11,591 matches
-
ipoteza zămislirii Testamentului... într-o comunitate eseniană: 1. ospitalitatea (philoxenia), virtutea cardinală a patriarhului; 2. intimitatea cu îngerii; 3. sălașul drepților (datele din Testament... coincid cu datele transmise de către Flavius Josephus despre esenieni în Războiul iudeilor, II, 155); 4. contemplarea tronului și a carului dumnezeiesc (merkabah). În ceea ce privește data compunerii textului, mă mulțumesc să-l citez pe Mathias Delcor: Testamentul lui Abraham pare să polemizeze cu Testamentul lui Iov; într-adevăr, această din urmă scriere îl împodobește pe omul sfânt cu toate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
locul judecăților și răsplăților (kriseis kai antapodoseis). Prima poartă se află la răsărit. Aici se despart două căi: una largă și încăpătoare, iar cealaltă strâmtă și înghesuită; fiecare are câte o poartă croită după aceleași dimensiuni. Dincolo de porți, pe un tron de aur, stă un uriaș „înspăimântător la chip, asemeni unui tiran”. Este „primul creat” (protoplastos) dintre oameni, Adam. Când sufletele mânate de către îngeri se bulucesc grămadă pe poarta largă, Adam începe să plângă și să se jeluiască, smulgându-și părul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
poarta largă, Adam începe să plângă și să se jeluiască, smulgându-și părul de pe cap și din barbă și aruncându-se cu fața la pământ. Când, dimpotrivă, sufletele se îndreaptă către poarta strâmtă, chipul i se luminează și el se reașază pe tron „râzând de bucurie”. „Poarta strâmtă este a drepților; ea duce la viață și cei care trec printr-însa merg în rai” (cap. XI). Proporția între mântuiți și condamnați este de unu la șapte mii. Etapa următoare: locul judecății, aflat imediat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
viață și cei care trec printr-însa merg în rai” (cap. XI). Proporția între mântuiți și condamnați este de unu la șapte mii. Etapa următoare: locul judecății, aflat imediat după intrarea pe drumul cel larg. Aici se află iarăși un tron, „înfricoșător la vedere (phoberos en eidei), din cristal strălucind ca focul”. Deasupra stă o „mândrețe de om”, asemănător acelor „fii ai lui Dumnezeu” despre care vorbește Geneza (6, 2,4), părinții uriașilor de dinainte de potop. În fața tronului, o masă din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
află iarăși un tron, „înfricoșător la vedere (phoberos en eidei), din cristal strălucind ca focul”. Deasupra stă o „mândrețe de om”, asemănător acelor „fii ai lui Dumnezeu” despre care vorbește Geneza (6, 2,4), părinții uriașilor de dinainte de potop. În fața tronului, o masă din aur și purpură. Pe masă, o carte lungă de șase coți și lată de zece. La dreapta și la stânga judecătorului, doi îngeri-scribi înzestrați cu toate cele trebuincioase unei asemenea îndeletniciri: toc (kalamon), cerneală și hârtie. În fața judecătorului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cuprinde și o Apocalipsă 118, alcătuită din două mari secțiuni: prima nu ne interesează (e un tratat narativ împotriva idolatriei, povestind convertirea lui Abraham); a doua, în schimb, e o adevărată bijuterie a literaturii mistice cunoscute sub numele de „mistica tronului” (merkaba sau merkavah). De aceea, mă voi opri o clipă asupra ei. Autorul fructifică o informație aparent neutră din Geneza (15,10), referitoare la animalele pe care Abraham urma să le sacrifice. Spune textul biblic: „și a luat Abraham toate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
8-18). Prin urmare, gnoza primită de mistic în cursul călătoriei sale se află în strânsă legătură cu sacrificiul adus. Înainte, inițiatul trebuie să postească (în cazul nostru, patruzeci de zile) și să se pregătească printr-o tehnică specială pentru contemplarea Tronului. Nu intrăm aici în amănunte (de pildă, chiar poziția trupului are importanță; misticul îngână formula sacră stând cu capul între picioare, concentrându-se spre buric). Revenim la experiența lui Abraham! În timp ce rostește rugăciunea, flăcările dinaintea lui se ridică precum o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
chiar poziția trupului are importanță; misticul îngână formula sacră stând cu capul între picioare, concentrându-se spre buric). Revenim la experiența lui Abraham! În timp ce rostește rugăciunea, flăcările dinaintea lui se ridică precum o cortină, iar în partea de jos apare Tronul de foc. Împrejurul Tronului (merkaba), o mulțime de ființe cu trupurile acoperite de ochi. Sub foc, așadar sub Tron, ca niște stâlpi de susținere, patru creaturi, de asemenea ignee, fiecare având patru fețe (de leu, de om, de taur, de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
importanță; misticul îngână formula sacră stând cu capul între picioare, concentrându-se spre buric). Revenim la experiența lui Abraham! În timp ce rostește rugăciunea, flăcările dinaintea lui se ridică precum o cortină, iar în partea de jos apare Tronul de foc. Împrejurul Tronului (merkaba), o mulțime de ființe cu trupurile acoperite de ochi. Sub foc, așadar sub Tron, ca niște stâlpi de susținere, patru creaturi, de asemenea ignee, fiecare având patru fețe (de leu, de om, de taur, de vultur 120) și șase
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la experiența lui Abraham! În timp ce rostește rugăciunea, flăcările dinaintea lui se ridică precum o cortină, iar în partea de jos apare Tronul de foc. Împrejurul Tronului (merkaba), o mulțime de ființe cu trupurile acoperite de ochi. Sub foc, așadar sub Tron, ca niște stâlpi de susținere, patru creaturi, de asemenea ignee, fiecare având patru fețe (de leu, de om, de taur, de vultur 120) și șase aripi. După ce-și termină cântecul de slavă, cei patru heruvimi încep să se amenințe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
încep să se amenințe, prilej cu care Iaoel intervine, afirmându-și funcția de arbitru, de împăciuitor al făpturilor cerești. În spatele heruvimilor Abraham contemplă un car cu roți de foc121. Roțile au o mulțime de ochi. Deasupra carului se află așezat Tronul văzut mai înainte. Se face așadar sinteza Tron-Car. După aceea, glasul din interiorul flăcărilor îi poruncește patriarhului să privească cerurile de sub el până ajunge la pământ. Trecerea prin ceruri nu este ceva nou, așa că mă voi opri aici cu descrierea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
acesta? Înseamnă următorul lucru: prăpastia dintre creatură și Creator - văzut ca Rege, în toată maiestatea lui fascinantă, dar și înspăimântătoare - nu poate fi trecută nici măcar prin extaz mistic, așadar nici măcar prin cea mai înaltă formă de cunoaștere omenească. Misticul contemplă Tronul Regelui, dar Regele însuși îi rămâne ascuns; doar glasul străbate din interiorul flăcărilor în afară 123. De aici și deosebirea majoră față de gnoza păgână, străbătută de la un capăt la altul de sentimentul imanentismului divin. A doua observație joacă dublul rol
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
glasul străbate din interiorul flăcărilor în afară 123. De aici și deosebirea majoră față de gnoza păgână, străbătută de la un capăt la altul de sentimentul imanentismului divin. A doua observație joacă dublul rol, de concluzie și rezumat. Las cuvântul lui Sholem: Tronul reprezintă pentru mistica evreiască ceea ce pleroma, „plenitudinea”, sfera Divinității, cu puterile, eonii, arhonții și stăpânirile ei, reprezintă pentru misticii greci și primii creștini care apar în istoria religiilor sub numele de gnostici sau hermetici. Misticul evreu, deși condus de motive
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și stăpânirile ei, reprezintă pentru misticii greci și primii creștini care apar în istoria religiilor sub numele de gnostici sau hermetici. Misticul evreu, deși condus de motive asemănătoare cu ale acelora, își exprimă totuși viziunea în termenii propriului fond religios. Tronul preexistent al lui Dumnezeu, care conține și ilustrează toate formele creației, este în același timp scopul și tema viziunii mistice 124. Urcarea la cer a lui Isaia Urcarea la cer a lui Isaia este o apocrifă creștină zămislită în sânul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se răsfrâng în lumea pământească, fiecare neam având, în concepția autorilor textului, un înger corespunzător în „tărie”. Primele cinci ceruri sunt, ca peisaj, aproape identice. Există o diferență calitativă, de slavă, dar aceeași descriere se repetă de cinci ori: un tron în mijloc (tronul fiind, în unele versiuni, un înger), iar la stânga și la dreapta, îngeri care-L slăvesc la unison pe Stăpânul aflat în al șaptelea cer. Îngerii „din stânga” sunt prezentați ca având mai puțină slavă decât cei „din dreapta”. Așadar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lumea pământească, fiecare neam având, în concepția autorilor textului, un înger corespunzător în „tărie”. Primele cinci ceruri sunt, ca peisaj, aproape identice. Există o diferență calitativă, de slavă, dar aceeași descriere se repetă de cinci ori: un tron în mijloc (tronul fiind, în unele versiuni, un înger), iar la stânga și la dreapta, îngeri care-L slăvesc la unison pe Stăpânul aflat în al șaptelea cer. Îngerii „din stânga” sunt prezentați ca având mai puțină slavă decât cei „din dreapta”. Așadar, în ochii autorului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pare întuneric (8,21). În al șaptelea cer profetul îi vede pe Adam, pe Abel și pe toți drepții, pe Enoh, toți îmbrăcați în veșminte îngerești, altfel spus, despuiați de trupurile de carne. Dar, lucru straniu, nici unul nu stătea pe tronul care i se cuvenea și nu purta pe cap cununa victoriei. Drepții nu se vor așeza pe tronuri și nu-și vor primi cununile decât după coborârea lui Cristos pe pământ. „Cristos” sau „Preaiubitul” (ho agapetos) sunt numele pământești (atribuite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
drepții, pe Enoh, toți îmbrăcați în veșminte îngerești, altfel spus, despuiați de trupurile de carne. Dar, lucru straniu, nici unul nu stătea pe tronul care i se cuvenea și nu purta pe cap cununa victoriei. Drepții nu se vor așeza pe tronuri și nu-și vor primi cununile decât după coborârea lui Cristos pe pământ. „Cristos” sau „Preaiubitul” (ho agapetos) sunt numele pământești (atribuite de către oameni în mod convențional) ale Fiului, adevăratul Său nume rămânând ascuns. Profetul află că Preaiubitul va coborî
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
va învinge pe îngerul morții. Apoi va rămâne împreună cu un grup de aleși vreme de cinci sute patruzeci și cinci de zile, adică optsprezece luni. După care mulți drepți vor urca în al șaptelea cer împreună cu el, unde vor primi tronurile, veșmintele îngerești și cununile. Un alt înger, mult mai slăvit decât însoțitorul său de până atunci, îi arată o carte cu totul diferită de cele pământești. Aici sunt scrise faptele fiilor lui Israel. Apogeul viziunii îl constituie contemplarea Sfintei Treimi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
șapte biserici din Asia: „Din partea lui Ioan, către cele șapte biserici ce se află în Asia. Har și pace vouă din partea Celui care este, Care a fost și Care va să vină și din partea celor șapte duhuri care stau dinaintea Tronului Său” (1,4). Viziunea a avut loc într-o „zi a Domnului”, așadar într-o duminică, pe când autorul se afla probabil cufundat în rugăciune, în mijlocul liturghiei. Locul viziunii: insula Patmos, transformată de împărații romani într-un fel de închisoare naturală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
el, una dintre cheile Apocalipsei lui Ioan se află în viziunea Mielului cu cartea (biblion) pecetluită în mână. Amănuntul care atrage atenția savantului german se află în 5,1: „și am văzut în mâna dreaptă a Celui ce ședea pe tron o carte scrisă pe dinăuntru (esothen) și pe dinafară (opisthen), pecetluită cu șapte peceți”. Prin simpla, dar foarte importanta precizare că avem de-a face cu un document scris „pe dinafară” și „pe dinăuntru”, suntem îndemnați să vedem în cele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dacă așa ceva le-ar fi fost cu putință. În toamna anului de la Cristos 1691, craiul Ioan Sobieski al Poloniei, în fruntea unei armate pospolite de viteji nebiruiți, a pătruns în Țara Moldovei cu gând ascuns de a-l îndepărta de la tron pe Vodă Constantin și de a îngloba Moldova și apoi Valahia în sfera lui de interese militare și politice-economicești. Odată ajuns în Țara de Sus a Moldovei, contempla cu multă băgare de seamă frumusețea și rodnicia unor locuri asupra cărora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
devenise înăbușitor. Covârșit de un sentiment de oroare crescândă, indescriptibilă și de neîndurat, scoase la iveală în grabă, dintr-un ungher dosnic al încăperii, un ciocan - sau dracu’ știe ce era - și, presimțind parcă cum măreața oglindă se clatină pe tronul ei, în încercarea lui de a se elibera, își slobozi cumplit toate forțele în acea macabră nălucă tremurândă, care încă mai era acolo, sfidându-l nesățios. Totul fu făcut țăndări imediat. Primele licăriri ale zorilor îl găsiră pe Anton într-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ecleziastic, dar... dar, ce anume? Modelul creștin Ca și alți catolici născuți în epoca preconciliară, am crescut și eu cu imaginea tradițională a lui Cristos, a profesiunii de credință, a conciliilor perioadei elenistice și a mozaicurilor bizantine: Isus Cristos pe tron ca "Fiul lui Dumnezeu", "Salvatorul" umanității, iar pentru tineri "Cristos Rege". În timpul orelor de catehism învățam o lungă serie de formule dogmatice, fără a le înțelege: Isus Cristos este "a doua persoană a Sfintei Treimi", "o persoană divină în două
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Iulius Cezar care și-a adoptat propriul nepot, pe Gaius Octavius, devenit ulterior primul împărat sub numele Augustus Caesar (62 î. Hr. 14 d. Hr.). De altfel, în Imperiul Roman, adopția a fost cel mai obișnuit mod de a accede la tron. Augustus Caesar, Tiberius, Caligula, Nero, Traian, Hadrian, Antoninus Pius, Marcus Aurelius și Lucius Verus au fost toți fii adoptați care au ajuns împărați ai Imperiului. Primul sistem legislativ cunoscut, care recunoaște și reglementează adopția, este Codul lui Hammurabi din Babilon
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]