969 matches
-
suspinând la vederea fumului care a început să atingă cerul. Cu capetele în pământ, Dorel Livianu, Manole Stroici, Nicolae Kirițescu, Nicu Stoenescu, Petre Alexandru, surorile Braia, Maria Tănase, Rada Moldovan și Jenny Boerescu, Zavaidoc, Gion, Titi Botez, Gică Petrescu, toți trubadurii celebri ai orașului, în frunte cu Cristian Vasile și Jean Moscopol, au ridicat un pahar de vin în cinstea celui care le compusese mai bine de cinci sute de tangouri și romanțe. Instrumentiști, textieri, compozitori, Ion Vasilescu, Elly Roman, Bébé
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
orice. Pot aduce lumină în cea mai întu- necată beznă, pot schimba lumea cu glasul meu. Astea sunt adevăratele pariuri ! Nu cu dumneata, bătrâne, ci cu mine. — Și dacă vei eșua ? — Dacă nu va veni nimeni ? îi șoptește Fernic. Marele trubadur cu o spectaculoasă și elegantă sală goală... — Te vor distruge apoi bucățică cu bucățică, se vor înfrupta din tot ce ți-a rămas mai bun, ca niște hiene, dragul meu Cristian. — Și dacă n-o fac ? Ce se va alege
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
mai mereu o poveste sau un basm și, desigur, săruturile mamelor pe frunțile pufoase ale micuților obosiți, care, cu zâmbetele pe buze și capetele cufundate în perne colorate cu miros proaspăt, închideau ochii și visau imediat eroi de legendă sau trubaduri la fel de mari și îndrăgiți ca și Cristi. Imediat a venit primăvara lui 1939 și întreg orașul, de la oameni până la pietrele cubice, natura care reînvia și colora peisajul, clădirile moderne și casele vechi, cochete, toate păreau purtate într-un dans fragil
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
ultimul său succes, pentru a nu fi umilit de noul val de cântăreți. Însă toți și-au mușcat limba când, după mai bine de o lună de totală absență, în oraș au început din nou să apară afișe cu celebrul trubadur, care își aștepta publicul într-un alt local, aproape la fel de renumit ca și celelalte în care cântase până atunci, o grădină de lux ce se găsea între marea Piață a Victoriei, de unde începea Kiselefful, și aglomeratul Târg al Moșilor, la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
frunte cu Cristi, apare în restaurant în aplauzele publicului. Urale și chiote, iar luminile se sting ușor în local, lăsând reflectoarele să lumineze vede- tele ce tocmai urcă pe scenă. Fiecare își ocupă poziția și își ia instrumentul său, în timp ce trubadurul rămâne printre mese, făcându-le semn colegilor săi să înceapă, cu o des- chidere mai lungă, așa cum stabiliseră, Iubesc femeia. Publicul aproape că explodează, recunoscând imediat linia melodică a celebrului tango, iar câțiva se și ridică să danseze. Doar cu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
de el, cu gura duhnindu-i a mâncare. Aici nu e loc pentru starlete. Ori ne cânți o lăutărească, ori ieși afară și te du în pizda mă-tii de unde ai venit, da ? N-avem nevoie de fasoanele tale de trubadur, lumea s-a schimbat, tăticule. — Ceva rusești nu știi ? îl ia la bani mărunți un ofițeraș, care ședea la o masă cu niște soldați, împărțind câteva vodci. — O rugă pentru Stalin ? zâmbește Cristi. — Știi ? — Știu o poezie, dar o recit
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
auzit-o niciodată ! Fernic se ridică în picioare și îl salută : — Să bem pentru viață ! Piesa începe. Ultima melodie cântată de Cristian Vasile vreodată. Ultimul tango al Bucureștiului. Epilog Odată cu ieșirea din scenă definitivă a lui Cristian Vasile, a „ultimului trubadur“, cum l-a numit compozitorul Ion Vasilescu - cel care i-a dăruit, printre altele, Cel din urmă tango -, odată cu retragerea „regelui neîncoronat al muzi- cii ușoare românești“, cu o discografie și un repertoriu aproape inegalabile, a murit și tangoul-romanță. A
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
anii 1938 și 1940. Pagina 242 - titlu de pe prima pagină din ziarul Timpul, 23 iulie 1938. Pagina 245 - știre din ziarul Universul, 25 iulie 1938. Paginile 285- 286 - amintire a lui Petre Gusti. Pagina 289 - citat din Nicu Teodorescu, Ultimul trubadur (Editura Opinia, 1997). Pagina 308 - din poezia „Frig“, de Radu Gyr. Pagina 354 - editorial din presa vremii (1948-1949) : „De la glorie la decadență nu-i decât un singur pas“. Citatele din Cristian Vasile reprezintă mărturisirile sale dintr-un interviu acordat muzicologului
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
presa vremii (1948-1949) : „De la glorie la decadență nu-i decât un singur pas“. Citatele din Cristian Vasile reprezintă mărturisirile sale dintr-un interviu acordat muzicologului și scriitorului Nicu Teodorescu, în anii ’70, la Sibiu, publicat apoi în cartea biografică Ultimul trubadur (Editura Opinia, 1997). Mai multe detalii despre documentare, materiale, personaje și alte informații se pot găsi pe zaraza.andreiruse.ro.
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
Unire, Mircea Ivănescu se descoperă uluitor de repede ca poet al discreției percepută în varii sensuri: mai întâi, la nivelul sentimentului, adică al discreției erotice, al cărei model anacronic pare preluat din romanțurile medievale și copiat după modalitatea sentimentală a trubadurilor sau a personajelor din romanele bretone, transmutând fără greș plumbul referințelor de orice fel, chiar și al acelora politice, în aurul versurilor de dragoste; apoi, la nivelul tehnicii intertextualității, se practică, pentru întâia oară nu numai în poezia contemporană, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
M-am dus cu lacrimile înnodându-mi se în barbă în cabina tatei ăo împărțea cu regretatul Ion Stoian), ca să-l întreb "de ce l-au omorât?". Puțini ani mai târziu, tot tata filma în TVR duetul Contele de Luna-Leonora din Trubadurul, împreună cu Mioara Cortez-David. Eram fascinat de această soprană blondă, cu o voce care ți se împlânta direct în adâncul sufletului - mi aduc aminte că am ascultat prima oară "Sola, perduta, abbandonata" cu ea la un concert Vă place opera? și
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Florescu, la care am absolvit, în 1969, cu rolul Elisabettei din Don Carlo de Verdi, rol cu care am și fost angajată la Opera din București. Am avut, pe această scenă, prilejul de a o reîntâlni pe Viorica, parteneră în Trubadurul. INTERMEZZO Pe parcursul carierei mele artistice internaționale, am avut ocazia să ascult elogiile aduse performanțelor Vioricăi, care m-au bucurat mult și m-au făcut mândră de valoarea artiștilor români. În stagiunea 1981-1982 a Operei din Paris, la sfârșitul pre mierei
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
la Scala, pentru des chi de rea stagiunii 1972-1973, ea era Ulrica, eu Riccardo; la Sta at s oper din Viena, în 1973, în Aida, ea era Amneris, iar eu Ra dames; tot în 1973, la Metro politan Opera, în Trubadurul, ea în rolul Azu cenei, iar eu în Manrico; Carmen la Opera din Nisa, în 1975, cu ea Carmen, iar eu Don José; la Chicago Lyric Opera în Povestirile lui Hoffmann în 1976, cu ea Giuletta și cu mine Hoffmann
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
pretenții să fiu Madame Barbieri. Ea era contraltă. Eu le făceam cu vocalitatea mea. Doamne, ce spectacole făceam cu Pavarotti! Nimeni nu cânta ca el " È scherzo od è follia", râzând, literalmente! — și cu Maria Chiara... — Era foarte fină. și Trubadurul am cântat noi două. Ah, și Aprile Millo, cu care am cântat la Verona și la Denver! Voce superbă, de Tebaldi, păcat că a dispărut. Putea să fie cea mai mare cântăreață a lumii! Acolo, la Denver, erau niște spectacole
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
sunteți mezzosoprană sau falcon? — Sunt mezzo pur. Am făcut însă multe roluri ambigue. — Cuniza din Oberto, Conte di San Bonifacio? — Nu, nici o problemă... Prima operă a lui Verdi. Dacă ești atent un pic, auzi câteva fraze din Rigoletto, câteva din Trubadurul, câteva din Traviata... Se pare că în mintea lui se cristalizaseră niște idei. Rolul are coloratură, l-am lucrat mult. — Am lăsat la urmă Carmen. — Puiule, îți dai seama că, pentru mine, Carmen nu punea nici o problemă vocală. Marele pariu
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
cu Ghiaurov, dar acolo ne dirija Jean Fournier. Același an, 1974. Samaritani a făcut poezie curată. — Nu v-ați căsătorit cu Emmanuel Bondeville tot în 1974? — Ba da, dar a fost doar o formalitate civilă. — Iar în 1975, la Paris, Trubadurul... Cu Carlo Cossutta, Renata Scotto, Sherrill Milnes, diri jați de Jesús López-Cobos. Din toate sutele de Trubaduri pe care le-am cântat, seria asta a fost singura în care, la final, revine "Miserere". Atunci am cunoscut-o pe Renata. Ea
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
v-ați căsătorit cu Emmanuel Bondeville tot în 1974? — Ba da, dar a fost doar o formalitate civilă. — Iar în 1975, la Paris, Trubadurul... Cu Carlo Cossutta, Renata Scotto, Sherrill Milnes, diri jați de Jesús López-Cobos. Din toate sutele de Trubaduri pe care le-am cântat, seria asta a fost singura în care, la final, revine "Miserere". Atunci am cunoscut-o pe Renata. Ea era, de felul ei, destul de țepoasă, dar noi ne-am înțeles foarte bine. Să mă bați însă
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
sub corzi niște papile care erau gata-gata să paralizeze. Le-a tratat și a revenit la strălucirea de odinioară. — Ați cântat mult cu el în perioada aceea, inclusiv singurele lui două spectacole de la Scala. — Zici tu? — Zice cartea lui Dolfi. Trubadurul cu Eva Marton. — Atunci așa trebuie să fie. Ce ne-am fi făcut fără ea? Eu aveam un material documentar colosal, care trebuia sistematizat și, de multe ori, mi se trimiteau doar coupure-ile din ziare, fără titlu, fără dată, subliniate
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
La ieșirea din teatru ne așteptau, normal, pentru autografe. Zic "Eva, întreabă-i, te rog, de ce s-au manifestat așa?" Nu aveau nici un motiv. Pur și simplu, venise rândul nostru. În paralel cu spectacolele de Aida, tot noi două cântam Trubadurul. Ne-au făcut amândurora un triumf la distanță de câteva zile. — Claca de la Scala era cu totul altceva, nu? — Acum ar fi nevoie de o clacă! Nu mai știu cum să aplaude. Nici nu a închis gura bine biata interpretă
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
mare crescătorie de porci, acolo, în Catalunya, și a rămas să aibă grijă de copii. Ea a venit toată plânsă ca să ceară un avans, că a dat pesta, au murit toți porcii și era ruinată! — Cântaserăți deja împreună prin toată lumea Trubadurul, Don Carlo, Maria Stuarda, nu mai vorbesc de Norma... — și numai la Lisabona am avut un episod foarte straniu: Eu cântam acolo pentru prima oară. 1973. Eram în top din punct de vedere al vocii. După ce am terminat duetele noastre
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
din morgă. A, la început, și eu sunt morgoasă: Bach, Mozart, Rossi... — Dacă despre Don Carlo din timpul Bicentenarului am vorbit - cu Claudio Abbado, José Carreras, Mirella Freni, Renato Bruson, Ruggero Raimondi și Matti Salminen - nu am spus nimic despre Trubadurul, cu Eva Marton, Ermanno Mauro și Sherrill Milnes. Dirija Zubin Mehta. — A, să vezi! Nu repetasem cu Maestrul, pentru că a trebuit să plec nu știu unde și, în ultimul moment, mă cheamă, că vrea să mă acompanieze un pic. Îmi spune: Îmi
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
tot o să-i spunem, că vom mai vorbi despre ei! Despre una, mai ales... — Ei... Oricum, fiecare are tipicul lui. Eram la Met cu Giuseppe Giacomini, Louis Quilico și Leontyne Price, care este o mare doamnă, o adevărată lady. Cânta Trubadurul dumnezeiește, rămânea lumea în picioare la ultimul act. Cinci minute, zece minute de aplauze cum eu nu am auzit în viața mea! Culoare vocală ca nimeni alta. La unul dintre spectacole a venit cu un domn foarte impozant, înalt, îmbrăcat
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
se băgase pe sub scaune de râs! Ea trebuie să îți povestească, e delicioasă! La prima rundă de Carmen la Verona, în 1975, după ce am făcut numărul prevăzut de spec tacole, a trebuit să plec în Berlinul de Est, unde filmam Trubadurul. Ca să ajungi acolo, infern!, trebuia să fie cineva care să te escorteze... După mine, în Carmen, trebuia să vină Grace Bumbry, care debuta la Arenă. Mi s-a povestit că, în prima seară, când a ieșit și a văzut douăzeci și cinci
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Vanessa de la Strasbourg! Superbă operă, foarte apăsătoare! Nici un cântăreț român nu a apărut mai mult decât Viorica Cortez la Arena din Verona. Din 1972 până în 1988, publicul a adoptat-o ca pe unul dintre personajele favorite, în Aida, Carmen, Gioconda, Trubadurul, Damnațiunea lui Faust, multe concerte și i-a rezervat triumfuri greu de uitat. În reședința ei de pe malurile râului Adige, înconjurată la orice oră din zi și din noapte de admiratori ăunii dintre ei adoptați sui-generis în alaiul care însoțește
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Ce mai făcea ea și am făcut și eu, păstrând proporțiile, a fost să sacrificăm unele sunete în favoarea intensității dramatice. Preferam ca unele note să nu fie neapărat frumoase sau impecabile, dar să servească personajului. Făceam asta mai ales în Trubadurul și în actul IV din Aida. — Unde trebuia să luptați cu o orchestră în fortissimo... — Te lupți, ce să faci, dar contează mult să ai un maestru bun, că altfel îți scuipi corzile! Cred însă că în cazul lui Callas
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]