650 matches
-
deopotrivă și așteptările lor. În regiunile mai puțin civice, aproape toată lumea se așteaptă ca celălalt să încalce regulile. Aici pare o prostie să respecți regulile de circulație, sistemul impozitelor sau cel al asistenței sociale, din moment ce te aștepți ca toată lumea să trișeze" și de aceea viața este mai riscantă, cetățenii mai suspicioși (Putnam, 2002: 128). Continuându-l pe Tocqueville, Putnam (2002: 24) crede profund în "legăturile care există între moravurile unei societăți și practicile sale politice. Asociațiile civice, de exemplu, consolidează acele
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
În concluzie, performanța politică și dezvoltarea economică provin din rezolvarea mai bună a dilemei acțiunii colective. "Cooperarea voluntară (...) depinde de capitalul social. Normele reciprocității generalizate și rețelele angajamentului civic încurajează încrederea socială și cooperarea, pentru că ele reduc stimulentele de a trișa, reduc nesiguranța și oferă modele pentru o cooperare viitoare. Încrederea ca atare este o proprietate ce vine din sistemul social, la fel cum este și o caracteristică personală. Indivizii sunt capabili să ofere încredere (fără a fi doar niște bieți
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
către beneficiari ("means-tested"), sistemul suedez nu încurajează discriminarea și stigmatizarea celor în nevoie, nu încurajează diferența dintre noi și "ceilalți", adică cei sprijiniți de către stat. Mai mult, acest tip de sistem universal de asistență socială nu favorizează suspiciunea că unii trișează pentru a beneficia de resursele sistemului. Universalitatea lui și colaborarea dintre instituțiile statului și organizațiile voluntare mențin un nivel foarte ridicat al capitalului social. În ciuda mutațiilor în valorile cetățenilor și a transformărilor sociale, Suedia continuă să reprezinte un caz de
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
Keefer (1997). În opinia lui Stolle și Rochon (1998), capitalul social implică și o dorință de a lua parte la îndatoriri comune. Într-un mediu dominat de niveluri înalte ale capitalului social, cetățenii se așteaptă mai puțin ca ceilalți să trișeze (să se folosească de "blat") și ca atare sunt ei înșiși mai puțin înclinați către un astfel de comportament (de tip free-riding). Autorii se așteaptă ca membrii asociațiilor să dezvolte o etică ce condamnă practica "blatului" în utilizarea bunurilor publice
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
vremurile ticăloșiei staliniste, s-a Împotrivit și a fost trimis la Canalul Dunărea Marea Neagră. Din această nenorocire nu a făcut și nici nu face caz. Mereu se reîntoarce pe malurile Zeletinului. Mereu se laudă cu neputința să de a ne trișă: ,, Iar să mă prinzi prietena pădure/ Și să mă strângi În brațe cu alunii/ S-aud plecat la rădăcina ierbii/ Cum bat cu pumnul În coaja căpcăunii./ Tu să alergi pe dealuri să m-ajungi/ Pe frunze să mă-ntind
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
inima fiicei lui amintirea și să-i trimită fotografii ale ei. Reieșea că tatăl ei îl asigura regulat în privința sentimentelor lui Nel și chiar inventa vorbe copilăroase, pline de dragoste, pe care ea le-ar fi rostit despre el... Ah, trișase bine taică-său! Îi trimisese și o fotografie. Dar ce fotografie? Pe atunci, familia lor nu se fotografia decât ca să-și reînnoiască permisele pe calea ferată, care le dădeau dreptul la douăsprezece călătorii gratuite pe an. Și după atâta timp
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
spus Baltasar Gracián: mai rău decât o proastă cauză e apărarea ei și mai rău decât răul e s-o prelungești, în loc s-o faci nevăzută. În concursul de alergare prin viață, aceste ființe rămân mult în urmă propriei persoane, trișând jalnic că să câștige în jocul cu ei, dar nereușind altceva decât să se facă de râs. De când am descoperit această posibilitate, încerc mereu să nu ajung ultima, dintre propriile mele ființe, să nu fiu mult în urma mea, când voi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
plină care or să ia potul azi-mâine. Chiar nu eram un scriitor așa mare ca să ne agităm pe tema asta. Și, înainte să uit, titlul cu premiul Nobel e o metaforă despre competitivitate (nu poate reuși la selecția externă cine trișează la cea internă), nu e despre literatură cartea aceea și nu trebuie să îi reproșăm lui CĂrtărescu că nu a luat Nobelul, el a scris bine și asta e tot ce putea face un scriitor în mod rezonabil. V.A
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
ar mai fi fost atât de grăbit. Pretinde că vrea să intre mai devreme pentru că acesta e ca un fel de bici pe care îl pui pentru transformare. Spui : „Gata ! Mai aveți șapteopt ani. Trebuie să fiți competitivi. Nu mai trișați com‑ petițiile“. Și biciul e foarte bun, sunt de acord cu el în chestiunea aceasta. Trebuie să păstrezi biciul deasupra capului. Dacă te lași pe spate și spui că n-avem nicio șansă să devenim competitivi nu e bine. Acum
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
pentru că reflexivitatea, Gândul, chiar în formele sale cele mai simple, nu... se vinde sau se vinde prost, azi, când criteriul reclamei, al vandabilității întunecă multe valori. Noi, artiștii, „slujitorii gloriei”, o respingem orgolioși, când Ea nu respectă minima moralia, când trișează la rândul ei, coborând, zeitate cum e, în rândurile gloatei capricioase sau vanitoase. Deoarece, credem noi împreună cu alții, gloria - ca o formă înaltă a succesului! - trebuie să fie o răsplată a orgoliului, și nu a vanității, orgoliu văzut întotdeauna ca
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
torsul gol și cu mâinile împreunate în rugăciune, ca Hristosul tău cu porumbelul din celebra frescă. Sau atunci să nu-mi mai spună nimeni că Verbul s-a întrupat făcându-se carne, deci epidermă (a doua punere în gardă: nu trișați cu carnația, voi fanatici ai Întrupării!). Cum traversarea deșertului te pregătește pentru lucruri mari, acest lung marș al apropierii, pe albia înecată în nisip a unui pârâiaș, sub flagelarea împunsăturilor, mă lasă să sper în ce-i mai bun la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
-vă alte referințe. Nu poți pretinde că titlurile tale de proprietate își au sursa în cuvântul divin și în același timp să uiți de morala corespunzătoare. E mult prea comod, și în plus, un asemenea comportament înseamnă nu numai a trișa, ci chiar a profesa de-a binelea cinismul. Nu faci Biblia felii: iei totul sau nimic. Și ce-i cu asta? E imoral că vrem să existăm? Tu ce-ai face, confruntat fiind cu niște oameni care vor să te
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
alcătuite, atâtea averi ce nu se susțin decât din expediente maloneste, mari seniori care cumpără fără a plăti, care promit fără a-și respecta cuvântul, care împrumută fără a restitui, care se pleacă la genunchii miniștrilor și metreselor acestora, care trișează la cărți ca d. de Cessac, care trăiesc pe socoteala doamnelor mari ca Caderousse, care dau pe soțiile lor regelui, ca Soubisse, care îi oferă nepoatele, ca Villanceau, ori care susțin ca Bussy, "că cei mai delicați din punctul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
toți aceia care se păcălesc singuri și anumite părți din camino le parcurg în autobuz. A întâlnit mai mulți ce au plecat după dânsul, iar când a ajuns la capătul etapei unei zile, respectivele persoane sosiseră deja. Nu înțelege de ce trișează, de ce se păcălesc singure. Nu înțeleg nici eu și discuția continuă. Vrea să ajungă la Santiago pe jos, așa cum a plecat de la Saint Jean Pied au Port, iar pe 20 august să fie prezent la vigilia de rugăciune a tinerilor
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
circulă mai mult decât cărțile de poezie, pentru că publici rar". E o întrebare cinstită, la care mă voi strădui să răspund la fel de cinstit, pentru că vorbind cu tine, încerc să ajung la mine însumi cel din adânc, care nu poate fi trișat, și de ce nu? la un răspuns al lui Dumnezeu, cel care a hotărât ca totul să îmi iasă altfel, cu totul altfel, decât celorlalți colegi ai mei de generație. Trebuie să recunosc că m-am maturizat psihic foarte greu, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
din Scânteia, din care nu puteai reține absolut nimic, mă simțeam la mare depărtare de omul acela, în cu totul altă lume, îl priveam în ochi și îl ascultam minute în șir, minunându-mă că nu-și dă seama că trișez și cât de timorat mă simt de autoritatea lui, de biroul impunător, de secretarele lui, de acea scenografie ostentativă a puterii, toată viața am rămas cu această spaimă de autoritate, până la o vârstă matură, când vedeam un milițian sau polițist
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
grecilor, cît ce voi găsi sub măștile lor. Vreau să-mi pun singur Întrebarea sfinxului și să Încerc un răspuns. Și nu-mi dau seama de ce socotește Hegel că trebuie să ne producă Încîntare această legendă. MÎndria de a nu trișa mi se pare un sentiment mai adevărat. Nimeni nu poate eluda obligația de a se Întîlni, Într-un fel sau altul, cu sfinxul și de a-l privi drept În ochi, fără pedeapsa unui suflet steril. Dacă aș da la
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu poate eluda faptul că, evocîndu-l, ne interesează În realitate ce se Întîmplă cu noi. Și nimeni nu e obligat să-și sfîșie inima pentru a privi ce se află Înlăuntrul ei, dar dacă o face n-are voie să trișeze. Frumusețea lui Narcis joacă un rol secundar. Stînd deasupra fîntînii, el a Încetat, de fapt, demult să se mai iubească. Nu e decît un Sisif suindu-și muntele În sine Însuși; ironia care Îl persiflează n-a Înțeles drama lui
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
trezit mi-am dat seama după răceala mîinilor că se făcuse noapte... Poate că nu mai sînt nici zei, nici șerpi pe munte... Trebuie să alegem singuri...) Marea. Ulise. Coasta Înspumată de valuri. E suficient să ridic privirea. Grecii nu trișau simțind nevoia să lucreze marmura În formele cele mai pure. Și apoi este inexact că cele două fețe ale lui Ianus sînt la fel. Numai una nu e atentă la pașii care se aud afară. Cassandra Fiica lui Priam și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
trecere observă la o masă un grup de pokeriști care jucau fără a-și economisi energia. Jocul îi absorbise total încât nici nu îl observară pe Alin. La un moment dat unul dintre ei își ieși din fire și zise: - Trișezi, nemernicul naibii? - Cine trișează? Ai vedenii? - Ce-i asta, idiotule? Zise văzând o carte pe jos. Nu cumva e o inovație de a ta? Blestematule! - Aia? Nu! Am scris un număr de telefon pe ea de la una din fete și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
masă un grup de pokeriști care jucau fără a-și economisi energia. Jocul îi absorbise total încât nici nu îl observară pe Alin. La un moment dat unul dintre ei își ieși din fire și zise: - Trișezi, nemernicul naibii? - Cine trișează? Ai vedenii? - Ce-i asta, idiotule? Zise văzând o carte pe jos. Nu cumva e o inovație de a ta? Blestematule! - Aia? Nu! Am scris un număr de telefon pe ea de la una din fete și mi-a căzut din
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Sunteți pregătită pentru căsătorie?“, și mi-a ieșit punctajul maxim! Zicea: „Felicitări! Sunteți un cuplu iubitor și devotat, capabil să-și soluționeze toate problemele. Liniile de comunicare dintre voi sunt deschise și vă înțelegeți în majoritatea situațiilor“. OK, poate am trișat un pic. Cum ar fi la întrebarea: „Ce parte a nunții așteptați cu mai mare nerăbdare?“ voiam să pun (a) „Alegerea pantofilor“, până am văzut că pentru (c) „Angajamentul pe viață de a fi alături de partener“ primești zece puncte, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
deosebită!) prețioasele sale însemnări (ai văzut opinia Gazetei) . Mă resemnez deoarece Vasile și Cîrneci aveau, probabil, să și aranjeze unele probleme foarte importante. Nu era vorba decît de demnitate și în această privință, ca și tine, nu sînt capabil să trișez. Am ajuns la o vîrstă și [la] o oarecare experiență cînd scepticismul meu, aproape funciar, mă face să nu mai țin să public neapărat. Am fost nu demult invitat stăruitor să colaborez la Gazeta literară (printr-o scrisoare de la Lucian
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ard pe dinăuntru, eu nu pot fi un expansiv pe măsura a ceea ce sînt în ființa mea intimă, așa că ia confesiunea de mai sus ca o atitudine rară, pe care n-am făcut-o cunoscută decît la foarte puțini. Neputînd trișa cu convingerile și ideile, rămîn mai departe să privesc cu demnitate și cu un rece dispreț toate combinațiile așa-zis „literare”, tirania, cum spui foarte bine, „care ne obligă să împărțim în ciudate zone harta culturii românești”. Chiar ieri m-
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
în R[omânia] l[iterară] și Er[a] s[ocialistă], la cele 20 pagini de Fragmente criti ce, note de jurnal critic, este o aberație. Chiar și aici sunt idei care merită atenție. Una dintre ele - „criticul adevărat nu poate trișa cu propria-i conștiință”, p. 279 - a fost socotită, la apariție, în C[onvorbiri] l[iterare], nr. 1, 1972, „o remarcă bine gîndită” de către șt. Voicu, redactorul-șef al Luptei de clasă, în nr. 2, 1972, p. 134, actualul redactor
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]