2,004 matches
-
de mentalități, rituri, cutume, obiceiuri, adică "fragmente" ale sacrului. A contribuit la aceasta și apropierea de lumea romană și însușirea valorilor ei.49 O anumită predispoziție psihologică și culturală a grăbit adoptarea creștinismului de către autohtoni. Alături de un misionarism extern, al trimișilor autorităților bisericești și imperiale-negustori, captivi, refugiați, se poate vorbi și de un misionarism intern-o acțiune de convertire desfășurată din și în interiorul masei romanice, prin "intercirculație umană", schimb de bunuri și idei, "roirea" satelor pe microzone, alcătuirea uniunilor de obști
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
papei Inocențiu III (1198-1216) recunoașterea neatârnării statului (țaratului) de la Târnovo, iar pentru el însuși a obținut titlul de rege, deși el pretindea titlul de împărat, numindu-se "Imperator omnium Bulgarorum et Blacorum". Arhiepiscopul de Târnovo, Vasile, a fost uns de trimisul papei, cardinalul Leo, ca "primat al bulgarilor și vlahilor", în schimbul promisiunii de a recunoaște supremația scaunului apostolic al Romei. Domnia lui Ioniță a coincis cu desfășurarea cruciadei IV, în cursul căreia Constantinopolul a fost cucerit, în aprilie 1204, de cruciați
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și păstrarea în uz a limbii cumane în Crimeea. În urma contactelor strânse cu cumanii și alte populații turce cucerite (horezmieni, uzi, bulgari), în decurs de un secol, mongolii aparținând Hoardei de Aur s-au turcizat.7 Misionarul franciscan Giovanni Carpini, trimisul papei la curtea marelui han, și-a început călătoria în 1245, venind din Polonia și Rusia apuseană și mărturisește că prima așezare aflată sub stăpânirea mongolă se situa pe Nipru, la sud de Kiev. Pe același râu s-a amenajat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de curând cucerită, Kreuzburg, aflată probabil dincolo de munți (Câmpulung), de hotarele brodnicilor, iar de la Hălmeag, stăpânire de curând dobândită sau în curs de cucerire de la cumani, se coboară până la Dunăre. De fapt, era o înfeodare a toată Cumania, un nou trimis regesc (pristald) vine și instalează pe frații cavaleri în posesiunea recent obținută dincolo de munți. Dar statul Ordinului teutonic, aflat sub protecția Sf. Scaun, ca "proprietate a Sf. Petru", s-a lovit, tocmai datorită noilor sale succese, de împotrivirea tenace a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
De fapt, orașul și teritoriul din jur făceau parte integrantă din componența noului stat, având însă autonomie administrativă. Elucidarea problemei statutului politic al sud-estului Moldovei se află în conexiune cu atribuțiile lui Constantin la Cetatea Albă, aflat în contact cu trimișii genovezi. Pecetea lui Costea atestă influența cancelariei din aria civilizației bizantine, cea de la Cetatea Albă, de unde rezultă legăturile lui Costea cu orașul de la Nistru și identificarea sa cu omonimul său din inscripția grecească (bizantină) din 1399, pe un turn de la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
tâlcuri simbolice. Ambasadorul este, citit în dublu registru, roman de aventuri, frescă istorică în cheie onirică și o poveste pasională stranie, dar și meditație asupra istoriei și asupra condiției individului. Alexandru participă la dedesubturile luptei pentru putere și este mesagerul, trimisul, „ambasadorul” unei puteri. Motivele medievale, magice și alegorice, ale romanului sunt dublate de motive atemporale, polivalente ca semnificație. Atmosfera de magie, de erudiție ezoterică, de transparență onirică și de supranatural amintește de Mateiu I. Caragiale (Craii de Curtea-Veche) sau de
COCHINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286311_a_287640]
-
David ceaușu (1698), întâiul manuscris lăsat de C. Pretext pentru călătoria mesagerului brâncovenesc era încoronarea de dată recentă, în Polonia, a lui August al II-lea, țelul secret stând însă, mai degrabă, în confidențele schimbate cu un rohmistru („căpitan”) Turculeț (trimis al domnului Moldovei) pe tema rezistenței comune împotriva Porții ori a tendințelor, abia disimulate, de expansiune ale statelor vecine. Altminteri, dincolo de motivarea ei pragmatică, „voroava” pusă în pagină cu sârg de fratele mezin se va dezvălui lecturii „inocente”, privirii cititorului
CORBEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286409_a_287738]
-
în tristul ei spectacol, o viață ireală, vrând să compenseze ruinarea aspirațiilor fostului eterist. Beizadeaua râvnise tronul bizantin și îmbrăcase haina revoluționarului. Încă plin de vanități și de rămășițe idealiste, el trăiește cu obsesia marii iubiri și a datoriei de trimis, eșecul mișcării neanulându-i speranțele într-o Magna Hellas. Reîntors în București, Hrisant Hrisoscelu intră de fapt în intimitatea morții. El refuză trezia, viața și, după atâta risipă și nebunie, „voia numai să zacă”. Paralizia morfinomană eliberează visarea, reveria și
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
ceremonial insinuează ideea teatralității. Surparea idealului eterist, deșteptând - în replică - simțul actoricesc al lui Hrisant, pledează pentru ideea unei istorii consumate ca farsă. Barochismul cărții este indiscutabil. Se întâlnesc aici poetica preaplinului, tehnica aglomerativă, laitmotivul ubi sunt și, desigur, amenințarea Trimisului (adică, motivul „omului secret” al barocului). Străinul „ce nu mai sosea” infiltrează în toți porii narațiunii spaima, prin dilatarea fricii obscure. Umbra Trimisului, inițial așteptat, devine o amenințare, o promisiune a pedepsei. De fapt, frica este o temă obsesivă a
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
Barochismul cărții este indiscutabil. Se întâlnesc aici poetica preaplinului, tehnica aglomerativă, laitmotivul ubi sunt și, desigur, amenințarea Trimisului (adică, motivul „omului secret” al barocului). Străinul „ce nu mai sosea” infiltrează în toți porii narațiunii spaima, prin dilatarea fricii obscure. Umbra Trimisului, inițial așteptat, devine o amenințare, o promisiune a pedepsei. De fapt, frica este o temă obsesivă a prozei „barbiste”, iar „dialogurile platonice despre putere” ating culminația în Princepele, punând față în față un conducător crud și pervers și pe inițiatul
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
străinului etc.). Două drame istorice într-un act evocă episoade-cheie din activitatea lui Avram Iancu imediat după 1848-1849 (Iancu și Pajura) și din viața lui Tudor Vladimirescu, ajuns domn (Capul din fântână). Piesele apasă pe inflexibilitatea eroilor în relațiile cu trimișii împăratului, respectiv cu ai boierilor antireformiști. Și aici se simte impactul actualizării ideologice forțate. B. a întocmit mai multe antologii din poeții bănățeni, din epigramiști și din scrierile despre Horea. SCRIERI: Candelabre albastre, Timișoara, 1936; Flori de piatră, Timișoara, 1940
BELLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285694_a_287023]
-
pentru a se încălzi. Însă atracția fizică a reginei pentru domnișoara Ebba este demonstrată de corespondență dintre cele două în care își declarau dragostea una alteia. Până în anul 1652, regina Cristina s-a dedicat problemelor statului, dar odată cu sosirea carismaticului trimis special al Spaniei, Don Antonio Pimentel de Prado, treburile imperiului au fost lăsate pe locul al doilea. Cei doi au fost acuzați că ar fi avut o relație amoroasă, lucru dezmințit de către Regina. În realitate, Cristina plănuia de ceva timp
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
noștri. Stăpâni pe un pământ frumos, bogat și darnic, anume parcă făcut pentru un asemenea popor, dacii ajung, În mai puțin de un veac, să-nchege o țară puternică: Dacia. Când un Împărat mare din vremea aceea a Întrebat un trimis al dacilor dacă se teme de el, acesta a răspuns: -,,Dacii nu se tem decât de cer, să nu cadă pe ei”. Așa era poporul care-a stăpânit mai demult locurile acestea. Dacii erau oameni trupeși, bine legați, de statură
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
bătuți... Într-o dimineață de octombrie, În același an, 1877, soarele răsări cu o lumină prietenească. Negura se risipi curând și văzduhul se umplu de strălucire. Tunurile bubuiau În Plevna și În Împrejurimi. Obuzele aduceau moartea. La ceasurile nouă, un trimis al turcilor ieși din spatele Întăriturilor, cu steag alb, În fața Griviței. Se predau necondiționat. ,, Ura ! măreț se-nalță-n vânt Stindardul României !”. Și astfel, după veacuri de suferință și de lupte Îndelungate, cel din urmă război purtat Împotriva turcilor a fost
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
să-l omoare - recade înamorată în brațele sale - El o respinge Ea se omoară. 2 2254 ACT I MARCU ACT II ANNA MOVILA ACT V Noaptea de rege. În noaptea cea de rege. ACT DIN URMĂ 1. MIRA 2. MIRA, TRIMISUL 3. MIRA, MARCUL (Toma știe că Anna Movilă e acel monstru afurisit care încurcă tot și se decide s-o piarză pe ea întîi, pentru ca să-i poată reuși planurile. Marcu, fiu de Domn, singur urmărește ideea d-a se preface
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-i aducă fiica mea. {EminescuOpVIII 482} DIPLOMATUL 2254 Comedie-n 2 acte de Eugène Scribe și [G. ] Delavigne P E R S O A N E L E MARELE DUCE PRINȚUL RUDOLPH nepotul său MARCHIZA DE SURVILLE CONTELE DE MORENO trimisul Spaniei ISABELLA fiica sa BARONUL DE SALDORF trimisul Saxoniei CAVALERUL DE CHAVIGNI D-NUL DE EHEINFELD secretarul prințului Rudolph HERMANN domestic al d-nei de Surville Scena se petrece într-un principat german. {EminescuOpVIII 483-564} {EminescuOpVIII 565} LANȚUL DE AUR Novelă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Comedie-n 2 acte de Eugène Scribe și [G. ] Delavigne P E R S O A N E L E MARELE DUCE PRINȚUL RUDOLPH nepotul său MARCHIZA DE SURVILLE CONTELE DE MORENO trimisul Spaniei ISABELLA fiica sa BARONUL DE SALDORF trimisul Saxoniei CAVALERUL DE CHAVIGNI D-NUL DE EHEINFELD secretarul prințului Rudolph HERMANN domestic al d-nei de Surville Scena se petrece într-un principat german. {EminescuOpVIII 483-564} {EminescuOpVIII 565} LANȚUL DE AUR Novelă svedică de Onkel Adam [C. A. Wetterbergh] Într-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
avea ce face cu niște bani ce nu a muncit pentru dânșii. - Cu toate acestea, ia dumneata punga aceasta pe seama dumitale; sânt sigur că mis Henrietta nu se va supăra pe mine căci în locu-i am făcut o faptă bună! Trimisul plecă capul și nu răspunse nimic... - Dar ce ai? îi zise Pergoleze cam supărat. - Ce am!! strigă Henrietta în obidă, și glasul fetișoarei se vădi îndată printr-un țipăt sublim în care fără voia-i își descoperea tot amorul. Pergoleze
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Constantinopolei, începu tratările ei foarte bine, își ajunse scopul repede și pe deplin și știu să prinză cu nada în favorul scaunului papal pe principii bulgaro-romîni, pre cât de puternici pre atât de ambițioși. Ioannițiu primi cu mare bucurie pe trimisul și scrisoarea papei și declară că această din urmă e pentru dânsul mult mai prețioasă decât tot aurul și pietrele scumpe din lume. El mulțumea lui Dumnezeu și glorifica pe papa pentru că-l onorase indicând acel sânge și acea patrie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
zicea papa mai încolo - un popor care, după propria lui aserțiune, se coboară din sânge roman, nici nu se cade să se lipească de altă biserică decât de cea romană, pentru ca și prin închinarea lui Dumnezeu să oglindească datinele străbunilor. Trimisul papei, capelanul de curte Ioan, fu primit de regentul Ioannițiu (Kalojohannes) cu toate onorile și prietenia cuvenită și înainte de toate își asigura consimțământul arhiepiscopului de la Zagora, căruia-i predete cu toată solemnitatea obicinuitul sacos (veșmînt de-asupra), mitra și inelul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
arhiepiscopului din Zagora, care arhiepiscop curând după aceasta găsi de cuviință a-și muta scaunul său de primat la Tîrnova, capitala regatului bulgar. După ce toate acestea se puseră la cale cu mulțumirea amîndoror părților, Ioannițiu iscăli și dete în mînile trimisului papei, a capelanului de curte Ioan, un document solemn pentru trecerea lui la catolicism, în forma unei bule de aur (chrysobolum), prin care atât el cât și poporul declarau că trec de de-apururea la biserica romano-catolică și la scaunul roman
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ca regatul să sporească în teritoriu și locuitori, atunci și sporiul acela se va pune numai sub domnia și puterea bisericii romane. Așa zicea hrisovul, pe care ambițiosul loannițiu îl iscăli la an[ul] 1200, dîndu-l la mâna lui Ioan, trimisul papei, când acesta se-ntoarse la Roma. Pe drum îl însoți ca trimis al principelui orânduit la Roma, episcopul de pe atunci de la Brandizuber, anume Blasius, care, pentru a dovedi supusa plecare a domnu-său, adusese o samă de daruri pentru papa
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
va pune numai sub domnia și puterea bisericii romane. Așa zicea hrisovul, pe care ambițiosul loannițiu îl iscăli la an[ul] 1200, dîndu-l la mâna lui Ioan, trimisul papei, când acesta se-ntoarse la Roma. Pe drum îl însoți ca trimis al principelui orânduit la Roma, episcopul de pe atunci de la Brandizuber, anume Blasius, care, pentru a dovedi supusa plecare a domnu-său, adusese o samă de daruri pentru papa. Papa ascultă favorabil atât spusele trimisului său propriu, cât și acelea ale trimisului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
la Roma. Pe drum îl însoți ca trimis al principelui orânduit la Roma, episcopul de pe atunci de la Brandizuber, anume Blasius, care, pentru a dovedi supusa plecare a domnu-său, adusese o samă de daruri pentru papa. Papa ascultă favorabil atât spusele trimisului său propriu, cât și acelea ale trimisului bulgar și hotărî să primească pe Ioannițiu în șirul regenților ordinari, recunoscîndu-l de rege al bulgarilor și românilor. El orândui pe preotul cardinal Leon di Santa Cruce să fie legat apostolic, ca să ducă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
trimis al principelui orânduit la Roma, episcopul de pe atunci de la Brandizuber, anume Blasius, care, pentru a dovedi supusa plecare a domnu-său, adusese o samă de daruri pentru papa. Papa ascultă favorabil atât spusele trimisului său propriu, cât și acelea ale trimisului bulgar și hotărî să primească pe Ioannițiu în șirul regenților ordinari, recunoscîndu-l de rege al bulgarilor și românilor. El orândui pe preotul cardinal Leon di Santa Cruce să fie legat apostolic, ca să ducă lai Ioannițiu nu numai sceptrul de împărăție
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]