880 matches
-
pur și simplu să-i dea telefon? O respirație grea, chiar În spatele ei, Îi Întrerupse brusc șirul gîndurilor. Cu toate simțurile În alertă, se răsuci și plimbă fascicolul lanternei peste criptă. Era goală. Poate doar vîntul printre ruine... O lumină tremurătoare Îi atrase atunci atenția la cîțiva metri mai departe. Rămase nemișcată. Instinctul și experiența profesională dovedindu-se mai puternice, Își stinse lanterna și se deplasă pe tăcute prin beznă. Lumina dispăru brusc. Dezorientată, Marie ridică vocea cu o siguranță forțată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
frămînta În legătură cu fiul lui. Trecu În birou și se opri brusc În mijlocul Încăperii. Sub lumina micuței lămpi de pe masa lui de lucru, o pată albă Îi atrase privirea. Avu dintr-odată o expresie de groază. Un plic. Cu o mînă tremurătoare, Îl luă și trase din el o foaie pe care o citi, cu respirația tăiată. Pe plicul pe care-l lăsă să cadă, o pecete din ceară avea amprenta unui semn, un oval urmat de o simplă linie, identic cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
obosiră de pomană. Susținută de Philippe, a cărui fermă apăsare pe umăr era mai degrabă un mod de a o rechema la decență decît un gest de compasiune, Gwen Își zăgăzui emoția și se mulțumi să pună cu o mînă tremurătoare pe sicriu o jerbă de flori. Toți tresăriră cu putere cînd ferestrele se deschiseră brusc, Împinse parcă de o rafală violentă. VÎntul Începu să se Învîrtejească prin Încăpere ca o tornadă, stingînd lumînările, măturînd totul În trecere, smulgînd florile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
valizei cînd un foșnet ușor Îl făcu să Întoarcă iute capul. O neliniște bruscă Îl dezechilibră și fu cît pe ce să cadă de pe scaun. Un plic fusese strecurat pe sub ușă. Coborî de pe taburet și deschise plicul cu o mînă tremurătoare. Era gol. Pecetea de ceară, ruptă În două, reprezenta un cerc Înconjurat de opt linioare perpendiculare. Întredeschise cu prudență ușa. Nimeni. Făcu vreo cîțiva metri În liniște pe culoar. Pustiu. Privi plicul pe care continua să-l țină În mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
femeia e mama lui... Înseamnă că celălalt e Erwan. Ce frumos era! murmură ea extaziată. Bătrînul, smuls brutal din amintirile lui, o privi de parcă ar fi rostit un blestem și se duse să oprească aparatul de proiecție cu o mînă tremurătoare. - Ce naiba faci aici pe jumătate goală? Întrebă el cu voce Înfundată. Nora lui Își strînse mașinal pulpanele halatului și Își Încrucișă brațele peste bustul firav. - Ar trebui să dormi În loc să stai să te uiți la filme vechi, i-o Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe un ton de milă. Nu te pune într-o postură și mai penibilă. Mă uit la el preț de câteva clipe, după care îmi mut privirea asupra fiecăruia dintre partenerii seniori. Am fost un avocat bun, spun cu glas tremurător. Am făcut treabă bună. Și o știți cu toții. Însă voi m-ați șters pur și simplu cu buretele ca și cum nici n-aș fi fost. Înghit cu greu nodul din gât. Foarte bine, e pierderea voastră. În liniștea absolută din încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mâncare preferat ? — Vrei să ne pozezi în șorț ? strigă grăsanul clipind libidinos din ochi. — Nu ! zic îngrozită. Nu mai am nimic altceva de adăugat ! No comment ! Plecați ! Ignorându-le țipetele și strigătele de „Samantha!”, mă întorc și alerg cu picioare tremurătoare înapoi spre casă. A înnebunit lumea. Mă năpustesc în bucătărie, unde îi găsesc pe Trish, Eddie și Melissa transfigurați în fața ziarului. — O, nu, spun, cu inima strânsă. Nu citiți. Pe bune. E doar... un tabloid... idiot... Ridică tustrei capetele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Și doamnă Geiger... poftim. Îi întind lui Trish uniforma albastră împăturită pe care am adus-o la subraț. E spălată și călcată. Gata pentru următoarea menajeră. Trish ia uniforma și o copleșește brusc tristețea. Sigur că da, spune, cu glas tremurător. Îți mulțumesc, Samantha. Își șterge ochii cu un șervețel. — Gata, gata spune Eddie, bătând-o ușor pe spate. Dar și el are ochii umezi. O, Doamne, acum îmi vine și mie să plâng. Vă mulțumesc foarte mult pentru tot, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Vrea să mă vadă. O, Doamne. O, Doamne. N-am fost În viața mea mai Încîntată și mai surescitată și mai Îngrozită. Toate la un loc. Mă așez și rămîn cîteva clipe cu ochii la ecranul gol. Apoi, cu degete tremurătoare, iau un dosar gol. Aștept pînă cînd Artemis Îmi Întoarce spatele, apoi scriu “Dosarul Leopold“ pe cotorul acestuia, Încercînd să nu trădez faptul că e scrisul meu. Acum ce-i de făcut ? Păi, e foarte limpede. I-l duc sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
e la fel de bulversată ca și mine. Se aude interfonul și tresărim amîndouă. Simt că-mi vine să vomit. OK. OK. Mă duc. — Bună, zic În interfon. Vin... imediat. Las receptorul jos și mă uit la Lissy. Ei, zic cu glas tremurător. A sosit momentul ! — Emma. Lissy Îmi ia mîinile. Înainte să pleci. Nu te gîndi la nimic din ce-a zis Jemima. Să ai o seară frumoasă. Mă Îmbrățișează strîns. Sună-mă dacă poți. — Te sun. Mă mai privesc o dată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mă cunoști deloc ! strig enervată, Înainte de a mă putea opri. Jack, da, poate că știi cîteva lucruri absolut aleatorii despre mine. Dar asta nu Înseamnă că mă cunoști ! — Poftim ? Jack se holbează la mine. Dacă mă cunoșteai, spun cu glas tremurător, ți-ai fi dat seama că, atunci cînd ies cu cineva În oraș, Îmi place ca persoana respectivă să asculte ce-i spun. Să mă trateze cu un gram de respect și să nu-mi spună s-o „las baltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
foarte mult, Connor, spune Jack cu un zîmbet, apoi se uită la mine. Bună, Emma. Îți place petrecerea ? — Bună, spun, pe un glas cam cu șase note mai acut decît de obicei. Da, e... foarte frumoasă! Îi torn cu mîini tremurătoare un pahar de Pimm’s și i-l dau. — Emma ! Nu uita de mentă ! spune Connor. — Merge și fără mentă, zice Jack, cu ochii În ochii mei. Îți pun și mentă, dacă vrei, zic, fixîndu-l. — E foarte bun așa cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Întreb ? Ai lui Lissy ? — Uite ce e, Jemima, vrei să... Îmi pare rău... trebuie să Închid, zic stins și las receptorul În furcă. Fără telefoane. Ia-ți geanta. Și du-te. În timp ce-mi trag fermoarul genții cu mîini tremurătoare, cîțiva dintre cei care m-au urmat În birou ridică telefoanele care sună insistent. — Emma, bunicul tău la telefon, spune Artemis, acoperind receptorul cu mîna. Zice nu știu ce despre ultimul autobuz și că n-o să mai aibă niciodată Încredere În tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
te văd, să te ascult, nu mai vreau să... să... — Te simt În apropierea mea, șoptește Jemima, cu urgență. — ... te ating vreodată. În viața mea. Niciodată. Închid telefonul, mă năpustesc În casă și trag firul din priză. Apoi, cu mîini tremurătoare, scot mobilul din geantă și, exact În clipa În care Începe să sune, Îl opresc. CÎnd ies din nou În balcon, Încă mai tremur de șoc. Nu-mi vine să cred că totul s-a terminat În felul ăsta. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
iau o față În agonie. — Păi, Începe el fără grabă, trăgînd de timp. Da, Paul. Panther Bar e produsul meu. Dar, Întîmplarea face ca... O, Doamne. Nu pot să-l las s-o Încaseze pentru mine. — Paul, spun cu glas tremurător, cu mîna pe jumătate ridicată. Adevărul e că... — Pentru că, vreau să-ți spun, zice Paul zîmbind cu gura pînă la urechi către Nick, că a fost o manevră cît se poate de inspirată ! Tocmai am primit cifrele obținute În urma lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
că stai ca o fraieră și o neajutorată, am luat situația În mîinile mele. O clipă, rămîn Încremenită. — Ăă, Jack... scuză-mă o clipă, te rog. Îi trag un zîmbet cît pot de vesel. Trebuie neapărat.. să vorbesc. Cu picioare tremurătoare, mă grăbesc spre colțul curții, destul de departe ca să nu mă audă. — Jemima, mi-ai promis că nu faci nimic ! șuier. Nu-ți amintești că ai jurat pe geanta ta Miu Miu din piele de ponei ? — Nu am nici o geantă Miu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și flăcări prin deschizătură, PARASCHIV își retrage capul, îngrozit, urlând.) PARASCHIV: Macooo! Unde dracu’ ești? (Se apără de fum și de flăcări.) Macooo! (Un urlet chiar la buza deschizăturii.) Mă! Aici ești? MACABEUS (Vocea gâlgâită a lui MACABEUS, speriată și tremurătoare.): Fugi! Bagă-te-n jos! (Apar în deschizătură picioarele lui MACABEUS care încearcă să găsească, prin fum, partea de sus a scării.) PARASCHIV: Unde ești? (Îi vede picioarele și i le îmbrățișează.) Maco! (Fum, flăcări, un urlet, explozii.) ACABEUS (Coborând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
apoi trăgându-l pe o rogojină în colțul încăperii.): Stai aici. Stai și mocnește. MACABEUS: Nu pleca. PARASCHIV: Nu plec. MACABEUS: Ce vrei să faci? PARASCHIV: Vreau să cânt. (Își ia trompeta din cui și începe ritualul cunoscut; cântă ușor, tremurător, scuipând des, tușind, trădându-și abia acum prin scuipături și tuse o boală ascunsă.) MACABEUS: Mi-e foame. PARASCHIV: Taci. MACABEUS: Mă doare ceva urât... în buric. PARASCHIV (Se întrerupe.): Mai bine ascultă. MACABEUS: Mi-e silă de trompeta ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
te prindă? Vrei să te spânzure careva? Aici e bine, e așa de bine, vezi și tu că e bine, aici nu ne găsește nimeni o sută de ani. PARASCHIV (Pune trompeta în cui.): M-am hotărât. Deseară plec. MACABEUS (Tremurător, umil.): Cum o să pleci? Unde să pleci? PARASCHIV: M-am săturat. Mă duc. MACABEUS: Nu te cred. PARASCHIV: Ai să vezi. (Pauză; PARASCHIV începe să curețe cartofi și să-i arunce în cazan.) MACABEUS: Ce faci acolo? PARASCHIV: Îți fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
iar... Peste tot zvâcneau jumătăți de șerpi. Bucăți de șerpi, șerpișori mai mici, cozi și carpete, ochi, guri, limbi, veninul curge, feriți-vă! Ahuuu! Macabeeeuuus... Paaaraaaschiiiv... Luați-mă în brațe căci am călcat pe șarpe... pe șarpe.. (Șoptit.) Pe șarpe. (Tremurător.) Pe șarpele? Nu e bine să te plimbi fără rost prin odaie... dacă nu vrei să calci pe șerpi... Au! Au! Paraschive! Eu am dat drumul șarpelui, care s-a înjumătățit chiar în mâinile mele, de ură... Iar jumătățile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
gât, începe să urce treptele; urcă încet, calm, plictisit; ajunge aproape de chepeng; pune mâna pe mânerul chepengului; ÎN ACEST MOMENT REIZBUCNEȘTE SUNETUL TROMPETEI; brusc, venind din lucruri, din întuneric, din lumânarea de pe masă, din cadavrele celor trei, reizbucnește melodia, puternică, tremurătoare, triumfătoare, intrând în toți porii și jupuind toate celulele nervoase; SOLDATUL BINE ECHIPAT se sperie, se sperie cumplit de tot, face o mișcare de întoarcere, în această mișcare își scapă un picior, scara se prăbușește, soldatul își pierde echilibrul, alunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
murit, ce era? Văzusem un schelet de porumbel pe terasa dintre etaje, la un metru de nasul meu, o imagine care să-ți înghețe sângele în vine, nu alta, un cioc deschis, ascuțit și încremenit de care se lipiseră bucăți tremurătoare de puf, apoi oasele aripii răsfirate elegant, delicat și totuși convulsiv... Cristina nu s-a aruncat, am spus. Nu e nimic jos, numai tufe pitice și un porumbel mort pe terasă. Directorul a răsuflat atât de zgomotos, că parcă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Dumnezeu s-o ierte, infecție respiratorie, și ce femeie bună a fost, puțin cam mojică, dar atât de bravă în suferința ei... Am ieșit și am urmărit-o amuzat cum se chinuie să încuie ușa cu niște mâini febrile și tremurătoare, apoi cum se aruncă pe bancheta din spate în vreme ce vechiul Logan își ambalează motorul acoperindu-i cuvintele, pe care Mama Mare a trebuit să le repete: cimitirul Sfânta Treime, repede, repede. Am rămas în fața intrării blocului Mercader și am căscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și se bucură de noua roire a vieții din jur. Poem al trecerii-netrecerii, al petrecerii, al vieții așa cum este, unde pe frunza-timp suntem un bob de rouă. Poem al frumuseții clipelor efemere este și haikuul acesta: Negura s-a ridicat - tremurător pe frunză doar un strop Poem aluziv, la balada lui Villon, baladă care la fel ca sonetul Albatrosul scris de Baudelaire, a fost mult tradusă în românește, în versiuni care mai de care mai frumoasă, poem întrebare despre ce se
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
lumină - bordând vălul burniței crizantemele Singură luna printre nouri cerniți - de-a v-ați ascunselea Stropi, clipocit și zloată sub tălpi plescăind azi mă simt brotac Înflorit în zori - gutui uscat cu ramuri pline de chiciură Negura s-a ridicat - tremurător pe frunza doar un strop Chiciură topită - pe frunza arsă tremură un strop Pe sanie colb - unde sunt zăpezile de altădată Ninge liniștit - în clinchet de zurgălăi gonește sania Atâta liniște - în noapte avalanșa fulgilor de nea În abisul nopții
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]