4,624 matches
-
Oh, nu, scriu acum - a răspuns el - , abia acum scriu, de când o privesc. Nu fac decât să urmăresc lectura acelei femei, văzute de aici, zi după zi, oră după oră. Citesc pe chipul ei ceea ce dorește ea să citească, și transcriu fidel... - Prea fidel - îl întrerupse Marana, înghețat. - Ca traducător și reprezentant al intereselor lui Bertrand Vandervelde, autorul romanului Privește în jos unde umbrele se-ndesesc, pe care îl citește femeia aceea, vă desfid să-l mai plagiați de acum înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ținut de Nikola Bešević, vechiul lui coleg de la Direcția de cadastre („Tovarășul Djuro a slujit patria cu cinste atât Înainte de război, apoi În timpul ocupației, cât și după război, În perioada reconstrucției și refacerii patriei noastre distruse și Îndurerate“) a fost transcris În Întregime, căci indiferent de tonul arbitrar și de unele locuri comune sau retorisme, discursul lui Bešević, la catafalcul camaradului și compatriotului decedat, purta, fără Îndoială, ceva din mesajul și principiul pentru care pleda Enciclopedia morților. (Amintirea lui va dăinui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de bronz, suveniruri de la un pelerinaj. Se Întoarse la crâșma „Corona“, comandă gulaș și o stacană de bere, apoi se adânci În rescrierea manuscrisului. Cam pe la amiază avu În față manuscrisul cu tema biblică din titlul său Drumul În Canaan, transcris de mâna sa cu slove mari. După care luă exemplarul masacrat al manuscrisului și‑l azvârli Într‑o sobă impunătoare, aidoma unei catedrale cu o ușă ca poarta raiului ori a iadului. Când flăcările Înghițiră urmele mâinilor Maestrului și odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
siderată, cum s‑o fi simțit doamna Nina Roth‑Swanson În Rusia „sub cerul nemilos al bătrânului și blajinului Moise“, pe vremea când Încă nu se consacrase absconselor interpretări lirice, fiind o modestă traducătoare. Am bătut la mașină și am transcris de mână toată opera lui Mendel Osipovici, am moșit deci, domnule, toată truda sa literară (a se vedea În acest sens poezia „Ea a spus amin“, vol. II, p. 94). Tot timpul a trăit cu geamantanul făcut, ca la primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se gândi că omul acela, înseamnă și el o nebuloasă, ceva necunoscut, putea fi un eventual pericol sau dimpotrivă, un apărător sau puteau avea drumuri paralele și astfel ea n-o să afle niciodată ce era cu dosarul acela, ce anume transcria el acolo, foarte preocupat. Se gândi să-și facă o cafea. Postul de popândar era ocupat, desigur și bătrâna de la etajul întâi își punea aceleași întrebări, dar poate ea, având o mai mare experiență, reușise să ajungă cu raționamentul mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gramaticale, apoi inconsecvențele de ordin ortografic. Greșelile se corectează prin tăierea cu o linie a cuvintelor și înlocuirea sau scrierea lor corectă între rânduri. Se procedează identic și în cazul adăugirilor sau finisărilor. După recitirea și finisarea textului, acesta se transcrie. Se înțelege, desigur, că în urma transcrierii nu vor mai exista tăieturi sau ștersături care produc o impresie dezagreabilă, dând primele indicii despre ținuta intelectuală a autorului. Scrisul trebuie să fie lizibil, rezultat al unor deprinderi formate, literele să fie egale
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a autorului. Scrisul trebuie să fie lizibil, rezultat al unor deprinderi formate, literele să fie egale între el, bine rotunjite și legate unele de altele. Oferim mai jos un model de corectare a unei ciorne după care urmează să fie transcrisă compoziția: O zi trecută fără fapte importante Mândrul soare înfășurat în mantia-i strălucitoare și cu coroana de aur pe cap părăsește bolta cerească pentru a se duce la culcare. Sora lui, argintia lună, pășește mândră pe cerul împânzit de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ce a făcut Petru Între 14 și 17 decembrie 1993. De atunci Însă, ninsorile mă tulbură mai mult ca de obicei, ca și numele de Monika. Mă mai liniștesc doar la lectura poticnită a rezumatului comunicării pe care l-am transcris aici din preactele colocviului și pe care Îl și socotesc fără noimă, un vis fără cheie: „Le français langue étrangère n'est qu'un succédané du français tout pur. C'est un artefact qui, moyennant diverses voies et façons d
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Pieții Recunoștinței. Pereți transparenți, uși automate, aer condiționat, gresie vișinie, precum unghiile domnișoarei cu păr negru tăiat carré și așezată confortabil pe un scaun gri, ergonomic, În fața unui ordinator cu un superb ochi albastru. Procedura era simplă: Înmânai textul, se transcria pe ecran cu o viteză amețitoare, degetele domnișoarei abia dacă atingeau claviatura, parcă ar fi cântat la pian o piesă ușoară și Îndelung exersată, plăteai, primeai o recipisă și plecai regretând o dată În plus urmele pașilor pe pardoseala scumpă: gresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Orice temă de discuție era binevenită: de la politică, sport, salarii, pensii, familie, singurătate, noapte, zi, șovinism, naționalism, la avantajele și dezavantajele prezervativelor sau prognoza meteo pe următorii o sută de ani. Discuțiile erau Înregistrate pe casete și urmau să fie transcrise Într-un caiet, apoi bătute la mașină și duse la o editură de unde se vor Întoarce sub forma unei cărți cu titlul Farmecul discret al insomniei. La Club se adunau doar insomniacii adevărați. Consumatorii clandestini de napoton, diazepam ori stilnox
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai nesigură pe ea. Nici nu m-aș lăsa developată la rece de nimeni. Poate că încordarea ei e cauza, dar îi promit că da, surioară, o să facem cartea. Să știi că am practicat și eu interviul. Înregistram pe mag, transcriam... Am făcut rost de un casetofon abia în '72. Aș putea să-i povestesc multe și mărunte despre reporterul socialist, care convorbea cu omul muncii, în fraze-șablon. Cu betonistul, cu oțelarul, cu minerul, cu excavatoristul, cu Ilenuța tractorista și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
începea scrisoarea. Singura pe care am primit-o de la el: "Grăbește-te. Cel mai tîrziu în noiembrie am să mor. Vino să ne luăm rămas bun. Dacă nu vii, n-o să mă visezi niciodată". Mai erau și telegramele: "Te aștept"; "Transcriu: te aștept"; "încă și încă te aștept". În repetiție, te aștept". "Și ultima, ca un big-bang genezic: "Mîine". Poți să fugi de trecut, nu să și scapi de el. Fără Iordan nu se poate, nu s-a putut și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
se avea bine cu Leonte Răutu. Mai bine decît Mistrie: îl alinta Leonea. "E o răfuială personală. Nu interesează Partidul". Vocea mea de-a doua vrea și ea să pună punct: "Ai intrat la ananghie din cauza acestui Mistrie și-l transcrii în cheie grotescă, Iordana. Încheie!" Nu, nu vreau, nu trebuie să închei. Nici nu dețin știința asta, învățul de-a face o încheiere. Am citit documentele arhivei scriitorilor comuniști cu markerul în mînă. Dumbravă a publicat documentele Filialei, perioada 1949-l959
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Pe banchete, de-o parte și de alta, stau Pulcheria și Maurizio cu câte un laptop pe picioare și un celular la ureche susținut de mâna stângă. Lovesc febril tastatura și intonează în telefon patetic ceea ce scriu. Sau, mai degrabă, transcriu ceea ce vorbesc. Scriu și își răspund în același timp și dicteul lor automat se suprapune. Chiar dacă textul lui și al ei se va suprapune pe alocuri, în principiu ar trebui să sune inteligibil ce spune fiecare.) M: Te iubesc! Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lamentuos-orgolios de romanță. Rimele și ritmul nu transformă proza în poezie, ci trădează, doar, intenția de a face poezie. Când recurge la „versuri albe“, Gheorghe Andrei renunță până și la acest ultim însemn al voinței de a fi poet. Dacă transcriem, de pildă, „poemul“ Încurcat în socoteli ca pe un text în proză, obținem un articol de ziar (local) referitor la profesorii fără vocație pedagogică: „Copiii vin la școală cu dragoste de carte, dar, printre dascăli, găsesc și momâi împăiate care
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
că este jucăuș: „Entropia-și belește / independența, / iar ploaia acidului dezoxiribo/ nucleic / curge și face bulbuci / peste credința-mi / încețoșată în mreaja, / depusă (probabil) / de o supra/ ființă.“ (Delta) Versuri chinuite de acest fel există în carte cu zecile. Mai transcriu câteva, cu riscul de a mi deregla computerul la care lucrez: „Divergența mă lovește-n foale“ ( Unitate); „Dacă admitem, / cu mâna pe biblie, / că axioma ontologiei ne pupă, / fără a ști cine suntem, / atunci este vorba de un RNA-mesager“ (Cod
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ideea că ei sunt o povară pentru familie și societate! Acordați-le sprijinul moral pentru a-și păstra demnitatea și încrederea în viața și destinul lor!“ Aceste fraze, scrise în limba de lemn a apelurilor adresate de autorități populației, sunt transcrise nu de pe un panou așezat într-o intersecție, ci dintr-un poem al lui Vasile Fetescu. Volumul său Trompeta cu surdină (PIM, Iași, 2008) este plin de asemenea texte prozaice, lipsite cu desăvârșire de lirism, prezentate drept poeme. Autorul își
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de acest maniac al comparației (Avatarurile faraonului Hada, Proema, Baia Mare, 2001) epuizează rezerva națională de „ca“ pentru o sută de ani de acum înainte. Practic aproape fiecare poem are înfipt, în mijlocul său, cuvântul de două litere (pe care îl voi transcrie în cele ce urmează cu majuscule, pentru a-l face și mai vizibil): „Mângâi cu privirea / Formele-ți rotunde / CA un cerșetor / O bucată rumenă / De pâine.“ (Mângâiere) „Și mă reped / Să mă-nfrupt / Din frumusețile tale / CA un vultur
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
blestem, / toate relele. // Mizeria sufletului / devine astfel / mai primejdioasă / decât sărăcia materială.“ (Rădăcinile răului) Toate locurile comune ale taifasului cotidian, toate poncifele de care luăm cunoștință, cu o indiscreție involuntară, într-o sală de așteptare plină de persoane vorbărețe sunt transcrise de autorul cărții cu maximă seriozitate. Mai lipsește cugetarea „iarba e verde“, pentru ca seria să fie completă. În tot volumul există o singură strofă care dovedește o anumită sensibilitate și merită ținută minte: „Pe o sârmă / cu becuri colorate / stau
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și a rudelor lor). Faptul în sine că un profesor ia parte la viața culturală a orașului în care locuiește merită privit cu simpatie. Dar ideea lui de a păstra cu sfințenie textele unor cuvântări ocazionale - sau de a le transcrie de pe benzi magnetice - și de a compune din ele un volum este neinspirată. Discursurile de acest fel sunt destinate unui moment festiv și se evaporă odată cu el. Publicate într-o carte, ele își divulgă într-un mod dezamăgitor lipsa de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
La Librăria Centrală din Călărași, în fața câtorva prieteni și cunoscuți cuceriți de gândul că după lansare vor fi tratați cu șampanie și pișcoturi, poți să spui că o carte mediocră a lui Dumitru Bălăeț are „o incontestabilă valoare ideatică“. Dacă transcrii însă într-un volum o asemenea afirmație riști să cazi în ridicol. În sala Consiliului Județean nu se scandalizează nimeni dacă declari în legătură cu un elev de liceu, autor al unor versuri adolescentine: „Gabriel-Codruț Berceanu reprezintă, pentru mine, o veritabilă revelație
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
banal în română sună banal și în engleză: „Crucile din cimitir și pe noi ne așteaptă.“ (La rând) „The tombstones in cemetery are waiting for us too.“ (In turn) Poate doar traduse în sanscrită de un specialist în cuneiforme și transcrise în hieroglife pe blocuri de piatră desprinse din statuile aztece aceste poeme ar începe să pară mai puțin banale. Opera docliniana Si critica timoftiana Există adjective consacrate ca „eminescian“, „arghezian“, „călinescian“... Știm cu toții de la numele căror scriitori derivă. De altfel
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cîteva ore cu mine, nu le puteam spune toate astea. Ultimilor doi n-am cum să le-o spun nici de acum Înainte. Unul dintre ei, azi Johann Bachholzer, trăiește, sper că bine, undeva În Germania. Celălalt, cu numele corect transcris conform ortografiei germane a strămoșilor săi drept Tiberius Fromerz, Întors din Vest de mai multe ori la Rătești, unde declara mereu că el se va omorî, ca dovadă că există cuvînt pe lumea asta, el, prietenul copilăriei noastre, s-a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ea În acest punct, nu se puteau hotărî pentru vreunul, fiindcă nici nu-l folosiseră. Ne obișnuiserăm să i ne adresăm ori să ne referim la el Întotdeauna cu „nenea, domnul sau bácsi“. Numele de familie monosilabic i l-am transcris așa cum o făcea și el, potrivit unui mixaj de reguli de pronunție: germană pentru grupul de litere „ei“, maghiară pentru grupul „sz“. Omul s-a stins departe, la Ashdod, sub briza orientală a Mediteranei, printre măslini și, așa visez eu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Într-adevăr, de pe vasul Pannonia, În iulie 1906, debarcase pasagera Pomján Flore, loc de origine, satul Piskárkos, Hungary. Aceleași coordonate pe lista de pasageri a vasului Caronia, ajuns la New York În august 1913. Neîndoielnic era ea, Floare Pomean, cu numele transcris potrivit ortografiei maghiare și cu denumirea localității de proveniență În aceeași limbă, Piskárkos pentru Pișcari. — Ăștia-s nebuni!... Alt elogiu mai spontan ca acesta nu mi-a scăpat la adresa americanilor În stare să găsească acul din satul tău În vapoarele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]