la limită, în lumina celor abisale, lipsa de sens transcende indefinit relația cu sfera comună a sensului. 130 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 125. 126. Merită a fi reținute, în aceste pagini, viziunea de o clipă a abisului și percepția temeiului ca lipsă originară de temei (Abgrund ). Este ceea ce resemnifică
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
antinomii se ivesc imediat ce logica obișnuită e lăsată cu bună știință în urmă. Faptul se petrece mai ales atunci când se asumă limitele gândirii și ale intenționalității omenești. Sau când devine posibilă acea experiență prin care se arată omului ceea cel transcende, inepuizabil ca atare și incomprehensibil în sine. Vor fi atunci resemnificate, pe cât posibil, opozițiile inflexibile de felul temporal- nontemporal, condiționat-liber, ca și altele asemănătoare. Cum ne PARADOX ȘI NONSENS 163 160. 161. dăm seama, nu mai este vorba acum de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
realitatea sa este libertatea, urmează că repetarea e posibilă acolo unde survine alegerea însăși. Iar mișcarea proprie repetării nu se închide în sfera imanenței, ci „este și rămâne mai departe o transcendență“.<ref id="187">Ibidem, p. 82.</ref> Ea transcende atât mișcarea proprie imanenței, cât și voința singulară a celui în cauză. În una din notele sale, Kier kegaard face o precizare importantă în acest sens. Spune că repetarea este prin definiție transcendență, „o mișcare religioasă în virtutea absurdului; atunci când este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
intenționa litate“) ~ logicii 82, 89 lume ~ă 69, 97 om ~ 22 (n. 11), 37, 47, 88, 90-92, 96-97, 134, 138, 146 (n. 145), 196 (vezi și „alteritate“) T tautologie 100 tetralemă 34-35 tháuma (uimire) 64 thaumasíon 67 theoría 67 (a) transcende 66, 130, 163 ~nță 160 (n. 158), 178, 180 ~re de sine 178-180 transfigurare (a sensului comun) 18, 30, 152 tremendum 38 (n. 22) trup 29 (n. 16), 33, 41 (n. 24), 92, 97, 146-158, 161-164, 173 U ut in
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]