KorAP: Find »[drukola/base=tranzitiv & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 ...38 >

949 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

de localizare, incoativele fiind mai restricționate decât construcțiile medii. Hale și Keyser (1993: 87) adoptă principiul interpretării integrale (engl. Full Interpretation), arătând că Agentul cauzării este obligatoriu argumentul extern. Hale și Keyser (1993: 90) susțin că diferența dintre ergative și tranzitive este dată de componentul modal (engl. manner component): în cazul verbelor ergative (adică cele care au atât variantă tranzitivă, cât și intranzitivă − splash 'a murdări', drip 'a picura', dribble ' a se scurge', pour 'a curge'), componentul modal este intern, iar

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Full Interpretation), arătând că Agentul cauzării este obligatoriu argumentul extern. Hale și Keyser (1993: 90) susțin că diferența dintre ergative și tranzitive este dată de componentul modal (engl. manner component): în cazul verbelor ergative (adică cele care au atât variantă tranzitivă, cât și intranzitivă − splash 'a murdări', drip 'a picura', dribble ' a se scurge', pour 'a curge'), componentul modal este intern, iar în cazul verbelor tranzitive, componentul modal nu aparține structurii lexicale interne, ci externe (este Agent). Hale și Keyser (1993

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
componentul modal (engl. manner component): în cazul verbelor ergative (adică cele care au atât variantă tranzitivă, cât și intranzitivă − splash 'a murdări', drip 'a picura', dribble ' a se scurge', pour 'a curge'), componentul modal este intern, iar în cazul verbelor tranzitive, componentul modal nu aparține structurii lexicale interne, ci externe (este Agent). Hale și Keyser (1993: 103) mai subliniază că varianta cauzativă a inergativelor este agramaticală, iar alternanța tranzitivă depinde de posibilitatea deplasării centrului (engl. head-movement). 5.2.5. Matsuzaki (2001

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
scurge', pour 'a curge'), componentul modal este intern, iar în cazul verbelor tranzitive, componentul modal nu aparține structurii lexicale interne, ci externe (este Agent). Hale și Keyser (1993: 103) mai subliniază că varianta cauzativă a inergativelor este agramaticală, iar alternanța tranzitivă depinde de posibilitatea deplasării centrului (engl. head-movement). 5.2.5. Matsuzaki (2001) studiază comparativ verbele cu alternanță ergativă (terminologia autorului) din limbile engleză și japoneză. În japoneză, există forme sufixale distincte pentru cei doi membri ai perechii. Alternanța este un

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
marcarea morfologică reflectă un eveniment de schimbare atipic. Autorul subliniază că există corelații între limbi în privința verbelor care participă la alternanță. Un verb de schimbare de stare participă la alternanță dacă instrumentul responsabil de schimbarea de stare este nespecificat; membrul tranzitiv are sens perfectiv, iar cel tranzitiv, sens progresiv. Matsuzaki (2001: 11) arată că, în sens larg, alternanța ergativă aparține macrocategoriei intitulate alternanțe de diateză, alături de alternanța locativă și alternanța dativului, presupunând o schimbare de valență care privește rearanjarea și numărul

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
schimbare atipic. Autorul subliniază că există corelații între limbi în privința verbelor care participă la alternanță. Un verb de schimbare de stare participă la alternanță dacă instrumentul responsabil de schimbarea de stare este nespecificat; membrul tranzitiv are sens perfectiv, iar cel tranzitiv, sens progresiv. Matsuzaki (2001: 11) arată că, în sens larg, alternanța ergativă aparține macrocategoriei intitulate alternanțe de diateză, alături de alternanța locativă și alternanța dativului, presupunând o schimbare de valență care privește rearanjarea și numărul argumentelor. Matsuzaki (2001: 13) susține că

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
intitulate alternanțe de diateză, alături de alternanța locativă și alternanța dativului, presupunând o schimbare de valență care privește rearanjarea și numărul argumentelor. Matsuzaki (2001: 13) susține că alternanța ergativă trebuie să îndeplinească două condiții: (a) obiectul sau argumentul intern al verbului tranzitiv trebuie să fie realizat ca subiect al variantei intranzitive; autorul atrage atenția asupra faptului că alternanța ergativă este diferită de alternanța obiectului nespecific: Tom smokes cigarettes/Tom smokes ' Tom fumează țigări'/'Tom fumează'; (b) obiectul verbului tranzitiv și subiectul verbului

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
intern al verbului tranzitiv trebuie să fie realizat ca subiect al variantei intranzitive; autorul atrage atenția asupra faptului că alternanța ergativă este diferită de alternanța obiectului nespecific: Tom smokes cigarettes/Tom smokes ' Tom fumează țigări'/'Tom fumează'; (b) obiectul verbului tranzitiv și subiectul verbului intranzitiv trebuie să aibă rol tematic identic (rolul tematic atribuit de verb argumentului intern trebuie să se păstreze). Matsuzaki (2001: 20) observă că există diferențe semantice între membrii perechii, varianta tranzitivă având o structură complexă, alcătuită dintr-

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
țigări'/'Tom fumează'; (b) obiectul verbului tranzitiv și subiectul verbului intranzitiv trebuie să aibă rol tematic identic (rolul tematic atribuit de verb argumentului intern trebuie să se păstreze). Matsuzaki (2001: 20) observă că există diferențe semantice între membrii perechii, varianta tranzitivă având o structură complexă, alcătuită dintr-un subeveniment cauzator și unul central. Deși mulți cercetători sunt de părere că evenimentele denotate de ergativele intranzitive apar fără intervenția unui agent, într-un exemplu ca: Tom hit the vase with a bat

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
că argumentele sunt ordonate, iar alternanța cauzativă este o consecință a faptului că în reprezentarea lexicală a anumitor verbe porțiunea cauzativă este opțională; (d) agentivitatea, în aceste cazuri, cea volițională, poate trece din argumentul extern în cel intern, atunci când verbul tranzitiv este decauzativizat (Jackendoff 1990: 128): John rolled the ball down the hill 'John a rostogolit mingea de pe deal' The ball rolled down the hill 'Mingea s-a rostogolit de pe deal' Bill rolled down the hill 'Bill s-a rostogolit de pe

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Bill rolled down the hill 'Bill s-a rostogolit de pe deal'; (e) distincția cauzare internă vs externă nu este o proprietate a itemilor lexicali, chiar verbele cu alternanță care sunt verbe de schimbare de stare cu cauză externă în varianta tranzitivă permițând cauza internă în varianta intranzitivă; (f) opțional, agentivitatea poate fi atribuită celor mai multe argumente-subiect; această regulă are două variante: ● regula subiectului: interpretează opțional subiectul ca fiind agentiv; regula subiectului singură este inadecvată, pentru că nu explică grupurile cu by 'de (către

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Silnitsky 1973116, Haspelmath 1993); (b) la nivelul Lexiconului are loc un proces de cauzativizare; Hale și Keyser (1998: 100, 111)117 subliniază că, în absența dovezilor morfologice, direcția derivării este de la structura mai simplă (intranzitivă, incoativă) la cea mai complexă (tranzitivă); (c) la nivelul Lexiconului are loc un proces de anticauzativizare (Zubizaretta 1987)118/detranzitivizare (Levin și Rappaport Hovav 1995). Comrie (1989: 168) se înscrie în interpretările de tip (a), arătând că nu se poate vorbi de o direcție unică a

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
verbelor care au variante cauzative: în turcă, verbul cauzativ este derivat de la cel noncauzativ; în swahili, verbul noncauzativ e derivat de la cel cauzativ. Levin și Rappaport Hovav (1995: 83) arată că, în analiza tradițională, varianta intranzitivă e primară, iar cea tranzitivă e derivată, detranzitivizarea apărând numai în anumite condiții. La polul opus, se situează Chierchia (1989 [2004]) și Reinhart (1991), care susțin că toate verbele inacuzative sunt, la bază, cauzative. Levin și Rappaport Hovav (1995) nu extind această analiză la verbele

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
sunt, la bază, cauzative. Levin și Rappaport Hovav (1995) nu extind această analiză la verbele care nu acceptă alternanța și susțin că verbele inacuzative cu alternanță au o reprezentare lexico-semantică unică, asociată atât cu forma inacuzativă, cât și cu forma tranzitivă. Levin și Rappaport Hovav (1995: 84) demonstrează că forma intranzitivă a verbului break 'a rupe, a sparge' apare printr-o operație care interzice argumentului cauzator să fie proiectat în reprezentarea lexico-sintactică/structura argumentală. Forma intranzitivă este monadică în structura argumentală

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
moved ' Piatra s-a mișcat' (b) John moved 'John s-a mișcat' (c) John moved the stone 'John a mișcat piatra'. Autorul arată că între enunțurile (a)−(c) există o relație "ergativă": subiectul unui verb intranzitiv devine obiect al verbului tranzitiv corespunzător și un nou subiect ergativ este introdus ca Agent sau Cauză al/a unei acțiuni la care se face referire. O propoziție tranzitivă, precum (c), poate fi sintactic derivată dintr-o propoziție intranzitivă (a) prin intermediul unei transformări cauzative/ergative

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
între enunțurile (a)−(c) există o relație "ergativă": subiectul unui verb intranzitiv devine obiect al verbului tranzitiv corespunzător și un nou subiect ergativ este introdus ca Agent sau Cauză al/a unei acțiuni la care se face referire. O propoziție tranzitivă, precum (c), poate fi sintactic derivată dintr-o propoziție intranzitivă (a) prin intermediul unei transformări cauzative/ergative. Palmer (2007 [1994]: 214) adoptă același tip de analiză: ca și pasivul, cauzativul poate fi interpretat ca o formă derivată de la o structură activă

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
însă, cauzativul nu promovează un termen, ci introduce un nou termen, cauzatorul, în poziția subiectului; subiectul originar capătă un statut periferic. Pesetsky (1995) susține că formele de bază sunt cele inacuzative și cele reflexive, iar un afix CAUS derivă intrările tranzitive. Pesetsky (1995: 12−13) arată că subiectele de suprafață din exemplele (a) sunt obiecte de adâncime. Aparenta identitate semantică dintre subiectele din (a) și obiectele din (b) este falsă, ceea ce dovedește că UTAH e greșită. Exemplele din (a) nu pot

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
și apoi mă voi opri asupra modelelor de analiză propuse de Gennaro Chierchia și Tanya Reinhart (și coautori) și a câtorva critici și alternative propuse pentru aceste modele. Keyser și Roeper (1984) susțin că ergativele intranzitive sunt derivate de la perechile tranzitive în Lexicon, prin Regula Ergativă (p. 402): regula deplasării α (engl. move α) care se aplică în cazul pasivelor și al construcțiilor medii la nivel sintactic funcționează la nivel lexical pentru formarea ergativelor (apud Matsuzaki 2001: 115). Alexiadou și Anagnostopoulou

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
acestei clase de verbe din limba italiană și să analizeze consecințele sintactice ale aplicării analizei sale. Punctul de pornire îl constituie observația că noțiunea de "argument opțional", folosită în multe studii pentru a explica variațiile de tranzitivitate (de tipul: verbul tranzitiv affondare 'a scufunda' are un rol extern opțional, deci perechea sa intranzitivă va fi inacuzativă; verbul mangiare 'a mânca' are un rol intern opțional, deci perechea lui intranzitivă va fi inergativă) este puțin înțeleasă și insuficientă. Propunerea lui Chierchia (2004

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
intern opțional, deci perechea lui intranzitivă va fi inergativă) este puțin înțeleasă și insuficientă. Propunerea lui Chierchia (2004: 24) este că membrii perechilor de alternanțe sunt legați între ei prin operații asupra rolurilor tematice, care pot fie să derive verbe tranzitive de la intranzitive, prin adăugarea unui rol, fie invers, prin eliminarea unui rol. Modelul semantic propus de Chierchia (1989), în care autorul își pune problema vericondiționalității și a implicațiilor ei pentru sintaxă (Forma Logică este nivelul Sintaxei la care are loc

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
semantic, existența acestuia fiind vizibilă, de exemplu, în controlul infinitivului: The boat was sunk [PRO to collect insurance] ' Vasul a fost scufundat [PRO pentru a încasa asigurarea]'. (b) Detranzitivizarea (D) reprezintă operația prin care se șterge obiectul indefinit al verbului tranzitiv, prin saturarea rolului tematic al obiectului: a. Forma logică a D: <e, π> → π b. Conținut: ˘[D(eat−mânca)](x)↔∃y˘[eat−mânca(y)](x) c. Stilul Montague: λx∃y[eat−mânca(y)(x)] Detranzitivizarea diferă de pasivizare numai prin

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
E(arrive−sosi(g))](⊥) = arrive−sosi(g) 3 NP, ⊥ I', ˘[E(arrive−sosi(g))] 3 I, ˘ VP, arrive−sosi(g) 3 V, arrive−sosi NP, g ! ! e arriva Gianni e sosește Ion Implicațiile modelului Chierchia pentru interpretarea alternanței cauzative Alternanța tranzitiv−intranzitiv apare ca urmare a faptului că în structurile inacuzative argumentul intern poate fi externalizat prin deplasarea NP. Chierchia (2004: 36) arată că alternanța tranzitiv−intranzitiv este specifică verbelor inacuzative, membrii unei astfel de perechi fiind legați prin operații aplicate

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
g ! ! e arriva Gianni e sosește Ion Implicațiile modelului Chierchia pentru interpretarea alternanței cauzative Alternanța tranzitiv−intranzitiv apare ca urmare a faptului că în structurile inacuzative argumentul intern poate fi externalizat prin deplasarea NP. Chierchia (2004: 36) arată că alternanța tranzitiv−intranzitiv este specifică verbelor inacuzative, membrii unei astfel de perechi fiind legați prin operații aplicate rolurilor tematice. Autorul consideră că formele tranzitive sunt de bază, eliminând interpretarea acestei alternanțe ca fiind o operație de cauzativizare, deoarece această interpretare nu explică

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
că în structurile inacuzative argumentul intern poate fi externalizat prin deplasarea NP. Chierchia (2004: 36) arată că alternanța tranzitiv−intranzitiv este specifică verbelor inacuzative, membrii unei astfel de perechi fiind legați prin operații aplicate rolurilor tematice. Autorul consideră că formele tranzitive sunt de bază, eliminând interpretarea acestei alternanțe ca fiind o operație de cauzativizare, deoarece această interpretare nu explică de ce unicul argument al variantei intranzitive trebuie să fie intern. Pornind de la constatarea că argumentul implicit al pasivului (Agentul neexprimat) poate controla

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
a fost scufundat [PRO pentru a încasa asigurarea]' *The boat sunk [PRO to collect insurance] ' Vasul s-a scufundat 120 [PRO pentru a încasa asigurarea]', autorul ajunge la concluzia că inacuzativele și pasivele sunt supuse unor operații diferite. În alternanțele tranzitiv−intranzitiv, verbul tranzitiv tinde să fie cauzativ. Sensul verbului inacuzativ affondare 'scufunda' este forma reflexivă a cauzativului, reprezentată prin C(α). Reprezentarea verbului intranzitiv affondare 'scufunda' este: affondare−scufundaintranz = R(affondare−scufundatranz) = R(C(α)). Proprietatea vasului care îi permite

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]