1,115 matches
-
firii sale de satir și surplusul de libidinozitate (dincolo se specifică "încălcarea tuturor legilor"). Sunt spasme omenești care indică o natură complexă. Bizară e însă oprirea în fața unei uși tainice, oculte. În spatele ei zac, probabil îngropate, amintiri dureroase, refulate. Nici o tresărire nu mai vine din porțiunile ascunse. Nu mai străbat, nici măcar deformate, avertismentele cu care îl teroriza familia sau mediul nemijlocit. Ce a moștenit din calvarul posibil al copilăriei și al adolescenței? Din acest zbucium nimic nu mai găsește o supapă
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
intelectual este contrafăcut, cînd minte din interes sau cînd joacă comedia principiilor apolinice. Mai mult, simte cînd un prozator nu are talent, cînd se ascunde în spatele divagațiilor grațioase sau cînd nu are nimic personal de spus. E un critic fără tresăriri de oportunism, un spirit incisiv opac la judecăți de complezență, a cărui prezență îl urcă pe treapta caracterelor culturale. Și fiindcă e empatic, rîsul lui Alex nu e bășcălios, ci ușurător în virtutea detașării pe care o pune între el și
Umorul sever by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6109_a_7434]
-
autorul, vrînd să-și înfățișeze ideea, o prezintă într-o formă golită de orice participare afectivă. E ca și cum ideea aceea, în loc să prindă ființă grație unei însuflețiri umane, este aruncată pe pagină ca un stîrv căruia i s-a furat ultima tresărire de viață. Ți se cere patos ca să poți da ființă unei idei, ceea ce înseamnă că patosul, mai înainte de a fi al ideii plecate în lume, trebuie să fi fost al autorului care și-a pus sufletul în ea. Drama noastră
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
ardeleanului - că era cât pe ce să intre în WC-ul parlamentărițelor din cauză că-l enervaseră reporterii tv. Vă dați seama ce oameni nemiloși sunt și telejurnaliștii ăștia! Bată-i... Mă rog... Da, iubiții miei: sute de nopți nedormite! Ațipiri și tresăriri, cu începuturi de vise în care, monștrii cu mult mai arătoși decât cei din filmele americane de groază, ieșeau prin micul ecran și îmi înfigeau colții sau ghearele în carotidă! Urlau la noi, la toți ai familiei, în timp ce ne smulgeau
Cât-îi retingu' de mare... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10548_a_11873]
-
atîta doar că apetența pentru cuvinte e direct proporțională cu placiditatea cu care ocolește paroxismele vieții. Frazele, menite a fi gustate ca scop în sine, sînt sterile sub unghiul virulențelor. Închis parcă într-un laborator aseptic, între pereții căruia nici o tresărire patetică nu are voie să pătrundă, Blaga privește istoria printr-o fantă ce nu lasă să intre decît cuante mici de sentiment călduț. Pentru Blaga, viața e apretată ca o convenție și molcuță ca o față de pernă. Călătoria în Grecia
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
unei dispoziții. Scrii ca să retrăiești o tentă sufletească, nu ca să îndeplinești o obligație, situație în care descrierea ecoului lăuntric întrece fidelitatea evocării. De aceea, spre deosebire de scrupuloși, care au rigoarea sisifică a scadenței periodice, meticuloșii au o lenevie cronică întreruptă de tresăriri neașteptate: scriu cînd le vine și numai dacă au sfîrșeala plăcută a retrăirii unor nuanțe ilicite. Ei suferă de scribendi cacoethes (mania scrisului) ca formă de cufundare în delicii ascunse. Exemple: André Gide, Petre Pandrea sau Jeni Acterian. Pedanteria lor
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
deciziei medicale. De obicei se spune că un chirurg emotiv este o pacoste profesională, dată fiind înrâurirea inhibitoare pe care emoțiile o pot avea asupra acurateții actului operator. Pe de altă parte, orice hotărâre crucială privind viața pacientului provine din tresărirea emotivă a flerului medical. Nu există intuiție și putere de alegere decât acolo unde există emoție și, tocmai de aceea, computerul, angrenaj rece de microcipuri fine, nu poate alege. Prin urmare, emoția e rea fiindcă te inhibă, dar e vitală
Tăind în carne vie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6528_a_7853]
-
rotocolina. Belaliu, își șoptea gâfâind: "Nu te glupăvi. Ușurel, ușurel, omilenicule. Olmazul e pe-aproape." Cei doi bătrâni dormeau duși. Mângâiam olmazul. Simțeam cum Mașa se deschide tot mai mult. Aproape că-i auzeam cartilagiile fine cum pocnesc înfundat. Catifelate tresăriri de lujer încordat, topindu-și zvâcnetul în gemete înfundate. Caimacamul înlemnise. Mașa își culcase urechea peste el. Tresări încordat când pistruiata își răsuci ușor capul și-l sărută, într-o fulgerare de secundă. "Vin arhistratizii", șopti el sufocat. M-am
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
dale plesnite pe margini înșelătoare aerul e bun și el să mă amăgească uscat obosit pe fosta Mierlei câțiva tineri ascultă manele până coboară noaptea în ei se îndoapă cu zgomote mă pierd printre umbre nicio licărire de clopot nicio tresărire de altar trec printre umbre mie străine îmi iau strada pe umeri și o duc către prima biserică Umbra Depresia vine pe un nor din trecut galbenă survolează câmpii cu abandonate orașe o bătaie de pleoapă anunță obsesii pe degete
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
el de situație. Se pregătea, poate, să se predea, ca în timpul loviturii de stat, luând drumul temniței. Nu-l mai putea ajuta pe inițiatorul operațiunii, dar nici Negrescu nu avea de gând să-l solicite. El studia somnul profund, cu tresăriri rare, al Taniei. Rămasă în aceeași poziție, ca atunci când fusese expusă în fața amvonului, o descoperi pe Lunetta. Nicăieri nu se zărea Ursula, de parcă o înghițise pământul, doar magicienii se retrăgeau unul după altul, fără să lase în urma lor vreun cuvânt
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
astăzi al Bucureștiului sălășluiește, știută sau neștiută, mărturisită sau nemărturisită nostalgia perioadei interbelice. Împovărat de grijile traiului cotidian, cu mintea aiurea, poți trece zilnic pe lîngă locurile în care s-a scris istoria fără să simți nici cea mai mică tresărire, pentru ca, pe neașteptate, niște acorduri din trecut, auzite la un post de radio, sau vreo fotografie de epocă, cu un imobil familiar, dar pus parcă într-un context straniu, să-ți umple sufletul cu o emoție greu de exprimat în
O carte în imagini critice reale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/13821_a_15146]
-
se împacă cu alura agrestă a locului, cum este Alice Voinescu, care scrie în jurnal că „Balcicul e distrugător. Nu sfătuiesc pe oameni cu nervi ascuțiți să vină aici. Orizontul e dizolvant. Te bîntuie prea multă moarte.“ (p. 150) Stranie tresărire din partea unui firi de elevată cizelare estetică. După moartea reginei, în 18 iulie 1938, Balcicul îi va primi inima, adăpostită într-o casetă dublă ce este depusă în biserica Stella Maris. Fusese dorința ei testamentară, numai că istoria a vrut
Tenha Juvah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2671_a_3996]
-
lipsește, ci ochiul celui care îl poate recunoaște. În plus, fiecare cuvînt aduce la viață entitatea pe care o semnifică. Cînd spui trandafir, înger sau demon, prin chiar rostirea lor în mintea ta se naște ceva: prezența unei imagini și tresărirea unei intenții: vrei să miroși trandafirul sau să atingi îngerul. În schimb, rostind un cuvînt, nu poți niciodată să desființezi entitatea la care se referă cuvîntul. Ceea ce e totuna cu a spune că limba este o unealtă care nu poate
Gorgona semiotică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6402_a_7727]
-
șase constante fizice ale universului sunt, pentru autor, miracole de frumusețe. În al patrulea rînd, pentru Nicolae Manolescu o emoție are sens numai dacă e însoțită de o impresie de gust, dar impresia de gust are drept factor declanșator o tresărire intelectuală. Aici e stranietatea cazului: actul critic e iscat de o reacție de intelect, nu de o emoție estetică. Emoția, dacă apare, e mereu ulterioară sesizării relației inteligibile. Avem de-a face cu un critic ale cărei intuiții sunt precumpănitor
Cutia de rezonanta by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5969_a_7294]
-
tulburătoare este aceea trăită de fostul procuror la bătrânețe. Fascinat de Zamfirița, care este o femeie matură, dar nu și-a epuizat încă resursele de feminitate, Cezar redescoperă fugitiv iubirea, ca pe un bis al existenței, ca pe o ultimă tresărire a conștiinței lui de bărbat. De fapt, tot ceea ce povestește Constantin Țoiu devine captivant. Anodina și adeseori exasperanta lume balcanică în care trăim se transformă, descrisă de el, într-un spectacol. Iată, ca exemplu, momentul în care Cezar câștigă un
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
unui vector de contaminație verbală, un fel de stihie care îi domină, îi maltratează și, în final, îi batjocorește. Volumul Conștiința de sine e un exemplu de cum poate terminologia să schilodească un spirit imatur, înghițindu-l pînă la dispariția vreunei tresăriri de fibră personală. Tema cărții e anunțată chiar în titlu, iar spațiul de mișcare e dat de fenomenologie, un domeniu ales cu predilecție de tinerii care, aratînd antipatie față de scorțoșenia filosofiei analitice, caută vraja de oracol a expresiilor lui Heidegger
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
orizontul. Volumul Conștiința de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivității e eliptic de două din cele patru repere: nu are orizont de interpretare, dată fiind plierea smerită pe convențiile disciplinei. Apoi vocea autorului e ca inexistentă, nici un cearcăn de tresărire personală neputînd fi depistat în curgerea placidă a cuvintelor. Vlad Ionuț- Tătaru împrumută o mască pe care o poartă cu aplomb, ca într-o piesă de kabuki fenomenologic. Sufocată de somptuozitatea clișeelor, persoana eseistului dispare în spatele paravanului lexical. Lipsește o
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
ce stă gata să se prăvale peste splendizii Munți Metaliferi ai Apusenilor. Că statul român e doar un instrument de batjocorire a intereselor românilor, se știe de mult. E cazul ca, măcar din când în când, să avem câte o tresărire de orgoliu, până când țara nu va fi definitiv devastată. Ce se câștigă în urma transformării în ruină a acestei zone pe care nu obosesc s-o numesc paradisiacă? Se câștigă următoarele: doi la sută din profit pentru statul român și plata
Masca de aur a Hiroshimei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10835_a_12160]
-
amintirii noaptea patimei vibrează neîncetat dincolo de adâncul ființei toate se duc trecând prin ochiul orb al uitării - doar diamantul mântuit de haos rămâne în noi neclintit Două flori o iarbă magnetică rămâne pe urma tălpilor pășite în împietrirea nopții din tresărirea zării două flori neasemănate un crin albastru o garoafă neagră îmi cresc din osul frunții înmerismări furate din pădurea scufundată aduc o boare umezindu-mi pieptul Poate cândva cerul se despică între urcuș și cădere lung e drumul prin prundișul
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
prin falangele cvasistrăvezii ale prostituatei ce aprinde chibritul în scoica palmelor 2 la colțul străzii prostituata - atât de blondă!... - fluturii înserării o asaltează ca pe o veioză... GRĂDINĂ PUBLICĂ la prima țâșnitură a havuzului redeschis primăvara - zburătăciri de vrăbii, porumbei; tresărire bătrânilor pe bănci OMUL, BOSCHETARUL În curtea blocului - om de zăpadă: Boschetarul îi șterpelește nasul de morcov... FORMĂ Se scutură bujorii. Sub vază - o formă nouă, imprevizibilă din când în când modificată de o altă petală de altele... TOAMNĂ TÂRZIE
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]
-
tău în alte trupuri nepotrivire de caracter totul încape într-o pălărie a mutului om ce-și rupe linia vieții din palmă vreascuri putrezite doar carnea luminii e trează lacrima ta adormiți nebunii în regele lear scapătă grija frumoasă a tresăririi apa părăsită din ciuturi somnul vulnerabil al fecioarelor în așteptarea învingătorilor lasă răsplată învinșilor vicleșug moștenit după trădare bătaie clopotului în liniștea copilăriei mai tânăr cuibului de vulturi împletește-n gard de nuiele clipele zilei poartă stăpânii somnului frica învinșilor
Poezie by Gheorghe Vidican () [Corola-journal/Imaginative/3416_a_4741]
-
împotriva faptelor gestul melancolic și indecis împotriva preciziei dezlănțuite a strigătului veți vedea: sub tunica prea strâmtă, pieptul mi-l voi detona cu o șoaptă! Nocturnă pentru Simina și Andrei Sunt atât de plin de mine încât noaptea la fiecare tresărire a gambelor mă revărs puțin câte puțin în afara marginilor acestui trup catifelat dar puternic în care cu puține sforțări un altul ar mai putea viețui o vreme nici rugăciunea nici chiar lumina fanată pe care inima mea o răspândește în
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]
-
suflet dimineața următoare pentru cea care mă locuiește ca pe-o mânușă - o peșteră ziduri și focul din mijloc să-mi arunce trupul mlădiindu-se tot mai palpabil asemeni ideilor mature în ochii tăi fanta istoriei albastră intensă îmi prinde tresărirea-n dinți și pleacă la vizuină să o savureze în liniște cea de-a treia generație a timidității da mai și mânânci față în față mâncăm din tăcere cu furculița și cuțitul bucătăria se vede trist de pe scaunul miresei un
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
fi mirat să-și întoarcă fața spre mine strigându-mă pe numele mic Trecere La răscruce de drum te întâlnești cu Necunoscutul chiar și propriul tău chip împrumută căutătura străinului neclintit aștepți să ți se arate un semn bunăoară o tresărire o rază dinspre Casiopeea câte glasuri se frâng izbite de vânt da, vântul, da, secera vrerii gura de aur a înțeleptului spune cuvinte în gol târâte prin pleava orașelor peste lume mai ninge peste lume e frig tu stai și
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
cea mai apropiată e în faptul c-am petrecut prea mulți ani în România, ca să nu fiu marcată definitiv; ea e trecutul familiei și cel propriu. Și tot din cauza timpului, dar de data aceasta a viitorului scurt, mai pot interpreta tresărirea mea din adînc drept o contra-reacție la evidența că nu voi ajunge niciodată franțuzoaică. Rămîn undeva între cele două naționalități sau cu două naționalități incomplete, căci prima continuă să se piardă și cea de-a doua se cîștigă pe îndelete
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]