1,332 matches
-
apară, să treacă prin apariție 18. Străbate propria-i apariție fără să dispară, fără să se șteargă din vedere, deși apare ca "o părere". Iar ceea ce a-pare - pare să fie - se dă într-o clipă de vedere, în răstimpul triumfător, efemer, al vieții. Ceea ce se întrevede în această clipă fugară, ca prin ceață, e suflul ce animă dispariția, sufletul care se revelează până și în moarte, suflă în pânzele imaginii. E zbor sau scriere, întraripare a celor imponderabile și trecătoare
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
XIX-lea a fost confirmată prin punerea lor în practică în secolul XX - care a determinat o adevărată revoluție științifico-tehnică. Era omului-stăpân! Enciclopedia, Revoluția franceză, filosofia clasică germană și industrializarea muncii au impus diverse convingeri de infaibilitate: rațiunea dominantă, știința triumfătoare, adevărul transcendent, puterea nelimitată a educației asupra naturii umane etc. Criticismul kantian ajunsese însă la o distincție care a suscitat și mari îndoieli în legătură cu toate aceste convingeri. Ea privea limitele cunoașterii. Kant stabilise că există granițe impenetrabile între „lucrul pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
spectacol, ironistul stîrnește reacțiuni. Neseriozitatea lui Ioanide, strivitoare pentru agélaste, oripilează pe Gonzalv Ionescu, gafeurul cu delegație, bufonul inconștient, dublul negativ al ironistului ("se simțea revoltat din toată inima de neseriozitatea lui"). Privit cu disproporția comică, slujind ironiei, Ioanide sfidează triumfător și în amor: "posedat de Eros, strivește, mușcă. Centaurul în cavalcadă". Dezerțiunea comică a lui Hagienuș și a lui Suflețel de la locul scenei surprinse între Ioanide și Ioana nu este ceea ce pare. Oroarea de indiscreție (Hagienuș?), postura nepotrivită de voyeuri
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
exploatează la maxim stigmatele corporale, la București sau la alte pelerinaje. Una dintre cele mai pregnante amintiri pe care le am de la acest rând a fost aceea a unui cerșetor, bărbat încă tânăr, ce ținea în aer, cu un aer triumfător, cioturile celor două mâini înfășurate în ban daje galbene, murdare. Peste umăr avea o geantă de voiaj în care introducea banii primiți cu o mișcare ciudată, cu gura. Efectiv „ara” prin interiorul rândului, oamenii se dădeau la o parte vinovați
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în ban daje galbene, murdare. Peste umăr avea o geantă de voiaj în care introducea banii primiți cu o mișcare ciudată, cu gura. Efectiv „ara” prin interiorul rândului, oamenii se dădeau la o parte vinovați. Hidoșenia sa era elocventă, degradarea, triumfătoare. Nu am dus așteptarea până la capăt, l-am părăsit după aproximativ două ore și jumătate de așteptare. Mărturisesc că mi-a fost foarte greu să „spiritualizez” așteptarea. Zgomotul tramvaielor de pe Bulevardul Sf. Maria, traficul infernal, fluierele agenților de circulație, comerțul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
dincolo de Prut despre sfârșitul lumii și cum trebuie să ne pregătim noi, păcătoșii, pentru parusie. „Sfârșitul lumii are forma unui nor mare și negru, ca un balaur, care ne va înghiți pe toți, iar din acest neant va apare iarăși, triumfător, să ne judece pe toți după păcatele noastre, Hristos Neiertătorul”, spune bărbatul. Urmează și alte descrieri plastice ale sfârșitului, noapte, apă, foc din cer și din pământ, totul fiind însoțit de gesturi NEVOIA DE MIRACOL 164 aspre, teatrale. Călugărul declară
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
nemaivăzut, totul mi se părea interesant: până și căruciorul cu înghețată; până și măturătorul cu furtunul de apă" etc. Pe lângă obiectele simple și fructele ademenitoare, pe care nu-și permitea să le cumpere, atenția naratorului-personaj se îndreaptă spre fenomene ("răsăritul triumfător al soarelui"), spre ființe precum mânzul, spre oameni în general, dar mai ales spre femei. Acestea, fără excepție, sunt percepute drept atrăgătoare, căci prezența lor devine pentru el echivalentă cu sănătatea și viața. În acest caz, predomină focalizarea vizuală, dar
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
fericirea este posibilă în închisoare. Într-o duminică liniștită, fără corvezi", deținutul poate simți din plin fericirea de a exista, sentiment care nu are nimic în comun cu ceea ce se definește în general drept fericire: " Fericirea victoriilor neîncetate, fericirea împlinirii triumfătoare a dorințelor, fericirea sațietății depline este chin! Este moarte sufletească, e ca o arsură morală necontenită"342. Convingerile lui Nerjin se dezvăluie și în capitolul "Discuție ultrasecretă", unde este vorba despre misiunea lui Rubin, de a identifica o persoană pe
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
junglă? Păi, jungla de acolo. Cine intră în ea? Este mai mare ca Europa? Sînt triburi încă necunoscute... Aia o fi în Brazilia, în lungul Amazonului și afluenților săi. Păi, nu-s latino-americani? Ba da. Moș Tudor își plimbă privirea triumfător peste cei care ascultă. Unul din cei prezenți cade în admirație. Le știe moșul! N-are treabă cu nimeni... Bat în retragere și aș vrea să punem capăt disputei "științifice". Dar femeile cum umblă? Adică au ceva pe ele?! Sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
greu, sacadat și cu pauze. Dar era obsedat să cîștige această palidă victorie asupra morții. La televizor se transmitea Slujba Învierii! Mare de oameni așteaptă lumina Învierii Domnului. Deodată Mitropolitul rostește: Hristos a înviat! Cu adevărat a înviat! strigă Victor triumfător. Fața se destinde și capătă trăsăturile întîlnite la icoanele noastre ortodoxe. Ochii îi strălucesc nefiresc și mereu răspunde Mitropolitului: Cu adevărat a înviat! Ciocnește ouă roșii. Radiază de fericire! A învins! Mai respiră oxigen și spune triumfător celor dragi: Ați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
-au dus într-o peșteră adâncă din mijlocul Oceanului. Acolo, vreme de nouă ani, Hefaistos a învățat meseria de fierar și meșteșugar. S-au remarcat analogiile cu tema "copilului persecutat" și cea a "noului-născut malefic": în ambele cazuri, copilul iese triumfător din încercare. E vorba, desigur, de o confruntare inițiatică 5, comparabilă cu azvârlirea în valuri a lui Dionysos sau a lui Teseu 6. Mutilarea lui Hefaistos se datorează unei inițieri de tip magic și șamanic. Mărie Delcourt (op. Cit., pp. 110
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Acest oracol a trezit nenumărate interpretări 27. Speculația teologică creștină a văzut în numele copilului "Emmanuel" ("Dumnezeu e cu noi") vestirea nașterii lui Hristos. Oricum, sensul mesianic este evident: Iahve va scoate din spița lui David un rege drept care va fi triumfător și ai căror urmași vor domni în veci. Când regele din Assur a năvălit în Palestina, Isaia nu mai vede în el un instrument al lui Iahve, ci un simplu tiran lacom de putere (10: 5-15). Prin urmare, el va
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
eroi! Salvatorii patriei! Statul și guvernul vor lua urgent măsuri și vor aloca fondurile necesare pentru realizarea unui monument ecvestru de bronz în mărime naturală, așa ca al lui Mihai Viteazul călare pe un armăsar pur sânge intrând măreț și triumfător în cetatea Alba-Iulia, la prima Unire în 1600. În fiecare oraș, în fiecare comună și cătun se vor așeza câte două monumente: unul la intrare, altul la ieșire. Și chiar pe câmp, se vor înălța din loc în loc, în vederea creșterii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dreapta, execuțiile în masă, se șoptea pe la colțuri că Stalin ordonase omorârea câtorva milioane de oameni, de ruși, de compatrioți de-ai săi, iar alte cine știe câte milioane fuseseră trimiși în închisoare, în gulag, apoi războiul, rezistența eroică, apoi impunerea comunismului triumfător în Europa de Est, cortina de fier, războiul rece, apoi, spre sfârșit, îngenuncherea tuturor, și filozofi, și oameni de știință, și poeți și atâția alți inși d’ăștia închipuiți, cu pretenții fuseseră puși, ha, ha, ha, cu botul pe labe, se gudurau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
declarația incriminantă despre mama, cu angajamentul semnat. Astfel funcționa fratele meu Vlad: ștergea, uita, lepăda peste bord ceea ce nu făcea parte din proiectul pe care și-l făurise el pentru sine. Această funcție a memoriei sale îl ajuta să pășească triumfător înainte, îl ajuta să-și trăiască visul. Într-o zi a primit o vizită în biroul său de la universitate: un necunoscut extrem de politicos. Acesta l-a luat pe departe: îi vorbea de una, de alta, aproape îl amețea. Vlad nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
sînt căutate direct; numai împărăția lui Dumnezeu este căutată direct: "Căutați mai întîi împărăția lui Dumnezeu" și restul vine de la sine "și toate aceste lucruri vă vor fi date în plus", căci Tatăl ceresc cunoaște nevoile voastre"32. Viziunii Bisericii triumfătoare, implicit prin catolicismul reformist al epocii, Rosmini îi opune viziunea unei Ecclesia pauperum, care, chiar dacă nu este, așa cum ar fi putut părea unor observatori, în conflict radical și de neînvins cu cea de dintîi, cu siguranță însă dă reformismului rosminian
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
apostolilor erau mai mult decît niște simple cuvinte și, de aceea, se îndepărtaseră atît de mult de învățătorii cunoașterii umane? De unde provenea acea forță salvatoare care pă-trundea pînă în ungherul cel mai ascuns al sufletului omenesc și de acolo devenea triumfătoare? Ce lucrări aparte fă-ceau Apostolii ca să mîntuiască omul în integralitatea sa, cu partea intelectuală și afectivă, și să supună Crucii întreaga lume? Pentru cunoașterea acestor lucrări care au fost poruncite să însoțească vocea Trimișilor lui Cristos trebuie să ne reamintim
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
în agitația câinilor maidanezi în veșnica lor căutare de hrană prin containere, în mașinile aliniate în parcarea blocului (în care putem regăsi inteligențele ce le-au proiectat, muncitorii atenți la asamblarea perfectă a componentelor și bucuria întregii familii la apariția triumfătoare a tatălui la volanul noului autoturism)... Astăzi am avut un moment de exaltare inocentă atunci când, așezat fiind la o banală coadă la Romtelecom, am conștientizat că exist, am reușit să văd frumusețea (normalitatea) întregului spațiu în care mă găseam, cu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
havan dintre cele mai puternice. Dinspre stadion se auzeau numele zeităților invocate, urmate de mantre și binecunoscutul Om Swaha. Dacă mantrele erau recitate timid de noi, deoarece nu se deslușeau prea bine numele zeităților, partea finală - Om Swaha - răsuna puternic, triumfător, din piepturile noastre. Soarele, care se insinua fără opreliști spre capetele noastre - ne protejau doar firave umbre de arbuști sau mașini - ca și pietricelele ce mă deranjau de dedesubtul meu, mi-au perturbat destul de mult atenția. Totuși, havanul a culminat
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
va cere ciocănelul la aterizare! - Stai liniștită, Diana, nu-i agasa, ne vor preda ei obiectul la destinație... N-avea rost să insist, ne-am fi certat din nou. Cert este că fata a coborât ultima din avion, prezentându-mi triumfătoare - n-o să ghiciți! - ciocănelul buclucaș! Se făcuse cam de patru după-amiază, ora Moscovei. Pe toate monitoarele din aeroport se prezentau imaginile cutremurătoare ale unui cataclism. Nu puteam să mă dumiresc despre ce era vorba: inundații... cutremure... Vedeam niște valuri uriașe
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
în care rostea, când ne intra în casă, numele mamei. Tare, solemn, răspicat: Na-dej-da! Ce mai face Na-dej-da! Nu-i iubea, firește, pe ruși, dar acest nume (deși mama nu era rusoaică) îi suna bine, îl scanda pe un ton triumfător. Cu toate marile lui calități, în ultima vreme evitam să-l văd căci știam că, inexorabil, discuția va ajunge la politică (de fapt, nu la politică, nu „politica” mă speria, căci și el îl înjura pe Ceaușescu, cât la trecutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
din partea autorului prim, principal, primordial și demiurg (un demiurg cam leneș!), prin formularea ideii centrale, prin redactarea frazei liminare sau a unui foarte rezumativ rezumat... Ei, ce zici, critic literar ce ești, ai cam rămas cu gura căscată...”, mă somează, triumfător, să-mi dau cu părerea V.M., inventatorul unei noi specii de proză, pentru uzul oamenilor foarte ocupați de la granița dintre două milenii. * Dintre miile de exemple care ar putea ilustra epoca de aur a absurdului ceaușist, unul mi se pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
afla această Inimă divină? În Sf. Euharistie! Ce trebuie să facem ca să ajungem și noi la această Preasfântă Inimă, ca să ne-o apropiem și să putem intra în legătură cu ea? O să urcăm repede scările la cer, ca să răpim Inima lui Isus triumfătoare în slavă? Nu, fără îndoială! Vom merge la Sfânta Liturghie, la Sf. Tabernacol, vom lua Preasfânta Ostie și, închizând-o în pieptul nostru, vom simți Inima dumnezeiască bătând cu adevărat lângă a noastră. Preasfânta Inimă, Sf. Euharistie, iubirea, sunt același
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
arătat-o și am aruncat-o departe. Câinele a fugit repede în direcția aceea, s-a uitat atent și a reușit s-o găsească printre pietre; pe urmă mi-a adus-o și mi-a pus-o dinainte, purtând-o triumfător între dinții lui albi. Am luat apoi o piatră colorată și am aruncat-o în apă. Și de data asta câinele mi-a urmărit, cu privirea și cu mișcări cât mai voioase, fiece gest; apoi s-a repezit în apă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Atât bogăția cât și sărăcia au dimensiunea și laturile lor ascunse. Numai destinul poate interveni între aceste două stări opuse. El te poate ridica, crucifica sau te poate încătușa. Umplându-și plămânii cu aerul curat din afara adăpostului, pășea încrezătoare și triumfătoare cu pași siguri spre un nou început. Arăta ca o floare cu doi boboci, iar pe dinăuntru era ca o buruiană ofilită de soare. Partea a II-a Viața în pribegie Cap. I În fuga trenului De teamă să nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]