837 matches
-
și-și scutură coama de spume și vînt; în umede lanuri de-albastru ceresc, merg norii cu hainele crețe; pun aripi gîndurilor; o stîncă stîrpită de ger înalț-a ei frunte spre cer; munții, de vecinici gînduri, ridică a lor trufașă frunte către cer; din nourii sarbezi, o rază pătrunde pe-o frunte de val; prin codri, de pe fruntea unui deal se ridică luna, regina cea balaie. PRIMA LUI IUBIRE a sesizat-o mai întîi Gh. Bogdan-Duică. Fără a preciza timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
căci, așa cum va recunoaște până la urmă Ulise, „Nimeni nu are dreptul să-și bată joc de trupul neînsuflețit al unui viteaz, oricât de mult l-ar fi urât”. Ulise, partizan al respectului datorat inamicului mort, are câștig de cauză în fața trufașului Agamemnon, partizan, ca și Menelau, al unui comportament ofensator. Iar Teucros va relua, la adresa lui Agamemnon, apelul lansat de Aiax eriniilor în ultimele lui clipe de viață, rugămintea de a-l răzbuna, necruțându-i pe Atrizi. Ca și cum Aiax ar fi trăit
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ei de a sta de vorbă, de a-și lăsa capul În jos după o frază ori de a asculta cu un aer complice, ca și cum nicicând n-ar fi crezut mare lucru, purtările ei de fată bine educată și ușor trufașă, cruzimea ei delicată (era prea tânără și prea frumoasă ca să aibă habar ce era compasiunea lipsită de calcul), moderată de un umor fulgerător și o politețe neastâmpărată. Faulques mai observase și că, deși se străduia, nu trecea neobservată: bărbații o
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
111. Motivațiile individuale pot apărea combinate Într-o secvență, ca În cazul barbelognosticilor lui Irineu, la care Sophia nu are pereche, privește În jos și această acțiune a ei este nepermisă În raport cu ordinea constituită a Pleromei. Tripla Putere Authades, cel Trufaș, o atrage Într-o cursă pe Pistis-Sophia, amăgind-o și făcînd-o să-și Îndrepte privirea În jos. PÎnă la acest punct ea este inocentă; devine vinovată Îndată ce coboară să vadă ispita, fără consimțămîntul partenerului. În scrierile „sethiene”, Sophia este o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
19 lui Ipolit Îl numesc „asasin”, cum se afirmă În Ioan 8:44. În PS, marele Arhonte, tiranul tuturor tiranilor cosmici, este numit Adamas 20. Însă un alt CÎrmuitor ceresc, al treilea printre Puterile Triple (tridynamoi), poartă numele de Authades, Trufașul 21, care este, În alte scrieri, un epitet al Demiurgului Ialdabaot 22. Authades emană o forță leontocefală pentru a captura energia spirituală a Pistis-Sophiei23. După ce-i Îngurgitează Lumina-dynamis, o metaforă ambiguă a violului, monstrul cu cap de leu se poate
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Întoarsă”, ori „inversă”, a Vechiului Testament: „prin aceasta el indică deja Îngerilor inferiori că există și alt dumnezeu; căci, dacă n-ar mai exista nici unul, pe cine ar putea el fi gelos?”33. În HA34, avortonul pocit al Sophiei devine trufaș de cum deschide ochii și se laudă: „Eu sînt Dumnezeu și nu există nimeni În afară de mine!” „Atunci răsună de sus o voce, a autorității supreme, rostind: «Te Înșeli, Samael!» - adică, «Dumnezeu al Orbilor». Iar el zice: Dacă mai există cineva, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
total scăpat de sub controlul eonilor Luminii: crearea omului. Mai Întîi, Sophia ia cunoștință de răul (kakia) ce decurge din trădarea (apostasia) lui Ialdabaot. Plină de rușine, se ascunde În Întunericul Ignoranței, pradă unor mișcări haotice 65. În acest moment, Ialdabaot-Authades (Trufașul) află de existența mamei sale, continuînd să ignore Însă ceea ce există dincolo de ea. Sophia izbucnește În plîns la vederea nelegiuitei lucrări a fiului ei. Divinul ei consort (Syzygos) o aude, și la intervenția celorlalți eoni și cu Îngăduința Spiritului Nepătruns
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
respect; responsabilități; restanță; rigid; rigla; sănătos; scîndură; scurt; senin; sigur; siguranță; sinceritate; singur; sistem; soare; societate; specializare; spre; stare; statuie; stejar; sticlă; stîna; stînga; stradă; strănut; strîmbă; strîmt; student; subțire; școala; școală; șofer; șosea; tare; tata; temei; teorie; tot; treaz; trufaș; la țintă; ceva uniform; universitate; vamal; viață; la viață; viteză; voie; voință; vorbă; de a vorbi; de vot; zigzag (1); 752/242/72/170/0 dreptate: adevăr (202); justiție (96); lege (45); judecată (18); corect (17); corectitudine (17); avocat (14
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
poezie; a plăcea ochiului; prăjitură; prețios; prezentabil; prietena; prietenă; primăvara; pur; puritate; pustiu; rafinat; ravisant; fără reacție; realizat; rege; rîs; Ruslan; sensibil; sentiment; simpatie; simplu; singur; specific; stare de bine; suav; subiectiv; super; superbe; tandrețe; tare; a trăi; trăsături; tropical; trufaș; tu; unic; vacanță; valuri; verdeață; vesel; viața; vorbă; vreme; zi (1); 763/275/92/183/1 frunte: lată (106); cap (100); față (64); riduri (28); mare (17); primul (16); sus (15); ceafă (12); inteligență (12); păr (12); minte (10); breton
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
2); idiot (2); invidios (2); înfumurat (2); jos (2); nasul sus (2); neplăcere (2); nimic (2); plin (2); prieten (2); prietenă (2); prieteni (2); răutăcios (2); răutate (2); respingere (2); rotund (2); sacului (2); student (2); superior (2); suprafață (2); trufaș (2); vecin (2); adevăr; ajuns; amabil; ambițios; Ana; Andreea; Andrei; antipatic; aranjat; aroganța; aroganță; arțăgos; avar; basm; baza; bătaie; bombat; borcan; bou; bucătar; cadru; calm; capăt; capriciu; capul sus; caracteristică; căldare; căldărit; căpos; chiloți; chipeș; ciudă; ciufulit; clasei; colectivitate; coleg
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
spaime; spune de bine; a spune; spunea; spurca; stare de bine; stima; este stimat; stimă; stimul; a stimula; studentul; studenți; subestima; sufla; supraapreciere; suprafață; suprem; sus; susținea; susținere; școală; șmecheri; tablou; a se da tare; tata; tenor; pe toți; trist; trufașă; țara; țăran; țigan; unchi; ureche; urîțenie; valoros; vară; vecină; vorbăraie; vorbește; a vorbi de bine; zeii; zgîrcenie; zgomot (1); 760/395/112/283/0 leagăn: copil (218); copilărie (103); relaxare (28); balansoar (25); somn (21); liniște (20); joacă (19); bebeluș
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
dureros (2); egoism (2); femeia (2); fițos (2); invidios (2); încruntare (2); mincinos (2); nas pe sus (2); neorgolios (2); nepăsare (2); orgolios (2); orgoliu (2); păcat (2); prieten (2); putere (2); ranchiunos (2); rece (2); slăbiciune (2); sufletist (2); trufaș (2); tu (2); ură (2); vertical (2); -; absurd; anormal; apărare; armonios; arogantă; arțăgos; atitudine; atotștiutor; atracție; bine; blînd; boală; bun; bunicul; calitate; caracter puternic; cu caracter; centru el; ciudat; ciudos; cocoș; coleg; coloană; copil; curaj; cutremurător; depășire; dezavantaj; dezgust; diferență
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
radical; răzbunare; relații; religie; respingere; rezistență; roșu; rupe; rușii; schimbare; silă; de sine; slabă; soldat; soț; special; spiritualitate; sportiv; sprijin; stabilitate; stare; de stat; stăpîn; stimă de sine; străduință; stres; suflet; superioritate; supraviețuitor; supremă; susținere; Ștefan; știință; taur; tînăr; top; trufaș; tu; uriaș; urs; valoare; veni; vestică; viața; vigoare; vinil; vitalitate; vînt; vlagă; voievod; voinicie; voiciune; voios; voluntariat; Watt; Xena; zeu; Zeus(1); 785/286/84/202/0 puțin: mult (193); mic (42); nimic (36); bani (29); timp (25); un pic
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
în fond, diferența dintre un cinic și un sceptic. Scepticismul? Nu mai mult decât zgura cinismului, pe care Cioran încearcă să-l învestească cu semnificație pozitivă. Spune într-un loc: „Scepticismul are o proastă reputație. Și totuși, sub demersul său trufaș și nepăsător, ce sfâșieri! E însuși fructul unei vitalități precare, adânc vătămate” (I, 143). În acest echilibru instabil, echilibrul unei trufii învinse, sfâșierea are atribut de legitimare. Oricum, în spatele scepticismului lui Cioran se ascunde neputința vitalității și a cinismului. Dar
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
135). Bolnav de această rutină, lui Cioran nu-i rămâne decât să-și zgândărească, și de data aceasta, rănile, încercând o schimbare de sens. „Scepticismul are o proastă reputație”, spune într-un loc. Și continuă: „Și totuși, sub demersul său trufaș și nepăsător, ce sfâșieri! E însuși fructul unei vitalități precare, adânc vătămate” (I, 144). Finalmente, Cioran va defini scepticismul drept o „voluptate a impasului” (III, 259). Pe sine se va numi, totuși, „un sceptic incomplet”, fapt care atrage încă „presentimentul
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
adevăr volumul este plin de aromă și culoare. Imaginile însă nu realizează poeme care să reziste; ele sunt diluate, simple notații de imagini și sentimente. "Apa se scufundă-n apă " este de exemplu singurul vers care rezistă din poemul: "Înotând trufaș până unde apa se scufundă în apă". Patima și durerea sunt exterioare, nu există zbucium și nici noi întrebări raportate la existență. Poetul este descriptiv și retoric,iar unele încercări ale sale merg spre un suprarealism cuminte: Pluteau vânturi pustii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a lărgit spațiul de joc, ieșind din interioare pe câmpul de instrucție, făcând ostașii să străbată în marș forțat sala de spectacol, introducându-i cu abilitate pe spectatori în acest univers claustrat, unde fermentează nimicnicia sufletească, abuzul criminal, prostia agresivă, trufașul spirit de castă. [...] Tânărul regizor a învățat, de la început, să-și alăture actorii, solicitându-i spre creație nu spre subordonare, după cum arată a ști să construiască o metaforă scenică atotcuprin zătoare... (Valentin Silvestru) ...Examenul de licență a fost susținut cu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fundamente sociologice și imanente". Aici Spranger face o interesantă comparație cu Nietzsche, care-și propuse, ca și Comte, să demonteze iluziile religiei. În fond arată Spranger -, "nereligiozitatea lui Nietzsche tinde doar spre o religie superioară, a forței și a umanității trufașe, după cum imoralismul lui tinde spre o morală superioară", căci "abia când cineva va fi în stare să spună că nu există nici o valoare, se poate socoti că nereligiozitatea i-a cuprins întreaga structură a ființei". Dar, conchide autorul, "un asemenea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
lui Eminescu rămâne încă un vis al eminescologilor. Fapt e că, așa cum opera poetului a fost o replică la anturajul socio-uman și politic, așa și temperamentul său a avut înclinația de a vedea răul ascuns în culisele politicianismului clientelar și trufaș al vremii. Receptarea acestor stări era emotională, pe un fundal pesimist datorat în primul rând realității. Astfel se explică lipsa sa de sociabilitate, depresiunea reactivă la primejdiile și structurile clevetitoare, la cabala de tip conspirativ. Eminescu n-a fost un
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
nu se putea întrezări încă uluitoarea cadență de mai târziu. Epoca noastră a impus un adevăr al ei, care nu poate fi altul decât ieșirea din utopia totalitară pentru a regăsi cât mai deplin demnitatea omului. Ea a smerit pe trufașii abuzivi și i-a înălțat pe cei care multă verme au stat cu fruntea în pulbere, apăsați de vicisitudini, victimizați și terorizați. O nouă istorie, aceea a maselor tăcute, în esență o istorie a muncii, se înfiripă sub ochii noștri
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
foc (cauterizare), de fier (bisturiu). Chiar dacă trebuie să ardă sau să taie, preotul trebuie să se folosească de predică. Dacă predica nu poate să facă nimic, toate celelalte sunt zadarnice. Prin predică ridicăm sufletul căzut și îl smerim pe cel trufaș; prin predică tăiem cele de prisos și împlinim cele care lipsesc și facem toate celelalte care ne ajută la vindecarea sufletului<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Despre preoție, 4, 3, în P. G., XLVIII, 665. footnote>. Într-o altă
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
foc (cauterizare), de fier (bisturiu). Chiar dacă trebuie să ardă sau să taie, preotul trebuie să se folosească de predică. Dacă predica nu poate să facă nimic, toate celelalte sunt zadarnice. Prin predică ridicăm sufletul căzut și îl smerim pe cel trufaș; prin predică tăiem cele de prisos și împlinim cele care lipsesc și facem toate celelalte care ne ajută la vindecarea sufletului<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Despre preoție, 4, 3, în P. G., XLVIII, 665. footnote>. Într-o altă
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
o învesti cu o încărcătură considerabilă de mitologic, mitic și mistic. Astfel, în unele poeme se plimbă Priap sau Oedip, în altele se uzează de o gesticulație sau o retorică specifică ritualurilor primitive, dionisiace etc. Mai multe Pasteluri validează încrederea trufașă a poetului într-o armonie când întunecată, când luminoasă. Dar și dorința lui de a conferi pregnanță unei stranii rețele de corespondențe (obsesie preluată de la marii simboliști), de relații între condiția umană și cea cosmică, între aparențele și esențele fie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Flori de ciulin: "Peste pragul minunilor/ în câmpie,/ valuri de iarbă cu umbre de nori călători/ mă ridică/ mă coboară pe țărmul de verde./ Ei mă așteptau/ cu frunze de catifea argintată/ Dintre scuturi de spini/ enigmatică,/ floarea ciulinului, alb-liliachie,/ trufașă,/ doar sieși în parfumul amar/ mă subjugă/ ca un tropot de cai liberi,/ sălbatici,/ din amintirea câmpiei". Comentând versuri similare, Cristian Livescu nota, inspirat, că "Poezia aceasta se hrănește din interjecția culorii, din transcenderea instantanee a nuanțelor care se proiectează
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
totuși optează pentru retragerea într-o solitudine mândră, de o grandoare ca a marilor romantici. Versurile vorbesc despre "soarele fix al singurătății" (Pieta), despre o rigoare autoimpusă, fără mari rezerve: "să taci/ și în singurătate absolută" (***) sau despre o despărțire trufașă de lume: "adio, tuturor adio,/ doar umbra mea vă mai salută" (Ploaia de pe manuscrise). Astfel de idei se repetă obsesiv, dovedind că Eugen Simion avea dreptate să descopere, dincolo de "limba, gesticulația și răsfățul de sine" al lui Ioanid Romanescu, "o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]