852 matches
-
apă caldă. — Am avut o ciocnire accidentală, mormăi el. — Cu un stâlp de pe stradă, bănuiesc. Știam eu că te-ai îmbătat! — Cu un tipograf, spuse nedeslușit Wilt, începând să se bărbierească. — Cu un tipograf? — Ca să fiu mai exact, am fost trosnit în față de un seralist tipograf extrem de arțăgos. Eva îi fixă cu privirea imaginea din oglindă. — Adică vrei să spui că te-a lovit un elev în sala de clasă? Wilt dădu din cap aprobator. — Sper că l-ai pocnit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
povestea aia? întrebă Braintree. — Păi, zise Wilt, de fapt... Ezită. Dacă stătea să se gândească, probabil că ar fi fost mai bine să nu pomenească deloc de păpușă. Dacă Eva își ținea gura ferecată... — Păi, și eu m-am cam trosnit... Asta sună mai bine, comentă Braintree. Presupun că te-ai dat și tu la altă femeie. Dacă trebuie neapărat să știi, zise Wilt, află că la mine s-a dat altă femeie. Doamna Pringsheim. — Doamna Pringsheim s-a dat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
crede că Wilt are o oarecare legătură cu femeia moartă. — Pot să creadă ei ce vor. Eu îl știu pe Henry! Chiar dacă amărâtul de el ar vrea s-o facă, nu e în stare să omoare pe nimeni. L-a trosnit totuși marți pe elevul din clasa de Tipografi. Asta dovedește că e capabil de acte de violență irațională. — Greșiți din nou. Tipograful l-a trosnit pe el, zise Braintree. — Dar abia după ce Wilt l-a numit căcăcios mic și-mpuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ar vrea s-o facă, nu e în stare să omoare pe nimeni. L-a trosnit totuși marți pe elevul din clasa de Tipografi. Asta dovedește că e capabil de acte de violență irațională. — Greșiți din nou. Tipograful l-a trosnit pe el, zise Braintree. — Dar abia după ce Wilt l-a numit căcăcios mic și-mpuțit, observă domnul Morris. Oricine intră la anul III Tipografi și îi spune așa ceva unuia dintre ei are nevoie de un control la cap. Știți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
căpoși și agresivi pe care-i avem în școală nu are cum să fie în toate mințile. Și nu mai târziu de săptămâna trecută Wilt a avut o altercație cu unul dintre elevii de la clasa de Tipografi și-a fost trosnit în obraz. Cred că asta ar putea să aibă o oarecare legătură cu comportamentul lui ulterior. Dar am încredere în dumneata și sper că vei considera tot ce ți-am spus ca fiind strict confidențial. Sigur că da, domnule, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
puse peruca și o pieptănă îndelung în fața oglinzii. La fiecare alunecare a pieptenului roșu prin păr, buclele se desfăceau, părul se întindea, pentru ca șuvițele să se arcuiască la loc o secundă după aceea, într-o mișcare leneșă, grațioasă. Pentru că pieptenele trosnea la fiecare contact cu părul, îi veni ideea să stingă lumina, în întunericul aproape total care se lăsase, scântei verzi-albăstrui, neînchipuit de subțiri, acopereau părul cu o rețea efemeră, țâșnind prin odaie până la peste un metru depărtare. La această lumină
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sticlă, apoi lăptos de parcă s-ar fi revărsat în fiole subțiri o emulsie albă, în cele din urmă gălbui ca fildeșul, se înălță în fața noastră un schelet aidoma celui din grota noastră de pe câmp, aidoma lui Rolando. Ridicat în picioare, trosnind sub propria greutate, era însă mult mai măreț. Rânjetul său de sub bolți părea o sfidare adresată stelelor nevăzute. A doua a pășit în față Ada, care și-a lipit perla de obraz și și-a rostit dorința. Pe oase, pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
caiete murdare, bucăți rotunde de arătător, surcele din fostul scaun de la catedră, până am ridicat în mijlocul sălii un morman de gunoaie, căruia țigăncușa i-a dat foc cu chibritul pe care-l purta permanent la ea. Flăcări orbitoare se înălțară trosnind, purpuriu-șofranii, răspândind deodată în jur o lumină pâlpâitoare, înroșind pereții și pictîndu-ne fețele în culorile cele mai vii. Strigătele noastre erau acuma de bucurie, de triumf. Liliecii, derutați, nu mai nimereau să iasă mai repede, se încrucișau între ei, treceau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
stofă albastră plisată la spate, cu o șapcă cu fund auriu și cu picioarele așezate pe un taburet. Frecându-și cu mâinile lui mari genunchii, ca după o căzătură, acesta își lasă periodic capul pe spate și cască de-i trosnesc fălcile; în gura deschisă i se vede limba cum urcă și coboară, iar din gât îi iese un geamăt articulat într-un „a-o-i“ urcător și, apoi, într-un „i-o-a“ coborâtor. Cu ochii încă plini de lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în seara aceea, ca de altfel în ultimele seri, n-aveam ce să fac și nici unde să mă duc, și pentru că aveam douăzeci și cinci de ruble, am primit invitația bucuros. 2 Era un ger uscat și atât de tare, de trosneau pietrele. Când sania o luă lin spre pasaj, am auzit din toate părțile pași zăngănind pe zăpada înghețată bocnă. De pe acoperișul caselor se ridicau stâlpi albi de fum, de părea că orașul atârnă de cer ca un candelabru uriaș. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
murdar atârnă jos. Mă ajunge din urmă un tramvai; prin geamurile lui înghețate, becurile din vagoane se văd ca niște piersici strivite. O grapă atârnând în spatele tramvaiului brăzdează zăpada, ridicând în urma ei un vârtej alb. Îmi imaginez cum în vagonul trosnind de ger, în vagonul în care miroase a stofă udă, oamenii șed și stau în picioare înghesuiți unul în altul, învăluindu-și vecinii în aburul respirației matinale, urât mirositoare. În fața mea merge un bătrân cu un baston. Se oprește des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
urină în oliță se aude în toată casa; după aceea, dezvelindu-mi dinții încleștați și înghețați, plin de o transpirație lipicioasă și greu mirositoare, mă cățăram încet și greu, de parcă aș fi escaladat un munte de gheață, pe divanul care trosnea asurzitor din toate încheieturile. Ajuns pe divan, stăteam încremenit de spaimă până ce simțeam din nou nevoia să urinez. Venea apoi dimineața, linsul peniței ruginite, zborul unei noi doze de cocaină uscată, vertijul ușor și senzația de greață și de spaimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și plină de neliniște. Nu-mi răspunde nimeni. Dar, ca și cum sunetele pronunțate mi-ar fi dat dezlegarea, mă apropii de pat, hotărât să mă așez ușor la picioarele mamei. În timp ce mă așez, mă sprijin cu palmele de pat, ca să nu trosnească arcurile. Simt imediat sub palme cuvertura croșetată care acoperă patul în timpul zilei. Patul e gol. Dispare brusc mirosul cald al corpului adormit. Dar mă așez totuși; îmi întorc capul spre dulap și, în sfârșit, o văd pe mama. Capul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pe urmă degrabă mi se arată dom' Costea, și el în cămeșuță albă, trec vagoanele cisternă de la Jimbolia la Pancevo și mie mult îmi sună în urechi cum strigă acarii, și impiegații, și ăia cu stegulețe galbene, cum execută manevrele, trosnesc vagoanele cisternă, pocnesc roțile pe la macazuri. Sfios îmi privesc nădragii cu dunguliță, bocancii, boneta de partid, și pe când stau așa sfios și încurcat iată că vine bețivanul ăla mahmur, tocmai s-a despărțit el de gașca lui Farfuridi și Brânzovenescu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
și un pachet cu hârtii, după toată aparența, bancnote. Bătrânul se silea, cu mâinile tremurătoare și pline de sudoare, să pună repede deasupra bucata de scândură. Felix voi să se strecoare îndărăt pe ușă fără a fi văzut, dar dușumeaua trosni sub pașii lui, și moș Costache sări galben în picioare cu ciocanul în mînă: - Ci-ci-cine e? Nu intra! - Eu sunt, moș Costache! Am venit să-ți spun că mă ducîn oraș. Dacă voiai să repari dulapul, trebuia să-mi spui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mademoiselle Lisette, și Muti, și tante Margot, și Maria... Și succesul pe care îl avea o făcea să fie și mai zgomotoasă și să vrea și mai mult să fie în centrul atenției. Mobilele, scara de lemn, toată boazeria casei trosnea, era rece și umed în casă, și toate oglinzile erau acoperite. Ce bine își amintește încă acea lungă duminică ploioasă, pocnetul streșinilor, țăcănitul ceasului cu păstorul și păstorița încremeniți pe emailul albastru, și privirile curioase, admirative ale tuturor, da, în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
buzele subțiri, mototolind între degete cartonașul. Printre sunetele rotunde, care urmează unul pe altul insuportabil de egal, de negrăbit, se strecoară fâșâitul subțire al respirației sale precipitate. Și, în sfârșit, brusc, liniște. Atât de liniște, încât se aude boazeria casei trosnind și se aude cum neobrăzata de babă foșnește ceva în baie. Douăsprezece - dacă în zece minute nu pleacă, poate să nici nu mai plece. Până să reușească să ajungă în centru, orașul are să se închidă. Mai bine s-ar duce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
era greu cu câinele. Când li s-a oferit apartamentul pe Roma, nu l-au mai refuzat. Și-ntr-o zi, incredibil ! S-a lăsat liniștea în casa ce părea atât de imensă acum, încât te și teroriza când auzeai trosnind boazeria !... Dar, oricât ai avea tăria să înduri, de multe ori, nu mai ai ocazia să te bucuri de ce-ai așteptat. Nu terminaseră zugrăvitul și curățenia atunci când Muti a început să insiste să meargă după tâmplar. Cum să termini
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
deloc să spun că ar fi și pe genul meu. Nu pot deloc să spun că mi-ar face plăcere. Ivona pune ceasul la loc, pe bufet, și iese pe ușă, cu șurubelnița în mână. Vica așteaptă până aude parchetul trosnind la etaj, pe urmă scotocește prin țoașcă, ia un carbaxin și se duce cu el spre bucătărie. Se întoarce înapoi, mestecând. Vede pe un colț al mesei albumul învelit în piele grena, își pune ochelarii și se uită la primele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spre bucătărie. Se întoarce înapoi, mestecând. Vede pe un colț al mesei albumul învelit în piele grena, își pune ochelarii și se uită la primele pagini, fără prea mare chef. Sus se aude o ușă închizându-se, pe urmă scara trosnește sub pașii Ivonei. Ivona intră și, fără un cuvânt, îi întinde o hârtie de o sută. Vica lasă repede ochelarii în albumul care rămâne deschis pe masă și se îndreaptă, greoaie, spre ea, să i-o ia din mână. — Asta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un gâfâit disperat și bocănitul sângelui, mereu și mereu, geamul ce dă afară în curte lucește de noapte și niciun bocănit pe pavaj, pe trepte, doar cineva care stă nevăzut alături, care te urmărește, și nici telefonul nu sună măcar. Trosnește doar boazeria casei, doar scara, e târziu, e tot noapte, tot liniște, tot n-a venit și, desigur, nici nu va mai veni vreodată... Pleoapele grele s-au lăsat tot mai jos, tot mai jos, genele rare nu s-au
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a lungul partidei, și-a păstrat cărțile cele mai proaste! E totuși a doua femeie din viața lui! Să fi avut Violeta atunci cu doi-trei ani mai puțin decît tînăra care doarme acum aici, la căldura sobei încinse de lemnele trosnind odihnitor... această femeie frumoasă, care nu are loc în sistemul Teonei... Dar, la urma urmei, sînt clipe cînd, saturat, sau încorsetat, vrei să evadezi din sistem. Și Mihai simte nevoia asta. Poate și numai ca represalii la gîndul că Teona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Poți să extrapolezi pornind de aici. Un italian nedisciplinat, cu care ai avut și tu de-a face cîndva, este implicat și cred că tu vei fi deosebit de util În menținerea lui pe linia dorită. Bud se Întinse și Își trosni Încheieturile. — Eu vorbeam de redeschiderea cazului. Să discutăm pe șleau, OK? — Edmund Jennings Exley e lucrul cel mai pe șleau pe care pot să ți-l spun. Încearcă să dovedească lucruri urîte referitoare la Lynn, flăcău. Pune sare pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
trimis lui Relu Cioran la Sibiu. Legătura cu gravorul o făcea meteorologul din Păltiniș, un om tare cumsecade, care îi fusese de mare ajutor lui Noica în anii lui păltinișeni și căruia Noica, în lungile seri de iarnă, cu lemnele trosnind în sobă și la o țuică fiartă, ajunsese să-i facă și unele confidențe: despre uimirea pe care o resimțea, până târziu, în fața unui trup feminin, când anume trăise "ultima îmbrățișare activă" etc. Vrând-nevrând, "Puiu", cum îi spuneau meteorologului nostru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
reptila s-a smucit puternic ca să scape, așa că Norma a mai înșfăcat-o o dată din zbor și clănțănindu-și fălcile de două ori, tot din zbor, și-a purtat-o prin bot, parcă încercând s-o înghită. Pielea scorțoasă a trosnit între colții ei; coada animalului și labele, care ieșeau dintre fălcile cățelei, se clătinau cu o iuțeală îngrozitoare. Deodată Norma schelălăi jalnic: vietatea apucase totuși s-o muște de limbă; lătrând și schelălăind de durere, își descleștă fălcile și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]