1,586 matches
-
intimă a fiecăruia, corpul său, ca pe un obiect străin, țintă pentru o violență care nu-și găsește alte soluții. Această modalitate de a ataca corpul este foarte specifică adolescenței și se găsește în strânsă relație cu transformarea pubertară și travaliul psihic ce caracterizează această perioadă (vezi capitolul 6). Actul suicidar corespunde deci unei creșteri a tensiunii și excitației pe care subiectul nu poate nici s-o rezolve, nici s-o elaboreze prin urmărirea investițiilor sale de reprezentare psihică, emergența fantasmatică
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
noi conflicte. Din acest motiv, funcționarea mentală trebuie să facă dovada unei eficiențe satisfăcătoare. Numeroși autori semnalează o relativă sărăcire a procesului de sublimare, o diminuare a capacității de a controla excitația internă prin atribuirea unui aspect figurativ prealabil unui travaliu de dezimplicare, deplasare și apoi reinvestire ce caracterizează schema reprezentărilor mentale. Această activitate psihică de simbolizare/reprezentare, deci de relație, constituie pentru subiect o protecție împotriva amenințării supraîncărcării traumatice datorate excitației pulsionale (vezi mai departe). Într-adevăr, pulsiunea genitală obligă
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
excitației pulsionale (vezi mai departe). Într-adevăr, pulsiunea genitală obligă individul să caute obiectul complementar de satisfacție, deoarece de acum înainte el nu se mai poate satisface total printr-un auto-erotism de organ. Pulsiunea genitală constrânge deci la inițierea unui travaliu de renunțare, deplasare, reinvestire reprezentațională care caracterizează o funcționare psihică suplă și implicată libidinal. Atunci când funcționarea psihică este deteriorată sau nu este investită, excitația pulsională devine o amenințare. Eșecul școlar este adesea semnul reperabil fie a acestui deficit intelectual, fie
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
fac acest lucru pentru alte motive, ca de exemplu pentru dificultățile întâmpinate de copilul lor în legătură cu școala... Și atunci când simptoamele de care se plângeau părinții se diminuează sau încetează complet, ei caută să-și sustragă copilul de la faza ulterioară a travaliului terapeutic...”. Dintr-o cu totul altă perspectivă, Wagner și colab. (2000) analizează reacția afectivă și verbală a unor părinți (34 părinți: tați, mame, tați vitregi sau mame vitrege) ale unor adolescenți care tocmai au efectuat o tentativă de suicid (23
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
Destinul evolutiv al unei astfel de tentative de suicid depinde de capacitatea, în special a părinților, de a recunoaște afectele subiacente acestei treceri la act: o recunoaștere adecvată a afectelor și a gravității potențiale a gestului de către părinți permite un travaliu de transformare. În aceste situații, sentimentul dominant în ceea ce-i privește pe părinți este culpabilitatea. Este vorba, adesea, despre o tentativă de suicid unică și despre o anume manieră inițiatică ce deschide calea spre lumea adulților: ea servește înmormântării copilăriei
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
invadatoare și nelimitată. În cazul acestor tentative de suicid dificultatea, pentru adolescent, constă în acceptarea transformării pubere a corpului său, în tolerarea excitației psihice deoarece aceasta îi reamintește de o amenințare incestuoasă și în reducerea acesteia la tăcere, printr-un travaliu psihic de dezinvestiri, deplasări, sublimări, tolerând în același timp perioada necesară de așteptare în același timp în care excitarea invadatoare îi reamintește în mod dureros de dezorganizările anterioare precoce. Aceste tentative de suicid apar în general în cadrul unui tablou semiologic
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
recunoașterea gravității gestului și acceptarea afectelor depresive atât de către adolescent cât și de către părinți este însoțită de un refuz energic de a repeta tentativa. Sentimentul familial dominant este acela de mare tristețe. Totuși, acceptarea progresivă a depresiei autorizează începerea unui travaliu elaborativ desfășurat adesea în cadrul unei psihoterapii. Aceste tentative de suicid sunt în general unice sau, atunci când recidivează, acestea prezintă o gravitate redusă. Prin aceste scurte remarci dorim să subliniem faptul că tentativa de suicid a unui adolescent nu este doar
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
majoră care blochează relațiile sociale etc.; - cele mai dureroase: suferința morală, devalorizarea, ideea de culpabilitate etc.; - cele mai amenințătoare: idei sau proiecte suicidare. Dar obiectivul primordial al terapeutului trebuie să fie acela de a re-dinamiza, a revitaliza și a relansa travaliul psihic propriu acestei vârste. Ori, acest travaliu psihic îl confruntă în mod necesar și într-o manieră aproape inevitabilă pe adolescent cu afectele de tristețe, de proastă dispoziție, de „deprimare”, sau chiar de depresie, cu tot ceea ce noi am conceptualizat
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
mai dureroase: suferința morală, devalorizarea, ideea de culpabilitate etc.; - cele mai amenințătoare: idei sau proiecte suicidare. Dar obiectivul primordial al terapeutului trebuie să fie acela de a re-dinamiza, a revitaliza și a relansa travaliul psihic propriu acestei vârste. Ori, acest travaliu psihic îl confruntă în mod necesar și într-o manieră aproape inevitabilă pe adolescent cu afectele de tristețe, de proastă dispoziție, de „deprimare”, sau chiar de depresie, cu tot ceea ce noi am conceptualizat ca fiind trăsătura acestei „disforii pubertare” caracteristică
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
îl confruntă în mod necesar și într-o manieră aproape inevitabilă pe adolescent cu afectele de tristețe, de proastă dispoziție, de „deprimare”, sau chiar de depresie, cu tot ceea ce noi am conceptualizat ca fiind trăsătura acestei „disforii pubertare” caracteristică unui travaliu elaborativ în cadrul căruia renunțarea, capacitatea de a face diferența, toleranța la frustrare, pierderile acceptate sunt elemente care fac parte din mizele psihodinamice: mulți adolescenți, dacă nu chiar toți, fac într-o zi sau alta cunoștință cu „deprimarea”. Dacă în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
o zi sau alta cunoștință cu „deprimarea”. Dacă în cazul stărilor depresive minore, pe care le numim „proastă dispoziție”, „criză anxio-depresivă” sau, în mod simplu, „deprimare”, fluiditatea stării afective și a gândurilor se păstrează într-o oarecare măsură, permițând continuarea travaliului psihic al adolescenței, în schimb, în alte cazuri cum ar fi depresia, distimia sau depresivitatea nu se întâmplă același lucru. Explicația clară a apariției acestor conduite patologice este faptul că adolescentul nu poate nici să înfrunte acest travaliu psihic, nici
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
permițând continuarea travaliului psihic al adolescenței, în schimb, în alte cazuri cum ar fi depresia, distimia sau depresivitatea nu se întâmplă același lucru. Explicația clară a apariției acestor conduite patologice este faptul că adolescentul nu poate nici să înfrunte acest travaliu psihic, nici să-l continue. În aceste condiții, obiectivele primordiale ale tratamentului riscă să fie în contradicție cu posibilitățile adolescentului atunci când, datorită relansării travaliului psihic, individul se găsește din nou confruntat cu afectele sale de tristețe, de plictiseală, de proastă
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
clară a apariției acestor conduite patologice este faptul că adolescentul nu poate nici să înfrunte acest travaliu psihic, nici să-l continue. În aceste condiții, obiectivele primordiale ale tratamentului riscă să fie în contradicție cu posibilitățile adolescentului atunci când, datorită relansării travaliului psihic, individul se găsește din nou confruntat cu afectele sale de tristețe, de plictiseală, de proastă dispoziție, cu fantasmele sale în legătură cu pierderile, cu temerile sale depresive, ce-l scufundă din nou în chiar emoțiile și afectele care l-au îmbolnăvit
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
măsuri punctuale, unele manifestări depresive persistă în mod obișnuit și sunt posibile unele recidive. Tratamentul depresiei în adolescență n-ar trebui să se limiteze doar la sedarea simptoamelor (importante desigur), ci și să se preocupe de recunoașterea și favorizarea reluării travaliului maturativ propriu acestei etape de viață, travaliu care include o componentă de afect depresiv. Insistența noastră asupra acestui punct de vedere nu se datorează doar grijii de a respecta procesul maturativ și travaliul psihic propriu acestei vârste, abordare care s-
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
mod obișnuit și sunt posibile unele recidive. Tratamentul depresiei în adolescență n-ar trebui să se limiteze doar la sedarea simptoamelor (importante desigur), ci și să se preocupe de recunoașterea și favorizarea reluării travaliului maturativ propriu acestei etape de viață, travaliu care include o componentă de afect depresiv. Insistența noastră asupra acestui punct de vedere nu se datorează doar grijii de a respecta procesul maturativ și travaliul psihic propriu acestei vârste, abordare care s-ar integra într-o concepție developmentală simplistă
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
se preocupe de recunoașterea și favorizarea reluării travaliului maturativ propriu acestei etape de viață, travaliu care include o componentă de afect depresiv. Insistența noastră asupra acestui punct de vedere nu se datorează doar grijii de a respecta procesul maturativ și travaliul psihic propriu acestei vârste, abordare care s-ar integra într-o concepție developmentală simplistă. Într-adevăr, proasta dispoziție, tristețea au și un potențial pozitiv și favorabil, deoarece aceste afecte permit eului adolescentului deprimat în mod tranzitoriu să se angajeze într-
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
propriu acestei vârste, abordare care s-ar integra într-o concepție developmentală simplistă. Într-adevăr, proasta dispoziție, tristețea au și un potențial pozitiv și favorabil, deoarece aceste afecte permit eului adolescentului deprimat în mod tranzitoriu să se angajeze într-un travaliu de dezinvestire-renunțare și să depășească teama unei prăbușiri depresive. Dacă ulterior vor apare unele perioade de depresie, de dificultăți interne, subiectul va ști, datorită vechilor sale experiențe, că are capacitatea de a transforma afectele sale „negative” și de a le
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
în mod special să cercetăm: - capacitatea adolescentului de a investi lumea sa reprezentațională internă și de a se interesa de propria sa funcționare psihică. Aceste convorbiri de evaluare au în parte drept scop trezirea interesului adolescentului pentru un astfel de travaliu de elaborare psihodinamică, datorită modului suportiv în care terapeutul îl ascultă pe adolescent, comentând cuvintele adolescentului, propunând uneori intervenții-interpretări punctuale de tip „aici și acum”. Ele permit, de asemenea, adolescentului să-și exprime conflictele. În cazurile mai puțin grave, acest
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de elaborare psihodinamică, datorită modului suportiv în care terapeutul îl ascultă pe adolescent, comentând cuvintele adolescentului, propunând uneori intervenții-interpretări punctuale de tip „aici și acum”. Ele permit, de asemenea, adolescentului să-și exprime conflictele. În cazurile mai puțin grave, acest travaliu de recunoaștere, apoi de exprimare a conflictelor către o a treia persoană care nu este nici adolescentul însuși, nici părinții săi sau o figură parentală prea apropiată, poate avea o calitate terapeutică în sine; - importanța proastei dispoziții, a angoasei și
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
are loc consultația sunt investite pozitiv, această investiție provoacă o deplasare a organizării conflictuale, terapeutul apărând ca un „obiect intermediar”, tradițional într-o oarecare măsură, poziționat între adolescent și figurile parentale. Acest lucru permite o reluare sau o relansare a „travaliului psihic” al adolescentului. „Consultantul-terapeut” ocupă într-o oarecare măsură locul „obiectului așteptat” (vezi capitolul 6), permițând în același timp adolescentului să se separe mai ușor de acesta decât de obiectele parentale. Mâle (1980) vorbea de altfel „despre experiențe emoționale corective
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
primii care au apărat acest punct de vedere, așezând corpul sexuat al adolescentului în centrul conceptualizării sale: ura și respingerea corpului sexuat ocupă un loc central în intervențiile terapeutului. Conflictul narcisiaco-obiectual (vezi capitolul 6) constituie pentru Jeammet unul dintre obstacolele travaliului de subiectivare. Pentru Gutton „puberul” actualizează scene pubertare inconștiente și preconștiente care aduc o notă de specificitate travaliului analitic cu un adolescent; în legătură cu riscurile acestor transformări impuse de perioada pubertară se va desfășură travaliul de analiză, rememorarea copilăriei fiind cel
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
și respingerea corpului sexuat ocupă un loc central în intervențiile terapeutului. Conflictul narcisiaco-obiectual (vezi capitolul 6) constituie pentru Jeammet unul dintre obstacolele travaliului de subiectivare. Pentru Gutton „puberul” actualizează scene pubertare inconștiente și preconștiente care aduc o notă de specificitate travaliului analitic cu un adolescent; în legătură cu riscurile acestor transformări impuse de perioada pubertară se va desfășură travaliul de analiză, rememorarea copilăriei fiind cel mai adesea înțeleasă ca expresie a unei rezistențe decât ca o avansare psihodinamică. Din acest punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
constituie pentru Jeammet unul dintre obstacolele travaliului de subiectivare. Pentru Gutton „puberul” actualizează scene pubertare inconștiente și preconștiente care aduc o notă de specificitate travaliului analitic cu un adolescent; în legătură cu riscurile acestor transformări impuse de perioada pubertară se va desfășură travaliul de analiză, rememorarea copilăriei fiind cel mai adesea înțeleasă ca expresie a unei rezistențe decât ca o avansare psihodinamică. Din acest punct de vedere am putea spune că puberul transformă istoria copilului într-o subiectivitate infantilă și de-istorizată: puberul sacrifică
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
infantilă și de-istorizată: puberul sacrifică copilăria pentru a se transforma în subiect și orice revenire la această copilărie apare ca o posibilă rezistență. Rezultat al perioadei pubertare, infantilul este însușirea subiectivă a reziduului sacrificial al copilăriei. Într-un anume fel travaliul puberului se opune rememorării copilăriei: „cu cât elaborarea adolescentă se manifestă mai mult, cu atât infantilul, scufundat în scena pubertară, evadează și se organizează” (Gutton, 2000). Se înțelege că eventuala insistență a terapeutului de a evoca, cu un adolescent anume
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
cu atât infantilul, scufundat în scena pubertară, evadează și se organizează” (Gutton, 2000). Se înțelege că eventuala insistență a terapeutului de a evoca, cu un adolescent anume, scene ale copilăriei, trebuie să fie direcționată în sensul unei rezistențe față de acest travaliu al adolescenței. Depresia la un adolescent este semnul unui obstacol în calea acestui travaliu: atât adolescentul cât și terapeutul pot fi tentați să se întoarcă spre copilărie, primul pentru a se distanța de scenele pubertare care îl îmbolnăvesc, cel de-
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]