660 matches
-
dat amestecă variabile economice, dar și instituționale (sistemul legal joacă un rol important În stabilirea configurației fiind cel care alterează costurile marginale ale tranzacționării și respectiv managementului), Înscriindu-se În ceea ce numim noua economie instituțională și, mai precis, paradigma costurilor tranzacționale. Structura instituțională de producție (SIP) minimizează, afirmă Coase, costurile totale pentru output-ul produs. SIP este determinată de relațiile ce se stabilesc Între costurile tranzacționale și costurile organizaționale (de management). Aceasta vizează maxima eficiență care rezultă din economia costurilor tranzacționale
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
respectiv managementului), Înscriindu-se În ceea ce numim noua economie instituțională și, mai precis, paradigma costurilor tranzacționale. Structura instituțională de producție (SIP) minimizează, afirmă Coase, costurile totale pentru output-ul produs. SIP este determinată de relațiile ce se stabilesc Între costurile tranzacționale și costurile organizaționale (de management). Aceasta vizează maxima eficiență care rezultă din economia costurilor tranzacționale și economia costurilor organizaționale. Relațiile Între costurile tranzacționale și costurile organizaționale sunt afectate de legi (reguli formale) ce trebuie considerate În orice analiză a sistemului
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
tranzacționale. Structura instituțională de producție (SIP) minimizează, afirmă Coase, costurile totale pentru output-ul produs. SIP este determinată de relațiile ce se stabilesc Între costurile tranzacționale și costurile organizaționale (de management). Aceasta vizează maxima eficiență care rezultă din economia costurilor tranzacționale și economia costurilor organizaționale. Relațiile Între costurile tranzacționale și costurile organizaționale sunt afectate de legi (reguli formale) ce trebuie considerate În orice analiză a sistemului economic. Sintagma costuri totale este sugestivă pentru slaba operaționalizare a conceptului de costuri tranzacționale, principala
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Coase, costurile totale pentru output-ul produs. SIP este determinată de relațiile ce se stabilesc Între costurile tranzacționale și costurile organizaționale (de management). Aceasta vizează maxima eficiență care rezultă din economia costurilor tranzacționale și economia costurilor organizaționale. Relațiile Între costurile tranzacționale și costurile organizaționale sunt afectate de legi (reguli formale) ce trebuie considerate În orice analiză a sistemului economic. Sintagma costuri totale este sugestivă pentru slaba operaționalizare a conceptului de costuri tranzacționale, principala critică adusă lucrărilor lui Coase. Costurile totale includ
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
costurilor tranzacționale și economia costurilor organizaționale. Relațiile Între costurile tranzacționale și costurile organizaționale sunt afectate de legi (reguli formale) ce trebuie considerate În orice analiză a sistemului economic. Sintagma costuri totale este sugestivă pentru slaba operaționalizare a conceptului de costuri tranzacționale, principala critică adusă lucrărilor lui Coase. Costurile totale includ astfel costurile asociate tranzacțiilor pe piață, dar și costurile organizaționale (de management) și, nu În ultimul rând, pe cele de producție. Sistemul de legi influențează la rândul său relațiile ce se
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
astfel costurile asociate tranzacțiilor pe piață, dar și costurile organizaționale (de management) și, nu În ultimul rând, pe cele de producție. Sistemul de legi influențează la rândul său relațiile ce se stabilesc Între acestea. Organizațiile emerg pentru a economisi costurile tranzacționale, dar ele nu sunt decât suprastructura sistemului de legi care determină raportul costuri tranzacționale - costuri organizaționale. Cu alte cuvinte, sistemul de legi stabilește „regulile jocului”, iar organizațiile „eficientizează” În cadrul parametrilor impuși de sistemul de legi. Schimbarea instituțională fundamentală survine prin
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
În ultimul rând, pe cele de producție. Sistemul de legi influențează la rândul său relațiile ce se stabilesc Între acestea. Organizațiile emerg pentru a economisi costurile tranzacționale, dar ele nu sunt decât suprastructura sistemului de legi care determină raportul costuri tranzacționale - costuri organizaționale. Cu alte cuvinte, sistemul de legi stabilește „regulile jocului”, iar organizațiile „eficientizează” În cadrul parametrilor impuși de sistemul de legi. Schimbarea instituțională fundamentală survine prin schimbarea sistemului de legi, adică a costurilor relative ale tranzacționării pe piață și ale
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
acestea au adoptat-o În dauna „economiei centralizate” poate să fie la fel de ineficientă (dacă nu chiar mai rău, elocvent fiind cazul României care a suferit un declin economic pronunțat după 1989). Explicația rezidă În inconsecvența instituțională (a relațiilor Între costuri tranzacționale și costuri organizaționale) ce a caracterizat mare parte dintre aceste țări. În economia centralizată costul organizațional era foarte mic datorită autorității de partid și de stat omniprezentă În societate. A fost astfel posibilă integrarea verticală În mari companii - giganți industriali
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
omniprezentă În societate. A fost astfel posibilă integrarea verticală În mari companii - giganți industriali - făcând viabilă alocarea „organizată” a resurselor și Într-o mult mai mică măsură cea bazată pe liberul schimb. Transformările survenite după 1989 au modificat raportul costuri tranzacționale - costuri organizaționale doar prin creșterea celor din urmă ca urmare a dizolvării autorității. Modificările politice și legislative nu au fost În măsură să reducă și costurile tranzacționale pentru a determina dezvoltarea pieței. Costurile totale invocate anterior au devenit astfel foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
cea bazată pe liberul schimb. Transformările survenite după 1989 au modificat raportul costuri tranzacționale - costuri organizaționale doar prin creșterea celor din urmă ca urmare a dizolvării autorității. Modificările politice și legislative nu au fost În măsură să reducă și costurile tranzacționale pentru a determina dezvoltarea pieței. Costurile totale invocate anterior au devenit astfel foarte ridicate. SIP emergentă s-a caracterizat printre altele prin dezvoltarea unor forme hibride de tranzacții la periferia coloșilor industriali: „descentralizarea” unor activități profitabile ale marilor companii de
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
industriali: „descentralizarea” unor activități profitabile ale marilor companii de stat și derularea acestora prin firme căpușă. Tendințele conflictuale de dezvoltarea a pieței și de menținere a vechii SIP ar fi astfel cauzele ineficiențelor acestor noi „economii de piață”. 4. Costuri tranzacționale Costurile tranzacționale sunt costurile Încheierii contractelor ex-ante (informării și negocierii) și costurile Încheierii contractelor, ale monitorizării și impunerii acestora ex-post. Vom argumenta că acestea reprezintă În fapt costuri ale relațiilor sociale ce se stabilesc Între actori raționali. Prin actori raționali
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
unor activități profitabile ale marilor companii de stat și derularea acestora prin firme căpușă. Tendințele conflictuale de dezvoltarea a pieței și de menținere a vechii SIP ar fi astfel cauzele ineficiențelor acestor noi „economii de piață”. 4. Costuri tranzacționale Costurile tranzacționale sunt costurile Încheierii contractelor ex-ante (informării și negocierii) și costurile Încheierii contractelor, ale monitorizării și impunerii acestora ex-post. Vom argumenta că acestea reprezintă În fapt costuri ale relațiilor sociale ce se stabilesc Între actori raționali. Prin actori raționali Înțelegem intenția
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
pe alte tipuri de date În alegere: volumul, numărul, marca produselor tranzacționate, garanția, acreditările partenerului. De exemplu, efectuarea unei singure măsurători pentru detectarea unui anumit aditiv de sinteză În alimente, deși posibilă, poate să fie foarte costisitoare, crescând astfel costul tranzacțional. În consecință, nu se poate ști dacă ceea ce vrea cu adevărat cumpărătorul este furnizat de vânzator, caz În care, fie o tranzacție mutual benefică nu se realizează (de frica aditivilor), fie ea se realizează, dar consumatorul nu cumpără ceea ce și-
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
costurile proceselor prin care stabilim corespondența dintre un drept și forma sa fizică, un bun sau un serviciu. Este nevoie de măsurători universal acceptate care să ateste că bunul respectiv corespunde Într-adevăr drepturilor tranzacționate. În termeni sociologici, problema costurilor tranzacționale se reduce, În mare măsură, la Încredere. În lipsa Încrederii, angajamentele părților nu pot fi credibile, iar schimburile devin foarte costisitoare și cooperarea improbabilă. Impunerea contractelor ex-post presupune existența unei structuri de drepturi de proprietate și exclusivitatea acestor drepturi și se
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
dispuși să tranzacționeze la un preț care să reflecte valoarea reală a mașinii, dar valoarea reală rămâne necunoscută cumpărătorului În momentul de față, iar stabilirea ei presupune un cost adesea considerabil valoric În raport cu cel al bunului În sine. Astfel costul tranzacțional poate ridica costul total al tranzacției (costul valorii reale + costul informației privind valoarea reală tranzacționată) afectând rentabilitatea ei pentru actorii implicați. În concepția lui O. E. Williamson (1981a, 1981b, 1993), factorul cel mai important ce determină creșterea costurilor tranzacționale și
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
costul tranzacțional poate ridica costul total al tranzacției (costul valorii reale + costul informației privind valoarea reală tranzacționată) afectând rentabilitatea ei pentru actorii implicați. În concepția lui O. E. Williamson (1981a, 1981b, 1993), factorul cel mai important ce determină creșterea costurilor tranzacționale și care se manifestă ulterior Încheierii contractelor este specificitatea investiției (asset specificity). Această situație este totuși intuită de actorii raționali Înaintea efectuării acesteia și poate zădărnici oportunitățile de schimb mutual avantajos. Situația vizează la valoarea particulară (specifică) a investiției Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
lucru printr-o strategie la rândul ei oportunistă. Ei se află Într-o situație de neîncredere reciprocă ce conduce la soluții de tranzacționare (cooperare) suboptimale. Diferența de utilitate până la soluția optimă este denumită În cadrul teoriei lui O.E. Williamson cost tranzacțional, fiind astfel transformat Într-un cost obiectiv, inerent tuturor tranzacțiilor economice și nu numai. Realizarea tranzacțiilor presupune un cadru instituțional organizat care să impună un principiu al ordinii (Commons, 1931). Instituții diferite (piețe, organizații, forme hibride de organizare) presupun costuri
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
fiind astfel transformat Într-un cost obiectiv, inerent tuturor tranzacțiilor economice și nu numai. Realizarea tranzacțiilor presupune un cadru instituțional organizat care să impună un principiu al ordinii (Commons, 1931). Instituții diferite (piețe, organizații, forme hibride de organizare) presupun costuri tranzacționale diferite. Economia clasică presupunea schimbul pe piață al resurselor limitate astfel Încât acestea să aibă Întrebuințarea optimă, dar asumând costul tranzacțional zero. O economie a costurilor tranzacționale presupune alegerea cadrului instituțional care să realizeze alocarea optimă minimizând pierderile datorate tranzacționării. Problema
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
organizat care să impună un principiu al ordinii (Commons, 1931). Instituții diferite (piețe, organizații, forme hibride de organizare) presupun costuri tranzacționale diferite. Economia clasică presupunea schimbul pe piață al resurselor limitate astfel Încât acestea să aibă Întrebuințarea optimă, dar asumând costul tranzacțional zero. O economie a costurilor tranzacționale presupune alegerea cadrului instituțional care să realizeze alocarea optimă minimizând pierderile datorate tranzacționării. Problema este Însă aceea a felului În care sunt activate mecanismele care produc aceste configurații instituționale. În timp ce O.E. Williamson afirmă
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
al ordinii (Commons, 1931). Instituții diferite (piețe, organizații, forme hibride de organizare) presupun costuri tranzacționale diferite. Economia clasică presupunea schimbul pe piață al resurselor limitate astfel Încât acestea să aibă Întrebuințarea optimă, dar asumând costul tranzacțional zero. O economie a costurilor tranzacționale presupune alegerea cadrului instituțional care să realizeze alocarea optimă minimizând pierderile datorate tranzacționării. Problema este Însă aceea a felului În care sunt activate mecanismele care produc aceste configurații instituționale. În timp ce O.E. Williamson afirmă că instituțiile sunt „rezultatul firesc” al
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
cadrului instituțional care să realizeze alocarea optimă minimizând pierderile datorate tranzacționării. Problema este Însă aceea a felului În care sunt activate mecanismele care produc aceste configurații instituționale. În timp ce O.E. Williamson afirmă că instituțiile sunt „rezultatul firesc” al economisirii costurilor tranzacționale (apar logic, În virtutea consecințelor lor) avansând un soi de „funcționalism naiv” (Rowlinson, 1997), autori precum Coase (1991) sau North (1990) accentuează preponderent rolul statului În promovarea instituțională și „dependența de cale” (de istorie) a instituțiilor care nu sunt rezultate logice
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
preponderent rolul statului În promovarea instituțională și „dependența de cale” (de istorie) a instituțiilor care nu sunt rezultate logice universale, ci mai degrabă rezultatele unor conjucturi istorice particulare decurg din urmărirea unor interese specifice ale unor actori. Astfel, teoria costurilor tranzacționale se Înscrie pe linia abordărilor neoinstituționaliste În economie și analiză organizațională. Sensul determinărilor costuri tranzacționale - instituții este Însă diferit ca și concepția asupra instituțiilor. 5. Instituțiile economice ale capitalismului - piețe și organizații O.E. Williamson (1993) formulează o teorie predictivă
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
nu sunt rezultate logice universale, ci mai degrabă rezultatele unor conjucturi istorice particulare decurg din urmărirea unor interese specifice ale unor actori. Astfel, teoria costurilor tranzacționale se Înscrie pe linia abordărilor neoinstituționaliste În economie și analiză organizațională. Sensul determinărilor costuri tranzacționale - instituții este Însă diferit ca și concepția asupra instituțiilor. 5. Instituțiile economice ale capitalismului - piețe și organizații O.E. Williamson (1993) formulează o teorie predictivă a organizării economice care corelează tranzacțiile (atributele acestora diferă) cu structuri instituționale (ale căror costuri
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
ale capitalismului - piețe și organizații O.E. Williamson (1993) formulează o teorie predictivă a organizării economice care corelează tranzacțiile (atributele acestora diferă) cu structuri instituționale (ale căror costuri și beneficii sunt distincte) Într-o manieră discriminatorie (În sensul economisirii costurilor tranzacționale). Contribuția majoră a lui Williamson În teoria instituțională constă mai degrabă În operaționalizarea conceptului de costuri tranzacționale. Teoria formulată de Williamson constă Într-un funcționalism vulnerabil În fața unor critici consistente. Acesta este și motivul pentru care Williamson și-a nuanțat
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
corelează tranzacțiile (atributele acestora diferă) cu structuri instituționale (ale căror costuri și beneficii sunt distincte) Într-o manieră discriminatorie (În sensul economisirii costurilor tranzacționale). Contribuția majoră a lui Williamson În teoria instituțională constă mai degrabă În operaționalizarea conceptului de costuri tranzacționale. Teoria formulată de Williamson constă Într-un funcționalism vulnerabil În fața unor critici consistente. Acesta este și motivul pentru care Williamson și-a nuanțat teoria postulând doar relația de corelație Între tranzacții și structuri instituționale și renunțând implicit la cea de
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]