622 matches
-
răsuflarea în presă a dulcii povești de amor, folosind un trabuc din cea mai bună 36 marcă, cubaneză, dintre Bill Clinton și Monica Lewinsky, nu mai este decât un suav zefir la vreme de seară. Așa că, inimile diplomaților americani acum tresaltă, la vestea că acest individ e perfect reținut, și bine priponit, la Londra cea cu temniți strașnice. Acum nu le mai rămâne, decât să găsească rapid cea mai bună metodă, ca individul să simtă pe pielea lui la modul cel
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
nupțial cu Nash în drum spre spital. O nouă cucerire. Nash ține morțiș să-mi spună ceva ce n-am nici un chef să aflu. Dar cred că poliția se înșală, zice. Nash plesnește flacăra lumânării cu șervețelul răsucit, iar flacăra tresaltă și scoate un fuior de fum negru. Flacăra revine la normal și Nash zice: — Dacă ai de gând să te ocupi de mine așa cum ai făcut-o și cu ăilalți, zice, vreau să-ți spun că am scris o scrisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-mă în brațe, te rog, zice. Dincolo de geamul cenușiu, bebelușul desăvârșit stă pe o pernă de plastic alb, ghemuit pe-o parte, cu degetul în gură. Desăvârșit și străveziu ca gheața albăstruie. O iau pe Helen în brațe, și ea tresaltă. Genunchii încep să i se moaie, și o așez pe podea. Helen Hoover Boyle închide ochii. Zice: — Mulțumesc, domnule Streator. Cu piatra cenușie în pumn sparg geamul cenușiu. Cu mâna sângerând, îl ridic pe Patrick, rece și străveziu. Îl așez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Negru pe Alb, Însemne Culturale, Poesis Modaviae... </biography> Iubire din dor Iubirea și dorul se-nalță din lacrimi, cu flăcări de lună și aripi de vis, năframă de cântec își prind peste coapse-n cascade de vise pe gândul ucis. Tresaltă și joacă, în inimi aprinse, se-aud cum se-adună și cum se despart, se macină-n jarul de pietre de moară, se sting sub cenușă, când sufletu-împart. Dar focul răsare din vatra încinsă și curmă tăcerea, zvâcnind înspre nor
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cortina peste încă o zi din vremea care curge, și sapă... Cutie de suflet... pe degetul muntelui pereche mi-am încolăcit aura sufletului obosit și stingher peste care am simțit zăvorul inimii tras cutie de suflet în adâncul peretelui ce tresaltă în înlănțuirea tangentă a piepturilor aprinse de scâncetul dorului scăpătat din lanțurile ancorei m-am cuibărit în răsuflarea-i dulce de briză din pumnii căuș să-mi pun pe frunte candelele răsăritului din noapte... Gabriel DRAGNEA Petre Rău - Antologia “Cuvântul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
răsfiră degetele peste deșertul roșu beduinii dansează pe câmpul semănat cu ariditate și tigve de toreadori uciși acum șapte veacuri de tauri fantastici și tristeți un concert de Bach se aude printre dune îmi scot inima și o privesc cum tresaltă și apoi face o piruetă pe scena mare dinspre amurg păsări de noapte coboară pe pleoapele mele deșertul mă cheamă la cina de pe țărmul mării o mare de foc pe care plutesc corăbiile infernului câteodată infernul este nepăsarea noastră față de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cum unde mergem?... Înapoi, peste apa Vavilonului, nepoate!... Că avem cale lungă de mers și până la ziuă trebuie s-ajungem!... Smucind din hățuri, omul o cârmi la dreapta și o apucă peste pod. Sub roțile căruței, bârnele podului începură să tresalte zgomotos. Adică de ce peste apa Vavilonului, bade Petre?... îngăimă nedumerit copilul. Păi uite-așa!... chicoti bărbosul de căruțaș, aplecându-se în față, ca să așeze mai bine hamurile. Unul din cai, bălan cu pete pe spate și pe gât, își întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
făcu o figură mirată. Cum, elefantul ăla scrie și poezii?! se băgă în discuție un alt coleg, scund și negricios la față ca un țigan. Paulică Dobrescu se plesni cu palma peste frunte în mod teatral. Hăp-șa! exclamă el mucalit, tresăltând ca la jocul călușarilor. Și-acum te-ai băgat tu, Victore, pe fir! Bravo, frate-meu... Să știi că mi-a picat și mie fisa! Șase! îi avertiză cineva grijuliu. Vine moș Paranteză! Printre grupurile de studenți aflate pe hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de întâlnire cu străbunicul. Purta multe fuste suprapuse și lungi ca țigăncile, de sub care se zăreau gleznele ei mici și delicate, cu pieptul pe jumătate dezgolit. ............................................................................................................... Și eu alergam peste dealuri excitat de gâfâiala ei în urma mea și sânii îi tresăltau în toate direcțiile, iar mâna ei era fierbinte și se făcea din ce în ce mai fierbinte, pe măsură ce ne apropiam. Dar mă trezeam întotdeauna înainte ca străbunicul să-și facă apariția. Cred că mă trezeam pentru că mă ardea podul palmei, mă ardea cu flacăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
îl ținuse în continuă încordare, astfel încît nu apucase să resimtă oboseala. Știa că, odată așezat undeva, cînd își va culca botul pe labe, durerea îi va invada tot corpul. Noroc că adormi aproape instantaneu. Doar mușchii continuară să-i tresalte spasmodic, mult timp după ce Lupino se afundă într-un vis adînc, odihnitor. CAPITOLUL 9 ... și urm\toarele N ici nu și-ar fi imaginat Lupino atunci, în prima seară, că, mai tîrziu, avea să catalogheze istoria cu mistreții ca fiind
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
vocea-ți duioasă, Ești farmec în noapte atingând finețea; Ești vrajă, descântec, blândeții mireasă, Ești suflet și pace cântând tinerețea. Ești mână trudită, o viață-n durere, Ești zborul miresmat, susur de izvoare; Ești simplă femeie, esti caldă-adiere, Ești suflet tresăltat pe clipe hoinare. Ești pură lumină, ne-ndrepți mereu pasul, Ești vânt prin scânteia ce arde liniștit; Ești înger aievea ... ce blând îți e glasul! Ești suflet, Doamnă, un cântec împlinit. Ești mamă-ntre mame, lacrimă pe Pământ, Ești carte
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
din cer cum mă-nconjoară când mă privești zâmbindu-mi cu ochi frumoși, cuminți, respir o libertate de-o frumusețe rară când simt cum mă privești și când citesc ce simți. Mi-e gândul tot la tine și inima-mi tresaltă și simt aceeași taină cum freamătă în piept, dar tare-i ferecată și-mi pare prea înaltă, dar e plăcut să caut, să sper și să aștept. Adorm în rugăciune, dar visul mi-e la tine și-n vis eu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
relații de durată. Fosta mea era o fată fantastică, dar, pur și simplu, nu mă vedeam căsătorindu-mă cu ea. Mi s-a părut că n-ar fi cinstit s-o țin legată de mine. Inima mea a început să tresalte din cauza nefericirii bietei fete. — Ei, sunt sigură că n-ai probleme să faci cunoștință cu femei. — Să fac cunoștință cu femei ca tine e mult mai dificil decât ți-ai închipui, mi-a răspuns el. Înțelegi... femei inteligente, de succes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
gura lui, „lèvre à lèvre“. Înfăptuirea acestui act stârni Într-atât dorința lui Julien, Încât, pentru prima oară, ea provocă o reacție de răspuns din partea lui Jeanne. Se lipi de el și Îl trase În jos, la pământ, cu pieptul tresăltându-i, cu ochii umezi, murmurând: „Julien, je t’aime!“ și cerând supusă să fie posedată acolo, pe loc. „Elle poussa un cri, frappée, comme de la foudre, par la sensation qu’elle appelait.“ Henry auzise țipătul acela de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sincer să trăiesc./ Gândurile-mi zboară spre tine, Pieptu-mi arde, mintea gonește aiurea, Gol spațial stelele gonesc în astral Ideea-i nesomn, fantezie și goană, Cerul se surpă în inima mea, Pământul plesnește și stelele se izbesc de pământ. Simțirea tresaltă, vraja atinge sublimul, Fuga-i continuă, uimitoare peste Univers, Visul s-a agățat într-o simțire eternă Și deși gardurile sunt infinite, imaginea nebună, Trăirea-i aceeași, trupul deschizându-se s-a închis, Durere, extaz, foame și expansiune, sete, împlinire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
picior răsturnat neglijent peste celălalt și cu muștiucul de la o narghilea slujindu-i cu iscusință când degetele mâinii, când colțurile gurii, se roti de trei ori deasupra orașului, savurîndu-i fiecare bucățică a acoperișurilor de tablă tărcată sau cu vopseaua sărită, tresăltând de încîntare în preajma oricărei terase de bloc placată cu ardezie sau tivită cu smoală. - Cafea este? întrebă Diavolul, nu se știe pe cine, cu o voce având totuși aerajul unui om cumsecade. Iar după o vreme, dedulcindu-se prin luneta
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la celălalt, peste masă. Apoi Sofia a scos un sunet aspirat printre dinți, ca să demonstreze redundanța spuselor lui Luca. Femeia și-a îndreptat spatele, pe toată înălțimea sa de un metru și cincizeci și cinci de centimetri. Pieptul amplu îi tresălta din cauza senzației tangibile de nedreptate. După care Sofia și-a ridicat bărbia într-un gest sfidător. — Ce mamă ar vrea ca pruncii ei să fie îmbrăcați ca niște maimuțe de la circ în timp ce tatăl lor se însoară cu o curvă jegoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ceea ce pare a fi o rochie la mâna a doua. Ba a trebuit chiar să-mi împrumuți copiii. Dar acum s-a terminat, a concluzionat Sofia punându-și mâinile pe umerii celor doi băieți. Ei vin cu mine. Cu stomacul tresăltându-i din cauza umilinței îndurate și a indignării, Alison s-a uitat la Luca așteptând ca acesta să aibă o reacție. Însă bărbatul a continuat să tacă nemișcat. Singurul gest a fost acela de a ridica din nou din umeri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
înainte. Ah, ce iubitor de păsări mai eram. Nu exista alt iubitor de păsări mai mare decât mine. Ornitologia nu e un substitut al sexului. Penele se potrivesc cel mai bine într-un pat, într-o pernă, sub trupurile ce tresaltă. Tot ce puteam să-mi doresc, mai multă dorință de mine decât dorință de-a mea. Strânge-mă, fă-mi plăcere! Odată. Atunci. Acum mult timp. Oriunde te-ai duce, înăuntru, afară, dezmățul rămâne același. Ciudat. Principiul plăcerii transcende toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu iubirea mea. Sunt cu iubirea vieții mele, veghindu-i somnul liniștit... Doar noi doi, așa cum mi-am dorit dintotdeauna. Doar noi doi Într-o mare de singurătate. Sunt o statuie veritabilă, care a Început deja să surâdă, cu inima tresăltând de fericire... Sărutul Lipit de calorifer, cu trupul firav si lunguț, băiețelul mai privi Încă o dată pe fereastră, departe, dincolo de zare, apoi Își roti ochii mari si luminoși către mama sa, care stătea Întinsă pe pat și citea Într-o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de un albastru transparent, acoperea un pat masiv, peste a cărui lucire mată o văzu, dintr-o dată, pe ea, Întinsă acolo. Da, era chiar ea, cea pe care o aștepta din totdeauna. Fragilă, aproape străvezie, Înveșmântată În alb, cu pieptul tresăltându-i aproape imperceptibil, Învăluită de o lumină puternică, orbitoare. Un roi de fluturi minusculi zbura pe deasupra, Întruchipând o coroniță de flori vii, ce vibrau discret, unduios, răspândind irizări aprinse În toată odaia. Întinse mâna tremurător, ca un cerșetor neluat În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
este s-o convingă să bea puțin lapte, dar nu vrea să se agațe de sân pentru că e prea epuizată ca să sugă. La auzul cuvântului „a suge“, pe Momo o trece un mic fior de silă care face să-i tresalte puloverul de lână gri Donna Karan. Spune că Întreaga idee de a hrăni de la sân i se pare extrem de ciudată. Îi spun că e chiar opusul lui ciudat. De fapt, s-ar putea să fie singura dată În viață când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Ah! cântă la mormântul ce astăzi e-n serbare Că glasu-ți pentru lume și cer este făcut. Te leagănă pe vânturi, și-a ta melancolie Misterioasă limbă în inimă lovind, Fă lacrime să curgă, colo fă-n veșnicie Eroul să tresalte, al tău glas auzind. {EminescuOpIV 57} Și strunile plesnite, și harpa desfăcută În salcia pletoasă, de care atârna L-a Isterului râpe, acuma este mută Și cântul ei de aur nu pot a-l deștepta. O munți și văi profunde
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tăcerea plină a locului, ca în ochiuri adânci de apă. Nu știa prea bine ce face și încotro se îndrepta. Era chiar în mijlocul unui rai vegetal și înșelător sau doar indiferent și tenace. Calul i se neliniști și începu să tresalte. Se cabră odată cu el, dar nu era ceea ce așteptase. O porni sforăind în galop, până când se- nălță și îl aruncă dintr-un salt, făcându-l să se despartă de hățuri. Plonjă ca o săgeată lansată din arc și căzu pe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ca lăboanțele unei lișițe caraghioase, ce nu știe decât mersul pe apă. Dar acum era vară, grâul îți ajungea pân’ la brâu, astfel că atunci când Omar părăsi garajul, să le iasă în întâmpinare, nu văzură decât un cap de bărbat tresăltând pe deasupra lanului. — Dumneata ești Godun? — Nu, sunt asociatul, Omar, dar sunt gata să vă ajut, zise prins de o încântare ciudată, fiindcă se gândea numai la șosea și la felul cum ar fi urmat să străbată întinderea foșnitoare de rapiță
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]