908 matches
-
o impresie a mea. în zilele alea, când ni se terminase tot ce aveam de băut, eram excesiv de susceptibil și febril și-mi concoctam în ascuns cocktailuri din oțet de mere amestecat cu piper și pastă de dinți uzbecă, mâinile tremurânde, respirația grea. Noaptea, în pat, Leila a alternat bolboroseli animalice cu lungi momente de catalepsie. Lipicioasă și miro sitoare, s-a ridicat brusc, a deschis în beznă Photosho pul din computer și a început să lucreze la pixelii lui Jamsheed
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
de mama, să nu facă vreo prostie. S-au sinucis câțiva prin țară, și Sile Dinicu, dacă ai auzit... Asta miar mai trebui, mă dau afară... Ușa se deschise brusc. Mama se rezemă de ușorul acesteia și, cu o voce tremurândă, întrebă încet, cu frică parcă: Dar cu biserica, ce-o să facă, o dărâmă?! Cei doi se uitară unul la altul, surprinși de intuiția mamei, rămasă neschimbată. Când erau mici, nu o puteau minți; se uita lung la ei și spunea
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Mami, acesta a fost un vis al meu: să vină tati acasă... Și încă ceva, mami: când adorm cu Iisus în gând, noaptea El vine în visul meu. Mama și tatăl lui Andrei s-au privind surâzând și din priviri tremurânde Îi mulțumeau Lui Dumnezeu pentru acest copil ca un înger. Mâinile Era o sâmbătă de toamnă caldă, cu mult aur și aramă presărate pe frunze. Pe ici-colo, flăcări reci străluceau printre ramuri. Merele au fost culese de dimineață, iar acum
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
niște necazuri aici, a încercat să le rezolve și într-un final a plecat. Unde? Nimeni nu știe, de mai bine de doi ani. Dar înainte de a pleca, a trecut pe la noi și ți-a lăsat un plic. Cu mâinile tremurânde, l-a desfăcut. Dintr-o fotografie îngălbenită de vreme, zâmbeau doi puști cu o chitară. Pe verso, scria simplu: Prieteni pentru totdeauna! Atunci a simțit că pierduse o parte din sufletul lui. Al copilului care fusese odată. - Iartă-mă, Grig
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
burții spuzită cu-o ușoară spumă sidefie. Dacă se dovedește adevărată vestea pe care zici că mi-o aduci, îi declară, patetic, Cerboaica, ai de la mine un bolovan de sare! Tudor scoase un muget slab zbârcindu-și nasul cu nările tremurânde, și buzele i se umflară dezvelindu-i dinții într-un râs plin, scurt, care-i trecu un fior prin coapse. Deasupra lui, pădurea vastă înflorea până-n cer, scuturată-n ninsoare. O ninsoare bogată, tihnită, mirosind a rufe curate și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
TÂRZIE Iarna iar n-a respectat întâlnirea prevåzutå-n calendare De trei luni o cåutam în sus în zare în vânt o adulmecam îi descântam cu-o amintire de când era mare Atingerea ei îmi fåcea obrazul roșu când în mâinile-mi tremurânde se topea pufoaså și rece era Vers alb cernut în privire hlamidå a zeilor pe umårul meu ai venit Caldå înfrigurare
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1631]
-
fizionomiilor. Gulimănescu îl privea cu o mare curiozitate, cu nuanță de satisfăcută compătimire, așa cum îi era obiceiul ori de câte ori cineva se afla într-o dificultate reală sau presupusă, Suflețel se sălta mereu pe scaun, fixîndu-l cu complicitate, Hagienuș râdea cu fălcile tremurânde, ceilalți manifestau un fel de seriozitate chibzuită. "E ceva la mijloc", presupuse Ioanide. Îndată, însă, nu putu descoperi ce. Fusese într-adevăr ceva. Smărăndache, spre a se afla în treabă și a obliga, adusese o revistă străină de artă și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Erau toți, și toți îl priveau pe Cel din miezul vieților lor, și toți, nedormind vreodată, strigau mereu "Sfînt! Sfînt! Sfânt ești, Doamne, izvor de viață fără sfîrșit!" Iar Acela-i umbrea, îi adăpostea, îi sfințea întinzînd peste toți enorme, tremurânde, înfiorate aripi de fluture, cu ochi hipnotici și culori veșnic curgătoare, crescând în toate cele unsprezece dimensiuni, umplîndu-le de irealitate și slavă. Dacă o furnică ar fi privit în sus către Zeus criselefantin așezat pe tronul său din Olympia, nu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
circumstanțe normale. Dar noaptea aceea ieșea din tiparele obișnuitelor revelații pe care Dumnezeu le aștepta de la Abați pentru bunul mers al Ordinului. Printr-o crăpătură mai groasă, Radoslav văzu licărirea slabă a ceea ce părea a fi o oglindă. Cu degete tremurânde, începu să lărgească spărtura dorind parcă să nu uite nici o clipă că sapă în capul sfântului său. Pe măsură ce gaura se lărgea, Abatele trebui să accepte că dincolo de basorelief nu era o oglindă, ci altceva, un material vechi, asemănător cu plasticul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
întîmplă, al treilea bărbat zăcea la pământ privindu-și îngrozit genunchii sfărâmați de loviturile lui Rim. ― De ce m-ați atacat? mugi spionul. ― Alarik, Alarik a fost. El ne-a convins să venim. ― Și cine e Alarik? Bărbatul întinse o mână tremurândă spre corpul descăpățî-nat al primului agresor. Mintea lui Rim fu cuprinsă de un asurzitor strigăt de nemulțumire care nu făcu însă să tresară nici o fibră pe fața spionului. ― Știți cine sunt? Gâfâind și încercînd instinctiv să se îndepărteze târâș de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
clar că înșiruirea aceea de cuvinte nu are nici un sens pentru el. N'Gai Loon își pironi ochii asupra quintului său. Gândi preț de câteva clipe și apoi scoase din sân un săculeț. Quinții se tra-seră mai aproape. Cu degete tremurânde, bătrânul scoase mai întîi o bucățică de stofă din care despături un medalion strălucitor. - Exact așa arată! strigă Villerte. Chiar și literele sunt aceleași... - Maestre, zise și Hinnedi. De ce ne-ați pus să vă explicăm ce este mantia de vreme ce aveați
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
să-i trezim și pe ceilalți. Trebuia să îl infectez numai pe el. Altfel... Daca eu nu o să pot... dacă voi o să rămâneți, să vă închinați lui și să îi spuneți că l-am slujit... Maria puse mâna pe buzele tremurânde ale bătrânului. - O să-ți revii, Rade, nu-ți fa griji. O să-ți revii și o să te închini tu însuți, vei pleca genunchiul în pământ și îi vei mărturisi că l-ai ferit după puterile tale pe Dumnezeu să-și întîlnească
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
a sa. La urmă, însă, întâlni privirea lui Simplicius, ce părea acoperit de un văl de lacrimi de emoție, dar arăta, în același timp, o deziluzie dureroasă și plină de uimire. Tânărul îl fixă cu ochi aprinși, iar buzele sale tremurânde se deschiseră să vorbească. — Frate Canzianus... ei sunt în pericol! Ne cer ajutorul! îndrăzni să-i spună, iar în glasul său răsună o undă de reproș cu greu stăpânită. Canzianus simți pe neașteptate un junghi sfâșietor în inimă, amintire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nume să-I dau) să trăiască o viață dublă, atât de calmă și de naturală? Acum, puteam să-I simt căldura corpului și să respir parfumul jilav urcând din părul Ei negru și greu. Nu știu de ce am ridicat mâna tremurândă - o mână ce nu mă mai asculta - și I-am mângâiat cârlionții, mereu lipiți de tâmple. Apoi mi-am înfundat degetele în părul Ei. Părul Îi era rece și umed, rece, foarte rece, ca și când Ea murise acum câteva zile. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
aveam nici un control asupra mea și, când ești închis cu un cadavru... Ideea asta mă umplu de o bizară bucurie. Ca să închei: am stins lampa care fumega. Am adus două sfeșnice și le-am aprins deasupra capului Ei. La lumina tremurândă a lumânărilor, trăsăturile feței deveneau mai calme, iar în umbra luminoasă a camerei luau o expresie misterioasă și diafană. Am luat hârtia și toate cele necesare. M-am apropiat de patul Său (căci, de acum, patul Îi aparținea). Voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
același timp. Soarele sub a cărui lumină se zvârcolesc pământurile pe care ziua cu lucrările sale dă loc nopței cu crimele sale - soarele, el stă neclintit și privește cu același ochi drept peste câmpul plin de cadavre ce-și înalță tremurânzii lor aburi impestați și peste câmpia înecată-n flori unde vergine înalță glasuri proaspete ca apa de râu... Ce-mi pasă mie că scopul la care m-avînt eu duce pașii mei prin păcate - ce-mi pasă mie că fulgerul pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
morții trece Și moaie-n lac de vise aripa ei cea rece, Cu aghiazima-ndulcită a lumii frunte-atinge, Păcatele-i i-adoarme, voința ei o stinge, Ce ochi veghează umed? Ce piept ce se frământă, Ce suflet lampă de-oliu se mișcă tremurîndă?... 2257 Privesc trecutul ș-icoana lui barbară: E zugrăvită aspru d-ursita-ne amară - Și când văd viitorul cu sânge și ruine Nu cred nimic. 2254 Sunt eu!... Privesc trecutul ș-icoana lui barbară E zugrăvită aspru d-ursita-ne amară. Cum gândul meu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
diafane - nu vezi - - duse pin aer, Colo făclii de smoală, lumini de roșii torții Ce noaptea o pătează în trist lăcașul morții. Adâncul întuneric îl taie, îl rărește Și fulgeră-n columne și bolțile roșeste. Acum, acum ea iarăși pin tremurânde facle Coboară scări de piatră a uriașei racle... CĂLUGĂRUL (în estaz) E albă! -n întuneric văd chipul ei lucind Ca pe o tablă neagră o umbră de argint. (REGELE SOMN dispare) {EminescuOpVIII 284} Tu, taina nopții mele, tu, blond copil
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în mare, Din insulele sfinte străbat cântări ferice... Noroc și disperare îmi par unite-aice. Luntrea, un vis de aur, a mărei pânzărie Albastră, ca săgeata cea repede, -o sfâșie... Ș-acuma e aproape de stânci rebele, frânte, Cu poalele-necate în valuri tremurânde... Acum pe-o piatră seacă din luntre el coboară Și barba lui cea albă pe piept se desfășoară Și-n două despicată se scutură în vânt... Ce face de nu vine? Ci vino mai curînd!... Pe-a valurilor fugă el
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se coboară dulce pe drumul razei sale Și haine argintie cuprind membrele sale, Pin păru-i flori albastre, pe frunte-o stea de foc... E o icoană-n ceruri, cu cîntecu-mi o-nvoc, Eu stau uimit, sinistru, mîna-mi învoluntară Se mișcă tremurândă în acea sântă oară. Pe coardele de fier, Dar ce i-am zis, ce-mi zice ÎN van eu samă-mi cer. Când, provocate de-arfă-mi, răspund valuri o mie Ea vine... Cine-i dînsa? Ce vine? Ce să fie? De ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
din glodul drumului... dar pentru asta am nevoie de un felinar și de ajutor... ” Cu mare greutate, a ajuns la poartă. Ioanee! Scoală, măi Ioane! a strigat Petrache. Câinii lătrau ca și cum ar fi simțit lupul... După o vreme, o lumină tremurândă s-a arătat la geamul casei și Grigorosu a ieșit în prag. Care ești acolo? De ce strigi așa? Eu sunt. Petrache, perceptorul. Am nevoie de un felinar. La ce-ți trebuie felinar, omule? Hai în casă! Ne-au lovit niște
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cu siguranță se afla o sumă de treizeci de ori mai mare. Bărbatul În vârstă de la care cumpăra nu era decis dacă să accepte sau nu ceea ce mai mult ca sigur era o ofertă derizorie, și arătă cu o mână tremurândă spre brățara care zăcea pe bucata de țesătură În care o Înfășurase. — Dar priviți aici, zise bătrânul, aveți În vitrină una exact ca asta a mea, la un preț de trei ori mai mare decât cel pe care mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
5. Dar nu e acasă acum. Am pocnit din degete În direcția lui: Cheia ta, fă-o-ncoa’. Cu mâini nerăbdătoare, deloc ezitante, scoase o mică legătură de chei și desprinse una din inel. I-am luat-o din degetele tremurânde. — Dacă se Întoarce Herr Haupthändler, lași telefonul să sune o dată și apoi pui receptorul În furcă. Clar? — Da, domnule, zise el, Înghițind cu zgomot. Apartamentul lui Haupthändler era impresionant, cu camerele pe două nivele, cu arcade la uși și pardoseala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
educată. Hârtia miroase a parfum de liliac sălbatic. Cealaltă e scrisoarea lui Tang Nah. E sigilată, așteptând să fie trimisă. Simte că arde pe dinăuntru. Nu mai poate gândi. Trebuie să deschidă scrisoarea și o face. Rupe sigiliul, cu mâini tremurânde. Sunt deosebit de interesat, citește ea, căci o astfel de dragoste e neobișnuită și rară. Șarmul lui, din nou, care-și împarte cu dărnicie cunoștințele și înțelepciunea. El îi face complimente fetei folosind fraze pe care cândva le-a folosit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nu se mai gândise să-și ia țigări, iar prețul se dublase în timpul abstinenței ei prostești. Achită diferența și-și târî trofeul afară. Își puse o țigară între buzele care fremătau deja pentru gustul filtrului. O aprinse cu o mână tremurândă și trase în piept. Un nor de ușurare indescriptibilă îi umplu plămânii și i se prelinse în membre. Cu ochii închiși, fumă jumătate de țigară, apoi o stinse cu grijă și strecură jumătatea rămasă înapoi în pachet. Când se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]