1,309 matches
-
zâmbit: — Știi, Barbara, a zis ea, cred că ar fi mai ușor dacă am fi singure. Sigur, am încuviințat eu. Sunt jos dacă ai nevoie de mine. Când am ajuns la baza scărilor, doamna Taylor s-a uitat la mine triumfătoare. — Ți-am spus să nu... a zis ea. — Mamă? A strigat Sheba de sus. — Da, dragă? a țipat și doamna Taylor. — Și, tu, mamă. Dacă nu te superi. — Oh, dar, draga mea... a continuat doamna Taylor. — Te rog, mamă, lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mână se agăța de solul sfărâmicios de deasupra, iar piciorul și-l întindea în jos, tremurând, în încercarea de a-l ancora de coasta muntelui. Jina n-a observat aburul decât atunci când a ajuns aproape de marginea apei. Zach a râs triumfător. Sub ei, cocoțată pe o margine îngustă a povârnișului, cu o prăpastie de-o sută de metri dedesubt, era o căldare naturală formată în jurul unui izvor cu apă caldă. Lichidul era la fel de albastru ca peruzeaua pe care Jina o ascunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fiind toxic pentru pești. Cândva, sute de mii de somoni înotau anual cei o mie cinci sute de kilometri de la ocean la lacurile din bazinul Stanley; acum întoarcerea a douăzeci și unu de somoni adulți, produși în crescătorii, fusese declarată un succes triumfător. Cei treizeci și cinci de lupi cenușii reintroduși în Idaho în 1995 nu erau considerați importanți, astfel că, în cinci ani, douăzeci și patru dintre ei fuseseră împușcați. Drew putea să dea nenumărate astfel de exemple. Iar informațiile de genul ăsta îl apăsau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
singur, a zis. Să fie trei. Mă întrebam ce va zice Jacqui de asta. Erau cocteilurile o băutură prea feminină? N-ar fi fost mai bine să ia o bere? —Alune? Jacqui i-a întins bolul. — Da, mulțam. Am rânjit triumfătoare la Jacqui. A fost o seară grozavă. Ne-am simțit așa de bine împreună că am luat încă un pahar, apoi încă unul, iar Aidan a insistat să plătească el nota. Din nou, asta m-a îngrijorat. Oare cineva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
elan. —OK, ei bine, mulțumesc, Brooke, ai fost minunată astăzi. Ne vedem luni. —Miercuri, mi-a amintit ea. Nu mă întorc până atunci. —Așa, miercuri. Am plonjat în mulțime, căutând disperat înghețată. M-am întors, după cincisprezece minute chinuitoare, purtând triumfător un baton Eskimo, un baton Dove și alte trei înghețate asortate. Spre a acoperi toate fronturile. Posacă, Candace a acceptat batonul Eskimo și a stat într-o rână pe scaunul înalt, cu bărbia în piept, băgând la ghiozdan. Arăta ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
gând, a zis. Este prezentarea ta, este creația ta. Mi-a dat un pupic. —Bravo. Capitolul 50tc "Capitolul 50" — N-au ajuns încă, a zis Franklin, gâfâind, apucându-mă de braț și zorindu-mă înspre sala de consiliu. —Iat-o! Triumfător, m-a înfățișat Ariellei, care a zis: — Pe ultima sută de metri, nu crezi? —V-am zis, aveam o programare. A urmat un schimb de priviri: care era problema cu mine? Dar apoi ni s-a transmis că oamenii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
febrili tamburinele pătrate. Pentru a-i face să tacă, Astaghfirullah reîncepu să psalmodieze, mai tare, mai fals, cu și mai mult zel. La răstimpuri, un poet din cei ce recită pe stradă se ridica pentru a rosti pe un ton triumfător o elegie care slujise deja pentru alți o sută de dispăruți. Afară s-a auzit un zgomot de cratițe: erau vecinele care aduceau hrana, căci nu se gătește în casa unui defunct. O sărbătoare, moartea. Un spectacol. Tatăl meu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cancelariei impresia că-l grăbesc. Acesta se arătă exagerat de amabil, îmi spuse că mă aștepta de săptămâni, îmi oferi sirop, îmi vorbi cu lacrimi în ochi despre unchiul meu dispărut, apoi îmi aduse la cunoștință, pe un ton aproape triumfător, că obținuse ca sora mea să fie din nou supusă unei examinări de către patru femei legate prin jurământ. — Înțelegi, tinere, că sultanul nostru, oricât de puternic ar fi, nu-și poate permite să aducă în interiorul orașului o persoană bănuită că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în mod solemn piciorul peste cel al Fatimei, verișoara mea, soția mea, în clipa în care intra în camera nupțială, în timp ce la ușă o femeie din vecini aștepta rufa îmbibată în sânge pe care avea s-o fluture, veselă și triumfătoare, pe sub nasul musafirilor, semn că mireasa era fecioară, că soțul era potent și că sărbătoarea putea începe. Ritualul mi s-a părut interminabil. Încă de dimineață, femeile care se ocupau cu îmbrăcatul, pieptănatul și epilatul miresei, printre care Sara cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Marj Dabek, nu departe de Alep. Sultanul participase, purtând pe cap o mică tocă, înveșmântat în mantie albă, cu baltagul pe umăr, înconjurat de calif, de cadii și de cei patruzeci de purtători ai Coranului. La început, oastea Egiptului fusese triumfătoare, capturând de la dușman șapte steaguri și mai multe piese mari de artilerie montate pe care. Dar sultanul fusese trădat, îndeosebi de Khairbak, cârmuitorul din Alep, care era în înțelegere cu otomanii. În timp ce comanda aripa stângă, acesta pur și simplu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
șoimii și uliii aduși pe bani grei din Candia și Armenia? Îi înțelegeam emoția, dar procedeul adoptat mă exaspera: — Arată-mi mai degrabă monumentele Romei antice, cele despre care vorbesc Cicero și Titus Livius! Tânărul meu prieten avu un aer triumfător. Fără să zică nimic, reîncepu să meargă, cu un pas atât de ferm încât abia mă țineam după el. O jumătate de oră mai târziu, când se hotărî în sfârșit să facă popas, lăsasem hăt-departe îndărătul nostru ultimele ulițe locuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de tare rămăseseră întipărite în minte istorisirile ultimelor zile ale Granadei, când tata, mama, Sara și întreaga mulțime a celor ce aveau să ia calea pribegiei erau convinși că dezrobirea era sigură, când nutreau cu toții un dispreț unanim pentru Castilia triumfătoare, când deveneau bănuitori față de oricine cuteza să se îndoiască de sosirea iminentă a ajutoarelor. Prevenit de pățania alor mei, învățasem să nu mă încred în evidențe. Când toată lumea se înghesuie în jurul aceleiași păreri, eu o iau lă sănătoasa; adevărul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
zdrobească pe quazi de zidul genierilor și de valurile de pământ; soldații se mișcau cu ușurință prin zăpadă, prin sânge și printre cadavre. Barbarii ezitau, nehotărâți dacă să înfrunte încă o dată dușmanul sau să fugă... Deodată se înălță un glas triumfător: — N-o să stau din nou de pază... Dacă nu-mi dau lorica după miracolul ăsta al lui Antonius Primus... jur că dezertez! Soldatul aranja cu o mână legătura ruptă a armurii ferrea, entuziasmat că, după schimbarea direcției, se găsea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și niște păsări ciudate se roteau deasupra capului său. Nu puteam să-i văd chipul, căci era ascuns de mantie. Când a ajuns în fața mea, și l-a descoperit: era un chip cinic, puternic, masiv... Apoi l-am văzut intrând triumfător în Roma și așezându-se în scaunul cel mai înalt din Senat, în timp ce soldații lui masacrau oamenii, jefuiau casele, distrugeau statuile zeilor noștri, devastau templele și Palatinus-ul... Și în tot timpul ăsta, chipul acela plin de răutate se afla în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de neînțeles, teribil... Își aminti de scurta apariție a lui Ausper și petele acelea de vin, ce păreau pete de sânge, la picioarele lui... Își aminti cuvintele Velundei - gladiatorul... Orpheus... Nu era de-ajuns să urmeze indicațiile oracolului ca să intre triumfător în Roma? Scutură din cap și mușcă din piciorul de miel. — Trebuie să moară. El a ucis-o. Începu să mestece energic. — Interoghează-l. — L-am interogat înainte să-l închid în celulă. N-a deschis gura. Fă cum crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se întoarse spre Valerius. — Ești un nenorocit, zise printre dinți. Ticălosule... Nu-i adevărat că asta e prima ta luptă! — În genunchi! porunci Valerius. Nemișcat, așteptă ca învinsul să se pregătească pentru ritualul final. „Am învins“, își spuse. Se simți triumfător, dar calm cum nu fusese niciodată în viața lui. În genunchi! zise din nou. Flamma îngenunche și își duse brațul stâng la spate. Așteptă o clipă înainte să facă gestul prin care avea să ceară viața sau moartea. Valerius se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ale armurilor sclipeau în soare. Înarmați cu scuturi de infanterie, gladius, pumnal și pilum, vitellienii mărșăluiau în coloană. Valerius numără paisprezece rânduri de câte cinci oameni. Îi comanda Flamma, îmbrăcat ca un general, mândru, cu mâna în șold și chipul triumfător, cu părul blond ivindu-se de sub coif și fluturând în vânt. Își agita gladius-ul, îndreptându-se spre pulvinar. Toată lumea se uita la soldați și la Flamma; nimeni nu le mai dădea atenție gladiatorilor din vârful colinei, îmbrăcați în negru, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sânge și așchii de oase. Doi bolovani loviră palisada în spatele căreia se aflau alți doi gladiatori, zdrobind picioarele unuia dintre ei. Gladiatorul zgâria pământul cu unghiile, urlând de durere. Celălalt era deja mort. — I-am nimerit! Glasul lui Flamma răsună triumfător, în aplauzele publicului. Alergă spre scorpiones și ordonă atacul. Patru săgeți șuierară prin aer, străpungând gâtul unui gladiator și pieptul altuia. Impactul fu atât de violent, încât cei doi fură proiectați în spate și se loviră de trac, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Uite, până și oamenii din Suedia și-au amintit să-i trimită un cadou de ziua lui. Și: — Hai să-i punem numele Sampath, spuneau ei. Noroc. Pentru că, fără să fi fost foarte dolofan sau foarte gingaș, era, la modul triumfător și indiscutabil, băiat. Extrem de bine dispuși că scăpaseră de foamete, sărbătoriră în lumina unei camere pline de lumânări, căci, firește, curentul se luase. 2 Douăzeci de ani mai târziu, în aceeași casă și în aceeași cameră, Sampath Chawla cel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
elegante, ale pomului. Domnul Chawla se aplecă în față pentru a-și atinge degetele de la picioare, apoi în spate, formând un arc perfect, suficient de întins și încordat ca să se poată catapulta la cer. — Ommmmmmm. Își lăsă vocea să zboare triumfătoare peste acoperișuri. Ommmmm, urlă, iar dinții îi sclipiră în razele dimineții. Ommmmm. Informa lumea că el, domnul R. K. Chawla (B. A, Passă, funcționar-șef al Reserve Bank din Shahkot, era pregătit pentru o nouă zi. Aerul vibră de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mânca așa cum trebuie, nici măcar n-ar ajunge la birou. Ar cădea în șanț de foame. În orice caz, cum să stai toată ziua și să aduni cifre când, la tine în stomac, cantitatea de mâncare e egală cu zero? întrebă triumfătoare. — Pune ce vrei în cutiile pentru prânz, îi strigă nervos. Ce contează? De ce nu te gândești și la altceva, ca diversitate? Ce-ți pasă ție dacă-i cade cerul în cap nepotului tău, atâta timp cât are în gură niște gulab jamun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
o ciudățenie hazlie. Din cauza asta, chiar, simțul umorului a devenit o problemă. Dacă l-ai avea, te-ai tăvăli de râs cât e ziua de lungă. Mi-am încheiat căutările într-un locșor deprimant numit High, Wide and Handsome (Simplu, Triumfător și La marea artă) sau High and Mighty (Aroganța) sau (ca să fiu cât mai exact) Rent-a-Tent (Închiriază-ți un cort) chiar la intrarea în Harlem și am încropit un echipament printre prăjine și lungani, borțoși și burtoși și coloși cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am să fiu pregătită să dau gata un meniu franțuzesc cu trei feluri, însoțit de cele mai gustoase vinuri la care are acces umanitatea, și să-mi golesc cu nonșalanță farfuria la sfârșitul fiecărui fel. În dreapta mea, Sir Richard trecu triumfător linia de sosire; doar câteva lingurițe, și spuma de ciocolată cu lichior va fi doar o amintire. Belinda refuzase desertul și se juca cu șervetul, cu ochii aprinși degetele ei făcând mișcări bruște și nervoase. Așa trebuie că arătau eroinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
e pace în mine. După două beri, știam că voi găsi și obiectele pierdute, îmi voi recupera servieta cu cheile garsonierei, mă voi întoarce acasă și voi dormi, voi dormi și numai voi dormi. Rămân o clipă în ușă, privind triumfător spre capătul sălii, unde metrî Periuță tocmai a înșfăcat platoul cu cele trei rânduri de câte 13 halbe suprapuse. Îi aud „hâcul“ și zâmbesc admirativ. — Maistre, s-a blocat liftu’. Tiberiu, depozitarul, îmi zâmbește neputincios. „Au tăiat lumina.“ Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a cărei primă ieșire în lume (nu aveam voie pe atunci noi, „scriitorii tineri“, să facem lansări zgomotoase) se va produce în acea librărie. Am mers cu câțiva prieteni, ne-am avântat până în capătul acelei săli și le-am arătat triumfător prima mea carte. Partea a doua a ceremoniei de lansare a avut loc, cum era și firesc, la „Tic-Tac“. Mi-a fost lene să scriu. Nu voi reuși niciodată să scriu ceea ce vreau. Ficțiunea e mai puternică, atotputernică, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]