KorAP: Find »[drukola/base=tresări & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 ...207 >

5,174 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

un an ori doi, începe toamna vieții și niciodată nu va mai avea șansa unei mari iubiri, ca o ploaie de vară, torențială, cînd se aude pămîntul crăpat sfîrîind. Te rog, mama, nu mai plînge... O să... Am să... Și copilul?! tresare femeia, ridicînd privirea speriată, aducînd pentru prima oară în discuție, cu glas tare, existența Doinei. Ră... rămîne aici, la orfelinat a răspuns fata și n-au mai discutat despre asta. Abia acum, cînd Săteanu pornea spre salon, cu Doina în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
întîlnirile noastre tovărășești, unde am și cunoscut-o, iar la facultate, fiind preocupată doar de învățătura nouă, socialistă, dovadă bunele rezultate la examene... sper să nu fi greșit a schimbat tonul Săteanu. Și dacă te prind c-ai mințit?! a tresărit femeia. Unde am mințit? Totu-i adevărat. Po' să spună cineva că ăsta nu-i copilul meu? a rîs Săteanu arătînd spre fetița cuibărită în brațele sale, iar femeia a simțit că i se taie picioarele și s-a lăsat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să-mi îmbăt sufletul. Dealtfel, surîde ea mi-ai rămas dator numai cu cafea. Uite, schimbă tonul cît vei pregăti-o, voi sta aici, în fotoliu, fără complexe că nu-s prima care o face astăzi. Ce vrei să spui?! tresare Mihai. Cît m-am îmbrăcat, arată fata spre masă m-am uitat. M-a durut adînc să observ că o femeie, care și-a lăsat rujul pe niște țigări atît de scumpe, a stins una zdrobind-o de pagina manuscrisului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sălbăticie. Chiar atît de inuman să se fi purtat bărbatul acela cu ea?! Hm!... Acel bărbat, care e tatăl biologic al Doinei..." Să aflăm și părerea tineretului utecist face președintele un gest cu palma spre fete, invitîndu-le la discuție. "Doina!" tresare Mihai, privind-o atent pe fata care i-a reținut atenția. Nu-s de părerea tovarășului Săveanu, că spectacolul n-ar avea final începe Doina. Spun spectacol, pentru că și eu am citit textul, pe care, acum, pe scenă, îl găsesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
asigur că-ți rămîn același prieten... Da? rîde Doina, să împrăștie aerul solemn. Atunci, dă-mi două invitații, adică patru locuri, pentru familia Marcu; la teatru n-am mai găsit; două pentru părinți, două pentru Sorina și prietenul ei. Sorina? tresare Mihai. Da, fiica doctorului Marcu, îți dai seama?, o să ai un public... Tu, public; mămica, invitați la petrecere, mai ales că Marcu ăsta e un fel de concurent al ei în ginecologie... Hai, gata, să nu mai fiu răutăcioasă... Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
greu iar cînd își dă seama unde se află, începe să clatine din cap îndurerat: Unde-o fi Aura? Uite ce transpirat sînt. Am avut un coșmar... Lazăr încearcă să-l îmbărbăteze, mergînd împreună spre locul unde doarme Dorin, care tresare mereu prin somn, scuturat uneori de frisoane puternice. Arhitectul, treaz, la gura sobei, aruncă din cînd în cînd cîte un lemn peste jăratec. Letiția doarme profund, cu un aer inocent, de fetiță culcată devreme, să se poate trezi a doua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
el, amînînd începerea lecturii, preferînd să privească aiurea, spre un tablou cu un peisaj din deltă. Mîine, la ora asta, voi ști cum arată piesa mea..." Se leagănă încet cu scaunul lăsat mult pe spate, pînă atinge uneori peretele. "Cristina! tresare scuturat de neliniște, rămînînd rezemat cu ceafa de perete. Ce-a fost cu fata asta?! De ce-a venit?! Din dragoste? Poate, florile... Și-atunci, toată comportarea ei, ciudată de-a dreptul, din clipa cînd am întrebat-o... Prea repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
întreabă într-o doară "de ce să vă răzgîndiți?", dar Săteanu tace, parcă nici n-ar fi auzit întrebarea și-și soarbe încet, cu plăcere, cafeaua, pierzîndu-și privirea peste pozele de sub sticlă, trădîndu-și gîndurile prin vreo cută născută brusc între sprîncene, tresărind mereu cînd vîntul zgîlțîie fereastra. *** Aici arată Lazăr spre masa dintr-un colț al bucătăriei, cît mai aproape de geamul acoperit cu zăpadă. Toarnă în două pahare cîte un deget de whisky, din sticla doctorului, scoate țigările, îl servește pe profesor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
iubesc. Și te iubesc nu pentru că ești de-a lu' Vlădeanu, că-mi ești consătean și că ne-am întîlnit aici; te iubesc pentru ce mi-ai spus cînd te-am întîlnit pe stradă, atunci, prima oară. Ce-am spus? tresare Mihai, terorizat de gîndul că Săteanu ar putea să-l fiarbă puțin ca apoi să-i spună direct tot ce are pe suflet: că știe de ce venea pe la ei, că, azi, Maria, în furia cu care a ieșit de la el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Ce ai? întreabă Săteanu. Total nemișcat, cu palmele așternute pe masă cu fața în jos, cu ochii măriți, Mihai privește în gol, undeva lîngă biroul la care stă Săteanu. Te-am întrebat ce-i cu tine, Mihai insistă Săteanu. Poftim?! tresare Mihai. A, da; incredibil! Da-da, incredibil! spune el, clătinînd îndelung din cap. Asta, ce ziceți dumneavoastră de doamna, intră în sfera incredibilului. Se poartă anormal, de parcă nici n-ar fi al ei. O mamă, totuși... Incredibil! Mă suspectezi c-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
convinge singură că-i din neamul Sătenilor. Of, m-ai înnebunit cu Aglaia asta! face un gest violent Săteanu. De fapt, rămîne el cu privirea rătăcită ar fi timpul să mă întorc. Mai vine ăla prin sat, pe la prăvălie? Cine?! tresare Mihai. Tînărul acela... Hm! N-a uitat. Dar cînd o să-l întîlnesc, am să-i reamintesc și altele. Am acasă zgarda cîinelui pe care el, copil fiind, l-a ținut în șură pînă am intrat noi, cei cu colectivizarea, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
clipă, profesorul nu înțelege, dar sfîrșește prin a începe să numere și el pînă la cincizeci de sute. Pe sală, cu pasul tiptil, legănîndu-se puțin din cauza vinului, trece Ovidiu, ținînd strîns în buzunar fișicul cu bani. Ce-i, ce vrei? tresare Letiția cînd se simte prinsă de umăr. Vino să-ți dau banii șoptește Ovidiu. Dă-mi-i aici. Hai, vino sus puțin; soțiile s-au îmbătat și dorm. Nu. Toată-s vînătă, abia mă mișc. V-arăt eu vouă! Du

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
V-arăt eu vouă! Du-te... înjură Ovidiu și-i aruncă fișicul cu bani, apoi se întoarce spre dormitoare, urcînd furios treptele de scîndură, nepăsător că face zgomot. În camera vecină, obsedată de gîndul cu care s-a culcat, Sultana tresare, privește buimacă în întuneric, stă mult timp nemișcată, caută cu palma sub pat bucata de lemn pregătită anume, apoi, numai în capot, desculță să nu facă zgomot, coboară spre magazie. Las' că te ucid eu, pușlamaua naibii șoptește ea aprinzînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de secretară, tace, roșu tot, cu privirea în pămînt, rămas în picioare, pe toată lungimea lui de atlet olimpian, dar pierdut ca un elev scos la colț. Șefu', se aude glasul lui Cornea de pe la intrare hai; microbuzu-i la poartă. O! tresare maistrul mecanic văzînd-o pe secretară, gata să facă un pas înapoi bună ziua, tovarășă Roman! Bună ziua, tovarășe Cornea! Tocmai voiam să-ți spun că la pomul lăudat nu-i bine să te duci cu sacul. Da-da, și de dumneata e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ea, matură, apucată pe căi rele, ce, crede că nu mi-am dat seama ?!... Alături, Maria Bujoreanu plînge înfundat, în timp ce cățelușa, observînd-o, s-a oprit din starea de nervozitate și-și întinde botul mic să-i poată atinge mîna. Dorin tresare, se ridică în capul oaselor și-i face semn doctorului să se apropie: Am avut din nou impresia că fuge pămîntul cu mine. Stai liniștit; încet-încet îți revii îl asigură Radu, cercetîndu-i fruntea cu palma. Temperatura ți-a scăzut deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-l alunge, dar n-au apucat decît să iasă în mijlocul ogrăzii că imediat a început cutremurul și acoperișul grajdului a căzut peste căruță... Hai afară să vedem spune țăranul și pleacă în fugă, lăsînd în urmă ușa larg deschisă. Doamne! tresare el, oprindu-se o clipă îngrozit, făcînd semn nevestei să se apropie. Stejarul de lîngă restaurant stă prăbușit într-o parte, spre mal, cu coroana în jos, către fundul iazului și cu jumătate din rădăcini ciuntite, aruncate spre cer. Lîngă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe lîngă mine cochetează Paula, iar rîsul ei, cu obrazul invadat de fericire, dă curaj lui Vlad, care lasă autofreza să mestece încet un val de zăpadă, timp în care el o cuprinde pe fată în brațe, apropiind-o. Stai! tresare Paula, tocmai cînd începuse să-și atingă buzele de-ale lui Vlad, într-un joc lung, de reală plăcere. Uite arată ea cu privirea prin geamul din stînga, spre colina din depărtare, unde un schior coboară în viteză către oraș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
magazie. În colț, așezată la masa ei, Cristina prinde într-un dosar cu șină facturile unor comenzi. Sărut mîinile! spune Mihai încet, calm, cu glasul plin de plăcerea revederii, dar înainte ca fata să ridice ochii spre el, văzînd-o cum tresare la auzul salutului, se întreabă trist: "La ce bun toată această nebunie, cu ce drept mă implic în viața acestei fete?"; în clipa următoare, însă, umplîndu-se de un zîmbet cald, adresat mai mult gîndului ce-l frămîntă, își zice: Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
loc să poată privi. De jos, de la cîțiva metri, dintre sfărîmăturile clădirii, amestecate cu pămînt și bucăți de beton, iese dîra de fum a unui foc mocnit. Șocată, Paula îndeasă obrazul în umărul lui Vlad și izbucnește în plîns. *** "Cristina!" tresare Mihai bucuros cînd aude repetîndu-se bătăile din ușă. Sare din pat fericit și deschide, pregătindu-se s-o ia în brațe pe fată imediat ce va face primul pas înăuntru. Dom' inginer Vlădeanu? întreabă tînărul aflat în prag. Sînt maistrul Emil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
privirea: Știi cum arată soția lui Muraru? Nu știi, mi-ai spus ieri. E... era blondă, înaltă, frumoasă, într-o haină de blană, tunsă scurt, cu cordon negru, lat..., cumpărase o revistă la ieșirea din lift... Doamne, femeia de la hotel! tresare Mihai. Da, Mihai. Pentru una ca asta voia să mă lase Theo. Deși știa că, imediat ce deschide acțiune de divorț, nu mai rămîne prim-vice. Au fost bărbați care au riscat viața, imperii, regate, coroană pentru plăcerea intimității în doi și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Ți-am povestit asta spune ea pe un ton ironic -, pentru că, în viața de toate zilele, tu folosești și întrebarea: de ce? Care, utilizată în literatură, în nici un caz în piesele tale pe care le cunosc, duce la reușite... Ia stai! tresare Mihai, rămas pe gînduri. Vrei să zici că totuși ai întrerupt...? Eu da. Mama, care rămăsese și ea gravidă, nu răspunde Maria cu simplitate. Doina e a ei, dar nu cu tata, sînt sigură. Cînd mi-a dat hîrtia s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nu te-au prins? îl privește ea cu suspiciune. Doar dacă mă torni tu acum arată Mihai spre telefon, apoi murmură abătut: Cît pe ce... În București, la Facultatea de Fizică, ajunsese un tînăr debusolat, urmărit pas cu pas, care tresărea noaptea prin somn... Dar... surîde el afișînd un crîmpei de fericire Dumnezeu are grijă să ne mai dea o șansă... Pot să știu care a fost șansa ta? "Doamna Ana!" ar vrea Mihai să-i strige, dar i se face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se poate abține să nu facă un pas spre ea, întinzînd brațele, parcă vrînd s-o atingă cu vîrful degetelor: Doamne, Maria, frumoasă mai ești! Surprinsă, de parcă acum l-ar fi observat prima oară, femeia întoarce ochii mari spre el, tresărind. Mihai mai face un pas și-i prinde brațele goale, apropiind-o pînă o lipește de trupul lui: Maria, îi șoptește, aproape atingîndu-i gura cu buzele femeile au nevoie de tine, ai ajuns un bun chirurg, revino printre ele, fii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fie sărutate de cît mai multe femei și-n fiecare zi, la plecare, brațele tale să ostenească ducînd acasă buchete mari de flori... Orașul întreg va zice: o floare duce alte flori... Pe sală se aud vocile unor asistente. Maria tresare și privește speriată spre ușă. "Să i-o iau înainte!" își zice Mihai și face un pas înapoi, răsucind ușor, fără zgomot, yala de la ușă, punînd-i piedica. Maria... se precipită el, să nu dea timp de reacție femeii ascultă ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
aerul expirat cu regularitate de Maria. Scoate palma dreaptă de sub spatele ei și-i alintă încet obrazul, sărutîndu-i din cînd în cînd, ca o atingere, locul alintat. Apoi îndrăznește să se miște puțin, atît cît să simtă că trupul femeii tresare, încă răscolit adînc. Și iar o alintă, coborîndu-și sărutul pe sîni, fără să-i mai sugă, doar alintînd cu vîrful buzele mameloanele moi, aproape topite. Și din nou, cînd trupul lui se mișcă, femeia are o reacție mai puternică, obligîndu-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]