2,024 matches
-
organizațiilor de partid de dări de seamă, ce se desfășuraseră până atunci: „(...) construirea unei linii de tramvai la Vaslui, din gară și până în Zona industrială”. Nu s-a realizat, în schimb a fost construită în anii ’90 o linie de troleibuz. „(...) linii de troleibuz în Bârlad și Huși”, ne mai informează documentul. Apoi, „... extinderea liniei de cale ferată la Huși de la gară la platforma industrială”. După cum se poate constata, nu s-a construit linia dar nici platformă industrială nu mai este
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
de dări de seamă, ce se desfășuraseră până atunci: „(...) construirea unei linii de tramvai la Vaslui, din gară și până în Zona industrială”. Nu s-a realizat, în schimb a fost construită în anii ’90 o linie de troleibuz. „(...) linii de troleibuz în Bârlad și Huși”, ne mai informează documentul. Apoi, „... extinderea liniei de cale ferată la Huși de la gară la platforma industrială”. După cum se poate constata, nu s-a construit linia dar nici platformă industrială nu mai este în orașul viilor
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
și impudic. Amintirea barbișonului răsărind cu intermitențe deasupra apei, lângă delicata femeie lăptoasă, zbenguiala molcomă, puerilă, înlănțuirea ireală reveniră multă vreme. Noaptea, trenul. Călătorul pendula pe pernele compartimentului gol. Încerca să rețină sub pleoape calmul mării fraterne. Coboară, răsuciți, din troleibuze, sar de pe scările autobuzelor, vin și dinspre stațiile de tramvai. Mers grăbit, agitat. Grupuri mici : doi, trei, unul în spatele altuia. Câte unul rămâne în urmă, să cumpere ziarul. Viteza crește, odată cu ora. Coloane tot mai dese, rapide, gongul îi cheamă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
prin cețuri. Vede vecinul strângând teancul de pe masă, închizând sertarele : Lucian se ridică, mâzgălește pe marginea condicii, pleacă. Pe culoarul din stânga, din dreapta, din toate ușile date spre perete, de la etajul doi, de la unu, grupuri pestrițe, ramificându-se pe trotuare, spre troleibuz, spre stația de tramvai, prin fața Alimentarei, spre autobuze. Miercurea vine dolofană, harnică, balanța săptămânii, s-o dea mai repede de-a dura. Lucian Vornicu se izolează, imediat după ce apare. Nu vede pe nimeni, oricât de aproape, nici în scurta pauză
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o fracțiune ima ginea din fereastră, tăietura fermă a chipului, linii apăsate, contur regulat. Își îndreaptă gulerul bluzei cafenii și cordonul, strângând cureaua poșetei care se legăna pe umăr. La colț, în dreptul poștei, apar de obicei grupurile care vin dinspre troleibuz. Poate țeapănul Caropol, șeful. Acru, dimineața, ca toți ulceroșii, sâcâit de brațul ciripitoarei care țopăie, guralivă, în urma lui. Sau politicosul Vornicu, și el ursuz în ultima vreme, cu prea multe toane, cine știe ce mai coace și motănașul ăsta !... de mult nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
singur În gropi. În toate gropile. Ți am zis să nu iei hârb la mâna a treia din târg, ai luat. Mai bine luai logan, ajutai economia națională. Acu’ stai cu hârbul În garaj, dai cu cârpa și mergi cu troleibuzul. Sigur nu te-a cunoscut Cant vreodată? Sunt sigur că la tine s-a referit! N-ai decât să rămâi În greșelile tale, nouă ni se rupe, sper să-mi scuze Cant expresia! Gicu face pe Îmbufnatul și Încrucișează mâinile
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
că deja se citea pe fața mea dorința și pentru o secundă am avut senzația că mi-a citit gândurile, așa că am întrebat-o: "Ei?" "Ei, ce?" răspunde senzuală, dîndu-și puțin ochii peste cap. Urcăm până la mine până repara ăștia troleibuzul? E la doi pași. Facem un duș, bem ceva..." ar fi trebuit să spun, dar de unde atâta tupeu, nene, că era prea bună și mi-era frică că "mi se șutește" costița din fasole. "Ei, ce mai zici de căldurile
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
lăptarului de lapte. A trebuit să părăsesc zona pentru alte tentații, dar, într-un fel, nu cred că am făcut vreodată altceva decât poezie. Azi însă nu mai citesc așa, pe stradă. Mai citesc, de plictiseală, în lungile drumuri cu troleibuzul prin oraș, când cotrobăi în geantă și scot una dintre cărțile pregătite pentru cursurile de la facultate. Ce-or înțelege tipii care mi se holbează peste umăr din bucoavnele delabrate, lipite cu scoci, de la bibliotecă, citite de unul ca ei, cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
l-am și întîlnit în împrejurări în care l-am putut admira (la Iași în 1979, la Colocviul național de poezie, pe 22 decembrie 1989, la prima adunare liberă a scriitorilor, pe când afară se trăgea cu trasoare, apoi mereu în troleibuzul 66, cu care am avut ani de zile un drum comun, recent la o emisiune la ProTv, unde am recitat din Eminescu) și cred că azi aș putea pune degetul pe miezul artei lui Doinaș, atât de greșit înțeleasă în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
aer care te frige sau să-ți lași, ca într-un derizoriu Hali of Fame, urma pașilor imprimată în asfaltul topit? Pentru că nu poți scrie, nici măcar dimineața devreme, când ai scris bine întotdeauna, încerci măcar să citești. Plimbi după tine, prin troleibuze sufocante (vai, ai treburi de făcut, telefoane de plătit, recomandate de luat de la poștă) o biată carte ale cărei pagini sânt curând umede de la degetele tale. Te străduiești să-nțelegi câte un paragraf și uneori chiar reușești, și-atunci vine
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pentru persoane, mărfuri); Identificarea și gruparea acestora după diferite criterii; Cunoașterea profesiilor persoanelor care lucrează în domeniu transporturilor; Comportarea în mijloacele de transport în comun; Cunoașterea traseelor principale: casă școală; complex alimentar, piață, poștă, farmacie (individualizat); Cunoașterea traseelor de autobuz, troleibuz, tramvaie, mașini la nivelul cartierului, orașului; Harta rutieră a localității; Cunoașterea regulilor de circulație; 5. Forme sociale ale timpului Zilele săptămânii; intervalele unei zile, regimul zilei; Orientarea în timp (astăzi, ieri, mâine, mai de mult); Tipuri de zile în viața
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
Așa, fără vorbe prea multe, unul după altul, cu mine în frunte. Luați-o pe poarta pe care scrie „A fost odată ca niciodată...” care ne așteaptă desferecată. Si, uite-așa, mergi și mergi, zi de vara, zăpușeala. Nici tu troleibuze, care aluneca pe ațe, nici tu bunici, să te ia în brațe. Până când... Ce sclipește acolo, în depărtare? Un palat la care nu te poți uita decât cu ochelari de soare.” Strălucirea palatului îl orbea pe un bătrânel gârbovit, ce
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
pe scrisori și scrii În chitanțier până te doare mâna. Pleci acasă cu vreo șapte lei În buzunar, nivelul bunăstării tale materiale s-a mai ridicat, fără a pune la socoteală și leafa de 750 de lei pe lună, În troleibuz citești nuvela Vuietul de Ion Lăncrăjan, publicată În ziarul Scânteia, iar acasă te Întâmpină privirea mută și Îndurerată a mamei tale. Răzbate către tine gândul ei chinuit. Când o să faci și tu ceva În viață? Și tot În gând Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
le-au lăsat În junglă, frisonul Îți rotește Încet foliculii piloși, muzica amintindu-ți că Întreaga ta adolescență a stat lîngă roata de bicicletă țăcănind deasupra și mai ales În spatele ei. Pe vremea cînd te duceai prin stații nocturne de troleibuz ca să Împrumuți un disc cu Simon & Garfunkel uzat și nimic nu se-nvîrtea În afară de platanul pick-upului, lumea Încremenise ca femeia din nișă, din marmură, la cimitirul lumii. Ai trăit clipele astea, ar fi cazul să te scoli. Dar cum să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
susține afirmația cu amîndouă palmele spunînd că tinerii acelor ani minunați deveniseră mai Înalți și mai grei. Din păcate nu le-a măsurat și creierul. Care devenise mai scund și mai ușor ca pana. În consecință toată lumea putea circula cu troleibuzul, fără Înghesuială. Ca o recunoaștere a acestor merite de necontestat, după decembrie ’89 „am fost ales președinte de onoare al celor peste șapte sute de mii de diabetici din România”. Text ce seamănă izbitor cu oricare dintre cele scrise Într-una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu tot, Într-un limbaj Îmbogățit de Graur, el ne-a spus că-n anumite circumstanțe cuvîntul cur e legal. Îl Înjuram pe Ceaușescu pentru orice, pentru că nu țîșnea apa la țîșnitoare, pentru că nu se găseau amandine, pentru că nu venea troleibuzul, pentru că nu se-nchideau ușile, pentru că apărea defecțiune tehnică pe ecran, pentru că apărea el pe ecran, pentru că apăreau guzgani pe ecran și la subsol și În baie, pentru că nu se găseau discuri, pentru că nu dădeau filme adevărate la televizor, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
falus. În asta nu e bine să arunci. * Sacher-Masoch, Venus Înveșmîntată În blănuri, Editura Trei, 2006. ÎNCÎLCITELE CĂI ALE EUTANASIEI* Dacă e noapte și ești În tren, În avion, la stomatolog, În pat cu o femeie urîtă, În stație la troleibuz pentru a-l prinde a doua zi dimineață, la propriu-ți birou sub lămpiță căutînd o modalitate de-a omorî pe cineva pentru a face rost de bani de Întreținere, la farmacie, atunci poți citi cartea asta. James Cain a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
toate mișcările, fără să scoată o vorbă. „Hai, intră.“ Odată cu ele a intrat în vestibul, răspândindu-se pe dată în întreg apartamentul, un miros de pământ reavăn și de flori mucezite, purtat ca o mireasmă, de-a latul orașului, prin troleibuze și tramvaie, de la cimitirul cel mare, nezvântat încă de soarele primăvăratic și rămas în haine. Andrei Vlădescu, care urmărise cu gândul toate mișcările lor din afara ușii, a știut că fuseseră din nou la mormântul fratelui ei și era ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Stații de autobuz aglomerate. Mulțime îngrămădindu-se în magazine, cofetării, alimentare, restaurante, cafenele, ceainării. Așteptând ora de începere a spectacolului, la vreun cinematograf. Îmbulzindu-se spre și dinspre Gara de Nord. Din nou formând o masă informă în stațiile de autobuz, tramvai, troleibuz. Despicând norișorii delicați de praf. Învelindu-se în lumina filtrată de arborii parcurilor. Înaintând printre frunze ruginii sau îngălbenite ce pluteau nesigure, smulse de adiere din copacii bulevardelor. Același fel de mulțime în oricare parte a orașului, preocupată, grăbită, frământată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
înguste ale funcționarilor. Se uită numai în jos, printre ramurile încâlcite ale arțarilor care se înalță până aproape de etajul al treilea. Vede troleurile alunecând pe sârmele paralele, într-un sens și în altul, într-o succesiune legănată, acoperișurile prăfuite ale troleibuzelor, autoturismele în toate culorile repezindu-se din cele două părți în ciorchine, apoi rare, apoi iarăși ciorchine și iarăși rare, cu scrâșnet de frâne, motoare mai vechi păcănind, claxoane uneori; pe trotuarul din față, pentru că pe cel de sub fereastra sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o singură mână. Apoi străzile parcă s-au făcut mai luminoase și iarăși am știut unde suntem, nu ne rătăcisem. Dar atunci ne-am oprit. Am coborât din mașină. Au trecut pe lângă noi într-un sens și în celălalt câteva troleibuze goale. Iuliu Sofronie ne-a tras după el. Am intrat într-un bloc vechi, somptuos, cu scară largă de marmură, apoi într-un apartament mare în care locuia Ileana Roman. Am simțit, de cum am intrat, o atmosferă de gheață. Televizorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a cerului peste orașul troienit. Gerul care se întețise ne-a izbit din nou în față, dar ne-am obișnuit repede. M-am trezit imediat, mergeam în urma lui Andrei, care călca cu greutate pe cărăruia bătătorită. Nu mai fâșâia nici un troleibuz, era prea târziu. N-aveam chef să mă duc acasă. Mă trezisem brusc, n-aș fi putut dormi, nu aveam chef nici măcar să citesc. „Hai la Yvonne“, i-am zis lui Andrei Vlădescu. „E la doi pași de aici, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
transliterată, tipul de articulare a unui asemenea discurs: "farmacii la tot pasul în orașul acesta/ înseamnă că sunt bolnav/ cu ochii acoperiți cu gura cusută/ o armă e îndreptată spre mine/ marea e albastră ca buzele mele" sau "văd un troleibuz urcând cu greu dealul/ șoferul ține din răsputeri/ piciorul pe accelerator soarele îl orbește/ din vârful dealului acolo este orașul/ acolo umbrele cad drept pe asfalt/ la 7 ore diferență în boston sau în new york/ e dimineață/ e același
Corectitudinea estetică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8672_a_9997]
-
învățăturile luau forma unor ample demonstrații istorice, în care bolovanii, cazanele cu zmoală și țepele înlocuiau rapid și eficient sarmalele și vorbele de duh. În general, oamenii mă iritau. Nu suportam să mă atingă (mă feream întotdeauna de înghesuiala din troleibuze sau de trotuarele prea aglomerate), erau ca o eczemă caldă. Îmi scuturam hainele când vreun muncitor grăbit se lovea de mine, stăteam minute în șir, ostentativ, cu batista în mână, frecând de zor locul contaminat. Intram în panică dacă vânzătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nimeni, nu era un concurs de frumusețe. Fata se bucura de ceva notorietate: pe care-l întrebai, jumătate din liceu se culcase cu ea. Cealaltă jumătate fie o „bucise“, fie o „mamelise“; mințeau liniștit, cu nerușinare. Ieșeam după ore, luam troleibuzul 83 spre Herăstrău (întorcea departe, la Roată) și ne plimbam de ne dureau picioarele. Ei îi plăcea să vorbească (nimeni altcineva nu-și pierdea timpul ascultând-o), iar mie, să tac. Se bucura când foloseam trucuri simple, care luminează și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]