616 matches
-
înțelesul a ceea ce aude de la noi; se va ispiti îndelung să-și amintească pravila noastră, dar nu va fi în stare să o facă, întrucât el nu o ascultă cu inimă deschisă prin credință. Deși se vedea cum pieptul îi tresaltă învoalt, sub șiruri de scoici de sidef și sub perle în șirag, opunându-se simțirilor ei gingașe, tânăra pădureancă își struni temerile, renunțând să mai întoarcă vorba părintelui ei, Vânătorul O'Piatră. Dar, ca și cum graiul de felină al Fetei i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lavă vie, se împletesc avide în chemări nerăbdătoare, se încleștează, se pătrund voluptuos, contopindu-se într-o uriașă și unică văpaie. Printre buzele uscate de focul lăuntric ies șoptit gemetele plăcerii și șoaptele iubirii. În ritmul excitant al extazului, simțurile tresaltă năvalnic, se adâncesc și mai mult, până la istovire, în frenezia dulce-copleșitoare a dragostei maxim intensă, complete, suflet-trup. Se descleștează extenuați abia atunci când ziua arată prin umbrele prelungi ale mobilelor din cameră că începe să dea semne de oboseală. Așezat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să cânte, făcând să răsune câmpul plin de bălți și noroaie: "Suflecată pân'la brâu, Spăla, spăla, rufele la râu..." Se întorc către orele prânzului, rupți de oboseală. Pete mari de sudoare întunecă vestoanele soldaților. Mușchii fețelor epuizate și murdare tresaltă ritmic în cadența impecabilului pas de defilare prin care-și fac intrarea pe poarta regimentului. Chiar dacă curelele echipamentului taie dureros omoplații iar bătăturile și rosăturile le fac impresia că pășesc pe sticlă pisată, picioarele tuturor calcă precis și uniform, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lui. Creatura era turtită și avea niște coaste proeminente, un mare număr de picioare chitinoase aidoma celor de artropode și o coadă lungă musculoasă încolăcită pe gâtul lui Russ Jorden. Semăna cu un limur mutant, cu o carapace suplă. Corpul tresăltă ca o pompă. Dar nu era nicicum mașină, era un organism fără nici o îndoială, o vietate cât se poate de urâtă. Ochii copilului se umplură de lacrimi și, de această dată, nu reuși să se stăpânească. 3 Liniștea din apartament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de siguranță o ținea legată de scaun. Extraterestrul nu avea un astfel de echipament. Încovoiat deasupra parbrizului, avea o priză precară pe marginea acoperișului, și astfel fu aruncat în pofida forței sale inumane. Când atinse solul, Ripley băgă în viteză. Mașina tresăltă ușor când trecu peste corpul scheletic, zdrobindu-l sub greutatea ei. Acidul răbfuni peste roțile blindate, datele trecură atât de repede peste monstru, încât substanța corozivă nu avu timp să roadă decât câteva alveole inofensive. Înaintea lor ― tenebrele. Tenebre pustii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pietroasă de pe marginea șoselei, viră ― stânga și se lovi de o creastă de bazalt. Se răsturnă ca o libelulă muribundă, se izbi de sol înainte de a exploda. Câteva secțiuni și compartimente se desprinseră din armătura principală. Unele ardeau deja. Aparatul tresăltă; țâșniră flăcări din motoare și suprastructură. Un fragment dintr-un modul de propulsie căzu pe VTT și-i distruse armamentul. Apoi munițiile și carburantul explodară și transportorul se făcu țăndări aidoma unui soare pirotehnic. Rămășițele navei brăzdară cerul, apoi ajunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
o suceală ciudată a soartei, frumuseți scumpe și irezistibile, încă neatinse de oboseala vieții, coborau din apartamentele descojite și se plimbau la braț pe-alei. Îți luau imediat ochii cu părul negru lăsat să fluture pe spate și fundurile micuțe tresăltând prin blugii prea strâmți. Și mai erau și tricourile albe, cu mânecă scurtă, lipicioasă. Mâinile se-atingeau firesc, molatic, într-o doară. Trebuia să fii anormal ca să nu-ți imaginezi lucruri. Maria crescuse acolo, printre „lucrurile“ din zonă. O parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
toate acestea le-a spus și el atunci, toate aceste cuvinte, și că „musculița“ Ippolit a luat-o de la el, din cuvintele și lacrimile lui de atunci. Era sigur de asta și, cine știe de ce, acest gând făcea să-i tresalte inima în piept. Ațipi pe bancă, dar neliniștea i se prelungi și în somn. Chiar înainte de a adormi își aminti că, pasămite, Ippolit va ucide zece oameni și râse de absurditatea acestei ipoteze. În jurul lui era o liniște splendidă, învolburată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Am Întrebat‑o. — Dacă aș fi știut ce slavă au sfinții În cer, aș fi făcut tot ce aș fi putut ca să Îndur chinuri și mai mari. După această Întâmplare, timp de trei zile nu am putut să fac nimic. Tresăltam de bucurie și slăveam neîncetat pe Dumnezeu. Nu puteam nici să mănânc, nici nimic altceva să fac ... doxologie neîncetată”. În alt loc, același cuvios părinte, Într‑una din epistolele sale, a adăugat : „În toată viața mea nu‑mi voi putea
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
au lăsat desene neștiind să scrie, apoi au învățat și astfel ai apărut și cuvintele scrise care ne-au definit imaginea. Ce imagine îți apare când auzi de Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, A.I.Cuza. Cun îți tresaltă inima când vezi portrete ca ale lui Alecsandri, Eminescu, Coșbuc, ce frumuseți îți apar pe retină când se vorbește despre Grigorescu, Aman sau Brâncuși. În bibliotecă se găsesc milioane de cuvinte, dar ori pe care l-ai auzi comun sau
Biblioteca - centru de documentare și informare by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/390_a_1244]
-
întoarcerilor din URSS”, al cercetărilor în rândul lumii muncitorești, prin fotografii și filme, fiecare își povestește trecerea prin paradis, ca tânărul Maurice Thorez, viitor conducător al PCF*, în 1927: „Acolo s-a realizat prima revoluție prezisă de Marx! Cu inima tresăltându-mi, am pătruns în această lume nouă, dorită de muncitori și de ei făurită”. Către dispariția utopiei comuniste? Odată cu invadarea Cehoslovaciei, în 1968, de către trupele Tratatului de la Varșovia și cu apariția scrierilor disidenților*, între care Arhipelagul Gulag de Soljenițîn, în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
salutat prin formula ""Bună ziua, Algazy!", insistând mai mult pe sunetul z"- acest sunet fiind, de fapt, esența sonoră a personajului, "Algazy zâmbește, iar spre a-și manifesta gratitudinea, bagă mâna în buzunar și trage de capătul unei sfori, făcând să tresalte de bucurie barba un sfert de oră...". Ciocul "de lemn aromatic" al lui Grummer, are rolul precis de a atrage clienții - "Cum intri la ei în magazin, un miros delicios îți gâdilă nările"- sau de a fi întrebuințat ca "ofertă
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
sufletului tău. Am putut să gust clipe mai presus de mine, clipe pe care cred că le meritam și unul și altul cu prisosință după atâta chin și zbucium sufletesc. Aș fi vrut ca acele momente când toată ființa aceasta tresaltă de bucurie ascultând minunatul cântec al iubirii prin cuvinte pe jumătate șoptite și poate pentru aceasta mai frumoase, să nu se mai termine. Adevăratele mari bucurii nu se pot exprima și cred că oricât de măiastră va fi pana unui
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
și acum câteva ore în același loc, dar lipsea centrul în jurul căruia se învârtea totul. Lipsea pivotul principal pe care se clădea întreg edificiul nostru conjugal... Lipseai tu, scumpă și dulce soțioară. Inima, deși în starea de acum, totuși îmi tresălta de bucurie când pronunț cuvântul soție. L-am auzit de atâtea ori de la alții, l-am pronunțat în diferite ocazii, dar niciodată nu am putut să-i simt adevărata semnificație decât acum. Acest cuvânt cu cinci litere s-a încrustat
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
din regimentul 2 roșiori, din Bârlad (probabil coleg și cunoscut cu cumnatul meu Vasile I Matei din Priponești, despre care am scris ). Văzusem hectare de cimitire la Dalnik și Vakarjani, dar acum, tocmai numele acestui sergent” l-a făcut să tresalte. Zece ani mai târziu, la școala din Căuești, comuna Adam , unde avea să fie învățător și directorul școlii, a cunoscut pe orfanii acestui erou, care-i erau elevi, și le-a spus locul unde se află mormântul tatălui lor, exclamând
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
multiple înțelesuri pentru cine știe să le citească: Legănându-se din unde,/ În adâncu-i se pătrunde 140. Codrul-viață este parte din sufletul poetului. Numai gândul că S-a desprimăvărat pădurea,/ E-o nouă vieață-n orice svon141 îl face să-i tresalte inima de bucurii ascunse, poate numai de el știute. Pentru el și iubita lui, troienirea este supremul poetism, frumusețea și gingășia întroienirii cu petale de flori este de neegalat: Ne-om trezi vro dat din basmul/ Ce ne-a ține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
De fapt ziarul „Zori noi”, organ al P.C.R. - județul Suceava și al Consiliului Popular Județean. 595 Redau cele 5 catrene de Ionel Geană, pentru redacția ziarului „Zori Noi” - Suceava: 1. FILANTROPIE 2. ZESTREA Unei harnice sătence Simțind că inima-i tresaltă De așa lucruri frumoase De mila care-l copleșea, Uimit, admiri în sinea ta: Pomană începu să dea... Parc-ar țese, parc-ar coase, Din mâna dreaptă, în cealaltă. Cu fir din frumusețea sa. 3. RENUME 4. COSMOGRAMA unui scriitor
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
scuturi/ te așteaptă la țărmul apei din piatra mea de inel,/ lângă sălcii alergând în vânt cu coame de iepe./ O mască de aur mârâie la stele/ umbrită de vulturi/ dincotro patria mea tăcută începe;/ sporind întunericul peste toate/ rar tresaltă ajunse la furtuni/ căderi și urcări sub lacăte./ În nerostita dimineață de cenușe caldă de vulcani/ se desfășoară în mine ca pânze de corăbii lumea morții.// Intră odată sub trupul meu/ să-i auzi vibrarea de clopot,/ să presimți marginea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
-ți, doamnă, viața ta!/ Și a morții lege n-o căta!” (...) „Nu cerceta aceste legi,/ Că ești nebun cînd le-nțelegi!/ Din codru rupi o rămurea,/ Ce-i pasă codrului de ea!”3). Limitarea infinitului „în infinit pămîntul se simte tresăltînd”1). E oarecum surprinzător să constați că Bacovia întrebuințează de mai multe ori decît Eminescu cuvîntul „infinit”. Surpriza se atenuează, ba chiar dispare, cînd observi că același cuvînt e și mai frecvent la Ion Minulescu: „Iar eu -/ Pornit în căutarea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pe verticală, ci doar pe orizontală. „Infinitul” înseamnă, prin urmare, lărgime, ca în acest frumos vers din „Alb” („Spațiu, infinit, de o tristețe armonioasă”)9) sau depărtare, adîncime, ca în versul pus la începutul glosei: „în infinit pămîntul se simte tresăltînd” . Oricum, nu prea de-parte: „pe hăul din cîmpie”. „Infinitul” din „Alb” și acesta din „Nervi de primăvară” (Primăvară...) e expresia unei bucurii, a unei înnoiri și înviorări sufletești. în schimb, „infinitul” ca permanență ostilă și repetiție obositoare, din „Vreodată
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
din grădina din dosul gării au suferit și ei din cauza brumei. Puffi, cățelușa mea, aleargă în fiecare zi la gară, așteaptă trenul, și se întoarce întristată că nu mai vin. Mergem apoi în oraș pentru a ne căuta apartament. Carolică tresaltă de bucurie când ne vede. De acu, o bucată de vreme, va păpa orez cu lapte românesc. Virginia, colega Sandei, e radioasă că i-a sosit colega de tăvăleală. Vechiul nostru apartament e liber. Îl reluăm și viața noastră adaptată
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
mulțumi cu restul. Părăsită, ea imploră moartea pentru ea și pentru rivală. Întâlnirile și prezentările se fac la joc, la horă, chora antică, unde dansatorii și dansatoarele se prind de umeri și formează un cerc larg care se ondulează și tresaltă în mișcări lente. Aici simpatiile se declară, se apropie, se unesc, iar inima dansatorilor bate mai repede, iar dansatoarele simt emoții delicioase. Ele se prind cu toată ființa și suferă adânc dacă li se răspunde cu răceală. Iubesc cu temperamentul
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
suspinele să nu-i fie auzite în vale, ridică înaltul munte Furnica, barieră de hohote, dig de lacrimi, poartă a durerii. Caraiman era un uriaș voios și bun la suflet; când cânta din cimpoi și din corn, munții și pajiștile tresăltau de veselie. Avea mulți copii, pe care-i iubea. Dar aceștia se ceartă dinainte pentru moștenire. Ca să-i împace, Caraiman face fourierism și socialism, își împarte regatul în mod egale și fiecare își primește partea. Dar, curând, totul e mai
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Nicolae Labiș ascultă muzica universului, observă trecerea materiei prin regnuri ca prin vene: „...zumzet febril se aude în noi și-n afară, Neliniști de înalte cascade și zbucium de ploi. Din seve ce fierb, din puteri ce se nasc și tresaltă, Viața își cântă lumina ce și-a pus-o în noi.” (Ciclul răspunderii) Pământul mai cu seamă l-a fascinat pe Nicolae Labiș. În pământ, izvorul tuturor resurselor vitale de existență, se găsesc rădăcinile ființei umane. În poezia lui Labiș
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
vârstă care să-mi vorbească despre comuna mea, despre tradiții, despre obiceiuri. Am simțit că este foarte important să-mi cunosc rădăcinile. Am fost mândră totdeauna de oamenii locurilor, de măreția ținuturilor. De fiecare dată când mă întorc acasă îmi tresaltă inima de bucurie, când urc drumul șerpuit și ajung pe culmea dealului Vf. Crucii, de unde se așterne ca-ntr-o poveste Valea Proviței. Valea Proviței are un farmec deosebit nu numai pentru noi, cei născuți și crescuți aici, ci și
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]