29,566 matches
-
faci, Vergilius? Deaconu Vergilius “Porcu'” o privi de după birou, cu ochii lui albaștri spălăciți, inexpresivi, ca de pește mort. Slăbise în mod vizibil și acest lucru îl avantaja: - Toate bune și nimic nou... rosti pe un ton șoptit. Cu ce treburi pe la mine? Anca își aprinse nervoasă o țigară. Vergilius “Porcu'” făcu un gest oripilat cu mâna: - Aici nu se fumează!! “Porcu'” îi înmână un plic format mare. Ștefănescu Valeria Anca studie atentă actele privitoare la depunerea efectuată. Orice s-ar
CRONICA MARGINEANU SERBAN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Cronica_margineanu_serban.html [Corola-blog/BlogPost/356244_a_357573]
-
ea, are o vilă cu terasă unde se pot organiza astfel de întâlniri, iar soțul ei, un tip foarte discret, se preocupă de colecția sa de trandafiri ceea ce ne-ar scuti de intervenții inoportune. Fiindcă, e el un băiat de treabă, dar la capitolul conversație mai are mult de lucrat. Așadar, într-o minunată zi de septembrie, Lizet, vara mea, mă anunță că pot veni deoarece are vreo opt invitați, doamne și domni care au străbătut lumea de la cap la coadă
PRIN LUMEA LARGĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1485967342.html [Corola-blog/BlogPost/367064_a_368393]
-
pleca mulțumită. A treia zi chiar i-a făcut o băiță. Era necesară și fetița se simțea foarte bine. La sfârșitul săptămânii, Emanuela a primit un telefon de la părinții ei. Era anunțată să meargă acasă să-i ajute la anumite treburi în gospodărie. Obișnuia să facă acest drum ori de câte ori era solicitată. Le era singurul sprijin, ei fiind în vârstă și cu destule suferințe fizice. Bolile, se spune, nu ocolesc niciodată pe cei în vârstă. După ce și-a făcut toate pregătirile, oftând
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1424034758.html [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
-mă că te deranjez acasă! Știam că nu ești de serviciu, dar este imperios necesar să vorbesc cu tine. Știi, am primit telefon de la părinții mei și trebuie să plec din localitate să merg la țară, să-i ajut la treburi pe ai mei... Voi lipsi cam o săptămână. Plec mâine dimineață... Vreau să te rog ceva. Ai tu grijă de finuța... Știi, nu prea sunt mulțumită de anumite lucruri... - Ce s-a întâmplat, Emanuela? Este ceva grav și eu nu
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1424034758.html [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
că prin dispariția lor lumea ei s-ar prăbuși. O îmbrățișă din nou pe mama ei și îi sărută obrajii privind-o cu drag! - Mămica mea dragă! Ce mai faci? Acum, că fiica ți-a venit, ești mai bine? Avem treabă multă?! - Bine ai venit, draga mamei! Eiii! Avem, cum să nu avem..., dar numai ce ai venit și... lasă asta!Hai să mănânci și tu ceva, mai întâi de toate! Să stăm liniștiți la masă..., doar nu pleci acum, de
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1424034758.html [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
își freca palmele cu mare satisfacție și bucurie. După doar câteva minute, fata le apăru în față cu zâmbetul pe buze, radiind ca o adolescentă în mulțumirea sufletească ce o simțea, fiind gata schimbată și pregătită pentru a-și începe treburile pe care le intuia că le are de făcut. Cât timp mama ei așeză masa, Emanuela despachetă bagajele punând rapid fiecare pachețel la locul lui: în congelator, produsele pentru congelare; în frigider, cele ce trebuiau păstrate la rece; iar micile
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1424034758.html [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
Este destul de greu... - Hmm! Singur zici... Și eu ce mai sunt aici, domnule? Cantitate neglijabilă? Interveni Emanuela, făcând pe supărata, dar trăgând cu ochiul către mama sa, astfel că, într-o clipită, izbucniră amândouă în râs. Este adevărat, se vede treaba, continuă ea, faptul că, de când lumea și pământul, ginerele este mai iubit decât fiica, dar, domnul meu tătic..., nu ai nicio șansă și trebuie să te mulțumești cu ce ai. Adică..., cu o fiică ! Ce ziceai? - Eu știu ce să
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1424034758.html [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
lui Petrache Poenaru, amintesc lucrarea „Învățături pentru prășirea duzilor și creșterea gândacilor de mătase”, publicată în 1849, precedata de editarea, începând cu 1 octombrie 1843, a periodicului Învățătorul satului. Ca membru, din 5 martie 1850, al Comisiei Tehnice a Departamentului Treburilor din Lăuntru, a fost un militant pentru introducerea mașinilor în activitatea din Țara Românească, la propunerea din 8 aprilie 1854 a Comisiei Tehnice fiind achiziționată de la Paris o dragă pentru a curăța Dâmbovița de gunoaie. A grăbit montarea unei fabrici
PETRACHE POENARU de GEORGE BACIU în ediţia nr. 154 din 03 iunie 2011 by http://confluente.ro/Petrache_poenaru.html [Corola-blog/BlogPost/349729_a_351058]
-
formă de rezistență împotriva vicisitudinilor de tot felul, este ceea ce îți dă putere când ești la pământ, este esența conceptului de “gândire pozitivă”. Poate fi adus și argumentul “Alții când au un necaz, nu fac haz, ci pun osul la treabă.” După mine, cele două nu se exclud. Ca dovadă, umoriștii pe care îi cunosc, și nu sunt puțini, sunt persoane cât se poate de respectabile în viața civilă, care au știut să pună osul când a fost nevoie. Întruparea cea
DESPRE UN ANUMIT GEN DE UMOR de DAN NOREA în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 by http://confluente.ro/dan_norea_1407216639.html [Corola-blog/BlogPost/344198_a_345527]
-
Recunoaștere O privire-ngenuncheată-n poarta unei lacrimi bate: „Aș dori s-o văd pe doamna din castelul tău. Se poate?” Un suspin cu plete ninse poarta o deschise-n grabă: „Nu-i pe-aici stăpâna, frate. E plecată-n sat, cu treabă. Ce să-i spun când se întoarce? Presupun că ai un nume... Sau ești negustor de vise și te-ai rătăcit prin lume?” Dar privirea înțeleaptă murmură ca pentru sine: „O voi aștepta o clipă. Poate am noroc și vine
(NE) RECUNOAŞTERE de MARIANA KABBOUT în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 by http://confluente.ro/_ne_recunoastere_mariana_kabbout_1367417118.html [Corola-blog/BlogPost/348001_a_349330]
-
mele, foarte multe nu-s câtuși de puțin vrednice a se numi poezie. Superficiale, conformiste, ușuratece, false, scrise la repezeală, publicate fără a fi atent revăzute și regândite, reprezintă o uriașă masă de rebuturi. Se cere muncă, răbdare, șlefuire, e treabă serioasă și nu poate fi „expediată” în tempo de hopa-Mitică. Așadar: atenție, nici o grabă, nimeni nu-l obligă pe om să publice o carte de versuri în fiecare an. Talentul, desigur, e prima condiție. Dar nu ajunge, trebuie „prelucrat”. Ca să
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) by http://confluente.ro/Centenar_steinhardt_nicolae_steinhardt_cezarina_adamescu_1342592826.html [Corola-blog/BlogPost/355966_a_357295]
-
Poporul român e un popor foarte talentat, au apărut lucruri bune, remarcabile, dar și multă apă de ploaie. Toată lumea scrie, și tot timpul. Nu-i bine. Se cere strunire, reflecție, negrabă. Ehei, scrisul e boierie mare și har. Nu-i treabă de ici colo. Repet (vorba e a lui Păstorel, de la Maiorescu citire), scrisul e boierie”. Sunt foarte importante aceste „precepte” pentru un tânăr scriitor care trebuie să ia aminte la cei de la care au necontenit ce învăța. De aceea am
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) by http://confluente.ro/Centenar_steinhardt_nicolae_steinhardt_cezarina_adamescu_1342592826.html [Corola-blog/BlogPost/355966_a_357295]
-
și cei pregătiți de ei. Astfel Sfântul Duh este esența Bisericii și este purtat de fiecare om în viață ca îndrumător. Că vrem sau nu vrem să ne respectăm propria conștiință după care se ascunde Sfântu Duh din noi, este treaba noastră a fiecăruia. O rugăciune ocazională de mulțumire este oricând bine primită de Dumnezeu și, prin Duhul Sfânt care se află în noi simțim o mulțumire sufletească, dovada că rugăciunea a fost bine primită. Un duhovnic în haină preoțească este
REPLICĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 by http://confluente.ro/emil_wagner_1466851312.html [Corola-blog/BlogPost/375721_a_377050]
-
Mutu. Dar sper să-i vină mintea cea de pe urmă a rumânului la cap dacă nu-l poate chiar înlocuii cu capul la care tânjește. Serios glumind, în țara asta toți au fost culeși nu aleși. Ne aflăm numai în treabă când cheltuim sănătatea, școlile salariile țării pe mici și găleți. De ar fi măcar gălețile pline cu palincă! Aviz pentru anul electoral 016. Odată avem și noi un Mutu cult în fruntea țării. Practic, de când am gonit regele nu am
VICTORAŞ VERSUS MUTU de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 by http://confluente.ro/emil_wagner_1438013882.html [Corola-blog/BlogPost/369754_a_371083]
-
pe Pământ! - Iar eu voi dansa, le voi arăta oamenilor cele mai grațioase mișcări ale corpului meu, altfel nu mă mai cheamă Dansul, se lăudă acesta la urmă. - Bine, ne-am înțeles atunci, spuse Cuvântul. Hai să ne apucăm de treabă, că trebuie să facem asta în toate locurile de pe Pământ! Și cred că ne va lua ceva timp să facem asta, fiindcă nu-i ușor deloc. Zis și făcut. Toți îngerii începură fiecare pe limba lui. Cuvântul, pe unde mergea
DUMNEZEU ŞI OMUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1464991541.html [Corola-blog/BlogPost/378303_a_379632]
-
într-adevăr, Muzica se ținu de cuvânt în privința zburătoarelor, fiindcă multe dintre ele ascultară și învățară să cânte. Dar toți îngerii, de atâta umblet și oboseală pe planetă, uitau ce făcuseră într-un loc și făceau altfel în alte părți. Treaba asta le luă îngerilor mult timp. Cum am mai spus, timpul din spațiu al Domnului trecea mult mai repede decât pe Pământ, așa că îngerilor le luă câteva secole ca să-și îndeplinească misiunea față de OM. Erau epuizați peste măsură. Cuvântul le
DUMNEZEU ŞI OMUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1464991541.html [Corola-blog/BlogPost/378303_a_379632]
-
spus, timpul din spațiu al Domnului trecea mult mai repede decât pe Pământ, așa că îngerilor le luă câteva secole ca să-și îndeplinească misiunea față de OM. Erau epuizați peste măsură. Cuvântul le spuse la urmă, fraților săi: - Eu nu știu cât de bună treabă am reușit noi să facem, fiindcă nu am făcut la fel peste tot. - Nici noi nu știm, dar ce-o fi, o fi! Acum, dacă ne va certa Domnul puțin, asta e, n-avem ce să facem! vorbiră Desenul, Muzica
DUMNEZEU ŞI OMUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1464991541.html [Corola-blog/BlogPost/378303_a_379632]
-
secunde, fără chef, își urmă și el frații în zbor. Luna, Soarele și toate stelele se dădeau la o parte din calea lor. După un timp, ajunseră la Poartă și Sfântul Petru îi întâmpină: - Gata, măi îngerilor? V-ați terminat treaba pe Pământ? - Gata, Petrule, gata! răspunseră aceștea. Dar când să-i mai întrebe ceva, Poarta se deschise și Domnul le ură: - Bine ați revenit, îngerii mei, dragi! - Bine Te-am regăsit, Tată drag! răspunseră ei, făcând plecăciune în fața Lui. - Doamne
DUMNEZEU ŞI OMUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1464991541.html [Corola-blog/BlogPost/378303_a_379632]
-
Gata! V-ajunge! Și când vrea cerneala mea vă barez toată distracția. - În paranteză fie spus, eu ca Paranteză consider că nici nu ai fi spus aceste vorbe dacă nu era Linioara de dialog. - A vorbit și crăcănata ca să fie treaba gata - vorba lu' mătușa Rima. O să-mi chem tot neamul de Puncte și s-a terminat cu voi. Vă las în suspensie. - Stau și mă întreb ca Semn de întrebare ce sunt, nu cumva adunarea neamului tău ne lasă loc
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 by http://confluente.ro/Cuvantul_care_rade_lica_barbu_1371196894.html [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
literatură? Ăsta-i tămbălău grafologic! Punct! - Ei, punct!...Vai!...Ah! mi se îmbârligă codița de emoție. Stimate domnule Punct! Dorești ca printr-un mijloc stilistic să ne unim punctuația și să dăm un alt sens momentului respectiv? - Cu toate că nu-i treaba mea - dar mai ales, normal ar fi fost ca Punct bărbătesc ce ești să faci tu primul pas - totuși, eu pun două puncte: De bună voie și nesilit ... - Poți să pui și zece! Eu unul nu mă unesc cu o
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 by http://confluente.ro/Cuvantul_care_rade_lica_barbu_1371196894.html [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
fost ca Punct bărbătesc ce ești să faci tu primul pas - totuși, eu pun două puncte: De bună voie și nesilit ... - Poți să pui și zece! Eu unul nu mă unesc cu o strâmbătură de virgulă. - Eihh!!...Vai! - Nu e treaba mea și nici a voastră. Nu suntem decât un auxiliar grafic și soarta noastră o decide altcineva. - Cine frate? Că m-ai făcut curios și mă exclamez ca bățosul ăla de Semn al exclamării. - Cine-cine-cine!? Cine mai e p'aci
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 by http://confluente.ro/Cuvantul_care_rade_lica_barbu_1371196894.html [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
ar fi fost de colea, nu?! Astfel își spuneau din ce în ce mai des. Dar, mai cu seamă, rămânerea fiului acasă îi pria mamei. De la o vreme, ea cam bolea. Slăbise și o tristețe o înfășura, îndepărtând-o de restul oamenilor... După ce sfârșea treburile gospodăriei, se primenea și, așezată pe un scaun la fereastra bucătăriei, îl aștepta nerăbdătoare pe băiat, acesta având darul să-i umple cu vorbe inima, luându-i cu mâna suferința! Mulțumit era și tată-său pentru asemenea vindecător. Ascultându-l
OCHI CEREŞTI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1475993193.html [Corola-blog/BlogPost/369105_a_370434]
-
fi vina noastră!) - țâșnesc, pentru a numi și fecunda (!) acțiunea cotidiană, noțiuni și terminologii stranii, absconse, nefolosite în vocabularul public curent și care fixează absurdul și inutilitatea. Pentru a orbecăi. Un fel de „joc în dodii” sau al „aflatului în treabă” care, la noi la români, o spunea botenarul Petre Țuțea, musceleanul nostru - a devenit o a doua natură, un fel de pasiune (sin)ucigașă, pătimașă din cale-afară, dacă nu cumva o meserie. Pentru a numi nimicul din noi, la ce
DECORTICĂRI DE LIMBAJ ! (IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 by http://confluente.ro/Decorticari_de_limbaj_iv_.html [Corola-blog/BlogPost/366707_a_368036]
-
kil de țuică, un curcan, plus o damigeană de vin și a plecat să se spovedească. Părintele, om în putere și cu mare har, avea și el un of. Coana preoteasă cu casa plină de copii și o grămadă de treburi, tot mai des amâna propunerile părintelui făcând-ul pe acesta să dea în păcatul hulirii. Așa că, atunci când Saveta începu să se destăinuie, iar țâțele cât polobocul dădeau să iasă din rochia înflorată părintele nu mai huli însă intră în alt
A DOUA VENIRE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1412441895.html [Corola-blog/BlogPost/358521_a_359850]
-
minunat atunci! Mai exista - din fericire, pentru atunci - spirit civic. Fiecare gospodar făcea pârtie în curte și trebuia să sape în zăpadă cale de acces până la stradă. Nu erau pe atunci atâtea utilaje, atât de scump plătite să-și facă treaba pe care oricum nu o fac, dar oamenii erau mai vii, mai puternici, cu mai mult bun-simț, oameni care nu așteptau pe nimeni să facă treaba. Și noi, copiii, lucram la zăpadă câteva ore bune, ca să ne facem poftă de
NINGE... E ALB, E IARNĂ, DUMNEZEU E MILOSTIV CU NOI! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_stroia_1453122779.html [Corola-blog/BlogPost/380509_a_381838]