1,759 matches
-
ieși din bocancii de simplu agent. Se concentră asupra șofatului și își jură lui însuși că nu va mai deschide gura decât ca să răspundă la întrebări. Exact atunci luă cuvântul comisarul, Vom fi duri, implacabili, nu vom folosi nici unul dintre trucurile clasice, ca acela, vechi și perimat, al polițistului rău care sperie și al polițistului simpatic care convinge, suntem un comando de operaționali, aici sentimentele nu contează, ne vom imagina că suntem mașini făcute pentru o anumită sarcină și o vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
omul, Ai folosit, cum, întrebă comisarul, I l-am proptit în coaste, probabil încă mai are urma țevii, Și de ce, Am crezut că găsirea fotografiei avea să dureze ceva timp, că tipul avea să profite de întrerupere ca să inventeze vreun truc care să îngreuneze investigația, ceva care să vă oblige să schimbați direcția interogatoriului în sensul care-i convenea lui mai mult, Și acum ce vrei să fac, să-ți pun o medalie pe piept, întrebă comisarul, pe un ton de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
hârtie, Sunteți conștient de ce vi s-ar putea întâmpla, Da, am avut timp suficient ca să mă gândesc la asta. Se lăsă tăcerea, pe care comisarul o rupse, Ați spus că s-ar putea încerca, Ne-am gândit la un mic truc, spuse directorul și-i făcu semn șefului redacției să continue, Ideea, spuse acesta, ar fi să publicăm, în termeni evident diferiți, fără retorica de prost gust, cam ce s-a mai întâmplat azi pe aici, și în partea finală să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
săi laterali, identici. De aceea Fecioara era expusă venerației din interiorul cutiei: nu pentru a o proteja În neprețuirea ei, așa cum lăsa să se Înțeleagă ceremonialul, ci pentru a feri de vedere laturile postamentului, care ar fi dat În vileag trucul. Zâmbetul i se preschimbase Într-un râs nestăpânit. Oricât ar fi Încercat să și-l Înfrâneze, ochii i se umpluseră de lacrimi. Îi reveni În minte chipul nobil al lui Arrigo: păcălit și dânsul, ca ultimul țăran de pe câmp, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
schele. Se avântase acolo, sus, călăuzit de niște zgomote și de niște ecouri neclare, și mai ales de rațiune, care suscitase imaginea acelui om. Dar dacă Brandan nici măcar nu se cățărase până la Înălțimea și, Într-un fel misterios, printr-un truc infam asemănător cu acela, sfruntat, al Fecioarei, Îl Înșelase? Începu să coboare grijuliu. Ajuns jos, alergă spre ușă și pătrunse În sacristie, dar și aceasta era pustie. Într-o parte a Încăperii, pe lângă perete, se ridica o scară din piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nefericiți În taberele lor, pentru a-i exploata ca cerșetori. - Ești... ești mută? murmură el dezorientat. Dar atunci cum... Totuși, Îi auzise cântecul incredibil, În timpul cât fusese expusă În fața poporului. Dacă nu cumva nu făcea parte și asta dintr-un truc. Ca și rugămintea pe care i se păruse că o aude pe schele. Un ventriloc, iată care putea fi explicația. Încetișor, Își trase mâna din strânsoarea ei. Îi venise o idee. - Acoperă-ți fața și vino cu mine, Îi porunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
era din ce În ce mai Întunecat la față. Lângă el, Fecioara din Antiohia Își ridicase vălul. Încă o dată, trăsăturile ei enigmatice Îl impresionară adânc. Pentru un moment, avu senzația că era pe cale să spună ceva și că beteșugul ei era și el un truc. Dar ea se mărgini să respire adânc. - Da, să-i ia naiba. Dar vreau să știu tot, și fără nici o reținere. Cine a organizat Înșelăciunea? Și cine sunt persoanele acelea cărora ar trebui să mă alătur, Cecco? Celălalt făcu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe sfoară Siena mea, dar se pare că totul trebuie să se petreacă sub flore... Poetul tresări. Ce avea de-a face vechea profeție despre moartea lui Frederic al II-lea? - De unde ați luat relicvariul pe care Îl folosiți pentru truc? mai Întrebă el. - Ni l-a Încredințat Bigarelli Însuși. Dante Încuviință din cap. Așadar, ceea ce gândise el Își afla confirmarea. Exista o legătură Între sculptor și falsa cruciadă. Și Între aceasta din urmă și crimă. Expresia Încordată a sienezului lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
la Întâmplare. Dincolo de deschizătură se găsea o ramă de alamă, fixată astfel Încât să poată fi orientată după un unghi variabil. Îi evaluă dimensiunile, În timp ce o idee bizară Îi Încolțea În minte. Acolo ar fi putut Încăpea una din oglinzile folosite trucul cu Fecioara. Se aplecă de partea cealaltă: În fața celeilalte găuri era o ramă identică. Își mușcă buza de jos, Încurcat. Între timp, mechanicus Începuse din nou să vorbească. - M-am gândit și eu la asta. Ar putea fi un model
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a-i studia dimensiunile secrete, pentru a-i descoperi pereții falși dincolo de care stătea ascuns aurul? Însă, dacă Bigarelli construise originalul, ce nevoie mai era să se realizeze o copie? Și de ce să se transporte toate acele oglinzi, când pentru truc erau de ajuns două? Și mașinăria misterioasă? Și oamenii asasinați? Și apoi, exista cu adevărat un moștenitor al lui Frederic sau Împăratul Însuși, Încă În viață, era cel care se pregătea să reapară În toată slava lui? Simțea cum capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
destinului. - Poate fiindcă, soarta găsește că e mai ușor să acționeze, pe un pod, acolo unde drumul se Îngustează, iar scăparea devine mai anevoioasă, afirmă Marcello. - Unde se spune că diavolul Îi așteaptă pe trecători pentru a-i Înșela cu trucurile lui, murmură Dante, cu senzația că În acea Întâlnire exista ceva straniu. - Cu siguranță, Însă, nici unul dintre noi nu se află aici ca să interpreteze un rol atât de malefic, messer Alighieri, interveni Monerre cu blândețe. Poetul se pregătea să replice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Știu totul despre ce ați pus la cale. Nu e o păcăleală pentru bani, cum voiau să dea de Înțeles mișcările voastre. Asta era doar acoperirea, În caz că cineva v-ar fi bănuit sau, mai rău, dacă cineva ar fi descoperit trucul cu Fecioara. Se opri, așteptând ca francezul să replice. Însă acesta continua să tacă, studiindu-l. Poetul simțea cum Îi crește enervarea În fața atitudinii lui. - Dimpotrivă, sunt sigur că, În proiectul vostru, exista ceva Încă și mai perfid. Cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ca francezul să replice. Însă acesta continua să tacă, studiindu-l. Poetul simțea cum Îi crește enervarea În fața atitudinii lui. - Dimpotrivă, sunt sigur că, În proiectul vostru, exista ceva Încă și mai perfid. Cel care a conceput planul voia ca trucul să fie descoperit, pentru ca asta să Întărească În mintea dușmanilor voștri convingerea că au de-a face doar cu niște pungași de doi bani. Am căzut și eu În capcană, Însă numai pentru scurt timp. Ochii lui Monerre scânteiară. - Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
e mai degrabă obositoare, oamenii suportă cu greu așa ceva. Mai bine‑ar să se arate mlădioasă și fragilă, dar asta nu trebuie s‑o facă sub nici o formă, altfel lumea o să creadă imediat că‑și poate permite cu ea orice. Trucul ei constă tocmai în afișarea durității ăsteia à la Jean Seberg. Îl dorește pe Hans și își imaginează cum este, mai exact cum va fi peste puțin timp. În pantaloni scurți l‑a mai văzut la WAT și la fotbal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
l piardă în această situație. Drept care Anna își dosește capul în bibliotecă și îl cercetează atent pe Hans care arată de parcă s‑ar crede un animal frumos și sălbatic, de pildă un lup. Hans strânge tare din dinți (vechiul său truc), chestie care vrea să sugereze pasiune, excitare și totodată singurătate, ceea ce sugerează de fiecare dată și John Wayne și Brian Keith și Richard Widmark și Henry Fonda. Cu aceleași metode, numai că lor le iese mai bine, firește. Smalțul dinților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
că poți dovedi asta, Kommissare? Nici dacă aș fi fost Karl Marx însuși nu s-ar fi putut uita la mine cu mai multă ură. — Da, domnule, cred că pot. — Ar fi bine ca ăsta să nu fie unul dintre trucurile dumitale, Heydrich, avertiză Himmler. — Un truc, Reichsführer? zise el cu un aer nevinovat. Dacă trucuri căutați, acești doi bărbați malefici le-au făcut pe toate. Ei au urmărit să treacă drept medium-uri pentru a-i convinge pe oamenii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
dacă aș fi fost Karl Marx însuși nu s-ar fi putut uita la mine cu mai multă ură. — Da, domnule, cred că pot. — Ar fi bine ca ăsta să nu fie unul dintre trucurile dumitale, Heydrich, avertiză Himmler. — Un truc, Reichsführer? zise el cu un aer nevinovat. Dacă trucuri căutați, acești doi bărbați malefici le-au făcut pe toate. Ei au urmărit să treacă drept medium-uri pentru a-i convinge pe oamenii cu mintea mai slabă că spiritele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ar fi putut uita la mine cu mai multă ură. — Da, domnule, cred că pot. — Ar fi bine ca ăsta să nu fie unul dintre trucurile dumitale, Heydrich, avertiză Himmler. — Un truc, Reichsführer? zise el cu un aer nevinovat. Dacă trucuri căutați, acești doi bărbați malefici le-au făcut pe toate. Ei au urmărit să treacă drept medium-uri pentru a-i convinge pe oamenii cu mintea mai slabă că spiritele erau acelea care îi informau unde sunt ascunse cadavrele fetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a-i convinge pe oamenii cu mintea mai slabă că spiritele erau acelea care îi informau unde sunt ascunse cadavrele fetelor pe care ei înșiși le omorâseră. Și de n-ar fi fost Kommissar Gunther, ei ar fi încercat același truc nebun cu această adunare de ofițeri. — Reichsführer, asta este de-a dreptul inadmisibil, izbucni Weisthor. — Unde este dovada pe care ai menționat-o, Heydrich? — Am spus nebun. Exact asta am vrut să spun. Normal că nu este nimeni aici care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Y”-ul ionian î„Y” corespunde literei epsilon din greaca continentală în Asia Mică) pentru ceea ce reprezintă el ca simbol: două brațe, două posibilități, o alegere, o ramificare, o bifurcare. Litera propune un simbol, un mijloc mnemotehnic, un memento, un truc filosofic: în punctul de joncțiune, totul pare încă posibil; dincolo de el se desenează două direcții, conturând niște distanțări din ce în ce mai manifeste. La început, nimic clar sau tranșant: apoi, încet-încet, diferența crește tot mai mai clar. Până la urmă, două universuri... în perspectiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
târziu. Cicero însuși reia în contul său formula mnemotehnică în De finibus. Cvadruplul remediu pare deci mai mult epicurian decât al lui Epicur. Chiar dacă exegeza universitară vede Scrisoarea către Meneceu ca fiind alcătuită pe scheletul celor patru elemente și reperează trucul în primele patru Maxime capitale sau chiar îl dă la iveală în cea de-a unsprezecea, ne vom feri să afirmăm că gândirea epicuriană intră toată în această formă precomprimată. Redusă asemeni unui sos fiert vreme îndelungată, gândirea lui Epicur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
însuși. Doar ceea ce i-ar fi luat uzul rațiunii, instrumentul vieții sale filosofice, era condamnabil - nu și jocurile erotice, plăcerile patronate de Venus, bucuriile alcovului... Horațiu este întru totul de aceeași părere și teoretizează faimosul carpe diem. Dacă Philodemos inventează trucul mnemotehnic al cvadruplului remediu, poetul sintetizează spiritul epicurismului în versiunea lui târzie cu această formulă care s-a bucurat de un succes considerabil: îndemnul de a culege încă de azi rozele vieții, care se veștejesc foarte repede, propunerea unei arte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și rară. Salutăm această calmă, binefăcătoare stea. Peste orgiile materialității ortodoxe, peste casapii Apocalipsului de la a căror poezie, "Où pourrit dans les joncs tout un Leviathan"1, ne întoarcem cu un dezgust ilimitat: peste papagaliceasca înșirare de mici și obraznice trucuri a tinerilor poeți raționaliști - semiurbani, capabili exact de trei silogisme - flutură aurul legendar al unei nobile poezii. Capriciul Grației! Ultima oră, 24 februarie 1929 Unde putrezește în stufăriș un întreg Leviatan (fr.). RĂSĂRITUL CRAILOR Necuvenită cinste! Astăzi prostescul nostru scris
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dificile, să le învălui într-un fel de blazare timpurie, care îmi dădea un farmec aparte. Oricum, femeile începuseră să fie seduse de el, deși multe dintre ele credeau că mina asta sobră este ceva intenționat, nenatural, un fel de truc erotic, extrem de ingenios, care dădea, neîndoielnic, rezultate bune. Eu le arătam uneori mîinile mele luminoase, le arătam tot ce aveam mai intim și mai pur (de obicei mergeam cu aceste cioturi albe de lumină, care îmi ieșeau din mînecile hainei
VÎRSTA DE AUR de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364312_a_365641]
-
trebui să mă-ndoiesc doar de realitatea acestor fapte, ori de exactitatea lor în acest moment, ca de niște oase care mă strîng pe dinăuntru. Și toate pentru că travellingul, la fel ca și logica din timpul treziei, marmorează sticla cu trucuri de prestidigitator. Referință Bibliografică: Uscatul gol al oaselor / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 284, Anul I, 11 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Luminița Cristina Petcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
USCATUL GOL AL OASELOR de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364473_a_365802]